Acţiune în constatare. Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 17/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 17
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2015
Președinte - P. M. G.
Judecător - V. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta S. V. cu domiciliul procesual ales la fam. M. V. în Câmpina, .. 9A, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1909 pronunțată la 04 septembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. cu sediul în Câmpina, ., nr.9, județul Prahova prin administrator judiciar C. V. cu sediul la Cabinet Individual de Insolvență în Câmpina, ., județul Prahova.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată și că atât prin cererea de apel cât și prin întâmpinare s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 Teza a II-a și alin.2 NCPC, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA ,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta S. V. a chemat în judecată pârâta S.C. E. S.A., societate aflată în reorganizare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că pe perioada menționată în anexa la prezenta cerere a fost angajată în funcție și a lucrat efectiv 100 % din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I-a și respectiv, grupa a II-a de muncă în condiții deosebite, iar pe cale de consecință, să dispună eliberarea unei adeverințe din care să rezulte grupa de muncă la care are dreptul.
În fapt, reclamanta a arătat că pe perioada menționată în prezenta cerere, a fost angajată la societatea pârâtă, având funcții ce se încadrează în grupa I-a și respectiv, grupa a II-a de muncă, condiții deosebite, cu program de lucru de 100%.
A menționat că sunt colegi care și-au desfășurat activitatea în aceleași locuri de muncă și în momentul depunerii dosarului de pensionare, li s-a acordat grupa de muncă corespunzătoare condițiilor în care au lucrat.
De asemenea, a precizat că locurile acestora de muncă și activitatea în cadrul S.C.E. S.A. s-a desfășurat efectiv în hale industriale din construcție metalică, condițiile fiind fără ventilație și fără încălzire de la înființare, condiții improprii organismului uman, temperaturi ridicate vara (peste 40°C) și scăzute pe timpul iernii (sub 0°C), structurate în 2 secții de producție ( formatare și vopsitorie), sector finisare, centrala termică, laboratoare C.T.C., magazii de vopsele și chimicale.
Totodată, a mai arătat că, în secțiile de producție se executau diverse operațiuni la repere cu dimensiuni și greutăți de la variate și că în aceste secții se executau un număr mare de operații, nefiind dotate cu spații de izolare sau compartimente distincte care să asigure protecția împotriva noxelor, vaporii de vopseluri și pulberi metalice se răspândeau în toată secția, afectând toți salariații. Procesul tehnologic din aceste secții presupunea îndeosebi operațiuni pentru îmbinări la repere, fără a exista posibilitatea protejării cu panouri împotriva aburului supraîncălzit și a vaporilor de vopseluri.
Reclamanta a mai precizat faptul că un factor îngrijorător la locul de muncă era expunerea profesională a angajaților la zgomotul profesional ce reprezintă un complex de sunete cu intensitate și înălțimi variate, cu caracteristici diferite, ritmice sau aritmice, produse continuu de mașini, instalații, utilaje, vibrații mecanice în timpul desfășurării activității profesionale. Hipoacuzia profesională reprezintă scăderea permanenta a pragului auditiv, iar pe termen lung duce la surditate. Limita maxima admisa pentru expunere profesionala zilnica la zgomot este de 87 dB.
De asemenea, a mai arătat că pentru reparația și întreținerea mașinilor și utilajelor se foloseau substanțe chimice solide și lichide, acid clorhidric, acetilena, tetraclorura, silicon pulbere, folosite pentru spălarea utilajelor ce urmau a fi reparate, condiții de muncă ce au afectat sănătatea salariaților.
S-a menționat de reclamantă perioadele în care a lucrat la societatea pârâtă și funcția deținută în acea perioadă, respectiv: muncitor necalificat-26.02._83; formator 01.10._88; 01.12._99; curățător chimic 01.08._89; 01.10._05; prim-distribuitor 01.10._00; 01.02._10; umezitor 01.11._01.
A menționat și faptul că, pe perioadele arătate mai sus a lucrat atât în timp normal de lucru, cât și ore suplimentare, în aceleași condiții arătate, motiv pentru care a solicitat recunoașterea grupei de muncă în care și-a desfășurat activitatea.
In dovedirea cererii s-a folosit de proba cu înscrisuri (filele 7-13) și expertiza de specialitate - organizare muncii, salarizare, cu următorul obiectiv: „să se precizeze dacă reclamanta beneficiază sau nu de grupa I-a sau grupa a II-a de muncă, în procent de 100% sau mai mic din programul de lucru, în perioadele menționate expres în acțiune, în raport de funcțiile, atribuțiile îndeplinite, muncă efectiv prestata, condițiile de lucru, condiții deosebite, locurile de munca, urmând să se aibă în vedere actele de la dosar și de la societatea pârâtă”. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prev. de art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, Ordinul nr. 125/1990, Legea nr. 19/2000, Legea 226/2006, H.G. 261/2001, H.G. 246/2007.
Față de cele arătate mai sus, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a se constata că beneficiază de grupa I-a, respectiv a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul unității pârâte, în procent de 100 %, conform cărții de muncă atașată în copie la cererea de chemare în judecată și obligarea pârâtei să elibereze adeverința în acest sens.
La data de 03.03.2014, prin intermediul Compartimentului Registratură din cadrul Tribunalului Prahova, pârâta S.C. E. S.A a formulat și a depus întâmpinare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună admiterea în parte a acțiunii în constatare grupă de muncă formulată de reclamanta S. V..
În fapt, pârâta a arătat că pe întreaga perioadă cât a fost angajată, reclamanta nu a desfășurat nicio activitate care să corespundă vreunei meserii sau categorii profesionale aferente grupei I-a de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990.
A precizat că S.C. E. S.A de la înființarea ei și până în prezent nu a avut nicio secție de producție și nicio activitate care să se încadreze în grupa I-a de muncă.
De asemenea, a menționat faptul că din carnetul de muncă și ștatele de plată existente în cadrul societății, rezultă că reclamanta a fost angajată cu contract individual de muncă în perioada 26.02._10 și încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, astfel: 01.06._84 curățat chimic/pregătitor partizi ; 01.08._88 curățat chimic și pregătitor partizi; 01.07._88 vopsitor.
Totodată a precizat că societatea îi poate elibera oricând reclamantei la cerere o adeverință de încadrare în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionarii.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe prevederile Decretului - Lege nr.68/1990 și ale Ordinului nr.50/1990.
Având în vedere cele menționate mai sus, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea în parte a acțiunii.
În dovedirea celor susținute a atașat întâmpinării: certificat constatator de la O.N.R.C. - Prahova nr. 1458/10.01.2014, din care rezulta calitatea de reprezentant legal al S.C. E. S.A. (filele 18 – 22).
Față de proba solicitată de reclamantă de a se efectua în cauză o expertiză de specialitate, respectiv salarizare-organizare, a menționat că nu se opune.
La data de 20.03.2014, prin intermediul Compartimentului Registratură din cadrul Tribunalului Prahova, reclamanta a formulat și a depus răspuns la întâmpinarea formulată de societatea pârâtă.
În fapt, reclamanta a arătat că a lucrat în perioada menționată în cerere în locuri de muncă care se încadrează în grupa I-a/a II-a de muncă în perioada anilor 26.02.1980 până în 23.07.2010.
A precizat că eronat a trecut în acțiune și perioada anilor 01.11.2000 – 30.09.2001 ca umezitor, fapt pentru care precizează că renunță la acest capăt de cerere.
Reclamanta a considerat că numai o expertiză de specialitate salarizare – organizare cu obiectivul precizat mai sus poate stabili dacă aceasta beneficiază de grupa I-a/ a II-a de muncă în condiții deosebite în procent de 100% sau mai mic.
La termenul de judecată din data de 12.05.2014, tribunalul în baza dispozițiilor prevăzute de art. 131 alin. 1 N.C.P.C. a constatat că este competent general, material și teritorial să judece pricina și, în baza dispozițiilor prevăzute de art.238 alin.1 NCPC, estimând durata de soluționare a procesului la 6 luni.
De asemenea, constatând concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisuri și proba cu expertiză specialitatea organizarea muncii - salarizare solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și proba cu înscrisuri solicitată de pârâtă prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 255 NCPC., a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu expertiză specialitatea organizarea muncii - salarizare, cu obiectivul: să se precizeze dacă în funcție de condițiile în care și-a desfășurat activitatea, funcția deținută, atribuții îndeplinite, muncă efectiv prestată și locurile de muncă, reclamanta beneficiază sau nu de grupa I sau a II a de muncă, respectiv condiții deosebite, în procent de 100 % sau mai mic, pentru perioadele menționate în acțiune, prin tragere la sorți, pe expert A. C., căruia i s-a emis adresă pentru a efectua și depune la dosar în termen procedural, cu 10 zile înaintea termenului de judecată, conform disp. art. 336 NCPC, raportul de expertiză specialitatea salarizare - organizarea muncii, conform obiectivelor încuviințate de instanță, cu mențiunea de a face dovada convocării legale a părților, conform disp. art. 335 alin.1 NCPC, urmând ca la efectuarea expertizei, expertul să aibă în vedere atât actele existente la dosar, cât și pe cele pe care pârâta i le va pune la dispoziție, a fixat onorariu provizoriu în cuantum de 400 lei în sarcina de plată a reclamantei și a pus în vedere reclamantei ca în termen de 5 zile de la pronunțarea prezentei încheieri, să facă dovada achitării onorariului de expert, sub sancțiunea decăderii din probă, prevăzută de art. 262 alin. 3 NCPC.
La termenul de judecată din data de 03.07.2014, tribunalul față de împrejurarea că raportul de expertiză nu a fost depus la dosarul cauzei în termen procedural, în conformitate cu disp. art. 336 NCPC, pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de cuprinsul raportului și să formuleze eventualele obiecțiuni, a amânat cauza și a prorogat punerea în discuția părților a raportului de expertiză specialitatea organizarea muncii - salarizare întocmit de expert A. C. pentru termenul din data de 04.09.2014.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1909 din 04.09.2014 a admis în parte acțiunea și, pe cale de consecință, a constatat că reclamanta beneficiază de grupa a II a de muncă, în procent de 100% pentru perioadele 01.06._84 și 01.07._88. A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată, a obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Reclamanta S. V., potrivit înscrierilor din carnetul de muncă . nr._ și concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert A. C. a lucrat în cadrul pârâtei în perioada 26.02._10, perioadă în care a îndeplinit funcții de muncitor necalificat, formator, pregătitor partizi, curățitor chimic, primitor distribuitor, umezitor, ambalat cutii și primitor distribuitor.
Potrivit susținerilor pârâtei din întâmpinare reclamanta beneficiază de grupa a II a de muncă, în procent de 100% pentru perioadele 01.06._84 și 01.07._88, perioade în care a îndeplinit funcții de muncitor necalificat, formator și pregătitor partizi, însă această încadrare nu a fost consemnată în carnetul de muncă al reclamantei, pârâta fiind de acord să îi elibereze adeverință în acest sens. Expertul a arătat că încadrarea făcută de angajator este corectă și, în plus, a opinat în sensul încadrării în grupa a II a de muncă, în procent de 100% și pentru celelalte perioade lucrate de reclamantă în cadrul pârâtei anterior datei de 01.04.2001, iar pentru activitatea desfășurată după această dată și până la 23.07.2010 a arătat că intimata nu a primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite astfel încât reclamanta nu poate beneficia de o astfel de încadrare.
Instanța a apreciat că nu poate omologa încadrarea suplimentară făcută de expert în grupa a II a de muncă și pentru celelalte perioade lucrate de reclamantă în cadrul pârâtei anterior datei de 01.04.2001 întrucât această încadrare nu are suport probator devreme ce expertul a arătat că nu s-au putut identifica sarcinile de serviciu și nici condițiile de muncă ale reclamantei pentru aceste perioade.
Față de considerentele expuse și de prevederile Ordinului nr. 50/1990, dispoziții legale care reglementează încadrarea activității salariaților în grupe superioare de muncă, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, motiv pentru care a admis-o în parte și a constatat că reclamanta beneficiază de grupa a II a de muncă, în procent de 100% pentru perioadele 01.06._84 și 01.07._88, astfel cum s-a recunoscut de pârâtă prin susținerile făcute în cauză și s-a confirmat prin raportul de expertiză întocmit.
Pe cale de consecință, a obligat pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S. V., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în fapt, prin sentința nr. 1909/2014, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată parțial acțiunea acesteia, apreciind că activitatea sa nu ar putea fi încadrată în condiții deosebite, pentru a beneficia de grupa a II-a de muncă, în cadrul societății pârâte înainte de 01.04.2001, sau nu s-ar încadra în niciuna dintre activitățile prevăzute în anexele Ordinului 50/1990, respectiv ale Ordinului 125/1990.
De asemenea, instanța de fond, a mai reținut că din înscrisurile existente la dosar, în perioadele deduse judecații, potrivit atribuțiunilor de serviciu, nu se poate concluziona că aceasta a lucrat în mediul de muncă cu noxe profesionale fizice, constând în zgomot, vibrații, unde electromagnetice, presiune, radiații ionizante, radiații calorice, precum și a noxelor profesionale, chimice sau biologice, prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respecta limitele admise prevăzute în aceste norme.
Însă, potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei precum și expertizei tehnice de specialitatea normare-salarizare, întocmită de către expert ec. A. C. și depusă la dosarul cauzei, s-a reținut că reclamanta și-a desfășurat activitatea efectiv în hale industriale din construcție metalică, condițiile fiind fără ventilație și fără încălzire de la înființare, condiții improprii organismului uman, temperaturi ridicate vara (peste 40°C) și scăzute pe timpul iernii (sub 0°C), structurate în 2 secții de producție (formatare și vopsitorie), sector finisare, centrala termica, laboratoare CTC, magazii de vopsele și chimicale.
În secțiile de producție se executau diverse operațiuni la repere cu dimensiuni și greutăți variate. Totodată, în aceste secții se executa un număr mare de operații, nefiind dotate cu spatii de izolare sau compartimente distincte care să asigure protecția împotriva noxelor, vaporii de vopseluri și pulberi metalice se răspândeau în toata secția, afectând toți salariații. Procesul tehnologic din aceste secții presupunea îndeosebi operațiuni pentru îmbinări la repere, fără a exista posibilitatea protejării cu panouri împotriva aburului supraîncălzit și a vaporilor de vopseluri.
La punctul 3 din Ordinul nr. 50/1990 se prevăd următoarele: beneficiază de încadrarea în grupele I și a II a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în Anexele 1 și 2.
Instanța de fond nu a luat în considerare raportul de expertiză întocmit de către expert ec. A. C. decât pentru perioada cu care a fost de acord și unitatea pârâtă, făcând abstracție de celelalte perioade consemnate în raportul expertului.
In concluzie, în temeiul art. 466 și art. 480 alin. (2) Cod pr. civ. apelanta S. V. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței nr. 1909/2014, pronunțata de Tribunalul Prahova, iar pe fond admiterea acțiunii în conformitate cu concluziile raportului de expertiza întocmit de expert ec. A. C..
Intimata - pârâtă S.C. E. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Analizând motivele de apel formulate se reține că nemulțumirea reclamantei vizează doar neacordarea grupei a II-a de muncă și pentru celelalte perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001, în afara celor pentru care prima instanță a apreciat că se poate acorda grupa a II-a de muncă, în care aceasta și-a desfășurat activitatea la societatea pârâtă.
Potrivit art.3 din Ordinul nr.50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Referitor la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, în art.6 din acest act normativ s-a stipulat că această operație se realizează de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.)
Art.7 prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Cert este că în ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității, sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de acesta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv în ce procent.
Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma criteriilor constând în activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.
Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă și a datelor obținute cu ocazia convocării, se constată că reclamanta S. V. și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte în calitate de muncitor necalificat pentru perioada 26.02.1980-1.10.1983, formator de la 1.10.1983 la 1.11.1983, pregătitor partizi în perioada 1.11.1983-1.04.1984, din nou formator în perioada 1.04.1984-1.08.1988, curățitor chimic în perioada 1.08.1988-1.12.1989, formator în perioada 1.12.1989-1.10.1999, primitor - distribuitor în perioada 1.10.1999-1.11.2000, respectiv umezitor în perioada 1.11.2000-1.10.2001.
Deși în cuprinsul carnetului de muncă nu s-a făcut mențiunea privind acordarea grupei a II-a de muncă pentru această angajată, prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a recunoscut faptul că reclamanta beneficiază de gupa a II-a de muncă pentru perioadele 1.06._84 și respectiv 1.07._88, perioade reținute și de către prima instanță prin sentința pronunțată în cauză.
În acesta perioade, în care pârâta a apreciat că reclamanta a desfășurat activități încadrate în grupa a II-a de muncă, reclamanta a desfășurat activități în calitate de muncitor necalificat (de la 1.06.1982 până la 1.10.1983), formator (de la 1.10.1983 până la 1.11.1983) și pregătitor partizi (în perioada 1.11._84).
Pârâta ca de altfel și prima instanță au apreciat fără nici un temei, că perioade care exced acestor date și în care reclamanta desfășura aceleași activități, nu s-ar încadra în aceleași condiții, cum ar fi perioada anterioară în care a desfășurat tot activități de muncitor necalificat, precum fi activitatea de formator, desfășurată începând cu data de 1 aprilie 1984.
S-a recunoscut de asemenea de către pârâtă că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 1.07._88, când a ocupat funcțiile de formator( 1.07.1985, 1.08.1988) și curățitor chimic ( 1.08._88) s-au încadrat în grupa a II-a de muncă pentru ca perioadele ulterioare, respectiv până la 1.12.1989 când a desfășurat tot activitatea de curățitor chimic și perioada 1.12.1989-1.10.1999 când a funcționat tot ca formator, să nu fie recunoscute.
Expertul numit în cauză a precizat că în Anexa nr.2 a Ordinului 50/1990, anexă în care sunt nominalizate meseriile care se încadrează în grupa a II-a de muncă, la poziția 165 sunt trecute următoarele meserii pentru activitatea din filaturi și țesătorii „ activitățile din filaturi, țesătorii și finisaje textile: destrămător, desprăfuitor, scuturător, pregătitor amestec dublator, răsucitor, bataj curățitor filtre, tăietor fuior de in și cânepă, zdrobitor, cardator, curățitor șlefuitor garnituri laminator, benzi din fibră, pieptănător, filator, bobinator, țesător, albitor, fierbător, mercerizator, vopsitor și imprimeur textile”, poziție la care a încadrat activitățile desfășurate de către reclamantă.
S-au reținut de asemenea în cuprinsul expertizei dispozițiile scrisorii nr. 5783/18.07.1991, potrivit căreia urma să se acorde retroactiv începând cu data de 18.03.1969 grupa a II-a de muncă pentru meseriile indicate în conținutul scrisorii, precum și Hotărârea Consiliului de Administrație din 31.07.1990 prin care s-a acordat grupa a II-a de muncă pentru meseriile: vopsitor, pregătitor chimicale, maiștrii la schimb, uscător, storcător, curățitor chimic, ctc – ist, primitor-distribuitor atelier vopsit format.
P. urmare, în baza temeiurilor de drept aplicabile speței, bazându-se pe propria convingere rezultată din analizarea situației de fapt raportată la documentele puse la dispoziție de părți, expertul a concluzionat, astfel cum s-a expus anterior, că reclamanta este îndreptățită a i se recunoaște grupa a II-a de muncă, în procent de 100% pentru întreaga perioadă cuprinsă între 26.02._01.
Expertiza este un mijloc de probă a cărui particularitate rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor făcute de expert. Cert este că valoarea expertizei nu poate fi ignorată atunci când constatările acesteia nu sunt combătute prin nicio altă probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
Având în vedere aceste considerente și ținând cont de dispozițiile legale aplicabile și de specificul activității pârâtei, Curtea apreciază că sunt întemeiate criticile apelantei și în mod nelegal instanța de fond nu a dat eficiență, pentru perioada mai sus menționată, în ceea ce o privește, raportului de expertiză efectuat de A. C..
În literatura de specialitate s-a menționat că Ordinul nr. 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestuia, constituie o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii și, în acest sens, a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 258/20.09.2004 a stabilit ca acestui act normativ, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente, iar a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Conform deciziei nr.87/1999 a Curții Constituționale, obligatorie pentru instanțele judecătorești s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții (condiții) cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă, precizându-se că toate categoriile de persoane care au lucrat în aceleași condiții se afla într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că situațiile în care se afla anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a justifica deosebirea de tratament juridic, această deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rezonabil, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că o diferență de tratament trebuie să aibă o justificare obiectiva și rezonabilă, conform art.14 din Convenția C.E.D.O. și Protocolul nr.12 la Convenția CEDO.
Ori din întâmpinarea pârâtei se deduce că s-a abordat discriminatoriu activitatea desfășurată de către reclamantă pe anumite perioade față de aceeași activitate desfășurată tot de reclamantă în alte perioade.
În atare situație, în raport de argumentele expuse anterior, ținând cont de prevederile Ordinului nr.50/1990 și de faptul că și societatea pârâtă a fost de acord cu încadrarea reclamantei în grupa superioară de muncă, pentru anumite perioade. instanța apreciază că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea reclamantei cu privire la acordarea grupei II de muncă, iar criticile formulate de aceasta prin calea de atac promovată sub acest aspect, apar ca fondate, justificându-se admiterea cererii sale de chemare în judecată și constatarea faptului că a lucrat în condițiile grupei a II de muncă în procent de 100% în perioadele 26.02._82, 01.04._85 și 01.12._01, conform raportului de expertiză A. C..
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, Curtea, în baza art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința în sensul că va admite acțiunea și va constata dreptul reclamantei de a beneficia de grupa a II-a de muncă, în procent de 100% pentru următoarele perioade: 26.02._82, 01.04._85 și 01.12._01, conform raportului de expertiză A. C..
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta S. V. cu domiciliul procesual ales la fam. M. V. în Câmpina, .. 9A, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1909 pronunțată la 04 septembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. cu sediul în Câmpina, ., nr.9, județul Prahova prin administrator judiciar C. V. cu sediul la Cabinet Individual de Insolvență în Câmpina, ., județul Prahova.
Schimbă în parte sentința în sensul că se constată dreptul reclamantei de a beneficia de grupa a II-a de muncă, în procent de 100% pentru următoarele perioade: 26.02._82, 01.04._85 și 01.12._01, conform raportului de expertiză A. C..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. G. V. G.
Grefier,
G. C.
Red.PMG
Tehnored.GC
4 ex./9.02.2015
d.f. nr._ Tribunal Prahova
j.f. G. M.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1649/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din... → |
|---|
