Anulare act. Decizia nr. 432/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 432/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 432/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 432
Ședința publică din data de 26 martie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul B. M., domiciliat în orașul P., ., apt. 12, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1283 pronunțată la data de 23 octombrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. „C. de A. Târgoviște – Dâmbovița ” S.A., cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr. 50, județul Dâmbovița.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 martie 2015 și respectiv 26 martie 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /05.02.2014, reclamantul B. M. a chemat in judecata pe parata . Târgoviște Dâmbovița, solicitând instanței să dispună anularea deciziei nr. 12/30.01.2014.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, că prin contractul de muncă nr.656/06.02.2009, a fost angajat prin concurs pe perioadă nedeterminată, în funcție de șef punct de lucru P. și că, la data de 16.05.2013, i-a fost transmis un preaviz de concediere în temeiul art.65 din Codul muncii, fără a-i fi comunicată decizia de concediere prevăzută de art.76 din Codul muncii.
Neemițându-se decizia de concediere, s-au încălcat prevederile art.64 și 67 din Codul muncii privind combaterea șomajului.
Conform art.65 din Codul muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, reclamantul putând demonstra cu înscrisuri și martori că această situație nu există.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând inadmisibilitatea acțiunii față de prevederile art.2, alin.12 din Legea nr. 192/2006. Având în vedere că prezentul litigiu decurge dintr-un contract de muncă, era necesară îndeplinirea procedurii prealabile privind medierea.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că a comunicat reclamantului decizia de concediere, la data de 31.01.2014, prin intermediul scrisorii recomandate cu confirmare de primire.
Societatea a respectat și dispozițiile art.75 din Codul muncii referitoare la dreptul la preaviz, prin emiterea deciziei nr.120 din 16.08.2013, contestatorului fiindu-i comunicat că, începând cu 19.08.2013, intră în preaviz legal de o lună de zile.
Concedierea a avut la bază art.65 Codul Muncii, respectiv desființarea locului de muncă ocupat de reclamant, astfel încât art.64 Codul muncii invocat de reclamanta ca motiv de nelegalitate, nu își găsește aplicarea.
Măsura desființării locului de muncă a fost una reală, respectiv aprobarea reorganizării societății, iar decizia conține toate elementele obligatorii prevăzute de lege.
În drept, invocă art.205 Codul de procedura civila.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, prin hotărârea nr.54/24.07.2013 a Companiei de apă Târgoviște, s-au desființat unele posturi de conducere, dar simultan, s-au și înființat altele. Atât desființarea, cât și înființarea posturilor, s-a făcut pe criterii neprecizate și fără nici o procedură prealabilă.
Postul ocupat de reclamant există și în prezent, fiind ocupat de P. D..
În acest sens, reclamantul a solicitat proba cu martori.
La dosar, s-au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1283 pronunțată la data de 23 octombrie 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondată acțiunea, reținând următoarele:
Prin preavizul nr.120/16.08.2013, se comunică reclamantului că, începând cu data de 19.08.2013, i se acordă un preaviz de o lună de zile, urmând a i se desființa postul ca urmare a hotărârii nr.54/24.07.2013 a Consiliului de Administrație, prin care s-a aprobat planul de reorganizare și restructurare a companiei.
La data de 30.01.2014, a fost întocmită decizia nr.12, prin care s-a constatat încetarea contractului individual de muncă al reclamantului – șef de punct de lucru P., începând cu 31.01.2014, motivul de drept al concedierii reclamantului fiind art.65-67 Codul muncii, dispoziții ce reglementează concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, fiind determinate de desființarea locului de muncă. Concedierea a operat la o dată atât de înaintată față de momentul emiterii preavizului, întrucât conform adresei nr._/29.10.2013 (fila 9 dosar), preavizul a fost întrerupt de concediu medical.
Conform hotărârii nr.54/24.07.2013 (fila 19 dosar), s-a aprobat planul de reorganizare și restructurare a activității companiei, aprobându-se organigramele și statul de funcții.
La baza acestei hotărâri, s-a aflat planul de reorganizare înregistrat sub nr._/23.07.2013 (filele 21 și urm. dosar), prin care au fost reorganizate anumite compartimente ale angajatorului, fiind înființate unele birouri/secții/servicii și desființându-se alte posturi/servicii. Se precizează, în acest înscris, că secția Nord se reorganizează în sensul că se desființează un post șef centru și două posturi șef puncte de lucru, noua structură organizatorică presupunând înființarea unui post șef secție și un post șef sector. Se mai arată că, în stația de tratare a apei P., se desființează un post de laborant din laboratorul de apă potabilă, că, din formația de intervenții apă P., se restructurează 3 posturi de muncitori – un sudor și 2 instalatori apă canal. De asemenea, pentru optimizarea activității companiei, s-a arătat în planul de reorganizare că se impune creșterea numărului de personal din cadrul UIP Pos Mediu și înființarea anumitor compartimente: biroul consiliere juridică și consultanță economică, biroul patrimoniu. Din lecturarea planului de reorganizare se poate observa că operațiunea de restructurare a vizat atât desființarea unor posturi, cât și preluarea atribuțiilor de către alți salariați, transferarea posturilor dintr-un compartiment în altul, astfel încât să nu se depășească numărul maxim de posturi aprobate 33/24.07.2013 a Consiliului de Administrație, adică 591 salariați.
În organigrama valabilă în luna ianuarie 2012 (fila 25 dosar) este prevăzut postul de șef punct de lucru P., punct de lucru ce avea la acel moment 50 de salariați, existând și un alt salariat cu o funcție similară reclamantului, respectiv aceea de șef punct de lucru Fieni – M., subordonate șefului central fiind deci, două compartimente conduse de șefii celor două puncte de lucru. În organigrama valabilă la 25.07.2013 (fila 20 dosar), ulterior concedierii, se regăsește în structura companiei postul de șef secție (ce în organigrama anterioară se regăsea sub denumirea „șef centru”), subordonat acestuia fiind doar un șef de sector, compartimentul condus de acesta din urmă având un număr de 74 de salariați.
În aprecierea legalității concedierii reclamantului, trebuie avut în vedere faptul că, potrivit preambulului planului de reorganizare și restructurare, această măsură a fost determinată de faptul că, prin hotărârea nr.35/29.12.2011 a Consiliului de Administrație a companiei, a fost aprobat un număr de 591 salariați. De la aprobarea organigramei și până la momentul concedierii, s-a produs o fluctuație de personal (angajări - plecări), rezultând un număr de 616 salariați (mai mare deci, decât cel aprobat prin hotărârea consiliului de administrație), astfel încât, potrivit Legii nr. 5/2013 a bugetului de stat – art.53, alin.3, ce prevedea că agenții economici nu pot majora, în anul 2013, numărul prognozat de salariați aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2012, totuși numărul maxim de salariați era depășit. În aceste condiții se impunea reducerea numărului de personal, în limita a 591 de salariați, așa cum fusese aprobat prin hotărârea nr. 35/29.12.2011.
Cu toate acestea, prin hotărârea nr.357/31.10.2013 (fila 83 dosar), pârâta a decis majorarea numărului de salariați de la 591 la 644, urmare a extinderii activității societății. De asemenea, prin decizia nr.123/16.08.2013 (fila 104 dosar), s-a hotărât ca, începând cu 19.08.2013, inginer P. D. S. să dețină funcția de șef sector în secția Nord și locțiitor al șefului Secției Nord.
Concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului este în conformitate cu art. 65 din Codul muncii, acea încetare a contractului, „determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana acestuia”(alin. 1).
Conform alin. 2 al art. 65 se prevede că „desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasa”, textul respectiv „nu permite încetarea contractului individual de muncă prin voința unilaterală a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau în mod abuziv, astfel încât prin asemenea masuri să poată fi îngrădit exercițiul dreptului la muncă.”
În speță, restructurarea este justificată de imposibilitatea menținerii numărului de posturi aprobate prin legea bugetului pe anul 2013, măsura concedierii fiind practic adoptată în cursul anului 2013, neputând fi însă adusă la îndeplinire datorită faptului că reclamantul s-a aflat o perioadă de timp, în concediu medical. Restructurarea în accepțiunea dreptului muncii, nu trebuie confundată cu reorganizarea în sensul dreptului comun. În condițiile economiei de piață și măsurile interne de eficientizare a activității unei societăți comerciale, chiar și prin desființarea numai a unui singur post, sunt incluse în sfera restructurării, esențial fiind ca locul de muncă să fie desființat efectiv, iar această desființare să aibă o cauză reală și serioasă.
Atâta timp cât nu se dovedește în mod cert existența unui abuz în selecția salariatului al cărui post este desființat, instanța nu poate aprecia asupra oportunității desființării/menținerii locului de muncă ocupat de salariat, aceasta fiind prerogativa exclusivă a angajatorului.
Desființarea este efectiva, atunci când locul de munca este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acesteia ori în statul de funcții. Conform organigramelor aprobate prin hotărâri ale consiliului de administrație din martie – iulie 2013 și 06.12.2013, postul reclamantului a fost desființat, nemaiexistând în structura angajatorului, atribuțiile sale fiind preluate de un alt salariat – P. D. S..
Cauza este reala, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice etc., independenta de buna sau reaua credință a angajatorului. Această condiție este îndeplinită, fiind dovedită de înscrisurile aflate la dosar și de hotărârile Consiliului de Administrație.
În ceea ce privește încălcarea de către pârâtă a disp. art.64, 67, 75 Codul muncii, tribunalul a reținut că această susținere este nefondată, pârâta neavând obligația de a-i propune reclamantului un alt loc de muncă, deoarece acesta nu a fost concediat datorită necorespunderii profesionale sau a constatării inaptitudinii fizice a salariatului.
Nici critica referitoare la necomunicarea deciziei de concediere nu este fondată, din moment ce, la filele 27-29 dosar, se regăsesc dovezile de comunicare ale deciziei de concediere, comunicare ce a ajuns la cunoștința reclamantului în data de 31.01.2014.
Referitor la angajările efectuate în perioada concedierii reclamantului, trebuie avut în vedere faptul că acestea au privit alte funcții/posturi decât cel al reclamantului – inginer mecanic, jurisconsult, lăcătuș mecanic, electrician, operator tratare a apei tehnologice, etc. nevizând practic funcția ocupată de reclamant, atribuțiile acesteia după cum s-a arătat anterior, fiind preluate de un alt salariat.
Întrucât decizia de concediere respectă cerințele de formă prevăzute de art.76 Codul muncii, concedierea având la bază o cauză reală și serioasă, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. M., Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcția avută anterior desfacerii contractului individual de muncă, obligarea societății la plata drepturilor salariale și a altor beneficii prevăzute în CCM și CIM, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data efectivă reintegrării în funcție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, susține că instanța de fond a pronunțat o sentință vădit netemeinică și nelegală, întrucât a reținut o situație de fapt eronată, determinată de greșita interpretare a probelor administrate în cauză și de o aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, fapt ce rezultă din cele ce urmează:
Potrivit Art.65 alin,2 din Codul Muncii, pentru ca măsura concedierii dispusă în privința mea să poată fi considerată temeinică și legală, trebuiau îndeplinite cumulativ cele trei condiții, respectiv desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă,
a) în ceea ce privește ..cauza reală si serioasă" a desființării locului de muncă ocupat de mine, instanța de fond a apreciat eronat documentele depuse în dosarul cauzei, pronunțând o sentință vădit netemeinică.
Așa cum a statuat practica judecătorească (a se vedea, de ex. Decizia nr.4605/12.07.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VH-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă, atașată), „cauza reală trebuie să fie obiectivă, precisă, în sensul să constituie veritabilul motiv al concedierii, adică să nu disimuleze un alt temei, respectiv intenția de a-l concedia cu orice chip pe salariat, și serioasă, adică reorganizarea activității să aibă o anumită gravitate care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă”.
Analizând documentele care au stat la baza concedierii sale - Hotărârea CA nr.54/24.07.2013(fila 19 din dosar) prin care s-au aprobat Planul de reorganizare și restructurare a activității și organigrama pârâtei intimate (filele 20 - 24 din dosar), instanța de fond a statuat (la pag.4 din sentință) că „restructurarea prevăzută în Programul de restructurare a fost justificată de ... imposibilitatea menținerii numărului de posturi aprobate (de 616 posturi)", întrucât, în temeiul art.53 alin.3 din Legea nr.5 /2013 a bugetului de stat pe 2013 (fila 84 din dosar), se prevedea că „agenții economici nu pot majora în anul 2013. numărul prognozat de salariați prin bugetul de venituri și cheltuieli pe 2012, (de 591 de salariați), fapt ce a impus reducerea numărului de salariați de ia 616 la 591 persoane".
Însă, aceeași instanță, la pag.4 din sentință, constată că, prin Hotărârea nr.357/31.10.2013 (fila 83 din dosar), Consiliul Local Târgoviște, în calitate de acționar majoritar al pârâtei intimate a decis, în decursul aceluiași an 2013, „...majorarea numărului de salariați de la 591 la 644, ca urmare a extinderii activității", acest fapt realizându-se ulterior emiterii preavizului nr.120/16.08.2013 și anterior emiterii deciziei de concediere nr.21/30.01.2014.
Cu toate acestea, ignorând propriile constatări, instanța a apreciat (la pagina 4, penultimul alineat din sentința apelată) că desființarea postului ocupat de mine „a avut o cauză reală, prezentând un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice".
În aceste condiții, devine evident că instanța de fond, deși a făcut constatările mai sus menționate, nu a apreciat în mod corect respectivele probe din dosar, pronunțând o sentință vădit netemeinică.
În realitate, desființarea locului de muncă ocupat de mine nu a avut o cauză reală si serioasă, fapt ce rezultă din cele ce urmează:
1.La doar 3 luni de la presupusa reorganizare prin care au fost desființate 25 de posturi, de la 616 la 591, (conform Hotărârii CA din 24.07.2013), printre care și cei ocupat de mine, în decursul aceluiași an, pârâta-intimată înființează, începând cu 30.10.2013 un număr de 53 de noi posturi (de la 591 la 644).
Față de această situație de fapt, nu putem vorbi de o „cauză reală și serioasă" a concedierii sale, determinată de „dificultățile economice sau de transformările tehnologice" care ar fi survenit în activitatea curentă a pârâtei-intimate, așa cum în mod eronat a statuat instanța de fond.
Învederează instanței că majorarea numărului de personal de la 591 la 644, începând cu 31.10.2013, s-a făcut în temeiul aceluiași art.53 alin.3 din Legea 5/2013 a bugetului de stat invocat în preambulul Programului de restructurare, teza a doua, corelat cu scopul desfășurării activității pârâtei intimate, așa cum este precizat în Actul Constitutiv al acesteia, fapt ce confirmă, încă o dată, neseriozitatea motivării din Preambulul Programului de restructurare.
În aceste condiții, este cert că, în contra celor concluzionate de instanța de fond, pârâta - intimată, la momentul desființării locului de muncă ocupat – în 24.07.2013 - nu a înregistrat dificultăți economice și nici nu a trecut prin transformări tehnologice care să determine să facă o reorganizare reală a activității ce implică și desființări de posturi, atâta timp cât, în calitate de operator regional în Județul Dâmbovița și în atingerea scopului pentru care a fost înființată, a decis, la doar 3 luni de la pretinsa reorganizare, extinderea activității și în alte în localități din județ, cu consecința majorării numărului de personal de la 591 la 644 și, implicit, a cheltuielilor de natură salarială.
Majorarea numărului de personal - s-a efectuat de către pârâta -intimată începând cu 31.10.2013, anterior emiterii Deciziei de concediere nr.12/30.01.2014 contestată.
2.Mai mult decât atât, dacă ar fi efectuat o interpretare corectă a probatoriului administrat în cauză, respectiv, adresele emise de A.J.O.F.M D-ța șilTM D-ța (filete 207 - 214 din dosar), instanța de fond ar fi constatat că pârâta - intimată a efectuat angajări de personal imediat după presupusa reorganizare a activității, chiar și înainte de Hotărârea Consiliului Local Târgoviște nr.357/31.10.2013 privind majorarea numărului de personal de la 591 la 644.
Astfel, în perioada 16,08.2013 (data preavizului) - 31.10.2013 (data HCL de majorare a numărului de personal), pârâta - intimată a angajat 3 persoane, pe durată nedeterminată - un jurisconsult, un auditor intern și un inginer mecanic, iar până la emiterea deciziei de concediere din 30.01.2014, au mai fost angajați alți 19 salariați (fila 214 din dosar).
Această situație de fapt denotă, încă o dată, că reorganizarea nu a avut la bază o cauză reală și serioasă, întrucât pârâta, în desfășurarea activității sale, avea nevoie de personal, făcând angajări, fiind lipsit de relevanță aspectul că angajările efectuate „au privit alte funcții/posturi decât cel ocupat de mine", așa cum eronat, a stabilit instanța de fond.
Potrivit practicii judecătorești (Decizia CA București nr. 4605/12.07.2011), „reorganizarea activității nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat și, în consecință, desfacerea contractului de muncă a unui salariat, urmată de încadrarea altora din afara societății, este inadmisibilă, în aceste condiții, reorganizarea nu este reală și serioasă. Dacă, într-adevăr, situația financiară a societății a impus reducerea cheltuielilor, inclusiv a celor de personal, din capul locului nu se mai justifică nici un fel de angajare care, indiferent de post, presupune tot o cheltuială".
Față de această situație de fapt, devine evident că presupusa desființare a postului ocupat de mine pe motiv de „reorganizare a activității" determinată de dificultăți economice, în condițiile preluării, în totalitate, a atribuțiilor mele de către altă persoană, nu reprezintă decât o disimulare a realității, constând în dorința actualei conduceri a societății de a mă îndepărta de la conducerea Punctului de lucru P., prin orice mijloace, deși postul pe care l-a ocupat din anul 2009 l-a câștigat în urma unui concurs organizat de Consiliul de Administrație.
b) Instanța de fond a apreciat eronat documentele depuse în dosarul cauzei legate de ..caracterul efectiv"a desființării locului de muncă ocupat.
Potrivit practicii judiciare în materie, desființarea locului de muncă este „efectivă", atunci când acesta „este suprimat din structura funcțional - organizatorică a angajatorului, evidențiată în statui de funcții și organigrama si implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării". „Aceasta înseamnă, potrivit practicii judecătorești - Decizia CA București nr. 4605/12.07.2011- ca postul să fie desființat atât din perspectiva activității ne care o presupune, cât si a atribuțiilor aferente unui asemenea post".
În fapt, în contra celor de mai sus, intimata - pârâtă a dispus desființarea postului de Șef de Punct de lucru P. și înființarea, la aceeași dată (24.07.2013), a postului de Șef Sector P. (prin unirea punctelor de lucru P. - Reni), în condițiile în care atribuțiile si responsabilitățile de șef punct de lucru au fost preluate de către Șeful de Sector, dl. P. D., aspect constatat și de către instanța de fond.
Cu toate acestea, instanța de fond, analizând organigramele aprobate prin hotărâri ale Consiliului de Administrație - dîn martie, iulie și decembrie 2013, constată că „postul ocupat de mine a fost desființat, nemaiexistând în structura angajatorului" deși concluzionase că „atribuțiile mele au fost preluate de un alt salariat."
În aceste condiții, devine evident că, în realitate, postul nu a fost desființat, atâta timp cât, la nivelul societății pârâte, s-a identificat necesitatea funcționării unui post (cel de Șef Sector) care să preia, în totalitate și atribuțiile postului ocupat de mine, locul de muncă al acestui sef de Sector fiind la fostul meu loc de muncă, situat în P..
Dacă, cu adevărat, postul ar fi fost desființat, atunci, suprimarea postului din organigramă ar fi trebuit să aibă caracter definitiv, în sensul că atribuțiile acestuia ar fi trebuit să nu se mai regăsească în componența niciunui alt post existent sau nou înființat la nivelul societății.
Aprecierea „similitudinii unor posturi"- cel de șef punct de lucru P. (deținut de mine) și cel de șef Sector P. (deținut de dl. P. D.), nu se face prin raportare la numărul de personal din subordine, sau de structura organizatorică din subordine, așa cum în mod eronat a făcut instanța de fond.
Similitudinea posturilor se apreciază prin raportare la atribuțiile postului prevăzute în fisa de post. Or, din lecturarea celor două fise de post — a sa si cea a șefului de Sector P., rezultă identitate de atribuții.
În realitate, așa cum s-a arătat în fața instanței de fond, în cererea iniția/ă (filele 6 - 7 din dosar) și în Notele de ședință (filele 120 - 124 din dosar), postul nu a fost niciodată desființat, ci redenumit și ocupat, fără examen, cu încălcarea prevederilor CCM, de o altă persoană, aspect ce rezultă din cele ce urmează:
Până la 25.07.2013, Centru P. - Fîeni avea în subordine două puncte de lucru - P. și Fieni. La punctul de lucru P., apelantul ocupa funcția de șef de punct de lucru. După Hotărârea Consiliului de Administrație din 25.07.2013, cele două puncte de lucru au fost comasate (nu desființate, așa cum în mod nefundat consideră pârâta) într-un sector - sectorul P. - Fieni, cu sediul la P..
Atât apelantul, cât și șeful punctului de lucru Fieni, au primit preavize privind desființarea locurilor de muncă, pe „noul" post creat - șef Sector, fiind numit, fără examen și fără anunțarea „vacantării postului" la AJOFM, în contra prevederilor Art.14 - 18 din CCM (fila 140 din dosar), dl. P. D., care, la data numirii în funcția de „șef sector", deținea funcția de „inginer mecanic" în cadrul Compartimentului Tehnic - Centru Moreni.
Atribuțiile postului ocupat de mine - șef punct de lucru P. au fost preluate, în totalitate, de postul „nou" creat, ce! de șef Sector, aspect recunoscut și de către instanța de fond.
Locația desfășurării activității acestui post „nou" creat este identică cu cea la care apelantul, în calitate de șef punct de lucru, își desfășura activitate, respectiv, orașul P..
Față de aceste constatări, consideră că, atâta timp cât Sectorul P. s-a format ca urmare a comasării punctelor de lucru Fieni și P., iar sediul acestui Sector este la P., postul efectiv desființat a fost cel de șef Punct de lucru Fieni, iar postul de șef punct de lucru P. a fost redenumit în șef Sector, atribuțiile acestui post fiind identice cu cele ale postului de șef Punct de lucru P., sigura diferență constând în aria de operare, acesta preluând și zona de operare Fieni.
Mai mult decât atât, începând cu data de 01.04.2014, postul de șef Sector a devenit din nou vacant prin numirea provizorie, fără concurs, conform Deciziei nr.63/31.03.2014, a d-lui P. D. - inginer mecanic, în funcția de Șef Secție Nord - Est.
Față de această situație de fapt, devine evident că postul de „șef de Punct de lucru P." nu a fost suprimat definitiv din structura funcțional - organizatorică a societății, existând si în prezent, dar sub o altă denumire, respectiv, ca ..sef Sector", ocupat, la data concedierii sale, de dl. P. D., fără examen, care își desfășura activitatea în aceeași locație cu locul meu de muncă, respectiv, la P..
Or, potrivit practicii judecătorești (Decizia nr.296/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel București), „nu se poate vorbi de o efectivă reorganizare, dacă posturile nou înființate sub alte denumiri au preluat atribuțiile posturilor desființate, ceea ce determină concluzia că, în fapt, înlăturarea unor salariați sau înlocuirea acestora cu alții nu este legală".
Învederează instanței că atribuțiile postului său nu au fost preluate de un salariat al pârâtei - intimate ca atribuții suplimentare ale altui post, aspect ce ar fi justificat eventualele economii privind cheltuielile cu salariile.
Atribuțiile și responsabilitățile sale au fost preluate de dl. P. D., care a fost numit prin Decizia nr.123/16.08.2013 (filele 104-105 din dosar), ca Șef Sector, începând cu 19.08.2013, data intrării în vigoare a preavizului nr.120/16.08.2013, având un salariu superior celui,avut de mine. Numirea acestuia în funcția de Sef Sector s-a făcut, fără examen, în contra Art.14 - 18 din CCM (fila 140 din dosar), din funcția de inginer mecanic în cadrul Compartimentului Tehnic - Centru Moreni, așa cum rezultă din fișa de post atașată.
Se solicită instanței, în temeiul art.272 C. Muncii, depunerea de către . Târgoviște - Dâmbovița SA, a fișei de post pentru postul de Sef Sector, ocupat de dl. P. D. în perioada 19.08._14.
În aceste condiții, devine evident că redenumirea postului în „șef Sector" nu poate fi considerată o desființare efectivă a locului de muncă, așa cum în mod nelegal a considerat instanța de fond în sentința apelată.
Examinând sentința apelată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate, Curtea reține următoarele :
La data de 30.01.2014, prin decizia nr.12, s-a constatat încetarea contractului individual de muncă al reclamantului – șef de punct de lucru P., începând cu 31.01.2014, motivul de drept al concedierii reclamantului fiind art.65-67 Codul muncii, dispoziții ce reglementează concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, fiind determinate de desființarea locului de muncă.
Conform hotărârii nr.54/24.07.2013, s-a aprobat planul de reorganizare și restructurare a activității companiei, aprobându-se organigramele și statul de funcții, pe baza planului de reorganizare înregistrat sub nr._/23.07.2013, prin care au fost reorganizate anumite compartimente ale angajatorului, fiind înființate unele birouri/secții/servicii și desființându-se alte posturi/servicii. În acest înscris, se arată că secția Nord se reorganizează în sensul că se desființează un post șef centru și două posturi șef puncte de lucru, noua structură organizatorică presupunând înființarea unui post șef secție și un post șef sector. Se mai arată că, în stația de tratare a apei P., se desființează un post de laborant din laboratorul de apă potabilă, că, din formația de intervenții apă P., se restructurează 3 posturi de muncitori – un sudor și 2 instalatori apă canal. De asemenea, pentru optimizarea activității companiei, s-a arătat în planul de reorganizare că se impune creșterea numărului de personal din cadrul UIP Pos Mediu și înființarea anumitor compartimente: biroul consiliere juridică și consultanță economică, biroul patrimoniu.
Operațiunea de restructurare a vizat atât desființarea unor posturi, cât și preluarea atribuțiilor de către alți salariați, transferarea posturilor dintr-un compartiment în altul, astfel încât să nu se depășească numărul maxim de posturi aprobate 33/24.07.2013 a Consiliului de Administrație, adică 591 salariați.
Ca atare, în organigrama valabilă în luna ianuarie 2012, este prevăzut postul de șef punct de lucru P., punct de lucru ce avea, la acel moment, 50 de salariați, existând și un alt salariat cu o funcție similară reclamantului, respectiv aceea de șef punct de lucru Fieni – M., subordonate șefului central fiind deci, două compartimente conduse de șefii celor două puncte de lucru.
În organigrama valabilă la 25.07.2013, ulterior concedierii, se regăsește în structura companiei postul de șef secție (ce în organigrama anterioară se regăsea sub denumirea „șef centru”), subordonat acestuia fiind doar un șef de sector, compartimentul condus de acesta din urmă având un număr de 74 de salariați.
Prin hotărârea nr.35/29.12.2011 a Consiliului de Administrație a companiei, a fost aprobat un număr de 591 salariați, însă, de la aprobarea organigramei și până la momentul concedierii, s-a produs o fluctuație de personal (angajări - plecări), rezultând un număr de 616 salariați (mai mare deci, decât cel aprobat prin hotărârea consiliului de administrație), astfel încât, potrivit Legii nr. 5/2013 a bugetului de stat – art.53, alin.3, ce prevedea că agenții economici nu pot majora, în anul 2013, numărul prognozat de salariați aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2012, totuși numărul maxim de salariați era depășit. În aceste condiții se impunea reducerea numărului de personal, în limita a 591 de salariați, așa cum fusese aprobat prin hotărârea nr. 35/29.12.2011.
Însă, prin hotărârea nr.357/31.10.2013 (fila 83 dosar), pârâta a decis majorarea numărului de salariați de la 591 la 644, urmare a extinderii activității societății. De asemenea, prin decizia nr.123/16.08.2013 (fila 104 dosar), s-a hotărât ca, începând cu 19.08.2013, inginer P. D. S. să dețină funcția de șef sector în secția Nord și locțiitor al șefului Secției Nord.
Desființarea postului apelantului este efectiva, atunci când locul de munca este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acesteia ori în statul de funcții, chiar dacă atribuțiile au fost comasate în scop de eficientizare (fiind necesară reducerea birocrației și creșterea numărului de personal). Conform organigramelor aprobate prin hotărâri ale consiliului de administrație din martie – iulie 2013 și 06.12.2013, postul reclamantului a fost desființat, nemaiexistând în structura angajatorului, atribuțiile sale fiind preluate de un alt salariat – P. D. S..
Angajările efectuate în perioada concedierii reclamantului, au privit alte funcții/posturi decât cel al reclamantului – inginer mecanic, jurisconsult, lăcătuș mecanic, electrician, operator tratare a apei tehnologice, etc. nevizând practic funcția ocupată de reclamant, atribuțiile acesteia după cum s-a arătat anterior, fiind preluate de un alt salariat.
Cauza este reala, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice etc., independenta de buna sau reaua credință a angajatorului. Această condiție este îndeplinită, fiind dovedită de înscrisurile aflate la dosar și de hotărârile Consiliului de Administrație.
Așa fiind, văzând și disp. art. 480 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. M., domiciliat în orașul P., ., apt. 12, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1283 pronunțată la data de 23 octombrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. „C. de A. Târgoviște – Dâmbovița ” S.A., cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr. 50, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. CP
Tehnored.CO
5 ex./21.04.2015
d.f._ Trib. Dâmbovița
j.f. G. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 395/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 724/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
