Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 351/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 2827/105/2010/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr.351
Ședința publică din data de 14 februarie 2013
Președinte – A. M. R.
Judecători – C. M. M.
- G. S. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 1382 pronunțată la 30.11.2011 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul P. M., domiciliat în Comarnic, ., ._, J. Prahova în contradictoriu cu intimata R. N. A PĂDURILOR - ROMSILVA - prin DIRECȚIA S. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiesti, .. 3, cod poștal_, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul P. M. reprezentat de avocat I. A. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5/16.01.2013, lipsind intimata R. N. a Pădurilor - Romsilva - Prin Direcția S. Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței dosarul este la al doilea termen de judecată, că contestația în anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că s-a atașat dosarul de fond nr._ 10.
Curtea invocă excepția de tardivitate a contestației în anulare.
Avocat I. A., având cuvântul pentru contestator, solicită respingerea excepției, dat fiind că termenul d exercitare al căii extraordinare de atac este de 1 an, iar de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii atacate nu a trecut mai mult de 1 an.
CURTEA,
Prin decizia nr.1382 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de pârâta R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA prin Direcția Silvică Ploiești, împotriva sentinței civile nr. 180 din 3 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. M., și în consecință: a modificat în tot sentința atacată în sensul că a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.1 din Decretul 167/1958, aplicabil în speță, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
In condițiile în care instanța de judecata a fost investită cu o acțiune în despăgubire în temeiul art. 269 C. Muncii, ea își poate raporta analiza juridică în aplicarea legii numai cu privire la obiectul acțiunii față de care a fost investită și numai în limitele ordonate de normele procedurale.
Astfel, de la momentul anului 2004(17.08.2004, 15.10.2004, 14.09.2004 și 18.10.2004) începea să curgă prescripția dreptului la acțiune pentru suma de 19 041, 2 lei, deci de la data achitării sumei nedatorate și nu din anul 2009 în care s-a pronunțat instanța de judecată cu privire la culpa intimatului reclamant în producerea prejudiciului.
În mod corect se susține faptul că instanța de judecată a analizat solicitarea recurentei cu privire numai la diferența de prejudiciu neachitat de reclamant prin sentința civilă nr.856/13.04.2009.
Deoarece, reclamantul intimat nu a contestat niciodată suma achitată și nici nu a susținut până la data de 01.06.2010 că este o plată nedatorată, în speță, cursul prescripției extinctive urmează să curgă de la data efectuării plății, respectiv din momentul anului 2004, iar data la care s-a împlinit fiind anul 2007(17.08.2007, 15.10.2007, 14.09.2007 și 18.10.2007), succesiv pentru fiecare sumă nedatorată achitată de către intimat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul P. M., susținând că instanța de recurs omite sa analizeze momentul începeri prescripției dreptului la acțiune în raport de Ordonanța din 10.11.2005, dosar penal nr.739/P/2004 si Rezoluția din 25.01.2008 prin care s-a dispus soluții corespunzătoare față de P. M. si alți, scoaterea de sub urmărirea penala pentru infracțiunile prevăzute si pedepsite art. 248 c.pen si art. 264 c. pen. neînceperea urmăriri penale pentru infracțiune a prev. si ped. de art. 100 alin 1 din Legea 26/1996 si art. 249 c. pen si art. 214 c. pen.
De asemenea, prin rezoluția din 25.01.2008, a Parchetului de pe lângă Judecătoria S., s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăriri penale față de făptuitorii P. M. si alții sub aspectul art. 249 C. penal și art. 99 și art. 100 din Legea nr. 26/1996, faptele nefiind probate.
Considerentele acestei decizii sunt raportate la dispozițiile art. 1 din Decretul 167/1958, precum și la disp.269 C. muncii, în vigoare la data intentării acțiunii prezente în restituire și constată că prescripția la dreptul de acțiune începe sa curgă din anul 2004, respectiv data achitări sumei nedatorate, ceea ce prezintă o eroare materială evidentă.
Mai susține contestatorul, că instanța de recurs se pronunța direct pe excepția dreptului la acțiune prevăzută de art. 1 din Decretul 167/1958, respectiv omite să examineze celelalte motive de casare sau modificare, prevăzut de art. 304 pct. 1-9 cod. pr.civ. realizând practic o admitere în parte a recursului fără examinarea pe fond a recursului.
Examinând recursul declarat de Direcția S. Ploiești se constată o înșiruire de date fără a se motiva în drept, potrivit dis. Art. 304 C. pr. civ si fără ca instanța să ceara recurentului-instituție de stat să motiveze în drept recursul.
Potrivit art. 32 din Legea 22/1969 privind angajarea gestionarilor, la constatarea unei pagube în gestiune persoana răspunzătoare poate să-și ia un angajament scris pentru acoperirea acestei. Potrivit alin 3 al aciuiași articol, validitatea angajamentului va înceta în întregime atunci când agenții economici, autoritățile sau instituțiile publice sau organelor de jurisdicție, competente constată cu prilejul soluționări unei cauze care are legătura cu angajamentul ca acesta a fost luat pentru o suma nedatorata.
Ori, prin sentința civila nr.856 din 13,04,2009, pronunțata de Tribunalul Prahova în dosarul_ ,( nr. dat după casare ) instanța de fond respinge acțiunea formulată de RNPR-Directia S. Ploiești, iar prin Decizia nr.2160 din 12.11:2009, Curtea de Apel Ploiești, a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta Direcția S. Ploiești, concluzionându-se că P. M. nu se face vinovat de prejudiciu pretins a fi produs de reclamant, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 270 C muncii pentru a se angaja răspunderea patrimoniala, ceea ce înseamnă că la data rămâneri irevocabile a acestei acțiuni, care are legătura cu angajamentul de plată în legătură cu suma nedatorată, începe sa curgă termenul de prescripție pentru acțiunea în restituirea plați nedatorate.
Având în vedere ca legislația în materie de dreptul muncii, s-a modificat, instanța de recurs trebuia să se raporteze la normele si principiile răspunderi civile contractuale de la momentul soluționări recursului, respectiv 30.11.2011, adică și angajatorul poate sa ceara despăgubire de la salariat cât și salariatul de la angajator, inclusiv plata nedatorată.
Întrucât la data de 12.11.2009, se constatată cu caracter irevocabil nevinovăția fostului angajat P. M., în vreo pagubă adusa Direcției Silvice Ploiești, de la acest moment curge termenul de prescripție al dreptului la acțiune si instanța de recurs trebuia să examineze în concret și fondul acțiunii de restituire plată nedatorata, ceea ce nu a făcut.
De asemenea având în vedere disp. art 20-21 din Constituția României, instanța trebuia sa examineze cauza și prin prisma disp. art. 1 si 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, ceea ce nu s-a făcut, întrucât instanța de recurs s-a limitat numai la excepția prescripției dreptului la acțiune, refuzând în mod greșit judecarea cauzei în fond.
Față de cele învederate, solicită admiterea contestației în anulare, anularea în întregime a deciziei atacată si, pe cale de consecința, reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale si temeinice.
La termenul de judecată din data de 14 februarie 2013, instanța din oficiu, a invocat excepția de tardivitate a formulării contestației în anulare, excepție care, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă se impune a fi analizată cu prioritate, Curtea reținând următoarele:
Contestația în anulare, este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art.317 Cod procedură civilă, respectiv lipsa de procedură și necompetența instanței, și art.318 Cod procedură civilă,când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, a omis din greșeală a cerceta vreunul dintre motivele de casare.
Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Contestația în anulare, potrivit art. 319 alin.2 Cod procedură civilă, se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit de art.401 alin.1 lit.b sau c, iar împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Or, însăși faptul că s-a formulat de către contestator cerere de revizuire a aceleiași decizii la data de 27 decembrie 2011, implică luarea hotărârii la cunoștință de către acesta și face să curgă termenul de 15 zile.
Împrejurarea că împotriva deciziei civile care era irevocabilă contestatorul din cauza de față a formulat cerere de revizuire, cale de atac ce a fost respinsă prin decizia nr.4753/29.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința sa, care să-l fi împiedicat să exercite în termen contestația în anulare și prin urmare să facă posibilă aplicarea în speță a dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă.
Cum contestația în anulare a fost promovată cu mult peste termenul de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoștință de hotărâre și cum nu s-a făcut dovada de către contestator că a fost împiedicat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa să exercite în termen contestația în anulare, Curtea, văzând disp. art.319 alin.2 și 320 C.pr.civ., va admite excepția invocată din oficiu și va respinge ca tardivă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității formulării contestației invocată din oficiu.
Respinge contestația în anulare a deciziei civile nr. 1382 pronunțată la 30.11.2011 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul P. M., domiciliat în Comarnic, ., ._, J. Prahova în contradictoriu cu intimata R. N. A PĂDURILOR - ROMSILVA - prin DIRECȚIA S. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiesti, .. 3, cod poștal_, județul Prahova, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 februarie 2013.
Președinte, Judecători,
A. M. R. C. M. M. G. S. P.
Grefier,
N. M.
Red.CMM
Tehnored.NM
2 expl./5.03.2013
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Cereri. Decizia nr. 1015/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 78/2013.... → |
|---|
