Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 302/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 302/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 861/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.861
Ședința publică din data de 2 iunie 2015
Președinte – V. G.
Judecător –V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. C. F., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.302 din 6.02.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. A. Interne prin Departamentul Informații și Protecție Internă, cu sediul în București, ., sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant reprezentat de avocat I. C. C. din Baroul Prahova, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că în perioada de regularizare a cererii părțile au depus la dosar întâmpinare și răspuns la întâmpinare.
Avocat I. C. C. având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. C. C. având cuvântul pentru apelantul-reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii. Fără cheltuieli de judecată.
În esență, susține referitor la primele două capete de cerere că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reținând că întrucât a formulat cerere de pensionare nu poate beneficia de drepturile pe care le solicită conform Legii nr. 285/2010. Mai susține că instanța nu a avut în vedere actele medicale depuse la dosar precum și raportul întocmit apelant, care solicită pensionarea din cauza stării de sănătate.
Or, instanța trebuia să dea eficiență disp.art.13 și 20 din Legea 285/2010, în care prevede că aceste drepturi se acordă persoanelor clasate inapt sau care beneficiază de pensie pentru invaliditate, prima instanță interpretând eronat și dispozițiile legii pensiei – art.61, precum și decizia nr.1/2014 a ICCJ.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 302 din 6.02.2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C. F. în contradictoriu cu pârâta M. A. de interne, prin Departamentul de Informații și Protecție Internă, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâtă la plata unui ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii al funcției, corespunzător vechimii în muncă a reclamantului cuprinsă între 20-25 ani, în conformitate cu art.20 alin.1 din Legea nr.284/2010 și la plata unui ajutor egal cu solde ale funcției de bază, respectiv două salarii de bază de la data pensionării pe caz de boală 12 iulie 2012 până la limita de vârstă de pensionare adică februarie 2022, conform art.20 alin.2 din Legea nr.284/2010.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1990-2012 a fost angajatul pârâtei desfășurându-și activitatea în funcția de ofițer operativ, atât în cadrul IPJ Prahova, în cadrul Școlii de Agenți de Poliție „V. L.” Câmpina, precum și la DGIPI actualmente DIPI București, până la pensionare pe caz de boală, conform deciziei medicale nr.1268/2012 ce a constatat că urmare a suferințelor medicale că se încadrează în gradul III.
Totodată, reclamantul a arătat faptul că potrivit art.20 din Anexa nr.7-Cap.II, Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională din Legea nr.284/2012 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv trecerea în rezervă sau direct în retragere, precum și la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu drept de pensie și statut special din sistemul cu vechime efectivă ca militar, polițist, au dreptul la un ajutor stabilit în raport cu solda schimbării poziției de activitate, în cazul reclamantului pentru vechime cuprinsă între 20-25 ani, la un ajutor egală cu 12 solde al funcției de bază, respectiv două salarii.
În conformitate cu art.5 alin. II din OUG nr.80/2010 aprobată prin Legea nr.283/2011 și Contractul Colectiv de muncă aplicabil, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la indemnizații, compensații, sporuri, prime, plăți compensatorii și alte drepturi ce se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul ale acestora, utilizate pentru luna decembrie 2011, la momentul ieșirii la pensie, respectiv a încetării raporturilor de serviciu.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a tardivității formulării acțiunii, excepții ce au fost respinse de instanță prin încheierea din data de 3.09.2014.
Pe fond, s-a arătat că reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu cu instituția-pârâtă la cerere potrivit prevederilor art.69 alin.(1) lit.d) din Legea nr. 360/2002, în speță sunt incidente dispozițiile art.23 alin.(2) din Anexa nr.VII la Legea nr.284/2010 potrivit cărora "drepturile bănești prevăzute la art.20 și 21 nu se acordă polițiștilor cărora le-au încetat raporturile de serviciu în baza art.69 alin.(1) lit.d), e), f, g), h), k) sau l) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare".
În concluzie, potrivit prevederilor art.23 alin.(2) din Anexa nr.VII Legea nr.284/2010, reclamantul nu poate beneficia de drepturile bănești prevăzute la art.20 și 21 din Anexa nr.VII la Legea nr.284/2010 întrucât acestea nu se acordă polițiștilor cărora le-au încetat raporturile de serviciu în baza art.69 alin.(1) lit.d) din Legea nr. 360/2002, la cerere.
Față de normele cu caracter general ale Legii nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2012 au fost instituite norme cu caracter special, respectiv art.9 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia "în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că susținerile intimatului nu pot fi reținute, întrucât încetarea raporturilor de muncă ale acestuia s-au datorat afecțiunilor medicale ce confirmă gardul de invaliditate pentru incapacitate adaptativă de 60%, fără revizuire pentru limită de vârstă.
A mai arătat faptul că în conformitate cu prevederile legii pensiilor, pensia anticipată se acordă persoanelor cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare pe de o parte, iar pe de altă parte, la realizarea unui stagiu de cotizare cu cel puțin 8 ani mai mare decât stagiul complet de cotizare.
În continuare, susține că sunt exceptate de la sensul legii următoarele cazuri, respectiv persoanele trecute în rezervă/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii limitei de vârstă și sunt trecuți în rezervă sau direct în retragere ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciu militar de către o comisie de expertiză medico militară, astfel că reclamantul apreciază faptul că este beneficiar al unei pensii anticipate.
În motivarea sentinței pronunțate, tribunalul a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea ca militar/polițist îh cadrul Ministerului A. Interne în perioada 31.07.1990 - 1.02.2012 din care la Departamentul de Informații și Protecție Internă în perioada 10.09.2010 - 1.02.2012, când prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 11/2013 din 19.01.2012 i-au încetat raporturile de serviciu la cerere începând cu data de 1.02.2012, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) lit. d) si art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. în vigoare la data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului cu pârâta.
Ulterior, prin decizia nr._ din 15.10.2012 s-a acordat pensie de invaliditate (N23/A) în baza deciziei medicale nr.1102 din 4.07.2012 și a deciziei medicale nr. 1268 din 12.07.2012 emise de comisia de expertiză medico-militară din cadrul Spitalului de Urgență al Ministerului A. Interne „Prof. Dr.Gerota" București, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul III de invaliditate, cu drept la pensie, în conformitate cu prevederile art.68 pct.(1), lit.c) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data examinării și evaluării stării de sănătate a reclamantului.
per a contrario, față de susținerile reclamantului, s-a apreciază că atâta timp cât raporturile de muncă au fost încetate la cerere în data de 19.01.2012 prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.II/2113, incidente în cauză sunt prevederile art.23 alin.2 din Anexa VIII din Legea nr.284/2010 care prevede că „drepturile bănești prevăzute la art.20 și 21 nu se acordă polițiștilor cărora le-au încetat raporturile de serviciu în baza art. 69 alin, (1) lit. d), e), f, g), i). k) sau l) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare".
Susținerea potrivit căreia reclamantul beneficiază de pensie anticipată s-a apreciat nerelevantă în cauză atâta timp cât acesta a încetat raporturile de muncă la cerere.
Mai mult, din interogatoriul luat pârâtei a reieșit faptul că unitatea-pârâtă nu deține în evidențele sale niciun document emanat de la reclamant din care să rezulte faptul că solicită înscrierea la pensie anticipată ci numai Ordinului Ministrului de interne din data de 19.01.2012.
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiate susținerile reclamantului cu privire la statutul său de beneficiar al pensiei anticipate atâta timp cât decizia medicală invocată în cauză este emisă în data de 12.07.2012, iar decizia medicală revizuită nr. 1102 emisă fără revizuire pentru limită de vârstă este emisă în data de 4.07.2013. Toate aceste documente de care s-a folosit reclamantul în a-și proba susținerile sunt emise ulterior Ordinului Ministrului de Interne.
Legea nr.283/2011 la art.9 prevede că în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu sau trecerea în rezervă prevedere legală ce a fost menținută de legiuitor și ulterior prin acte normative succesive, respectiv OUG nr.84/2012 și OUG nr.103/2013.
Astfel, în temeiul prevederilor art.266 Codul Muncii, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe de reclamantul S. C. F. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, deoarece a fost data cu aplicarea greșită a prevederilor Legilor nr.284/2010, 263/2010 și deciziei nr.1/2014 a ICCL, interpretarea acestor dispoziții legale fiind eronată.
Astfel, instanța de fond a reținut faptul că raporturile de muncă dintre părți ar fi încetat la cerere, chiar dacă apelantul beneficiază de pensie anticipată pentru motive de boală, împrejurare nerelevantă în opinia instanței, fapt ce ar face ca disp. art.23 alin.2 din anexa VIII, din Legea 284/2010 să nu fie aplicabile în speță.
Mai arată că greșit s-a reținut de instanța de fond, care a preluat susținerea pârâtei în sensul că raporturile de muncă dintre părți ar fi încetat la cererea expresă a apelantului, deoarece potrivit art.62 alin.1 din legea pensiilor, pensia anticipată se acordă în următoarele condiții: - cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare; la realizarea unui stagiu de cotizare cu cel puțin 5 ani mai mare decât stagiul complet de cotizare, excepția de la această regulă fiind legată de cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, unde în vederea obținerii pensiei anticipate, pe lângă stagiul minim de cotizare în specialitățile care se afla în următoarele situații: 1. sunt trecuți în rezervă/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii limitei de vârsta prevăzută în statutul cadrelor militare ca urmare a reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare și 2. sunt trecuți în rezervă sau direct în retragere ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciu militar de către o Comisie de Expertiză Medico-Militară.
Or, dacă instanța de fond ar fi avut în vedere disp.art.62 alin.1 din Legea pensiilor dar și excepția de la regulă, conform căreia în calitate de ofițer operativ - polițist, apelantul a fost trecut în rezervă ca urmare a clasării medicale apt limitat pentru serviciu militar de către o comisie medicala de specialitate, fapt ce dovedește ieșirea la pensie anticipată pe caz de boală, nu ar mai fi reținut eronat că ar fi ieșit la pensie la cerere.
Deși invocă decizia nr.1/2014 a ICCJ, în motivarea respingerii celor două capete de cerere, instanța de fond a apreciat greșit că în categoriile de persoane ce beneficiază de pensii de serviciu, apelantul nu ar putea fi încadrat, deoarece nu ar face parte din persoanele ieșite la pensie pentru limită de vârstă pentru pensie anticipată și pensie anticipată parțial, față de înscrisurile medicale depuse, dar și decizia de pensie nr._/15.10.2012, privind acordarea pensiei de invaliditate, ceea ce echivalează cu o pensionare anticipată.
Încetarea raporturilor de muncă, dintre apelant și pârâtă, conform raportului întocmit la data de 19.12.2014 de apelant, confirmă solicitarea sa a de înceta raporturile de muncă datorita stării de sănătate precare, situație dovedită fără echivoc cu înscrisuri medicale, fapt ce a fost urmat de încadrarea în categoria persoane cu grad de invaliditate III ce aveau dreptul la o pensie anticipată, împrejurare confirmata de decizia de pensionare nr._/15.10.2012 care a dovedit cererea acestuia, stabilind și cuantumul pensiei.
Sintagma «la cerere» reținută de instanța de fond nu poate fi apreciată decât în contextul în care a fost formulată și în raport de înscrisurile aflate la dosar, și anume raportul înaintat de reclamant privind încetarea raporturilor de muncă datorită imposibilității medicale de a mai putea continua activitatea; pensia anticipată stabilită apelantului ca urmare a suferințelor medicale arătate și în raportul comisiei de expertiză medico-militară din 4 iulie 2013, respectiv 12 iulie 2012.
Față de aceste înscrisuri și de disp.art.62 alin.1 din legea pensiilor, apelantul apreciată că poate încadrat în categoria persoanelor având dreptul la o «pensie de serviciu» conform deciziei nr.1/17.02.2014 a ICCJ privind pensia anticipată, fapt ce face aplicabile disp.art.20 alin.1 și din anexa nr.VIII din Legea 284/2010 privind acordarea drepturilor salariale prin cele două capete de cerere.
Printr-o altă critică arată că tot greșit a reținut tribunalul că Legea nr. 283/2011 la art.9 prevede că în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu sau trecerea în rezervă, prevedere legală ce a fost menținută de legiuitor și ulterior acte normative succesive, respectiv OUG nr.84/2012 și OUG nr.103/2013, deoarece decizia medicală definitivă a apelantului a fost emisă la 4.07.2013 - cu nr.1102, în care potrivit OUG 84/2012, în art.3 se prevede că drepturile solicitate în capătul trei de cerere au fost acordate și au fost stabilite în raport cu nivelul bazei de calcul al acestora, utilizate pentru luna decembrie 2011.
Solicită admiterea apelul și schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost promovată.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor șu lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul S. C. F. și-a desfășurat activitatea ca militar/polițist în cadrul Ministerului A. Interne în perioada 31.07.1990 - 1.02.2012 din care la Departamentul de Informații și Protecție Internă în perioada 10.09.2010 - 1.02.2012.
Începând cu data de 1.02.2012, prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 11/2113 din 19.01.2012, i-au încetat raporturile de serviciu la cerere, în conformitate cu prevederile art. 69 alin.(1) lit. d) și art.73 alin.(2) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
Ulterior, prin decizia nr._ din 15.10.2012 s-a acordat pensie de invaliditate (N23/A) în baza deciziilor medicale nr.1102 din 4.07.2012 și nr.1268 din 12.07.2012 emise de comisia de expertiză medico-militară din cadrul Spitalului de Urgență al Ministerului A. Interne „Prof. Dr.Gerota" București, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul III de invaliditate cu drept la pensie, în conformitate cu prevederile art.68 pct.(1), lit.c) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unui ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază, corespunzător vechimii în muncă cuprinse între 20 și 25 de ani, în conformitate cu prevederile art. 20 alin.1 din Legea nr. 284/2010, respectiv la plata unui ajutor egal cu 2 solde ale funcției de bază/ 2 salarii de bază de la data pensionării pe caz de boală – 12 iulie 2012 – până la limita de vârstă de pensionare – februarie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin.2 din Legea nr. 284/2010.
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Anexa VII la Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: (1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel: Vechime efectivă: - până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 5 - 10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 10 - 15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 20 - 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care beneficiază de plăți compensatorii.
Prin urmare, astfel cum corect a reținut instanța de fond, beneficiază de ajutoarele menționate la alin. 1 și 2, numai personalul al cărui raport de serviciu a încetat cu drept la pensie sau cu drept la pensie de serviciu.
Curtea reține și faptul că, potrivit deciziei Inaltei Curți de Casație și Justiție nr.1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.260 din 9 aprilie 2014, sintagma "pensie de serviciu" din conținutul art. 20 alin.(2) din Anexa VII, capitolul II, secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr._, cu modificările și completările ulterioare raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.164/2001, art.51 din Legea nr.263/2010 și art.1 și 2 din Legea nr.119/2010, include doar categoriile de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată și pensie anticipată parțial, prevăzute de art. 51 lit.a) - c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Se reține și incidența prevederilor art. 23 alin. (2), potrivit cărora drepturile bănești prevăzute la art. 20 și 21 nu se acordă polițiștilor cărora le-au încetat raporturile de serviciu în baza art. 69 alin. (1) lit. d), e), f), g), h), i), k) sau l) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, Curtea constată că reclamantul se încadrează în categoriile exceptate de la acordarea drepturilor bănești menționate, încetarea raportului său de serviciu având loc în temeiul art. 69 alin.1 lit.d din Legea nr. 360/2002.
Susținerea apelantului cu privire la greșita reținere, de către instanța de fond, a pensionării sale la cerere este neîntemeiată, din considerentele sentinței rezultând că la cerere a avut loc încetarea raporturilor sale de serviciu. În această ipoteză în mod corect instanța de fond a reținut incidența prevederilor art. 23 alin.2, respectiv irelevanța împrejurării că reclamantul este beneficiarul unei pensii anticipate.
Neîntemeiată este și susținerea apelantului referitoare la greșita reținere a încetării raporturilor sale de serviciu cu pârâta la cerere, întrucât Ordinul menționat dovedește acest temei juridic al încetării raportului de serviciu, ordin ce nu a fost anulat. Raportat la această situație, dispozițiile art. 62 din Legea pensiilor, invocate de apelantul-reclamant cu privire la pensia anticipată, nu au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 20 alin.1 și 2 din Anexa VII, capitolul II, secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr.284/2010.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.1 din codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat, păstrând sentința instanței de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S. C. F., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.302 din 6.02.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. A. Interne prin Departamentul Informații și Protecție Internă, cu sediul în București, ., sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 iunie 2015.
PreședinteJudecător
V. GheorgheVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
VG/FA
4 ex./17.06.2015
d.f. Trib.Prahova nr._
j.f. M. C. A.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 554/2015.... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
