Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 842/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 7562/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 842
Ședința publică din data de 28 martie 2013
Președinte – I. L.
Judecători – A. M. R.
- V. D.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 2 și ȘCOALA S. NR. 8 cu sediul în București, .. 1, sector 1, C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 47, sector 5, precum și C. L. AL S. 1 BUCUREȘTI și P. S. 1 prin PRIMARUL S. 1, cu sediul în București, .. 9-13, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4544 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta D. G. cu domiciliul în Ploiești, ., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-pârâți I. Școlar al Municipiului București, Școala S. nr. 8, C. G. al Municipiului București, precum și C. L. al S. 1 București și P. S. 1 prin Primarul S. 1 și intimata-reclamantă D. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că prin cererile de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr. civilă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului și având în vedere solicitarea recurenților-pârâți de judecată a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr. civilă, constată cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrata inițial pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2011, reclamantul Sindicat Învățământ Special și Protecția Copilului, pentru membrul său de sindicat D. G., a chemat in judecată pe pârâții I. Școlar al Municipiului București, C. G. al Municipiului București, C. L. al sector 1 București, Școala S. nr. 8 București, solicitând obligarea acestora la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 începând cu data de 1 octombrie 2008 actualizate cu in funcție de indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 30.01.2008, Guvernul României a emis O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ pe anul 2008, ordonanța ce a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/01.02.2008.
Aceasta ordonanța a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicată in Monitorul Oficial - Partea I, nr. 730/28.10.2008, principala modificare constând in majorarea valorii coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, aceasta fiind valoarea de referința pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin Legea nr.221/2008, articolul 1 alineat 1, litera c) din O.G nr. 15/2008 s-a modificat, având următorul conținut "pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este următoarea: 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,168 lei, respectiv o creștere de 6%; 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare."
Pe cale de consecința, prin Legea 221/2008 s-a aprobat ca, începând cu data de 01.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar sa fie de 400,00 lei.
Deși Legea nr. 221/2008 prevede expres aceste creșteri salariale pentru personalul didactic si didactic auxiliar începând cu 1 octombrie 2008, parații nu au procedat la calcularea si plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi, motivând ca sunt incidente O.U.G. nr. 136/2008 si O.U.G. nr. 151/2008 (emise de organul executiv ulterior promulgării legii nr. 221/2008), ordonanțe prin care s-a blocat aplicarea Legii nr. 221/2008.
Ca urmare a excepției de neconstituționalitate ridicate împotriva O.U.G nr. 151/2008 si O.U.G. nr. 136/2008, Curtea Constituționala s-a pronunțat, prin decizia 1221/2008 si decizia nr. 842/2009, in sensul constatării celor doua ordonanțe de urgenta ca fiind neconstituționale.
Pentru a se pronunța in acest sens, Curtea Constituționala a statuat că, prin emiterea O.U.G. nr. 151/2008 si O.U.G. nr. 136/2008, organul executiv împiedica aplicarea unor dispoziții cuprinse in Legea nr. 221/2008, încălcând astfel dispozițiile art. 1 alin. 4 si 5, art. 61 alin. 1 si art. 115 alin. 4 din Constituție cu privire la principiul separației puterilor in stat si al statutului Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a României.
Pe cale de consecința, cele doua ordonanțe de urgenta au fost declarate ca neconstituționale, fiind astfel incidente dispozițiile Legii nr. 221/2008.
Neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul Muncii, constituie o încălcare a contractului de munca intervenit intre angajator si salariat, atrăgând astfel, răspunderea civila contractuala a celui care angajează.
Întrucât se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie sa asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât, în cazul plații unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din aceasta suma cat si din actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație la data plații efective.
De asemenea, calcularea si plata diferențelor salariale neacordate sunt de competența Consiliului L. P., in calitate de finanțator, potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 si a Primarului Comunei P., în calitate de ordonator principal de credite.
Având in vedere motivele de mai sus se solicită obligarea pârâților la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 si plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 pentru aprobarea O.G. 15/2008, începând cu data de 01.08.2008 și actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație la data efectuării plații membrilor de sindicat (menționați în Tabelul Nominal anexat prezentei cereri).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, art. 67 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de munca, art.28 din Legea sindicatelor nr.54/2003., art. unic din Legea nr.221/2008 și OG nr.15/2008.
Pârâtul C. G. al Municipiului București prin întâmpinarea depusă la data de 03.03.2010 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că unitățile de învățământ sunt finanțate din fonduri alocate prim bugetele locale ale unităților de învățământ iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pârâtul I. Școlar al Municipiului București prin întâmpinarea formulată în baza art. 115 Cod procedură civilă a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că OUG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 a fost abrogată expres prin art. 48 punct. 16 din Legea nr. 330/2009.
Chematul în garanție prin întâmpinarea formulată în baza art. 115 Cod procedură civilă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție în raport de prevederile art. 60-63 Cod procedură civilă.
Pârâtul C. L. al S. 1 a invocat prin întâmpinarea formulată excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că nu are în competență administrarea și gestionarea sumelor destinate plății drepturilor salariale neacordate prin neaplicarea Legii nr. 221/2008.
În baza art. 129 cod procedură civilă instanța în ședința publică din 08.06.2011 a pus în discuție potrivit art. 137 raportat la art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă necompetență teritorială a Tribunalului București - Secția a VIII a față de dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii și împrejurarea că reclamanta își are domiciliul în județul Prahova.
Astfel potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii cererile referitoare la conflictele de muncă sunt de competența instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul după caz, iar în speță reclamanta își are domiciliul în județul Prahova.
Având in vedere dispozițiile art.129 C. proc. civ., raportat la art. 137 si 158 alin.1 C. proc. civ. s-a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București Secția a VIII-a față de dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul Muncii și împrejurarea că reclamanta D. G. are domiciliul in jud. Prahova, astfel încât prin sentința civilă nr. 6052/08.06.2011 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului București si a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova Secția Litigii de Muncă.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 11.08.2011.
La data de 29.09.2011 Sindicatul Învățământ Special și Protecția Copilului, în termen legal, în numele și pentru membri de sindicat pe care îi reprezentă în cauza de față, în temeiul art. 112 Cod de procedură civila, art. 28 din Legea nr. 62 Legea dialogului social, art. 219 din Legea 53/2003 republicată 2011 - Codul muncii, prin reprezentant legal, S. C. președinte, formulează precizare la acțiune prin care solicită obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008. începând cu 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plătii.
S-a susținut că în dosarul nr._/3/2009, din care s-a disjuns prezentul dosar, Tribunalul București a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale către salariații reprezentați de Sindicatul învățământ Special și Protecția Copilului, iar în prezenta cauză, acțiunea este formulată de Sindicatul Învățământ Special și Protecția Copilului în baza art. 219 din Legea 53/2003 republicată - Codul muncii, pentru D. G., membră a SISPC conform împuternicirii depuse la dosarul cauzei.
În motivare s-a mai arătat că, potrivit adeverinței eliberate de unitatea de învățământ și depusă la dosarul cauzei, D. G. este salariată a Școlii Speciale nr. 10 cu sediul în București, sector 1, ., nr. 20-25, și nu a Școlii Speciale nr. 8 cum greșit s-a reținut.
În concluzie, s-a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum aceasta a fost formulată și prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
În drept: art. 112 Cod procedură civilă, art. 28 din Legea nr. 62 Legea dialogului social, art. 219 din Legea 53/2003 republicată 2011, Legea 221/2008, Legea 47/1992, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul I. Școlar al Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ se face conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a II a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
S-a mai menționat că prin OG 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1991 privind Statutul personalului didactic, s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili anului 2008, pe 3 perioade de referința, astfel: 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei; 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275,68 lei, respectiv o creștere de 6 %; 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291, 678, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru aceasta perioada poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum si nivelul productivității muncii.
Pârâtul a mai precizat că prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, coeficientul de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar a fost majorat la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008. Modificările din Legea nr. 221/2008, vor putea fi puse în aplicare nu retroactiv, așa cum solicita reclamanții, ci doar de la data apariției actului normativ respectiv, în conformitate cu art. 78 din Constituția României, care dispune: „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intra în vigoare la 3 zile de la data publicării sau de la o dată ulterioară prevăzuta în textul ei".
Pârâtul a mai susținut că Legea nr. 221 a intrat în vigoare la data de 10.11.2008, drept urmare, pentru perioada 01.10._08 prevederile Legii 211/2008 nu pot fi aplicabile deoarece acestea nu se aplica retroactiv, iar pentru restul perioadei, respectiv 4 noiembrie 2008 - 15 noiembrie 2008, sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 136 /2008 (în vigoare pană la data de 15.11.2008 când a fost abrogată de O.U.G. nr. 151/2008).
De asemenea, s-a menționat că începând cu 15.11.2008, și pană la data de 02.iunie 2009, dată la care prin Decizia Curții Constituționale nr. 842 art. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea Ordonanței nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ au fost declarate ca fiind neconstituționale, rămân în vigoare dispozițiile OG nr. 15/2008 cu modificările și completările ulterioare, iar acest aspect rezultă cu precădere din prevederile art. 31 alin.(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale potrivit cărora „dispozițiile din legile si ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
În ceea ce privește aplicabilitatea Legii 221/2008 după data de 31 decembrie 2008, pârâtul a solicitat a se reține faptul ca Legea 221/2008, privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se acordă în 2008 personalului din învățământ, așa cum rezultă chiar din titlul si conținutul acesteia, reglementează creșterile salariale ce se acordă în anul 2008 personalului din învățământ, neexistând în cuprinsul ei prevederi care să precizeze creșterile salariale pentru anul 2009.
S-a mai precizat că pentru perioada 01.04._09, cadrul legislativ în vigoare îl reprezintă OUG nr. 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 259 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 13 iulie 2009 si O.U.G, nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 30 aprilie 2009 si aprobata prin Legea 300/06.10.2009, dispozițiile acestor ordonanțe nefiind declarate neconstituționale. Mai mult decât atât, O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor da în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din l februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, a fost abrogată în mod expres prin art. 48 16 al cap. VI - dispoziții finale din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial din 9 noiembrie 2009.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții C. G. al Municipiului București și C. L. al Sector 1 București au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând în motivare faptul că unitățile de învățământ sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților de învățământ.
I. Școlar al Municipiului București a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că OUG nr.15/2008 aprobată, cu modificări prin Legea nr.221/2008, a fost abrogată expres prin art.48 pct.18 din Legea nr.330/2009.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 4544 din 18 septembrie 2012, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului G. al Municipiului București și a Consiliului L. al S. 1 București, a admis acțiunea formulată de reclamanta D. G. în contradictoriu cu pârâții I. Școlar al Municipiului București, C. G. al Municipiului București, C. L. al S. 1 București și Școala S. nr. 8 și a obligat pârâții în solidar să calculeze și să plătească reclamantei D. G. diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 începând cu data de 1 octombrie 2008, sume ce vor fi actualizate la data efectivă a plății în raport de indicele de inflație, reținând următoarele:
Referitor la cererea de chemare în garanție Tribunalul a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții privind plata drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământ, acestea fiind plătite din fondurile alocate în acest sens de la bugetul Ministerului Educației și Cercetării, ordonatorul de credite al unităților de învățământ.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de C. G. al Municipiului București și C. L. al S. 1 București, a fost respinsă de instanță întrucât, în conformitate cu Legea nr. 84/1995 (a învățământului), în vigoare la data introducerii acțiunii, finanțarea de bază a unităților de învățământ se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În conformitate cu art. 1 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, Municipiul București este unitatea administrativă, art. 1 alin. 2 lit. h menționând că sectoarele municipiului sunt subdivizii administrativ teritoriale, în sectorul nr. 1 București fiind situată Școala S. nr. 8, unitate la care a fost încadrat membrul de sindicat al reclamatului.
Ca atare, în temeiul art. 167 alin. 1-4 și art. 20, unitățile administrativ teritoriale au calitate procesuală pasivă, aceasta fiind statuată și de OUG nr.32/2001, art. XIII, întrucât fondurile necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și personalului din învățământ, se derulează prin bugetele unităților administrative.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că, potrivit dispozițiilor OG nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr.221/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008 s-a stipulat că în ceea ce privește coeficientul de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar a fost majorat la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008, astfel încât prevederile legii nu retroactivează întrucât prin Legea nr.221/2008 a fost aprobată Ordonanța de Urgență nr.15/2008, legea nefiind în speță un act normativ de sine stătător, ci un act prin care se aprobă un act normativ conform Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
De altfel, prin Decizia nr. 3/04.04.2011 pronunțată de ICCJ întru-un recurs în interesul legii, s-a statuat că, urmare deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale OUG nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile OG nr.15/2008 modificată și aprobată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate începând cu data de 31.12.2009.
Având în vedere că Legea nr. 221/2008 a fost abrogată expres prin art. 48 pct. 16 al Cap. VI din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, instanța a apreciat că drepturile salariale vor fi acordate pentru perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației (daune interese prevăzute de art.166 al.4 din Codul Muncii), la data plății efective.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs pârâții I. Școlar al Municipiului București și Școala S. nr. 8, C. G. al Municipiului București, C. L. al S. 1 București și P. S. 1 București – prin Primar, considerând-o netemeinică și nelegală.
Pârâtul C. G. al Municipiului București, prin recursul formulat, reiterează excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului G. al Municipiului București, fata de obiectul acțiunii și având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 167, alin.1, 2 3, 4, 20 din Legea nr.84/1995 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementară.
Finanțarea de baza asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar conform standardelor naționale. Finanțarea de baza se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale si alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigura din bugetele locale si din alte surse, potrivit legii.
C. județean/C. G. al Municipiului București asigura fonduri pentru organizarea și desfășurarea olimpiadelor și concursurilor școlare județene/ale municipiului București.
Din interpretarea logică a, textelor de lege arătate mai sus, rezultă că finanțarea de bază în care se cuprind și cheltuielile privind plata drepturilor salariale se suportă de la bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, în speță, C. L. sector 1, și în niciun caz de către CGMB, acesta având doar obligația statuată în alin, 20 al art. 167 din Legea nr.84/1995.
De asemenea, potrivit art. XIII, alin. 1 din OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind:
a) componența locală aferentă proiectelor de reformă aflate în derulare la data de 31 decembrie 2000, cofinanțate de Guvernul României și organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective;
b) facilitățile acordate elevilor privind transportul pe calea ferată și cu metroul;
c) bursele pentru elevii din Republica M., precum și bursele pentru elevii străini și etnicii romani din afară granițelor țării;
d)organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale;
e)perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice;
f)cota-parte de participare la proiectele o la care instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt promotori sau parteneri.
Cheltuielile legate de drepturile salariale ale cadrelor didactice nu se înscriu în excepțiile prevăzute de art. XIII motiv pentru care acestea sunt suportate potrivit dreptului comun.
Totodată, art. 1, alin.3 din Legea nr.84/1995 statuează că învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale
Totodată, a arătat instanței că între reclamant si paratul CGMB nu exista raporturi specifice de dreptul muncii, pentru a se reclama un astfel de drept, potrivit art.281 CM.
Prin urmare, apreciază că se impune admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului G. al Municipiului București, pentru motivele invocate mai sus.
Pe fond învederează instanței că recursul este fondat pentru următoarele motive:
O.G 15/2008 a fost abrogată în mod expres prin Legea 330/2009 intrată în vigoare la 01.10.2009.
În conformitate cu art. 11 lit. c pct. 3 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale „Deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României Partea I Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor” iar conform art. 31 alin. 3 din același act normativ „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.”
Din succesiunea dispozițiilor legale aplicabile în cauză rezulta așadar că ulterior datei de 02.06.2009, dată la care a fost declarată neconstituțională O.U.G nr. 151/2008 orice modificări ale O.G nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008 au încetat să se mai aplice, aceasta deoarece atât OUG 1/2009 cât și OUG 31/2009 fac trimitere la dispozițiile legale declarate neconstituționale prin decizia 842/2.06.2009.
Pe de altă parte este de reținut că O.G. 15/2008 a vizat, astfel după cum o arată titulatura acesteia, creșterile salariale ce se vor acorda personalului din învățământ în anul 2008.
Astfel fiind și având în vedere că dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. c din 0.G 15/2008 astfel cum a fost abrogată prin Legea 221/2008 au fost abrogate în mod expres prin art. 4 al OUG 136/2008 și având în vedere că declararea neconstituțională a acesteia nu este de natură să repună în vigoare texte expres abrogate, având în vedere și ca OUG 136/2008 nu a fost spusă aprobării Parlamentului (și deci nici respinsă prin lege), fiind abrogată anterior declanșării unei astfel de proceduri, consideră solicitările reclamantelor nu au temei legal iar instanța de fond a greșit când a admis acțiunea.
În consecință solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul respingeri cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă față de acest pârât respectiv ca neîntemeiată.
Pârâtul I. Școlar al Municipiului București și Școala S. nr. 8 Bucureștii, critică sentința pronunțată de tribunal pentru următoarele motive:
Primul motiv de recurs este neîndeplinirea procedurii de citare cu parata Școala speciala nr. 10, care este angajatorul doamnei D. G., și pronunțarea sentinței împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Astfel, deși, așa cum rezultă și din sentința recurată, reclamanții au depus la dosarul cauzei precizări din care rezulta ca doamna D. nu este angajată la Școală Gimnaziala S. nr.8 ci la Școală S. nr. 10, instanța nu a scos din cauză această unitatea și nici nu a introdus în cauză adevărata pârâtă, pronunțând sentința împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasivă.
Anexează la prezentul recurs adeverința semnată de directorul unității de învățământ din care rezultă că aceasta persoană nu a fost niciodată angajata Școlii Gimnaziale Speciale nr. 8 si solicită depunerea la dosarul cauzei, de către reclamantă, a contractului individual de muncă al acesteia.
Al doilea motiv de recurs este lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Municipiului București, deoarece calculul și plata drepturilor salariale neacordate personalului didactic din învățământ nu intră în atribuțiile acestei instituții, așa cum sunt ele prevăzute în art. 95 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, ci în cele ale unității de învățământ, în calitate de angajator, conform art. 93 si 97 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, coroborate cu dispozițiile art. 23 litera f) din OMECTS nr. 4925/2005 privind ROFUIP.
În consecința solicită respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind îndreptata împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, învederează instanței următoarele:
Salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ s-a făcut conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a II a din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Astfel, art. 48 din legea mai sus menționata dispune: „(3) Salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
a) valoarea coeficientului de multiplicare 1,000;
b) coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
(4) Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite.”
Așa cum se poate observa, modul de calcul al salariilor personalului din învățământ este stabilit de lege, în speță, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Prin O.G. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabile anului 2008, pe 3 perioade de referință, astfel:
- 1 ianuarie - 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 259,593 lei
- 1 aprilie - 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 275, 168 lei, respectiv o creștere de 6 %;
- 1 octombrie - 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000: 291,678, respectiv o creștere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru aceasta perioada poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum si nivelul productivității muncii.
Prin Legea nr. 221 din 27.10.2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, coeficientul de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar a fost majorat la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008.
Modificările din Legea nr. 221/2008, vor putea fi puse în aplicare nu retroactiv, așa cum solicită reclamanții, ci doar de la data apariției actului normativ respectiv, in conformitate cu art. 78 din Constituția României, care dispune: „Legea se publica in Monitorul Oficial al României si intra in vigoare la 3 zile de la data publicării sau de la o data ulterioară prevăzută in textul ei".
De asemenea, tot in Constituție, la art. 15 alin.(2) este statuat si principiul potrivit căruia: „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Menționează că Legea nr. 221/2008 a intrat în vigoare la data de 01.11.2008, drept urmare, pentru perioada 01.10._08 prevederile Legii 211/2008 nu pot fi aplicabile deoarece acestea nu se aplica retroactiv.
Pentru restul perioadei, respectiv 4 noiembrie 2008 - 15 noiembrie 2008, sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 136 /2008 (în vigoare pana la data de 15.11.2008 când a fost abrogată de O.U.G. nr. 151/2008).
Începând cu 15 noiembrie 2008, si până la data de 02 iunie 2009, dată la care prin Decizia Curții Constituționale nr. 842 art. 2 si 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea Ordonanței nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ au fost declarate ca fiind neconstituționale, rămân in vigoare dispozițiile O.G. nr. 15/2008 cu modificările si completările ulterioare.
Acest aspect rezulta cu precădere din prevederile art. 31 alin.(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale potrivit cărora „dispozițiile din legile si ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
În ceea ce privește aplicabilitatea Legii 221/2008 după data de 31 decembrie 2008, solicită instanței sa rețină faptul ca Legea 221/2008, privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se acordă în 2008 personalului din învățământ, așa cum rezultă chiar din titlul și conținutul acesteia, reglementează creșterile salariale ce se acorda în anul 2008 personalului din învățământ, neexistând în cuprinsul ei prevederi care să precizeze creșterile salariale pentru anul 2009.
Învederează instanței ca pentru perioada 01.04._09, cadrul legislativ în vigoare îl reprezintă O.U.G. nr. 31/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 259 din 7 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 484 din 13 iulie 2009 si O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 286 din 30 aprilie 2009 și aprobată prin Legea 300/06.10.2009, dispozițiile acestor ordonanțe nefiind declarate neconstituționale.
Mai mult decât atât, O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, cu modificările si completările ulterioare, a fost abrogată in mod expres prin art. 48 pct. l6 al cap. VI - dispoziții finale din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial din 9 noiembrie 2009.
Având în vedere cele învederate, solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pârâtele C. L. al S. 1 și P. S. 1 București critică sentința pronunțată având în vedere următoarele motive:
Respingerea de către instanța de fond a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a acestor instituții.
În opinia C. L. al S. 1 și a Primăriei S. 1, calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între pârât și persoana care se prezumă a fi obligată în urma raportului juridic civil dedus judecății, considerând că ar putea fi chemate în judecată numai persoane care ar fi susceptibile de a fi titularii obligațiilor de plată a drepturilor salariale.
Reclamantul avea obligația de a motiva chemarea în judecată a acestei instituții dovedind calitatea procesuală pasivă, obligație care nu și-a respectat-o. Nu a fost arătat în cuprinsul acțiunii de ce a fost introdusă împotriva Consiliului L. al S. 1 și ce obligație ar avea această instituție de respectat față de reclamantă.
C. L. al S. 1 nu are competența legală în administrarea și gestionarea sumelor de bani destinate plății drepturilor bănești pentru personalul didactic, nici pentru calculul acestor sume, în bugetul local nu au fost prevăzute și aprobate sume destinate unor cheltuieli cu plata drepturilor salariale reprezentând premii anuale.
C. L. al S. 1 nu are calitatea de ordonator principal de credite privind plata cheltuielilor de salarizare a personalului din învățământ, sume care nu sunt prevăzute de această instituție pentru fiecare unitate de învățământ în parte, unități care au calitatea de ordonator de credite și personalitate juridică proprie.
Ca urmare solicită instanței admiterea excepției, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă și scoaterea din cauză a C. L. al S. 1.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, implicit, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia începând cu data de 01 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin dispozițiile art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 136/2008 s-a diminuat coeficientul de multiplicare 1,000 la 299,933 lei pentru perioada octombrie – decembrie 2008, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1221/2008 s-a constatat că prevederile O.U.G nr. 136/2008 sunt neconstituționale.
Ulterior prin O.U.G. nr. 151/2008 a fost modificată și completată O.G. nr. 15/2008 a fost modificată O.G. nr. 15/2008, reglementându-se creșterile salariale care se vor acorda în anii 2008 și 2009 personalului din învățământ și stabilindu-se coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea 299,933 lei.
Dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 au fost, de asemenea declarate neconstituționale prin Decizia instanței de contencios constituțional nr. 842 din 2 iunie 2009.
Guvernul, prin O.U.G. nr. 1/2010 a modificat din nou dispozițiile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări, prin Legea nr. 221/2008, dar Curtea Constituțională, prin decizia nr. 989/2009 a constatat ca art. 2 și 3 din acest act normativ încalcă prevederile constituționale.
Începând cu data de 01 ianuarie 2010 a fost adoptată O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și unele măsuri în domeniul bugetar, care la art. 5 alin. (6) prevede că „reîncadrarea personalului didactic din învățământ se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009…”
La data de 01 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării în vigoare drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, sumele corespunzătoare acestora vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Pentru primul an de aplicare a Legii-cadru nr. 330/2009, menținerea drepturilor salariale, la un nivel corespunzător celui stabilit potrivit actelor normative s-a realizat prin aplicarea prevederilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 1/2010, potrivit cărora în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 erau mai mici decât cele stabilite prin legi și hotărâri ale Guvernului, pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășura activitatea în aceleași condiții.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 330/2009, obiectul de reglementare al acestui act normativ constă în stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
În conformitate cu alin (2) al normei legale susmenționate, începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte a acestei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Având în vedere această prevedere legală imperativă, C. L. al S. 1 și P. S. 1, consideră că salariile personalului didactic nu pot fi calculate potrivit altor reglementări, decât cele prevăzute de Legea nr. 330/2009.
De asemenea în susținerea celor menționate mai sus vin și alte prevederi din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, și anume: art. 3 care statuează că prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salariile sau alte drepturi de natură salarială care exced prevederilor Legii cadru nr. 330/2009; prin art. 4 alin (1) s-a dispus ca, începând cu data de 01 ianuarie 2010, întregul personal din sistemul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice să fie reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009.
Ultraactivitate legii vechi reprezintă o excepție de la principiul aplicării imediate a legii noi, excepție care trebuie însă prevăzută în mod expres de către legiuitor în cuprinsul noi legi. În ceea ce privește Legea-cadru nr. 330/2009, o astfel de reglementare cu privire la, supraviețuirea, ultraactivitatea legii vechi, respectiv a Ordonanței nr. 15/2008, aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, nu se regăsesc.
În condițiile în care salarizarea reclamanților – personal didactic, a fost reglementată în perioada de analiză, prin Legea nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1/2010, pe cale judecătorească nu se poate stabili un alt sistem de salarizare decât cel instituit de legiuitor.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
Primul motiv de recurs privind neîndeplinirea procedurii de citare cu parata Școala speciala nr. 10, care este angajatorul doamnei D. G. și pronunțarea sentinței împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă este fondat.
Astfel, deși, așa cum rezultă și din sentința recurată, reclamanții recurenți au depus la dosarul cauzei precizări din care rezulta că doamna D. nu este angajată la Școală Gimnaziala S. nr.8, ci la Școală S. nr. 10, instanța nu a scos din cauză această unitatea și nici nu a introdus în cauză adevărata pârâtă, pronunțând sentința împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Acest fapt rezultă din adeverința semnată de directorul unității de învățământ din care rezultă că D. G. nu a fost niciodată angajata Școlii Gimnaziale Speciale nr. 8 .
Față de aceste considerente, avându-se în vedere faptul că judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului se impune potrivit disp.art.312 (6) c.pr.civilă casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare la aceiași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să aibă în vedere și celelalte critici formulate de către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții I. ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 2 și ȘCOALA S. NR. 8 cu sediul în București, .. 1, sector 1, C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 47, sector 5, precum și C. L. AL S. 1 BUCUREȘTI și P. S. 1 prin PRIMARUL S. 1, cu sediul în București, .. 9-13, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4544 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta D. G. cu domiciliul în Ploiești, ., ., județul Prahova și în consecință:
Casează sentința sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 martie 2013.
Președinte, Judecători,
I. L. A. M. R. V. D.
Grefier,
N. M.
Red.DV
Tehnored.NM
2ex./17.04.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. Ș. O. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Pretentii. Hotărâre din 03-04-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3124/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
