Acţiune în constatare. Decizia nr. 599/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 599/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 599
Ședința publică din data de 29 aprilie 2015
Președinte - P. M. G.
Judecător - V. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta G. (FOSTĂ P.) M., domiciliată în Târgoviște, ..8, ., . împotriva încheierii de ședință din 13.10.2014 și a sentinței civile nr. 1241/20 octombrie 2014 ambele pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA AL ARHIVELOR NAȚIONALE, cu sediul în Târgoviște, ., nr.6, județul Dâmbovița.
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-reclamantă G. M. și intimatul-pârât S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul-pârât S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale a depus la dosar întâmpinare și a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că intimatul a solicitat judecata cauzei în lipsă, va da eficiență dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza II NCPC și rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ / 2014, reclamanta G. (fostă P.) M. a chemat în judecată pârâtul S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate că a lucrat ca strungar în condițiile grupei a II-a de muncă în procent de 100 %, în perioada 17.07._93; 01.02._98 în cadrul Secțiilor Axe, Roți Dințate și Mecanică Ușoară Universală la S.C. SARO S.A., devenită ulterior . de secțiile Sculărie Accesorii SDV, Mecano – Energetic, Montaj, Mecanică Grea și Acoperiri chimice și metalice, locuri de muncă de prelucrare prin așchiere, încadrate în grupa a II-a de muncă, conform documentelor emise de organele competente.
În motivarea în fapt a cererii se arată de către reclamantă că a fost angajată a S.C. Saro S.A., devenită ulterior . secțiile Axe și Roți Dințate și Mecanică Ușoară Universală. De asemenea a mai arătat reclamanta că a lucrat în profesia arătată în cadrul halei industriale monobloc, la SARO-WTS SA în locuri de muncă cu condiții deosebite din punct de vedere al noxelor – praf de fontă și pulberi nesilicogene, rezultate în urma prelucrării și polizării carcaselor, batiurilor din fontă,a ascuțirii sculelor, verificatoarelor,polizării matrițelor, dispozitivelor care se confecționau aici; praf de fontă care este cancerigen precum și într-o atmosferă puternică de gaze toxice rezultate în procesul de rebobinare ce îl efectua, vopsire cu pistolul pneumatic și noxe chimice foarte otrăvitoare-cianuri de sodiu și potasiu, compuși ai acidului cianhidric rezultat din procesul de acoperiri chimice si metalice-galvanizare, zincare, sablare, brunare-secție care funcționa în aceeași hală industrială monobloc ce i-a afectat grav sănătatea.
A mai arătat reclamanta că prin Scrisoarea Ministerului Muncii 43.G/1242/23.06.1997 - adresată expres . precizează că activitatea de prelucrări prin așchiere a pieselor din fontă și locurile de muncă unde se efectuează aceste prelucrări se încadrează în grupa II de muncă, că urmare acestei scrisori a Ministerului Muncii, . Decizia nr.8483/16.06.1998 privind meseriile și funcțiile din SARO SA care se încadrează în grupa II de muncă, iar meseria desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II-a de muncă.
A mai precizat reclamanta că hala monobloc, din punct de vedere al sănătății, datorită noxelor otrăvitoare era considerată drept "bomba cu gaze toxice” „camera de gazare", afectând grav si ireversibil sănătatea muncitorilor.
Curtea Europeana a statuat ca Convenția Europeană a Drepturilor omului nu garantează drepturi teoretice si iluzorii ci garantează drepturi practice si concrete, că specificul secțiilor Mecano Energetic, Montaj,Sculărie Accesorii SDV .Mecanică Ușoara Universala,, Mecanică Grea, aflate în aceeași hală industrială monobloc nedespărțită-așa cum rezultă din toate expertizele efectuate consta în prelucrarea de piese din fontă, oțel rapid,bronz materiale care au foarte mare dispersie în atmosferă în ceea ce privește prelucrarea cu pietre abrazive și de polizor (carborund), se încadrează în activitățile încadrate în gupele I și II de muncă, că expertizele tehnice în domeniul protecției muncii, determinările făcute arată foarte clar ca în același spațiu al halei (construcție monobloc ) funcționau pe lângă secțiile de prelucrări mecanice, mai multe secții și ateliere (de exemplu Vopsitoria, Acoperiri chimice și metalice,etc.)toate fiind generatoare de noxe specifice fiecărui proces tehnologic.
Din cauza volumului mare de muncă, a specificului procesului de munca(prelucrări mecanice prin așchiere, vopsitorie, sudură electrică și oxiacetilenică, tratamente termochimice, polizare, ascuțire scule etc. ) mediul de muncă era caracterizat de existenta condițiilor deosebite de muncă din punct de vedere al noxelor specific procesului tehnologic desfășurat în întreaga hală industrială :noxe fizice(praf de fontă:oțel și particule metalice în aerul respirat, zgomot,vibrații) și noxe chimice (vapori și gaze degajate de procesul obișnuit de lucru al strungarilor, frezorilor, rectificatorilor, tratamentele chimice și vopsitorilor).Aceste noxe sunt nocive ia nivelul organismului uman și afectează capacitatea de muncă și sănătatea lucrătorilor expuși la aceste noxe.
Conform prevederilor Ordinelor nr.50/1990,125/1990, prin Scrisoarea 43G/1242/_ - Ministerul Muncii confirmă încadrarea locurilor de muncă din hala industrială monobloc în care se prelucrează fontă în grupa a II de muncă. Activitatea de producție de . s-a desfășurat în hala industrială de mari dimensiuni în care nu se pot asigura condiții corespunzătoare de mediu, de muncă și că urmare, lucrătorii au fost expuși la un microclimat nefavorabil cu ventilație insuficientă. S-a mai arătat că indiferent de măsurile tehnice și/sau organizatorice posibil de luat la postul de lucru, existența noxelor nu putea fi anulată deoarece aceste noxe sunt generate de însăși procesul tehnologic, adică de operațiile efectuate de prelucrare din fontă și oțel (diferența dintre fontă și oțel o constituie procentul de carbon,ambele fiind aliaje din fier și carbon)
De asemenea a precizat că numeroși colegi de serviciu au obținut constatarea în fata Tribunalului Dâmbovița sau a Curții de Apel Ploiești că au lucrat în locuri de munca încadrate în grupa II de muncă și li s-au eliberat adeverințe în acest sens, inclusiv în procent de 100%.
A mai arătat reclamanta că prin Decizia 258/20.09.2004 pronunțată în complet format din 9 judecători Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior, că încadrarea în grupa respectiva se face proporțional cu timpul lucrat la locurile de munca cu aceste condiții nocive cu conditia.ca pentru grupa I personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50% iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru, prin Decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale .obligatorie pentru instanțele de judecată conform art.147 din Constituție s-a statuat că nu există nici o rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții(condiții) cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă, ca toate categoriile de persoane care au lucrat in aceleași condiții se afla .,ceea ce impune si tratament juridic identic.
A mai arătat că principiul nediscriminării este consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, art. 14 din Convenția CEDO si Protocolul nr.12 la Convenția CEDO adoptat la 4 noiembrie 2000 privind "Interdicția generala a discriminării" (care au prioritate fata de dispozițiile interne) conform căruia in situații egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Curtea Constituționala a statuat in mod constant in jurisprudența sa ca situațiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esența pentru a justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rezonabil. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca o diferența de tratament care trebuie sa alba o justificare obiectiva si rezonabilă, că potrivit disp.art.292 din Codul muncii,art.4 si 5 din Codul civil - dispozițiile privind drepturile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Constituția, Declarația Universala a Drepturilor Omului,pactele si celelalte tratate la care România este parte,cu Convențiile si recomandările Organizației Internaționale a Muncii,cu normele dreptului internațional al muncii. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale iar normele dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar indiferent de calitatea sau statutul părților.
Ca probe s-au solicitat înscrisuri, interogatoriul lichidatorului judiciar care a administrat și gestionat arhiva fostului angajator în ultimii 9 ani până în 2012, precum și expertiză tehnică și martori, așa cum a dispus Curtea de Apel Ploiești prin decizia irevocabilă nr. 2836/12.09.2012.
S-au anexat cererii, în copie, următoarele înscrisuri: carnetul de muncă al reclamantei, cartea de identitate, solicitarea făcută de reclamantă către SJAN în vederea eliberării unei adeverințe din care să rezulte că a lucrat în grupa a II-a de muncă și tabelul SARO SA nr.2 bis din Decizia nr.8483/16.06.1998 cu meseriile, funcțiile încadrate în grupele I și II de muncă.
Pârâtul S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale a formulat întâmpinare, depusă la data de 23 iulie 2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanta a adresat instituției o cerere având ca obiect eliberarea unui document apt să-i servească la valorificarea drepturilor izvorâte din legislația pensiilor, dar cererea nu a putut fi soluționată favorabil astfel că nu se poate reține în sarcina SJDAN vreo culpă sau vreun refuz nejustificat cu privire la un drept sau interes legitim al acestuia, că în virtutea competențelor stabilite prin Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996, această instituție eliberează, la cerere, copii, extrase și certificate de pe documentele pe care le are în păstrare, că urmare a desființării S.C. WTS S.A., instituția a preluat de la această societate, în anul 2008, documentele care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României, iar la data de 27.09.2012 a preluat și documentele cu valoare practică create de societatea desființată, că niciun act normativ nu conferă Arhivelor Naționale competența de a interpreta, de a modifica, de a completa datele și informațiile care rezultă din documentele pe care le are în păstrare și că față de mențiunea expresă a reclamantului făcută în cererea de chemare în judecată, în sensul că nu solicită lichidatorului și nimănui eliberarea vreunei adeverințe de acest gen, rezultă că introducerea în cauză a instituției pârâte este lipsită de interes.
La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2014 tribunalul a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat și a dispus atașarea dosarului nr._ al Tribunalului Dâmbovița.
La data de 13 octombrie, excepția autorității de lucru judecat a fost pusă în discuție în ședință publică, iar instanța având în vedere dispozițiile art. 83 din Noul Cod de procedură civilă în conformitate cu care în fața primei instanțe, dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor, pentru respectarea dreptului de apărare și pentru a da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2014.
Prin sentința civilă nr. 1241 pronunțată la 20 octombrie 2014, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta G. (fostă P.) M. a chemat în judecată pârâtul S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să constate că a lucrat ca strungar în condițiile grupei a II-a de muncă în procent de 100 %, în perioada 17.07._93; 01.02._98 în cadrul Secțiilor Axe, Roți Dințate și Mecanică Ușoară Universală la .>
A mai reținut tribunalul că prin sentința civilă nr. 1086/05.06.2013 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentință irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 278/19.02.2014, a fost respinsă cererea reclamantei de constatare a încadrării activității acesteia în grupa a II-a de muncă în procent de 100% în perioadele 17.07._93; 01.02._98.
Conform dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Cum excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, dirimantă și absolută, tribunalul a analizat-o cu prioritate.
În conformitate cu dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 431 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect iar potrivit art. 432 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la speța dedusă judecății, tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 431 Cod procedură civilă, în cauza de față fiind întrunită tripla identitate de părți, de obiect și de cauză prin raportare la dosarul nr._ . Susținerea reclamantei că în realitate nu a lucrat la Secția Mecanică Universală astfel cum s-a reținut în sentința civilă nr. 1086/05.06.2013 ci a lucrat la Secția Roți Dințate, nu are nicio influență asupra existenței autorității de lucru judecat. Mențiunea că reclamanta a lucrat la Secția Mecanică Universală este făcută de reclamantă în acțiunea inițială fără a exista dovezi în acest sens. De data aceasta, în speța dedusă judecății, aceeași reclamantă arată că a lucrat atât la Secția Mecanică Universală, cât și la Secția Roți Dințate.
Conchide instanța că autoritatea de lucru judecat reprezintă efectul de bază al unei hotărâri judecătorești și face să se considere că tot ceea ce s-a dispus este adevărat, chestiunea dedusă judecății odată, nu mai poate fi reluată printr-o nouă judecată. D. urmare, față de existența sentinței civile nr. 1086/05.06.2013 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentință irevocabilă, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamantei pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 13.10.2014 a formulat apel reclamanta G. M..
Referitor la încheierea de ședință din 13.10.2014 apelanta a arătat că instanța i-a interzis apărătorului său, jurist T. G., să discute toate împrejurările de
fapt și temeiurile de drept, așa cum impune art.224 Cod pr.civilă, să dezbată și să pună concluzii în ședință publică, încălcându-i astfel dreptul la apărare și accesul efectiv la justiție, garantat de Constituție, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de art.13 alin.1 C.pr.civ., încălcându-se și principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv legalitatea, egalitatea, oralitatea, contradictorialitatea, prevăzute de art.7, 8, 14, 15 Cod pr.civ.
În ceea ce privește sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, apelanta a arătat că aceasta este nelegală netemeinică, neconstituțională, vine în contradicție cu situația de fapt reală și cu dispozițiile art. 21 din Constituției care garantează accesul liber la justiție și dreptul la apărare.
Autoritatea de lucru judecat este prevăzută în art.430 alin. 2 din noul cod de procedură civilă: "autoritatea de lucru judecat privește dispoziții, precum și considerente pe care acesta se sprijină inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă"".
Considerentele privesc argumentele privind temeiurile de fapt sau de drept care justifică soluția pronunțată constituind o parte structurală a hotărârii judecătorești în care instanța arată motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorilor, precum cele pe baza cărora au fost înlăturate sau respinse cererile formulate de părți și care trebuie analizate atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat.
Ca atare, atunci când a analizat autoritatea de lucru judecat, instanța de fond să trebuia să analizeze dacă există autoritate de lucru judecat analizând dispozitivul și considerentele hotărârii la care face trimitere și în raport de care ar opera autoritatea de lucru judecat.
Conform art.431 alin.(1) Cod pr.civilă, trebuie să existe o triplă identitate între cele două litigii privind părți, obiect și cauza privind dispozitivul și considerentele.
În ceea ce privește lucrul în grupele de I și II muncă (în baza Legii 3/1977) și lucrul condițiile deosebite și speciale (în baza Legii 19/2000 și 263/2010) apelanta a susținut următoarele:
Grupele I și II de muncă sunt valabile numai până la data de 31.03.2001 (potrivit Legii 3/1977 privind pensiile, iar condițiile deosebite de muncă privește perioada după 1.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii (prin care s-a abrogat Legea 3/1977) lege care prin art. 196 abrogă și Ordinul 50/1990, Ordinul 125/1990 ale Ministerului Muncii cu completările ulterioare privind grupele de muncă I și II.
Apreciază apelanta că în speță nu există identitate între lucrul în grupele I și II de muncă (valabile numai până la 31.03.2001) și lucrul în condițiile de muncă deosebite și speciale (după 1.04.2001), deoarece lucrul în condiții deosebite nu face obiectul acțiunii sale.
De asemenea, precizează apelanta, nu exista pronunțată vreo hotărâre judecătorească care pe fond după administrarea probatoriului să respingă vreo acțiune de constatare a lucrului în grupa a II-a de muncă în perioada menționată ca strungar la Secția Roți Dințate .
Specificul SARO SA era fabricarea în . mașini unelte de o anumită complexitate -strunguri normale și automate și era împărțită funcțional și tehnologic în mai multe compartimente și linii de fabricație specifice, denumite „SECȚII”.
Susține apelanta că atunci când este vorba de salariat, inclusiv de condițiile de muncă în care lucrează, se face raportarea la locul de muncă al acestuia, în speță la secția unde își desfășura activitatea, care funcțional, dar și teritorial (geografic sau cadastral) diferă.
În speță, nu există identitate între secții, respectiv între locurile de muncă. Astfel, locul de muncă al apelantei a fost Secția Roți Dințate -precizat expres în actuala acțiune - și nu Secția Mecanică Ușoară Universală, așa cum s-a susținut în acțiunea precedentă.
Locul de muncă este un element esențial, fundamental al contractului individual de muncă, acesta trebuie precis identificat. Chiar dacă se afla în aceeași societate, activitățile sunt diverse, pe linii și secții tehnologice care sunt diferite și nu se pot confunda.
În ceea ce privește acțiunea din Dosarul_ în care s-a pronunțat sentința civilă 1086/5.06.2013, apelanta a arătat că după introducerea acțiunii, o parte din arhiva fostei SARO SA pe perioada 1971-2004 a fost predată Serviciului Județean Dâmbovița a Arhivelor Naționale, iar cealaltă parte, pentru perioada 2004-2012, a rămas la Ș. Jus IPURL.
Datorită faptului că hotărârea urma să fie folosita la CJP Dâmbovița și aceasta a fost conceptată alături de Ș. Jus IPURL, Ș. Jus SR, S. Județean Dâmbovița a Arhivelor Naționale. În respectivul litigiu s-a admis excepta lipsei calități procesuale pasive a Ș. Jus IPURL, Ș. Jus SRL și CJP Dâmboviț, instanța respingând acțiunea motivat de faptul că reclamanta a lucrat în secția Mecanică
Ușoară Universală, secție care nu este încadrat în condiții deosebite conform Avizului ITM Dâmbovița 44/20.11.2002.
Menționează apelanta că, în realitate, nu a lucrat la Secția Mecanică Ușoară Universală, ci la Secția Roți Dințate, iar instanța a făcut confuzie, între grupa a II-a de muncă (valabil până în 31.03.2001) și condiții deosebite (valabil după 1.04.2001) care nu face obiectul prezentei acțiuni.
Referitor la raportul de expertiză întocmit la Tribunalul Dâmbovița, apelanta a arătat că în considerente, paragraful 5din pagina 7, se arată: "Chiar dacă expertul a arătat în expertiză că activitatea reclamantului se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 125/1990,Anexa 2, poziția 17, instanța constată că această încadrare se referă la deservirea tehnică a aeronavelor și încercarea la sol a acestora, ceea ce nu este cazul reclamantului", însă expertul tehnic când indică temeiul legal -Ordinul 125/1990,anexa 2, poz.17 precizează "cu completările ulterioare (ediția 1994)" precizând apoi "coroborat cu precizările din Scrisoarea MMPS nr.43G/1242/1991.
Scrisoarea Ministerului Muncii 43G/1242/23.06.1997 face precizări exprese privind încadrarea în grupa II de muncă a unor activități de la "SARO" Târgoviște, în paragraful 2: "Potrivit poz.17 din anexa 2 la Ordinul nr.125/1990 completat cu avizele ulterioare, activitatea de prelucrări mecanice prin așchiere a pieselor din fontă se încadrează în grupa II de muncă". Ministerul Muncii în Scrisoarea 43G/1242/1997 adresată . Ordinul 125/1990 al aceluiași minister în forma modificată și completată ulterior în 1994 și nu forma lui inițială cum s-a făcut în Sentința 1248/8.07.2013-față de care s-a invocat excepta autorității de lucru judecat.
Susține apelanta că expertiza a indicat temeiul legal așa cum acesta apare și în Scrisoarea 43G/1242/1997 a Ministerului Muncii care precizează ca temei legal Ordinul 125/1990 "cu completările ulterioare (ediția 1994), nu în forma inițială din 1990.
Susține apelanta că este diferență între operații tehnologice de prelucrări prin așchiere fontă -conform Ordinului 125/1990 completat,anexa 2 poz.17 și activități privind "deservirea tehnică a aeronavelor și încercarea la sola acestora". Ordinul 125/1990 constituie temei legal al prezentei acțiuni și nu a fost interpretat în forma completată, ci în forma inițială, iar în ceea ce privește Scrisoarea 43G/1242/1997 a aceluiași Minister al Muncii, adresată expres ., aceasta a fost pur și simplu ignorată.
Autoritatea de lucru judecat, conform alin.2 din art.430 c.pr.civilă privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Actele emise de WTS SA și I.T.M. Dâmbovița după 1.04.2001, procesul-verbal nr. 1441/21.11.2001 și Avizul 44/20.11.2002 din dosarul în care s-a pronunțat sentința nr.1086/5.06.2013, nu privesc grupa a II-a de muncă, ci condițiile deosebite.
I.T.M. Dâmbovița are atribuții numai în constatarea condițiilor deosebite și speciale după data de 1.04.2001, nu și pentru grupele I și II de muncă anterioare datei de 31.03.2001; ITM Dâmbovița nici nu exista anterior datei de 31.02.2001, această instituție fiind înființată prin Legea 108/1999.
Intre Ordinul 125/1990 anexa 2, poz.17 - forma inițială din 1990 reținută de instanță în considerentele sentinței 1086/5.06.2013- și Ordinul 125/1990, anexa 2, poz.17 completat - ediția 1994 precizat de Ministerul Muncii în Scrisoarea 43G/1242/1998 (pe care este întemeiată prezenta acțiune) este o mare diferență.
De altfel, menționează apelanta, în baza Ordinului 125/1990 forma completată, atât Tribunalul Dâmbovița, cât și Curtea de Apel Ploiești, au recunoscut drepturile colegilor săi.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru administrarea probatoriului așa cum s-a solicitat.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Conform art. 431 din Noul Cod de procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar în art. 432 se menționează că excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.
Din cuprinsul celor expuse anterior reiese că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate. Sub aspectul elementelor autorității de lucru judecat, rezultă că pentru existența ei este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, cauza vizează fundamentul raportului juridic dedus judecății, în timp ce obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat.
Obiectul acțiunii civile îl reprezintă protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare calea justiției este obligatorie și el constă fie în pretenția de recunoaștere a unui drept sau de condamnare a pârâtului la executarea obligației pe care a încălcat-o, fie în pretenția la crearea unor situații juridice noi, în cazurile expres prevăzute de lege. De la caz la caz el se concretizează și se nuanțează prin mijlocul procesual folosit.
Pe de altă parte în ceea ce privește cauza acțiunii civile se impune a se face precizarea că aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca reprezentând temeiul juridic al cererii (causa petendi), fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părți îl valorifică împotriva celeilalte, iar cu privire la același obiect pot exista mai multe acțiuni întemeiate pe cauze diferite.
Cauza acțiunii civile se determină nu numai raportat la cererea de chemare în judecată, ci trebuie căutată în complexitatea de circumstanțe care determină și întrețin voința părții interesate de a reclama sau de a se apăra și de a stărui în ceea ce reclamă ori în ceea ce contestă. Existența motivelor de a acționa sau apăra în fața instanței un anumit drept, fără prefigurarea mentală a obținerii unui anumit rezultat, nu determină pe nimeni să reclame sau să se apere în justiție.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține că pe calea prezentei acțiuni, astfel cum a fost precizată la data de 10.10.2014 ( fila 90 dosar fond) reclamanta G. ( fostă P.) M., în contradictoriu cu intimatul S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale ca deținător al arhivei fostei . al cărei angajat a fost, a solicitat în esență să se constate că în perioadele 7.07.1987-16.09._, 1.02.1994-2.03.1998 a lucrat în procent de 100% în meseria de strungar, în secția și hala monobloc din cadrul . condițiile prevăzute de Ordinul nr. 125/1990 reactualizate.
Deși pretențiile reclamantei sunt detaliate, prin solicitări complementare de a se stabili obiectul de activitate al fostului angajator, de a se stabili natura activităților desfășurate de către reclamantă în cadrul acestei societăți, respectiv de stabilire a încadrării meseriei de strungar în cadrul activităților nominalizate ca fiind desfășurate în condițiile grupei a II-a de muncă, aceste solicitări nu sunt pretenții propriu-zise, ci aprecieri și argumente care să conducă la concluzia adevăratei solicitări a reclamantei - aceea de a se stabili că în perioadele menționate a desfășurat activități încadrate în procent de 100% în grupa a II-a de muncă.
Cert este că printr-o altă cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ același reclamant a solicitat, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar S. JUS IPURL al . ., să i se elibereze adeverință pentru grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru timpul lucrat în perioada 7.07.1987-16.09._, 1.02.1994-2.03.1998, ca strungar la CS SARO SA.
Prin notele precizatoare ale acțiunii formulate în această cauză la 28.11.2012 și 10.01.2013, reclamanta a arătat că renunță la capătul de cererea privind obligarea lichidatorului judiciar la eliberarea adeverinței privind încadrarea locului de muncă în grupa a II-a de muncă, solicitând doar constatarea că a lucrat la fosta . . ( WTS) SA, în loc de muncă încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%. Iar la data de 20.03.2013 a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Serviciului Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale
În urma probelor administrate, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat la data de 5 iunie 2013, sentința nr.1086 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților lichidatorul judiciar S. JUS IPURL și Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată și modificată de reclamantă formulată în contradictoriu cu S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale .
Din cuprinsul celor expuse anterior rezultă că atât în prezentul dosar, cât și în dosarul nr._, figurează aceleași părți, respectiv reclamanta G. ( fostă P.) M. și pârâtul S. Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale, obiectul acțiunii este același (constatarea faptului că reclamanta și-a desfășurat activitatea în grupa II-a de muncă în procent de 100% la fosta . perioadele de muncă în perioada 7.07._93, 1.02.1994-2.03._83-01.05.1997), cauza acțiunii, respectiv fundamentul juridic legal al demersului promovat, fiind reprezentată în ambele dosare de prevederile Ordinului 50/1990, astfel cum a fost acesta modificat și completat, inclusiv prin Ordinul 125/1990.
Prin urmare, în condițiile în care există tripla identitate cerută de lege, rezultă că în speță a intervenit autoritatea de lucru judecat și, în atare context, în mod corect s-a admis de către Tribunalul Dâmbovița excepția autorității de lucru judecat .
Astfel cum reiese din conținutul celor prezentate anterior, modalitatea de soluționare a acțiunii este legală și respectă pe deplin drepturile reclamantei la un proces echitabil. Un asemenea drept invocat de reclamantă cu ocazia promovării cererii de apel, înseamnă soluționarea procesului de față ținând cont de principiile care guvernează desfășurarea procesului civil, respectiv principiul dreptului la apărare, al contradictorialității, al rolului activ al instanței, principii care au fost pe deplin respectate și nicidecum încălcarea dispozițiilor legale care reglementează autoritatea, respectiv puterea de lucru judecat (așa cum urmărește reclamanta prin acțiunea de față).
În raport de aceste argumente, Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile reclamantei, motiv pentru care, in baza art. 480 NCPC va respinge apelul formulat ca nefondat și va menține ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta G. (FOSTĂ P.) M., domiciliată în Târgoviște, ..8, ., . împotriva încheierii de ședință din 13.10.2014 și a sentinței civile nr. 1241/20 octombrie 2014 ambele pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA AL ARHIVELOR NAȚIONALE, cu sediul în Târgoviște, ., nr.6, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
P. M. G. V. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GMP
Tehnored.PJ
4 ex ./28.05.2015
j.f. M. M.
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 600/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 554/2015.... → |
|---|
