Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din 09-02-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 141/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 141
Ședința publică din data de 9 februarie 2015
Președinte - C.-P. B.
Judecător - E.-S. L.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamata . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2064/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul T. C., cu domiciliul în Ploiești, .,..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 411 alin. 1 pct.2 teza finală și alin. 2 Cod.pr.civilă, apreciază cauza în stare de judecată și, deliberând, a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanta . SA PLOIEȘTI, prin reprezentanții săi legali, a chemat în judecată pe pârâtul T. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 47,45 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 13 l. GPL pe luna august 2012, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuând transport de călători cu autobuzul marca Ikarus 260, pe care îl are în primire și, conform cărții tehnice și normativului de consum, are stabilit și aprobat un consum mediu de 56,7 l. GPL/100 km. parcurși, astfel încât, în luna august 2012 a parcurs 275 km. având un consum normat de 216 l. GPL, însă a consumat 229 l. GPL, depășind cantitatea aprobată cu 13 l.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 2065/19.09.2014, Tribunalul Prahova a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Conform înscrisurilor existente la dosar, respectiv notei din data de 03.10.2012, procesului - verbal din 05.06.2013, pârâtul care își desfășoară activitatea în cadrul societății reclamante, în calitate de conducător auto, efectuând transporturi de călători a înregistrat pe luna august 2012 o depășire la consumul de carburanți de 13 l. GPL, în valoare de 47,45 lei, în condițiile în care a parcurs 275 km. pentru care consumul normat era de 216 l. GPL.
Dispozițiile art.272 C. muncii prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare, art. 254 C. muncii stipulând că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto a efectuat în luna august 2012 transport de călători cu autobuzul pe care îl are în primire, înregistrând o depășire a consumului normat în total de 13 l. GPL la 275 km. parcurși, în valoare totală de 47,45 lei, ceea ce înseamnă că acesta nu a săvârșit din vina sa, constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu vreo faptă ilicită și producerea unei pagube în daune reclamantei, deoarece din nicio probă administrată în cauză nu reiese că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de GPL ar fi fost cauzată efectiv de câtre pârât.
Faptul ca autobuzul primit de câtre pârât a înregistrat în luna august 2012 o depășire a consumului normat nu înseamnă, în mod automat, că acesta este vinovat de producerea pagubei, întrucât, pe de o parte, sarcina probei revine reclamantei de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și, deci, în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, nu există niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului.
Apărările reclamantei în sensul că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor, sunt nefondate atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și, nicidecum, pârâtul.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente și, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 254 C. muncii, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamanta, susținând, în esență, că, în mod greșit, i-a fost respinsă acțiunea, atâta timp cât, potrivit pct. 4.8 și următoarele din fișa atribuțiilor de serviciu, pârâtul, conducător auto, are obligația să sesizeze revizorului tehnic defecțiunile constatate la autovehicul, să participe la efectuarea reparației și să semneze recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar conform pct. 4.12.1, acesta trebuia să realizeze o conducere economică și defensivă. Pe de altă parte, art. 4.2 pct. 15 din Regulamentul Intern prevede că șoferul trebuie să „respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în pătrunderea și administrarea bunurilor”, dispoziții ce își găsesc corespondent în Ordinul nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, care, la pct. 2.1. „Sarcinile șoferului”, stabilește că acesta „sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor”.
A precizat apelanta că, întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare și este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, el este cel răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În conformitate cu dispozițiile art. 254 alin. 1 și 2 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor și nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Pe de altă parte, potrivit art. 272 Codul muncii, în conflictele de muncă, sarcina probei revine angajatorului.
Or, în cazul în speță, cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni.
Astfel, nu s-a făcut dovada gradului de uzură al autovehiculului condus de pârât, starea de funcționare a acestuia.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr. 14/1982 (la ale cărui prevederi a făcut trimitere apelanta) este discutabil, câtă vreme autobuzele circulă cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens (existent, în prezent, în mediul urban) ce impun dese opriri (mai ales în orele de vârf) crescând astfel consumul de carburanți.
În considerarea argumentelor expuse, constatând temeinicia și legalitatea sentinței, Curtea, în temeiul art.480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamata . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2064/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul T. C., cu domiciliul în Ploiești, .,., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
C.-P. B. Enela S. L.
Grefier,
M. F.
Red.SEL
Tehnored.MF
4ex./16.02.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
