Acţiune în constatare. Decizia nr. 724/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 724/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 724/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 724

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2015

Președinte - V. D.

Judecători - M. G.

- C. P.

Grefier - C. O.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții B. J., B. M., C. Ș., C. E.-A., C. F., C. E., E. E., E. M., G. C., I. C., O. I., O. I., P. M., S. E., S. N., Ș. G., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. de Av. I. B., cu sediul în Ploiești, ..2, județul Prahova și de pârâta S. NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. – SUCURSALA SALINA SLĂNIC, cu sediul în Slănic, ..22, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 222 pronunțată la data de 28 ianuarie 2015 de Tribunalul Prahova.

Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 19 noiembrie 2015, când a dat următoarea decizie.

CURTEA:

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții B. J., B. M., C. Ș., C. E.-A., C. F., C. E., E. E., E. M., G. C., I. C., O. I., O. I., P. M., S. E., S. N. și Ș. G. au chemat în judecată pe pârâta S. Națională a Sării SA – Sucursala Salina Slănic, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că și-au desfășurat activitatea în locuri de munca și în activități care se încadrează în grupele I sau a II-a de muncă pentru perioadele specificate în carnetele de muncă în procent de 100%, solicitând, totodată, eliberarea de adeverințe în acest sens.

În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul că pe perioadele menționate au fost angajați la pârâtă în funcții și locuri de muncă care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă, cu program de lucru de 100%, desfășurând activitate în subteran în condiții de fum și praf de la utilaje, umiditate ridicată în sezonul cald, oxigen insuficient, nebeneficiind de ventilație sau surse de încălzire etc. Au mai precizat reclamanții că au desfășurat activitate inclusiv în schimburile II și III.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că activitatea reclamaților nu se încadrează în grupele sau condițiile de muncă, altele decât cele acordate de către societate.

Prin sentința civilă nr. 2769/18.11.2013 Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent 100% și condiții deosebite de muncă pentru activitățile desfășurate în cadrul unității-pârâte conform raportului de expertiză N. C., astfel:

- B. J. grupa a II-a de muncă în procent 100%, în perioadele 5.04.1971 - 7.06.1971 și 1.01._76;

- B. M. grupa a II-a de muncă în procent 100%, în perioada 1.01.1991 - 1.06.1998 și condiții deosebite în perioada 1.04._03;

- Chesnoiu S. grupa a II-a de muncă în procent 100%, în perioada 30.10.1996 - 1.05.1997 și condiții deosebite în perioadele 1.04.2001 - 7.04.2003, 18.04._03, 21.07._09 și 24.09._12;

- C. E. A. condiții deosebite în perioada 1.04._09;

- C. F. condiții deosebite în perioada 1.04.2001 - 1.09.2008;

- C. E. condiții deosebite în perioada 1.04._09;

- E. E. condiții deosebite în perioada 1.04.2001 - 1.09.2008;

- E. M. condiții deosebite în perioadele 6.01._03 și 26.04.2003 - 9.12.2008;

- G. Constanta condiții deosebite în perioadele 1.04._03, 22.03._09 și 1.10._12;

- I. C. grupa a II-a de muncă în procent 100% în perioada 1.07.1972 - 1.04.2001 și condiții deosebite în perioada 1.04._02;

- O. I. grupa a II-a de muncă în procent 100% în perioada 30.09.1986 - 1.04.2001 și condiții deosebite în perioadele 1.04._09 și 1.10._12;

- O. I. condiții deosebite în perioadele 1.04._09 și 1.10.2009 - 6.12.2010;

- P. M. grupa a II-a de muncă în procent 100% în perioada 31.07._90 și condiții deosebite în perioada 1.04.2001 -5.01.2004 și

- S. E. grupa a II-a de muncă în procent 100% în perioada 20.10.1969 - 8.12.1969 și condiții deosebite în perioada 1.04.2001 - 1.02.2008.

Totodată, pârâta a fost obligată să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că potrivit alin. l pct. 1 din Ordinul 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.

La punctul 3 din același ordin se prevăd următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".

În conformitate cu pct. 6, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).

Încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, conform pct. 7 din ordin.

Potrivit art. 2 din HG 261/2001 (1) Criteriile pentru încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite sunt următoarele: a) prezenta în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibrații, unde electromagnetice, presiune, radiații ionizante, radiații calorice, radiații laser de putere neprotejate, precum și a noxelor profesionale chimice sau biologice, prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respectă limitele admise prevăzute în aceste norme; b) răspunsul specific al organismului la . noxei profesionale, evidențiat prin indicatori de expunere și/sau de efect biologic, stabiliți prin ordin al ministrului sănătății și familiei; c) morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.

(2) Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face cu respectarea dispozițiilor art. 7 și/sau art. 8, după caz, și cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) sau la alin. (1) lit. a) și c).

(3) Pentru locurile de muncă în care sunt prezente substanțe foarte periculoase notate cu Fp în anexele nr.17 și 18 la Normele generale de protecție a muncii sau noxe profesionale biologice, care nu au prevăzută limita admisibilă, simpla prezență reprezintă noxa profesională.

Reclamanții au fost salariații societății-pârâte în funcțiile de miner subteran, miner suprafață, muncitor necalificat preparare, electrician preparare, muncitor, operator preparare, mașinist, laborant, mecanic, CTC-ist, lăcătuș, electrician, manevrant vagoane, șef manevră în cadrul diferitelor secții ale unității-pârâte.

Activitățile reclamanților se desfășurau în condiții improprii: temperatură cuprinsă între 13,5 - 15ºC pe tot parcursul anului, nivelul scăzut de oxigen, concentrație crescută de dioxid de carbon, umiditate ridicată, iluminat impropriu etc.

Riscurilor existente la locul de muncă erau reprezentate de pericolele de surpare a tavanelor și pereților, pericolele de incendii, inundații, fum și praf de sare, electrocutări, umiditate excesivă, întuneric etc.

Toate condițiile de muncă menționate conduc la suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, prin lucru în mediu de muncă nefavorabil, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților, în ultima fază conducând la apariția unor boli profesionale, activitatea zilnică desfășurată de către reclamanți în locurile de muncă menționate dovedind că aceștia îndeplinesc toate condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990 al MMOS, Anexa 2, pentru încadrarea în grupa a II a de muncă în proporție de 100% din programul de lucru.

Având în vedere condițiile de muncă ulterioare datei de 01.04.2001, care s-au menținut identice cu cele anterioare acesteia, tribunalul consideră cererea reclamanților întemeiată pentru acordarea condițiilor deosebite de muncă după data de 01.04.2001, în baza dispozițiilor HG nr. 261/2001, pentru activitatea desfășurată în cadrul pârâtei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.

Prin urmare, luând în considerare și concluziile expertului N. C., conform cărora reclamanții sunt îndreptățiți să primească grupa a II-a de muncă, în procent de 100% și condiții deosebite, după caz, tribunalul a admis acțiunea, în sensul că reclamanții au dreptul de a beneficia de grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul unității pârâte în procent de 100% și de condiții deosebite, după caz, în perioadele menționate în anexa 1 la raport de expertiză.

Totodată, a fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea.

Tribunalul a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să efectueze rectificarea carnetului de muncă, ca neîntemeiat, având în vedere dispozițiile art.281 alin.3 Codul muncii, în sensul abrogării dispozițiilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, începând cu data de 1.01.2011.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S. Națională a Sării SA – Sucursala Salina Slănic, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:

1) Instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C.proc.civ.).

S-a susținut în dezvoltarea acestei critici că atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, din obiectivul expertizei salarizare ­normare solicitat prin cererea introductivă cât și din obiectivul admis de instanța de fond prin încheierea din 4.02.2013 (fila nr. 253 vol. I din dosarul de fond), rezultă fără echivoc că reclamanții nu au solicitat să se constate că activitatea desfășurata la Sucursala Salina Slanic începând cu 1.04.2001 se încadrează în condiții deosebite, cu toate acestea instanța a constatat că reclamanții beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% și condiții deosebite.

2) Stabilind că activitatea desfășurata se încadrează în condiții deosebite, recurenta a susținut că instanța de fond a substituit întreaga metodologie prevăzută prin actul normativ în competența altor organe prin hotărârea pronunțată, soluționând acțiunea în fondul său cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, făcând astfel incident cazul de casare prevăzute de art. 304 pct.4 C.proc.civ.

În esență, s-a arătat de către recurentă sub acest aspect că în condițiile în care nu a fost respectată metodologia prevăzută de HG 261/2001, lipsind avizul inspectoratului de muncă, încadrarea în grupa a II-a de muncă până în anul 2001 și existența unui nivel ridicat de noxe nu sunt criterii suficiente pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.

Instanța trecând peste obligativitatea acordării avizului de către Inspectoratul teritorial de muncă s-a substitui voinței legiuitorului și a creat norme juridice, cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești.

Prin admiterea prezentei acțiuni instanța de fond nu numai că a acordat un aviz cu încălcarea competentelor sale dar în plus a și reînnoit de cinci ori avizul respectiv, cu încălcarea dispozițiilor art.2 din HG 246/2007.

3) Hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.).

a) instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 C.proc.civ. întrucât a judecat cauza în condițiile în care niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricini, ața cum rezultă chiar din practicaua hotărârii recurate.

De asemenea, nici reclamanții prin cererea de chemare în judecată sau ulterior printr-un alt înscris și nici S. Națională a Sării SA București - Sucursala Salina Slănic nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 C.proc.civ.

b) deși pe tot parcursul judecații de fond a cauzei reclamanții-intimați nu au formulat nicio precizare la acțiunea formulată, instanța de fond a admis în mod nelegal prin dispozitivul sentinței pronunțate „acțiunea precizată formulată de reclamanții...";

c) pe de altă parte, raportul de expertiză ale cărui concluzii au fost reținute întocmai de instanța de fond pentru admiterea acțiunii nu se bazează pe niciun buletin de determinare a nivelului de noxe sau pe alte determinări concrete a condițiilor de muncă, pe existența îmbolnăvirilor profesionale sau pe orice alte date certe care să ateste condițiile de muncă la societatea-recurentă, obligație prevăzută expres de dispozițiile art.4 și 5 din Ordinul nr.50/1990, dar care nu a fost luat în considerare de instanța de fond;

d) un alt motiv pentru care hotărârea recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea a legii este și acordarea grupei a II-a de muncă în temeiul poziția 95 din Anexa nr.2 a Ordinului 50/1990 pentru activitățile desfășurate de reclamanții-intimați ca electrician reparații generale, laborant sau miner subteran, în condițiile în care aceste dispoziții constituie temei legal pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă numai pentru activitatea de la instalația de măcinare, sortare și ambalare a sării de la suprafața salinelor unde aceștia nu au desfășurat activitate. Acest aspect a fost învederat de asemenea în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, dar neluate în considerare de instanța de fond.

S-a solicitat admiterea recursului și în principal modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii primelor două capete de cerere iar în subsidiar casarea în întregime a sentinței și rejudecând cauza, respingerea în totalitate a acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 759/01.04.2014 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de pârâta S. Națională a Sării SA – Sucursala Salina Slănic împotriva sentinței civile nr. 2769/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în speță instanța fondului a fost învestită de reclamanți cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect constatarea că activitatea prestată de aceștia în cadrul societății-pârâte se încadrează în grupa I, respectiv a II-a de muncă și să fie obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverință în acest sens.

Deși ulterior sesizării instanței de judecată cererea inițială nu a fost precizată și nici modificată, iar obiectivul stabilit pentru proba cu expertiză de specialitate solicitată și admisă de instanță a vizat doar ceea ce se ceruse prin acțiune, instanța fondului, prin hotărârea atacată, admite acțiunea constatând că reclamanții beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% precum și condiții deosebite de muncă pentru activitățile desfășurate în cadrul societății-pârâte, conform expertizei N. C..

Așadar, atâta timp cât prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții nu au solicitat să se constate că activitatea desfășurată la Sucursala Salina Slănic în perioada de referință se încadrează în condiții deosebite, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, fiind incident cazul de casare înscris în art. 304 pct. 6 C.proc.civ.

Instanța a reținut că este fondată și critica înscrisă în cel de-al treilea motiv de recurs cu referire specială la primul punct invocat vizând nesocotirea de către prima instanță a dispozițiile art. 242 alin.1 pct.2 C.proc.civ.

Potrivit textului legal citat „instanța va suspenda judecata, dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii”.

Așadar, dacă niciuna din părțile legal citate nu se înfățișează la strigarea pricinii, instanța este obligată să suspende judecata deoarece dispoziția înscrisă în textul legal de mai sus este imperativă și nu facultativă.

Hotărârea pronunțată în lipsa părților legal citate și care nu au cerut judecarea cauzei în lipsă este lovită de nulitate în considerarea disp.art.105 alin.(2) Cod pr.civilă, fiind evident că interesele părților, a căror voință, prezumată din lipsa lor, era ca judecarea pricinii să fie suspendată, au fost vătămate.

În speță, deși nici reclamanții și nici societatea-pârâtă nu au solicitat prin acțiune sau ulterior respectiv prin întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, instanța fondului a judecat cauza în lipsă în condițiile în care, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii atacate „niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii”.

Vătămarea adusă recurentei prin hotărârea astfel pronunțată este evidentă în situația în care aceasta formulase obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. C. – fila 324 dosar fond care au fost respinse de instanță fără a fi puse în dezbaterea contradictorie a părților.

Față de considerentele de mai sus, Curtea a reținut că legalitatea sentinței atacate a fost afectată motiv pentru care a admis recursul declarat de pârâtă și a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova la data de 29.04.2014, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2014 instanța a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză, iar experta N. C. la data de 26.01.2015 a depus la dosar răspunsul la obiecțiuni. Prin decizia civilă

Prin decizia civilă nr. 222 pronunțată la data de 28 ianuarie 2015, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea precizată și formulată de reclamanții B. J., B. M., C. Ș., C. E.-A.,C. F., C. E., E. E., E. M., G. C., I. C., O. I., O. I., P. M., S. E., S. N., Ș. G., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. – SUCURSALA SALINA SLĂNIC, a constatat că următorii reclamanți beneficiază de grupă superioară de muncă astfel:

- B. J.: 05.04._71 și 01.01._76, grupa I de muncă;

- B. M.: 01.01._98, grupa a II-a de muncă;

- MESMOIU S.: 30.10._97, grupa a II-a de muncă;

- O. I.: 30.09._01 grupa a II-a de muncă;

- P. M.: 31.07._90 grupa a II-a de muncă;

- S. E.: 20.10._69 grupa a II-a de muncă.

A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit carnetelor de muncă, depuse în copie la dosar, reclamanții au fost angajații societății pârâte, deținând următoarele funcții: miner subteran, miner suprafață, operator preparare, electrician preparare, mașinist, laborant, CTC-ist, manevrant vagoane, șef manevră, în cadrul secțiilor: Subteran, Instalația de Preparare, Laborator, CTC, Atelier Electric, cale Ferată Uzinală.

Conform art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”

În conformitate cu art. 7 din același act normativ „încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.”

În concret, ținând seama și de consemnările expertului desemnat în cauză, se reține că activitățile reclamanților se desfășurau în condiții improprii: temperatură cuprinsă între 13,5 - 15º C pe tot parcursul anului, nivelul scăzut de oxigen, concentrație crescută de dioxid de carbon, umiditate ridicată, iluminat impropriu etc.

Riscurilor existente la locul de muncă erau reprezentate de pericolele de surpare a tavanelor și pereților, pericolele de incendii, inundații, fum și praf de sare, electrocutări, umiditate excesivă, întuneric etc.

Toate condițiile de muncă menționate conduc la suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, prin lucru în mediu de muncă nefavorabil, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților, în ultima fază conducând la apariția unor boli profesionale, activitatea zilnică desfășurată de către reclamanți în locurile de muncă menționate.

Prin raportul de expertiză efectuat in primul ciclu procesual de către expertul desemnat N. C., s-a menționat pentru fiecare dintre reclamanți perioadele in acre aceștia ar beneficia de grupe superiore de muncă, cât și de condiții deosebite/speciale de muncă.

Urmare a dispozițiilor instanței de control judiciar, dar si a obiecțiunilor formulate de pârâtă cu ocazia rejudecării cauzei, prin raportul de expertiza - răspuns la obiecțiuni, depus la data de 26.01.2015, expertul a refăcut nominalizarea reclamanților în grupe superioare de muncă, potrivit Anexei 1 (fila 70 dosar).

Prin raportare la aceste precizări, tribunalul a apreciat ca reclamantul B. I. beneficiază de grupa I de muncă în perioadele 05.04._71 și 01.01._76, cât timp a desfășurat activitatea de miner subteran potrivit poz.1 din anexa 1 la Ordinul 50/1990, iar o parte din reclamanții ce au desfășurat activitate in Instalația de Preparare a societății de grupa a II-a de muncă, astfel cum a precizat si expertul desemnat.

Astfel, chiar daca pârâta nu a înscris in carnetele de muncă ale reclamanților care au desfășurat activitate in cadrul Instalației de Preparare beneficiul grupei a II-a de muncă, acest lucru, și implicit recunoașterea faptului că activitatea la acesta instalație este încadrată în acesta grupa de muncă, se deduce din cadrul Anexei nr. 6 „Noxe” a Contractului Colectiv de Muncă la nivel de societate pe anii 2012-2013, unde la Salina Slănic se menționează ca locuri de munca cu conținut ridicat de pulberi și praf Instalatia de Preparare, valțuri, mașina de împachetat, ambalare și atmosfera subterană.

Prin urmare, pârâta recunoaște implicit că reclamanții, ce au prestat activitate la Instalația de Preparare, au desfășurat activități in condiții improprii, grele, de munca, ce justifică acordarea grupei a II-a de munca pentru acești reclamanți.

Astfel, următorii reclamanți ce si-au desfășurat activitatea in cadrul Instalatiei de Preparare beneficiază de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%: B. M., Mesmoiu Ș., O. I., P. M., S. E., potrivit poz. 105, 191 și 210 din Anexa 2 la Ordinul 50/1990 coroborat cu punctele 3 si 7 din același ordin.

Referitor la reclamanții I. C. și S. N., ce au îndeplinit funcțiile de laborant și, respectiv, electrician și laborant, acești reclamanți nu au desfășurat activitate efectiv și continuu în cadrul Instalației de Preparare, fapt de natura a justifica acordarea grupei a II-a de muncă, în condițiile în care, pentru a beneficia de această grupa de muncă, trebuia ca activitatea să fie prestată cel puțin 70 % din timpul de lucru in condițiile de lucru din Instalația de Preparare.

Tribunalul a apreciat că locul de munca al acestor reclamanți era în cadrul Atelierului electric, respectiv Laborator, neputându-se valida opinia expertului, în sensul că acești reclamanți ar fi lucrat 100 % din programul de lucru in condiții de grupă superioară de muncă.

In legătura cu ceilalți reclamanți, C. E.-A., C. F., C. E., E. E., E. M., G. C., O. I., Ș. G., aceștia au fost încadrați in mod corespunzător de societate in grupa a II-a de muncă, fapt atestat si de expert, motiv pentru care față de acești reclamanți acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B. J., B. M., C. Ș., C. E.-A., C. F., C. E., E. E., E. M., G. C., I. C., O. I., O. I., P. M., S. E., S. N., Ș. G. și pârâta S. NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. – SUCURSALA SALINA SLĂNIC.

În recursul formulat, reclamanții solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, susținând că potrivit disp. art. 304 alin. ( 1 ) pct. 6, raportat la disp. art. 312, ambele din Codul de Procedura Civilă, o hotărâre judecătoreasca se poate modifica atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerat.

Susține că, referitor la reclamantul Mesmoiu S., aceasta nu este unul dintre reclamanți. In acțiunea ce face obiectul dosarului nr._, această persoană nu se regăsește printre reclamanți;

In situația în care reclamantul Mesmoiu S. ( așa cum acesta este menționat în dispozitiv ) se consideră a fi Chesnoiu S., pentru perioada cuprinsă între 30.10._95 nu s-a solicitat, conform acțiunii precizate, acordarea grupei de muncă;

Referitor la reclamanta P. M., menționează faptul că această persoană nu este unul dintre reclamanți. In acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ *, această persoană nu se regăsește printre reclamanți.

In situația în care reclamanta P. M. (așa cum acesta este menționat în dispozitiv) se consideră a fi P. M., pentru perioada cuprinsă între 31.07._86 nu s-a solicitat, conform acțiunii precizate, acordarea grupei de muncă.

Conform acțiunii ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să elibereze adeverințe din care să reiasă grupele de muncă acordate, în timp ce instanța a acordat ceva ce nu s-a cerut, adică acordarea grupelor de muncă fără eliberarea adeverințelor din care să reiasă aceste drepturi.

Conform concluziilor formulate verbal în data de 28 ianuarie 2015 reclamanții au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, în timp ce instanța a acordat ceva ce nu s-a cerut, adică suportarea cheltuielilor de judecată chiar de către reclamanți prin mențiunea conform căreia: « Ia act ca nu se solicită cheltuieli de judecată« .

In drept, recursul este întemeiat pe disp. art. 299 și urm. Cod pr.civilă.

În recursul formulat pârâta, critică hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut ( art. 304 pct.6 Cod proc. civ. ); hotărîrea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct.9 Cod proc. civ.) și având în vedere dispozițiile art.304 indice 1 Cod proc. civ., potrivit cărora "recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod proc.civ.", urmând a se analiza cauza sub toate aspectele.

Susține că, la termenul de judecata din 28 ianuarie 2015 reprezentanta reclamanților -avocat I. B. a precizat acțiunea în sensul că solicită admiterea acțiunii conform concluziilor Raportului de expertiză judiciară - anexa nr.l din răspunsul la obiecțiuni, așa cum este consemnat și în practicaua sentinței recurate. Potrivit Anexei nr.l, nr.crt. 3 ( fila nr. 71 din vol II) din răspunsul la obiecțiuni reclamantul Chesnoiu S. a solicitat admiterea acțiunii pentru perioada acordata de expert în grupa a II-a de muncă, respectiv 30.10._97, deci pentru 6 luni si una zi.

Ori, instanța prin dispozitivul sentinței pronunțate, a constatat că reclamantul beneficiază de încadrarea în grupa superioară de muncă pe perioada 30.10._97, pentru o perioada de 20 ani, 6 luni si una zi.

In concluzie, instanța de judecata a acordat mai mult decât a cerut reclamantul Chesnoiu S..

Mai arată că, hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, prin acordarea grupei II de muncă, în temeiul poz. 95 din Anexa nr.2 a Ordinul nr.50/1990 ( pct.105 după modificarea și completarea prin ordinul nr.125/1990), pentru activitățile desfășurate de reclamanții intimați Chesnoiu S. și O. I., instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal deoarece aceste dispoziții constituie temei legal pentru încadrarea în grupa a II-a numai pentru activitatea de la instalația de măcinare, sortare și ambalare a sării de la suprafața salinelor, unde aceștia nu au desfășurat activitate.

De asemenea instanța de fond, în mod eronat, a reținut ca temei legal pentru acordarea grupei a II-a de muncă pozițiile 210 " Meseriile și funcțiile care concura la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate " și 191 " Laboratoare și compartimente de chimie sanitară și analize medicale ­hematologice, iniunologice, citoIogice, bacteriologice și biochimice" din Anexa nr.2 din Ordinul nr.50/1990 deoarece aceste poziții sunt aplicabile în unitățile de exploatare a cailor ferate și în unitățile sanitare. Acest aspect a fost învederat și în concluziile scrise, depuse la termenul din 28 ianuarie 2015, dar nu au fost luate in considerare de instanța de fond.

Din analiza carnetului de muncă al intimatului reclamant Chesnoiu

S. precum și din Anexa nr. 1 la raportului de expertiză judiciară - răspunsul

la obicțiuni, rezultă că Sucursala Salina Slănic a acordat grupa a II-a de muncă, în program de lucru de 100%, pentru perioadele 18.10._82, 01.04._84, 01.09._87 și 01.05._01, timpul lucrat în grupa a II-a de muncă fiind de 15 ani, 6 luni și 27 zile. Aceste perioade sunt cuprinse, în mod neîntemeiat și în perioada pentru care instanța de fond a constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă.

Instanța de judecata a constatat că beneficiază de grupa a II-a de muncă si pentru perioade în care reclamantul nu a desfășurat activitate la Sucursala Salina Slanic, find elev la Scoală Interjudețeană de partid B. (01.01._82, nr.crt 17-19 din carnetul de muncă ), detașat la Salina Ocna M. ( 01.08._84, nr.crt 23-25 din carnetul de muncă) sau nu a avut contract individual de muncă cu sucursala ( 15.10._96, nr.crt 28-59 din carnetul de muncă) fiind vicepreședintele Consiliului Popular al Comunei B. și primar al comunei.

Activitatea prestată de intimata reclamanta O. I., în perioada

8.12._00, s-a desfășurat în cadrul laboratorului, îndeplinind

funcțiile de muncitor necalificat și laborant, acest aspect rezultând din actele

existente la dosarul cauzei, respectiv carnetul de muncă . nr._ si

contractul individual de munca nr.282 /08.12.1987 ( anexa nr.14 la întâmpinarea

depusa la termenul din 04 februarie 2013).

Din considerentele sentinței recurate rezultă că tribunalul a stabilit că reclamanții care au îndeplinit funcțiile de laborant și electrician "nu au desfășurat activitate efectiv si continuu în cadrul Instalației de Preparare, fapt de natura a justifica acordarea grupei a II-a de muncă, locul de munca fiind în cadrul laboratorului, respectiv atelierului electric. în consecință, instanța de fond a respins cererea reclamanților I. C. și S. N..

Deși, așa cum s-a precizat mai sus, reclamanta O. I. a desfășurat activitatea în cadrul laboratorului, inclusiv în funcția de laborant, tribunalul, în totala contradicție cu motivația prezentată, a admis cererea intimatei reclamante și a constatat că beneficiază de încadrarea în grupa a II a de munca, deși nu a desfășurat activitate in Instalația de Preparare ci în laboratorul sucursalei Salina Slanic.

Sucursala Salina Slanic a acordat grupa a II de muncă, în program de lucru de 100%, pentru perioada 01.08._01 ( a se vedea înscrierea de la nr.crt.45,47 din carnetul de munca), timpul lucrat în grupa a II-a de muncă fiind de 8 luni. Acesta perioadă este cuprinsă, în mod neîntemeiat și în perioada pentru care instanța de fond a constatat că reclamanta beneficiază de grupa a II a de muncă.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererilor de chemare în judecată formulate de Chesnoiu S. și O. I..

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește recursul formulat de reclamanți, acesta se referă la următoarele aspecte:

Astfel, referitor la reclamantul Mesmoiu S., aceasta nu este unul dintre reclamanți. In acțiunea ce face obiectul dosarului nr._, această persoană nu se regăsește printre reclamanți;

In situația în care reclamantul Mesmoiu S. ( așa cum acesta este menționat în dispozitiv ) se consideră a fi Chesnoiu S., pentru perioada cuprinsă între 30.10._95 nu s-a solicitat, conform acțiunii precizate, acordarea grupei de muncă;

Ori, acest fapt a fost rezolvat prin sentința civilă nr.1285 având ca obiect îndreptare eroare materială și completare hotărâre.

De asemenea și criticile privitoare la faptul că reclamanta P. M., menționează faptul că această persoană nu este unul dintre reclamanți. In acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ *, această persoană nu se regăsește printre reclamanți.

In situația în care reclamanta P. M. (așa cum acesta este menționat în dispozitiv) se consideră a fi P. M., pentru perioada cuprinsă între 31.07._86 nu s-a solicitat, conform acțiunii precizate, acordarea grupei de muncă.

Ori, și acest aspect a fost rezolvat in cuprinsul sentința civilă nr.1285 din acest dosar.

În ceea ce privește criticile privitoare la faptul că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să elibereze adeverințe din care să reiasă grupele de muncă acordate, în timp ce instanța a acordat ceva ce nu s-a cerut, adică acordarea grupelor de muncă fără eliberarea adeverințelor din care să reiasă aceste drepturi, Curtea va reține că și acest aspect a fost rezolvat, și de asemenea și sesizarea referitoare la faptul că prin concluziile formulate verbal în data de 28 ianuarie 2015 reclamanții au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, în timp ce instanța a acordat ceva ce nu s-a cerut, adică suportarea cheltuielilor de judecată chiar de către reclamanți prin mențiunea conform căreia: „ Ia act ca nu se solicită cheltuieli de judecată” .

Ori, față de aceste aspecte, Curtea în temeiul disp.art. 312 c.pr.civilă, va respinge recursul formulat de către reclamanți ca fiind lipsit de obiect.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâtă, Curtea va reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Sunt nefondate criticile privitoare la faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, deoarece în mod corect instanța de fond a analizat aplicabilitatea dispozițiilor legale la situația existentă în speță.

Astfel, reclamantul Chesnoiu S. care au desfășurat activitate in cadrul Instalației de Preparare au beneficiul grupei a II-a de muncă, acest lucru, și implicit recunoașterea faptului că activitatea la acesta instalație este încadrată în acesta grupa de muncă, se deduce din cadrul Anexei nr. 6 „Noxe” a Contractului Colectiv de Muncă la nivel de societate pe anii 2012-2013, unde la Salina Slănic se menționează ca locuri de munca cu conținut ridicat de pulberi și praf Instalația de Preparare, valțuri, mașina de împachetat, ambalare și atmosfera subterană.

În ceea ce privește celelalte critici privitoare la greșeala materială strecurată în cuprinsul sentinței civile, acestea rămân fără obiect față de faptul că prin sentința civilă nr. 1285 din acest dosar, acest aspecte au fost rezolvate.

Faptul că reclamanta O. I. a desfășurat activitate în cadrul laboratorului, nu conduce la concluzia că aceasta nu poate beneficia de grupa a II-a de muncă, atât timp cât din concluziile raportului de expertiză rezultă că meseria de laborant este încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform poziției 105, 191 din anexa II a Ordinului 50/1990.

Față de aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art. 312 c.pr.civilă va respinge recursul formulat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca rămas fără obiect recursul declarat de reclamanții B. J., B. M., C. Ș., C. E.-A., C. F., C. E., E. E., E. M., G. C., I. C., O. I., O. I., P. M., S. E., S. N., Ș. G., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. de Av. I. B., cu sediul în Ploiești, ..2, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 222 pronunțată la data de 28 ianuarie 2015 de Tribunalul Prahova.

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S. NAȚIONALĂ A SĂRII S.A. – SUCURSALA SALINA SLĂNIC, cu sediul în Slănic, ..22, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 222 pronunțată la data de 28 ianuarie 2015 de Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2015.

Președinte, Judecători,

V. D. M. G. C. P.

Grefier,

C. O.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Red. VD

Tehnored.CO

2 ex./10-12.2015

d.f._ Trib. Prahova

j.f. Ș. O. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 724/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI