Acţiune în constatare. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 120/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 120
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Președinte - C. M. M.
Judecător - M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva încheierii de ședință din 10.10.2014 și a sentinței civile nr. 2322 din 17 octombrie 2014, pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M., cu domiciliul ales la C. av. N. R., cu sediul în mun. Ploiești, ., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta pârâtă . București reprezentată de consilier juridic M. N. și intimata reclamantă D. M. reprezentată de avocat N. R. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că dosarul se află la primul termen de judecată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimata reclamantă D. M. a depus la dosar întâmpinare comunicată și părții adverse, iar apelanta pârâtă . a depus răspuns la întâmpinare.
Consilier juridic M. N. pentru apelanta pârâtă depune la dosar practică judiciară, comunicată și părții adverse.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelului.
Consilier juridic M. N., având cuvântul pentru apelanta pârâtă, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii potrivit motivelor de apel dezvoltate pe larg în cererea scrisă depusă la dosar și în răspunsul la întâmpinare.
Astfel arată că instanța de fond a ignorat dispozițiile legale privitoare la încadrarea activității intimatei reclamante în condiții deosebite de muncă, precum și prezumția de legalitate de care se bucură înscrierile în carnetele de muncă.
Mai mult, învederează că avizele menționate de expert în raportul de expertiză au avut ca termen de valabilitate 31.12.2004, avizul nr.0251/2002 și respectiv 31.12.2002, avizul 0252/2002. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat N. R., având cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere că instanța de fond a avut în vedere faptul că au fost întrunite cumulativ condițiile prevăzute de H.G.261/2001, prin emiterea celor două avize din 2002, apărarea apelantei nefiind fundamentată.
Referitor la susținerea apelantei în sensul că potrivit art. 4 din același act normativ, avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, era obligatoriu pentru încadrare în condiții deosebite de muncă, solicită a se avea în vedere că, așa cum a arătat și expertul, Serviciul logistic, unde este încadrat Parcul de Rezervoare de Oxid de Etilenă, a primit din partea Inspectoratului Teritorial de Muncă avizele necesare pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Cu privire la susținerea apelantei în sensul că nu s-a efectuat un raport de expertiză în specialitatea protecția muncii, arată că este nefondată, având în vedere că nu s-a solicitat o astfel de expertiză, iar instanța a încuviințat o expertiză în specialitatea petrochimie - carbochimie.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu nr. 8719/ 105/2013 la data de 12.11.2013, reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, sa se constate că perioada 01.12._01 lucrată în grupa I de muncă în procent de 100% poate fi asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale și că pentru perioada 01.04._06 beneficiază de încadrarea în condiții deosebite/speciale de muncă în procent de 100%, precum și să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost angajata societății pârâte începând cu data de 01.12.1979 până la data de 01.01.2008 în funcția de operator chimist în cadrul instalației Oxid de etilenă și glicoli - parc oxid de etilenă - UC 28, perioadă pentru care societatea pârâtă, având în vedere locul de muncă și condițiile în care a lucrat, i-a acordat grupa I de muncă în procent de 100% conform HG 559/1990 poziția 14 anexa 1, caz în care sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006 ce cuprinde lista locurilor de muncă încadrate în condiții speciale, art.2 alin.2, printre care și locul său de muncă, precum și ale art.1 alin.1 din aceeași lege, activitatea sa regăsindu-se și în anexa 2 din legea nr.263/2010.
La data de 13.01.2014 societatea pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar respingerea primului capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect și a celui de-al doilea capăt de cerere ca neîntemeiat.
A precizat pârâta în cuprinsul întâmpinării că reclamanta nu poate invoca în susținerea pretențiilor sale Legea nr.226/2006 în condițiile în care această legea a fost abrogată prin Legea nr.263/2010, iar pe de altă parte, reclamanta nu îndeplinește condițiile cumulative pentru încadrarea în condiții speciale cât timp nu a desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa 2 din Legea nr.263/2010 în locuri de muncă din cadrul unităților prevăzute în această anexă.
In cauza s-au administrat probe cu acte si expertiza de specialitate chimia și ingineria substanțelor organice, petrochimice și carbochimice întocmită de expert L. M..
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2322 din 17 octombrie 2014, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâta ., a constatat că reclamanta beneficiază de încadrarea în condiții deosebite de muncă în procent de 100% din programul de lucru pentru perioada 01.04._06 pentru activitățile desfășurate în cadrul pârâtei conform raportului de expertiză întocmit de expert L. M. C. ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, a respins capătul de cerere privind constatarea faptului că perioada 01.12._01 lucrată în grupa I de muncă în procent de 100% poate fi asimilată în condiții speciale ca rămas fără obiect și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Conform raportului de expertiză de specialitate chimia și ingineria substanțelor organice, petrochimice și carbochimice întocmită de expert L. M., cărții de munca existentă la dosar, actelor anexate, reclamanta a fost angajata societății pârâte, desfășurându-și activitatea în același loc de muncă în perioada 01.12._01, având meseria de operator chimist în cadrul instalației de fabricare a oxidului de etilenă - parc rezervoare oxid de etilenă, fiind încadrată prin decizia nr. 245/1990 emisă de societate și HCA nr._/1990 în grupa I de muncă în procent de 100% în conformitate cu prevederile HG nr.559/1990, anexa 1, poziția 14, sens în care i-a fost eliberată și adeverința nr._/21.10.2013, producția de oxid de etilenă fiind oprită la data de 14.09.2001 urmare a unor măsuri de reorganizare, ocazie cu care, prin HCD din 31.05.2002, parcul de oxid de etilenă UC 28 și personalul care îl deservea a fost trecut din punct de vedere administrativ în cadrul Serviciului Logistică, nefiind schimbat profilul de activitate al parcului. Urmare a reorganizării, începând cu data de 01.06.2002 reclamanta nu și-a schimbat locul de muncă, desfășurându-și activitatea în funcția de primitor-distribuitor produse parc, în aceleași condiții de muncă, respectiv în mediu toxic, în aer liber, fiind supusă intemperiilor, variații de temperatură, grad ridicat de stres care în combinație cu acțiunea foarte toxică a oxidului de etilenă a condus la diagnosticarea reclamantei cu TBC, condiții de lucru ce au determinat ca Serviciul Logistică să primească din partea ITM Prahova avizele nr.025.1/ 2002 și 025.2/2002 „condiții deosebite”, punctele 22, 23, 24, 31 și 32 în conformitate cu Legea nr.19/2000 și HG nr.261/2001.
HG nr.261/2001, art. 4(2) prevede că în perioada prevăzută la alin.1 locurile de muncă se consideră încadrate în locuri de muncă în condiții deosebite pe toată durata luării măsurilor tehnico-organizatorice pentru nominalizarea condițiilor de muncă.
Așadar, tribunalul a apreciat că din probele administrate în cauză, rezultă că locul de munca în care a lucrat reclamanta este cuprinse în HG nr.261/2001, Legea nr.19/2000, ținând seama de aceleași condiții de muncă în care reclamanta și-a desfășurat activitatea ca și înainte de anul 2001 când a fost încadrată în grupa I de muncă în procent de 100%, condiții păstrate și în perioada 2001-2006, respectiv în mediul toxic în prezența factorilor de risc deosebit de vehiculare și stocare de oxid de etilenă, amino-derivați, ceea ce înseamnă că în perioada 01.04._06, reclamanta și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă ce se încadrează în condiții deosebite de muncă în raport de locul de muncă, funcțiile îndeplinite și atribuțiile efectiv prestate în cadrul pârâtei.
Susținerile societății pârâte în sensul că reclamata nu poate beneficia de condiții deosebite de muncă având în vedere, pe de o parte, că locul de muncă unde reclamanta și-a desfășurat activitatea nu este prevăzut de legiuitor în art. 1 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010, iar pe de altă parte, avizele invocate de către expert pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite au avut termen de valabilitate numai până la data de 31.12.2002 și respectiv 31.12.2004, nu pot fi avute în vedere în condițiile în care din cuprinsul raportului de expertiză reiese cu certitudine că reclamanta și-a desfășurat activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții deosebite de lucru ca și cele avute în vedere la data emiterii avizelor 025.1/2002 și 025.2/2002, neexistând nicio dovadă la dosar vizând îmbunătățirea, normalizarea condițiilor de muncă ale reclamantei ulterior anului 2004, caz în care locul de muncă în care reclamata și-a desfășurat activitatea face parte din categoria celor ce se încadrează în condiții deosebite de muncă.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza HG 261/2001, Legii nr.19/2000, a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanta beneficiază de încadrarea în condiții deosebite de muncă în procent de 100% din programul de lucru pentru perioada 01.04._06 pentru activitățile desfășurate în cadrul pârâtei conform raportului de expertiză întocmit de expert L. M. C. ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Totodată, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea faptului că perioada 01.12._01 lucrată în grupa I de muncă în procent de 100% poate fi asimilată în condiții speciale ca rămas fără obiect, având în vedere că Legea nr.330/2013 recunoaște de drept asimilarea perioadelor lucrate în grupa I de muncă în condiții speciale.
De asemenea, instanța a luat act că nu s-au solicitat, cu ocazia acordării cuvântului asupra fondului cauzei, cheltuieli de judecată, situație în care, a apreciat că nu se poate pronunța asupra cererii privind acordarea unor asemenea cheltuieli formulată cu ocazia depunerii concluziilor scrise, nefiind investită cu o asemenea cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că, instanța de fond a reținut în mod greșit că activitatea prestată de intimata-reclamantă în perioada 01.04._06 se încadrează în condiții deosebite de muncă.
Cu privire la acest aspect, a învederat că instanța de fond a ignorat actele normative care reglementează procedura de acordare a condițiilor deosebite de muncă și, prin urmare, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Astfel, a menționat că, în mod cu totul neîntemeiat, instanța de fond a reținut că locul de muncă în care și-a desfășurat activitatea intimata-reclamantă se încadrează în condiții deosebite de muncă, în procent de 100% din programul de lucru pentru perioada 01.04._06, conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000, H.G. nr. 263/2001 si a raportului de expertiza ce face parte integranta din hotărâre
În susținerea netemeiniciei sentinței apelate, a arătat că instanța de fond nu a analizat în mod efectiv argumentele sale, nu a procedat la o înlăturare motivată și argumentată a apărărilor invocate, atât prin întâmpinarea formulată față de cererea de chemare în judecată a intimatei-reclamante, cât și în fața instanței de fond și nici nu a prezentat în concret motivele de fapt si de drept care au format convingerea sa.
Chiar dacă a achiesat în totalitate la concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate dispus în cauză, instanța de fond nu era dispensată de obligația legală de a releva punctual motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat fiecare din apărările sale.
Astfel, instanța de fond a ignorat prevederile legale privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă - precum și prezumția de legalitate de care se bucura înscrierile în carnetele de munca.
În ceea ce privește procedura obligatorie la care instanța de fond trebuia să se raporteze la momentul la care a pronunțat hotărârea apelata, apelanta a arătat că aceasta este reglementată de H.G. nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
În consecința, apelanta a învederat că instanța de fond a greșit atunci când nu a observat că pentru acordarea condițiilor deosebite de muncă legea obligă la respectarea unei proceduri obligatorii, care se concretizează în emiterea unor acte obligatorii.
De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerare faptul că punerea în discuție a acordării retroactive a condițiilor deosebite de muncă nu este recunoscută de lege.
Mai mult, potrivit art. 14 din H.G. nr. 261/2001 „(1) Dovedirea perioadelor de activitate desfășurata in locuri de munca in condiții deosebite in vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca, conform metodologiei stabilite de Ministerul Muncii si Solidarității Sociale, pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv sau pe baza listelor cuprinzând persoanele care au desfășurat activitatea in locuri de munca in condiții deosebite. (2) In cazul distrugerii arhivelor, dovedita cu acte, se poate reconstitui potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca, perioada lucrata in condiții deosebite ".
Or, sub acest aspect, atâta vreme cât nu este făcută dovada distrugerii arhivelor cu acte, iar carnetul de muncă nu are înregistrări care să facă dovada că activitatea prestată de către intimata-reclamanta se încadrează în locuri de munca în condiții deosebite, rezulta cu putere de evidență că cererea de chemare în judecată trebuia respinsă în totalitate ca neîntemeiată de către instanța de fond.
În continuare, apelanta a arătat că procedura obligatorie instituită de H.G. nr. 261/2001 cu privire la încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite de care instanța de fond era obligată să țină cont, constă în întrunirea cumulativa a anumitor criterii prevăzute de art. 3 din acest act normativ, după cum urmează:
Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de munca in condiții deosebite si stabilirea criteriilor aplicabile pentru aceasta încadrare, care se face de angajator împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în munca, acolo unde acesta este înființat; expertizarea locurilor de munca din punct de vedere al protecției muncii; efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin, (I); buletinele de determinări trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de munca, noxa profesionala, valoarea măsurata, valoarea limita admisa, metodele de măsurare; solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății si Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează in locuri de munca in condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; efectuarea evaluării locurilor de munca nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, in cadrul Comitetului de securitate si sănătate în munca acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3; stabilirea masurilor tehnice, sanitare si organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de munca si factorilor de mediu specifici locului de munca; obținerea avizului inspectoratului teritorial de munca in conformitate cu prevederile art. 4; stabilirea locurilor de munca in condiții deosebite in conformitate cu art. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
Pentru încadrarea locurilor de munca in condiții deosebite este obligatoriu ca noxa profesionala determinata sa se regăsească ca efect asupra stării de sănătate si/sau ca noxa profesionala ce a avut efect asupra stării de sănătate sa se regăsească in determinările efectuate la locurile de munca.
Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății si Familiei, prevăzute în anexa nr. I, au obligația sa transmită lista cuprinzând bolile profesionale înregistrate in ultimii 15 ani, în termen de 15 zile de la data solicitării, care trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele date: perioada de înregistrare, locul de munca, denumirea îmbolnăvirii, factorul nociv responsabil.
Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, care au efectuat controlul medical, au obligația sa transmită sinteza analizelor medicale in termen de 15 zile de la finalizarea controlului medical, care trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele date; locul de munca, numărul de persoane investigate, indicatorul biologic alterat, factorul nociv responsabil.
De asemenea, potrivit art. 4 din același act normativ, avizul Inspectoratului Teritorial de Munca Prahova era obligatoriu pentru încadrarea în condiții deosebite de munca si se acordă numai în baza unor acte delimitate expres de lege.
Mai mult, prin art. 11 alin. (I) se prevede ca Nominalizarea salariaților care își desfășoară activitatea în locurile de muncă în condiții deosebite, potrivit art. 10, se face de angajator împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat.
În consecința, în ceea ce privește acordarea condițiilor deosebite de muncă - este obligatoriu să fi fost citate și entitățile implicate în procedura acordării avizului, în special Inspectoratul Teritorial de Munca Prahova.
De asemenea, trebuie observat că responsabilitatea nominalizării salariaților aparține sindicatelor sau reprezentanților salariaților în cadrul Comitetului de securitate si sănătate în munca.
Astfel, solicitarea încadrării în condiții deosebite de munca se putea face si la inițiativa sindicatului ori a Comitetului de securitate si sănătate in munca, nu numai la inițiativa angajatorului.
Sub aspectul persoanelor si entităților îndreptățite să solicite încadrarea în condiții deosebite de munca, precum și a termenelor în care poate fi invocată nerespectarea dispozițiilor legale în materie, trebuie observate și prevederile art. 16 din H.G. nr. 261/2001, potrivit cărora angajatorii care au locuri de munca, activități si categorii profesionale încadrate în grupele I și a II-a de munca vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri, în cel mult 90 zile de la data intrării în vigoare a acesteia".
Or, față de termenul dat de lege trebuie observat ca intimata-reclamanta a formulat capătul doi de cerere dincolo de termenul de 90 de zile de la data intrării in vigoare a H.G. nr. 261/2001. ceea ce face ca acțiunea sa fie privita si sub aspectul tardivității formulării acesteia, urmând a fi respinsa cel puțin ca neîntemeiata.
În ceea ce privește încadrarea retroactivă a locurilor de muncă în condiții deosebite, apelanta a învederat că intimata-reclamanta se afla în eroare atunci când susține că ar exista un temei pentru încadrarea retroactivă a locurilor de muncă care nu au fost nominalizate în condiții deosebite.
De asemenea, apelanta a învederat că procedura prealabilă de încadrare în condiții deosebite reglementata prin H.G. nr. 261/2001 este stricta si trebuie parcursa anterior încadrării, neputând fi reconstituita retroactiv de către instanța de judecată.
În același sens a fost emis si Ordinul nr. 352 din 7 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite.
În ceea privește H.G. nr. 261/2001, aceasta a fost abrogata prin H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite.
Înainte de modificările aduse in 2014, H.G. nr. 246/2007 prevedea in mod expres la art. I ca, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate in conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite de aceasta hotărâre.
Prin urmare, după . H.G nr. 246/2007 nu se mai poate pune problema de acordare a unor noi avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, ci numai de reînnoire a avizelor deja acordate.
H.G. nr. 1077 din 11 decembrie 2013 pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite, prevede, in art. 1, aceeași procedura care vizează aspectul reînnoirii avizelor deja acordate si nu de acordare a unor noi avize, după cum urmează: „începând cu data de 1 ianuarie 2014, avizele de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite acordate, valabile pana la data de 31 decembrie 2013 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri".
În consecință, apelanta a arătat că instanța nu poate constata că activitatea prestată de intimata-reclamantă în perioada de după 01.04.2001 ar fi fost efectuată în condiții deosebite de munca, acordând astfel nu numai aviz de încadrare, dar și reînnoind acest aviz consecutiv, contrar dispozițiilor legale, dar mai ales substituindu-se organelor abilitate de lege.
Mai mult, activitățile pentru care se poate pune in discuție acordarea condiții deosebite de munca sunt pentru salariații care au desfășurat lucrul efectiv 100% din programul de munca. Or, instanța de fond nu a lămurit care sunt documentele pe baza cărora a stabilit procentajul de lucru de 100% in condiții deosebite de munca, mai ales daca avem in vedere faptul ca la dosar nu sunt depuse astfel de înscrisuri doveditoare.
Apelanta a mai arătat că expertiza tehnică de specialitate a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor legale.
Cu privire la acest aspect, apelanta a învederat că singura expertiză tehnică ce se putea dovedi concludentă și utilă soluționării cauzei era cea având specialitatea protecția muncii.
Astfel, expertul desemnat în cauză (dl. L. M.) nu a avut competența profesională pentru a efectua o expertiza concludentă și utilă soluționării cauzei deduse judecății, întrucât specialitatea dumnealui este în domeniul chimiei și ingineriei substanțelor organice, petrochimice și carbochimice.
În consecința, apelanta a solicitat instanței de control judiciar să constate că expertiza tehnică judiciară încuviințata intimatei-reclamante a fost în specialitatea chimiei și petrochimiei, ori domeniul analizat de expertiza efectuata de către expertul judiciar ar fi trebuit să vizeze aspecte tehnice privitoare la condițiile de munca prin prisma securității muncii desfășurate de intimata-reclamanta.
Având în vedere speța dedusă judecății și obiectivele expertizei care au constat în stabilirea condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea intimata-reclamanta prin prisma factorilor de zgomot, risc, nocivitate si suprasolicitare psihica, specifici locului sau de munca, în scopul stabilirii grupei de munca a reclamantei, expertiza judiciară realizată de către un expert în domeniul chimiei și petrochimiei nu este concludentă și utilă cauzei deduse judecății.
Dispozițiile Ordonanței nr. 2/2000 privind organizarea și desfășurarea activității de expertiză tehnică judiciară delimitează și obligă experții tehnici judiciari să efectueze expertize judiciare numai în domeniul în care au fost atestați.
Orice alte expertize efectuate de către experți in alte domenii in care nu au obținut specialitatea sunt sancționate cu nulitatea.
Totodată, apelanta a arătat că toate actele normative care au reglementat încadrarea într-o anumită grupă de muncă fac referire la condițiile de munca din punctul de vedere al protecției împotriva factorilor nocivi care pot să afecteze siguranța salariatului sau starea de sănătate a acestuia.
În acest sens, Legea nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat si pensia suplimentara (in prezent abrogata), în art. 6 menționa ca „Locurile de munca după condițiile în care s-a desfășurat activitatea în raport de influenta factorilor nocivi asupra organismului, solicitarea fizica și neuropsihică sau periculozitatea se împarte în trei grupe: grupa I de munca in care se încadrează locurile de munca cu condiții foarte vătămătoare, grele sau periculoase; grupa a II-a de muncă în care se încadrează locurile de muncă cu condiții vătămătoare grele sau periculoase; grupa a III-a de muncă în care se încadrează celelalte locuri de munca".
De asemenea, la pct. 4 din Ordinul nr. 50/1990 se prevedea că: „încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii".
Iar la pct. 5 din același act normativ se arata ca „Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal".
Astfel, rezultă cu putere de evidență că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de lege, astfel că sentința apelată a fost dată cu nesocotirea prevederilor legale.
În consecință, având în vedere că actele normative ce reglementează domeniul reliefează faptul că acordarea grupei de muncă este strâns legată, aspecte care țin de protecția muncii și, prin urmare, singura expertiză pertinentă și utilă cauzei ar fi fost o expertiză realizată de către un expert tehnic judiciar în protecția muncii, apelanta a apreciat că în mod vădit instanța de fond nu a ținut cont de următoarele aspecte: persoana desemnată să efectueze expertiza de specialitate nu a avut competența necesară; locurile de muncă în care și-a desfășurat activitatea intimata-reclamanta nu se regăsesc între locurile de muncă enumerate de lege ca fiind încadrate în condiții deosebite de muncă; atribuțiile de serviciu ale intimatei nu implica acordarea condițiilor deosebite de munca solicitate.
De altfel, apelanta a mai învederat că acest punct de vedere este susținut si de practica Curții de Apel Ploiești care, în spețe identice, a pronunțat soluții care confirmă susținerile sale, menționând în acest sens: decizia nr. 1104/03.05.2011 pronunțată în dosarul nr._, decizia nr. 1627/24.04.2012 pronunțata în dosarul nr._ și decizia nr. 533/22.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ .
În continuare, apelanta a arătat că locurile de muncă în care și-a desfășurat activitatea intimata-reclamantă nu se regăsesc printre locurile de muncă și activitățile menționate în Avizul nr. 025.1/27.04.2002 și Avizul nr. 025.2./27.04.2002 eliberate de către Inspectoratul Teritorial de Munca Prahova privind „încadrarea locurilor de munca in condiții deosebite de munca din cadrul Sucursalei Petrobrazi" prevăzute în Anexa 2, pct. 22, 23, 31 si 32 la avizele menționate, acordate în baza art. 19 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 si art. 4, art. 8 alin. (2) si art. 16 din H.G. nr. 261/2001.
Mai mult, apelanta a mai învederat că avizele menționate în raportul de expertiză au avut ca termen de valabilitate data de 31.12.2004 (Avizul nr. 025.1/27.04.2002) și respectiv, data de 31.12.2002 (Avizul nr. 025.2/27.04.2002).
Această împrejurare a fost învederată instanței de fond pe calea obiecțiunilor care au fost respinse, fiind considerate apărări de fond.
Astfel, instanța de fond nu a considerat necesară clarificarea de către expert a motivelor care justifica încadrarea activității prestate de intimata-reclamanta in condiții deosebite de munca si pentru perioada ulterioara expirării valabilității avizelor menționate.
Pe de alta parte, apelanta a arătat că expertiza este definită ca fiind activitatea de cercetare a unor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului, ce necesită cunoștințe de specialitate a unor specialiști care verifică condițiile concrete și efective de muncă existente la locul sau postul de muncă în care intimata-reclamanta a prestat activitatea, privind nivelul noxelor, suprasolicitarea psihica sau fizica, microclimatul nefavorabil, risc, aspecte care nu pot fi stabilite in prezent pentru perioada începând cu anii 2001.
Astfel, expertiza tehnică de specialitate întocmita in cauza nu este lămuritoare, întrucât aceasta poate cel mult sa stabilească noxele la momentul expertizării, situație total nerelevanta fata de noxele care ar fi existat la locul de munca al intimatei-reclamante in perioada de referința cuprinsa între anii 2001-2006, așa cum susține intimata prin cererea de chemare în judecata.
Astfel, nu există nicio altă dovadă asupra condițiilor concrete de muncă, a activităților propriu-zise îndeplinite de intimata-reclamantă și cu atât mai puțin, a duratei din timpul de lucru în care ar fi fost supusă factorilor nocivi.
Prin urmare, instanța de fond a procedat în mod greșit atunci când a dispus efectuarea expertizei tehnice de specialitate, cu toate că legea nu o cerea și, în același timp, a ignorat dispozițiile legale care prevăd condițiile clare de acordare a condițiilor deosebite de munca, respectiv: existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților; determinările trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii; inspectorii de protecția muncii, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a condițiilor; inspectorii de stat teritoriali constata si ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Or, expertiza nu face în niciun fel referire la existența determinărilor de noxe efectuate de organele Ministerului Sănătății, la confirmările obligatorii ale inspectorilor de stat teritoriali sau la celelalte condiții cerute de lege.
Totodată, instanța de fond a procedat în mod greșit și atunci când a nominalizat ea însăși intimata-reclamantă ca beneficiară a încadrării în condiții deosebite de muncă, atâta vreme cât legiuitorul a hotărât că această nominalizare se face de către angajator și sindicat.
De asemenea, în realitate, prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamanta solicita modificarea unilaterala a condițiilor de munca care au fost menționate și însușite de către aceasta si subscrisa prin contractul individual de munca, acesta fiind un aspect important la care instanța de fond nu face niciun fel de referire, neaducând vreo motivație cu privire la înlăturarea acestei apărări. Or, o astfel de obligație a instanței de fond este prevăzuta expres de dispozițiile art. 425 alin. (1), lit. b) din Codul de procedura civila, potrivit cărora in considerentele hotărârii, instanța trebuie sa arate motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor.
Astfel, instanța de fond trebuia să ia în considerare faptul ca potrivit dispozițiilor Codului Muncii, modificarea clauzelor contractelor individuale de munca se face de comun acord de către cele doua părți, angajator si salariat, prin semnarea actelor adiționale.
Mai mult, aceleași dispoziții ale Codului muncii prevăd ca modificările contractului individual de munca sunt posibile numai pentru perioada de valabilitatea a contractelor, modificarea ulterioara a acestora, după încetare fiind interzisa.
Sub acest aspect, apelanta a menționat că instanța de fond nu a observat că, în fapt, se dorește de către intimata-reclamanta modificarea unilaterală a contractului individual de munca după încetarea acestuia, fapt inadmisibil, de natură să conducă la respingerea cererii de chemare în judecată.
Astfel, deși aceste apărări au fost învederate instanței de fond prin întâmpinare, fără a exista vreo argumentare din partea instanței, in sentința nu au fost arătate motivele pentru care aceste apărări au fost înlăturate.
Apelanta a mai arătat că, concluziile raportului de expertiza nu puteau sta la baza pronunțării sentinței
Cu privire la acest aspect, apelanta a învederat faptul că în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul desemnat, se regăsesc opinii contradictorii si eronate, fără existenta vreunui temei legal adecvat pentru acestea.
Dincolo de faptul ca încadrarea activității trebuia să se facă prin raportare la o singura poziție din actul normativ menționat niciuna din pozițiile indicate de către domnul expert nu poate constitui temei legal pentru activitatea prestata de către intimata-reclamanta din cauza dedusa judecații.
În consecința, raportul de expertiza efectuat în cauza este în mod vădit total lipsit de obiectivitate, mai ales din cauza faptului ca expertul desemnat in cauza nu indica niciun fel de document relevant in baza căruia si-a întemeiat concluziile si nu arată în niciun fel modul în care a determinat încadrarea activității prestate de intimata-reclamanta in condiții deosebite de munca.
Cu toate acestea, instanța de fond a preluat concluziile raportului de expertiza fără a arata care sunt înscrisurile in temeiul cărora s-a stabilit ca intimata-reclamanta ar fi lucrat in perioada 01.04._06 în condiții deosebite de muncă în procent de 100% din programul de lucru.
În consecință, apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului astfel formulat și modificarea sentinței apelate în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea faptului că intimata-reclamantă beneficiază de încadrarea în condiții deosebite de munca pentru activitatea prestată în perioada 01.04._06.
La data de 5.12.2014, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
In mod corect instanța de fond a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.
Astfel, rezultă în mod cert că reclamanta intimată și-a desfășurat activitatea în toată perioada supusă analizei în același loc de muncă și în aceleași condiții.
Reclamanta a fost operator chimist în cadrul instalației de fabricare a oxidului de etilenă - parc rezervoare oxid de etilenă, fiind încadrată prin decizia nr. 245/1990 emisă de societate și HCA nr._/1990 în grupa I de muncă în procent de 100% în conformitate cu prevederile HG nr.559/1990, anexa 1, poziția 14, sens în care i-a fost eliberată și adeverința nr._/21.10.2013, producția de oxid de etilenă fiind oprită la data de 14.09.2001 urmare a unor măsuri de reorganizare.
Prin HCD din 31.05.2002, parcul de oxid de etilenă UC 28 și personalul care îl deservea a fost trecut din punct de vedere administrativ în cadrul Serviciului Logistică, nefiind schimbat profilul de activitate al parcului.
Așa cum arată expertul, situație necontrazisă prin probe de către apelantă, reclamanta nu și-a schimbat locul de muncă, desfășurându-și activitatea în funcția de primitor-distribuitor produse parc, în aceleași condiții de muncă, respectiv în mediu toxic, în aer liber, fiind supusă intemperiilor, variații de temperatură, grad ridicat de stres care în combinație cu acțiunea foarte toxică a oxidului de etilenă au condus la diagnosticarea reclamantei cu TBC.
De asemenea, expertul precizează Serviciul Logistică a primit din partea ITM Prahova avizele nr.025.1/ 2002 și 025.2/2002 „condiții deosebite”, punctele 22, 23, 24, 31 și 32 în conformitate cu Legea nr.19/2000 și HG nr.261/2001.
Corect a apreciat tribunalul, în baza probatoriului administrat, că locul de munca în care a lucrat reclamanta fost încadrat în grupa I de muncă în procent de 100%, iar condițiile de lucru au fost păstrate și în perioada 2001-2006, respectiv în mediul toxic în prezența factorilor de risc deosebit de vehiculare și stocare de oxid de etilenă, amino-derivați, ceea ce înseamnă că în perioada 01.04._06, reclamanta și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă ce se încadrează în condiții deosebite de muncă în raport de locul de muncă, funcțiile îndeplinite și atribuțiile efectiv prestate în cadrul pârâtei.
Curtea va reține că societatea apelantă a parcurs procedura de încadrarea a locurilor de muncă în condiții deosebite, că s-au emis avize de încadrare a locurilor de muncă în astfel de condiții și că activitatea reclamantei cuprinde toate elementele pentru încadrarea în aceste condiții.
De asemenea, curtea va reține că nu s-a făcut nicio dovadă că au intervenit modificări în sensul îmbunătățirii condițiilor de lucru, situație în care se justifică încadrarea în condiții speciale de muncă.
Susținerile apelantei privind incidența disp. HG 246/2007 nu pot fi avute în vedere deoarece perioada supusă analizei se încheie în 2006, anterior emiterii acestui act normativ.
De asemenea, curtea va constata că expertiza efectuată în cauză a fost pertinentă și concludentă, specialitatea „chimie, petrochimie”, fiind corespunzătoare activității ce se cerea analizată.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art. 480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta ., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva încheierii de ședință din 10.10.2014 și a sentinței civile nr. 2322 din 17 octombrie 2014, pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M., cu domiciliul ales la C. av. N. R., cu sediul în mun. Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
C. M. M. M. P.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
4 ex./23.02.2015
d. fond_ Tribunalul Prahova
j. fond C. R.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 148/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 776/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
