Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 554/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 554/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 554/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 554

Ședința publică din data de 23 aprilie 2015

Președinte - C. P.

Judecător - V. D.

Grefier - A. M. B.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții A. I., A. N., A. M., B. O., B. N., B. I., B. G., B. A., Chelăruș C., C. G., C. I. C., C. C., C. A., C. F., C. N., C. G., C. C., C. N., C. L., C. G., C. V., C. P. G., C. C., C. I., C. E., Cheșcă E., Cheșcă M., D. M., D. E. M., D. M., D. R., E. S., F. A., F. Ș., F. V., G. T., G. D. C., G. C., G. N., G. D. M., G. M., G. A. D., G. E. F., G. C., I. E., I. N., I. C., I. N., I. V., I. Oița, I. I., L. D. V., L. G., M. D., M. M., M. C., Meșcă F., M. D., M. O., M. M., M. G., M. I., M. I., M. D. C., N. M., O. I., O. M., P. F., P. Ș., P. G. I., P. L., P. C., P. S., P. C. F., P. G., P. M., P. C. D., P. I., P. E. L., P. A., R. G., R. D. M., R. A., R. V., R. C., R. I., R. L., R. N., S. M., S. G., S. I., S. L., S. F., S. E., S. G., S. N., S. N., S. A. E., S. G., Ș. M. Ș., Ș. P., T. M., T. T., T. N., T. G., T. P. M., T. A., V. Ș., Z. I., Z. E., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat P. S. din mun. B., . bis, .. B, ., și intervenientul în nume propriu P. I., domiciliat în mun. B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 949 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata- pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R. CĂLĂTORI S.A., cu sediul în mun. București, .. 38. sectorul 1 și intimații-reclamanți G. N., domiciliat în municipiul B., .,scara A etaj 4, ., I. Ș. domiciliat în comuna Gherăseni, ., I. V. domiciliat în municipiul B., . 33D, etaj 2, ., N. C. domiciliat în ., P. M. domiciliat în municipiul B., . 7, scara A, etaj 4, ., R. D. domiciliat în municipiul B., Cartier Broșteni ., ., S. F. domiciliat în municipiul B., ., județ B., S. A. domiciliat în municipiul B., Cartier Episcopiei .,județ B..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți A. I., A. N., A. M., B. O., B. N., B. I., B. G., B. A., Chelăruș C., C. G., C. I. C., C. C., C. A., C. F., C. N., C. G., C. C., C. N., C. L., C. G., C. V., C. P. G., C. C., C. I., C. E., Cheșcă E., Cheșcă M., D. M., D. E. M., D. M., D. R., E. S., F. A., F. Ș., F. V., G. T., G. D. C., G. C., G. N., G. D. M., G. M., G. A. D., G. E. F., G. C., I. E., I. N., I. C., I. N., I. V., I. Oița, I. I., L. D. V., L. G., M. D., M. M., M. C., Meșcă F., M. D., M. O., M. M., M. G., M. I., M. I., M. D. C., N. M., O. I., O. M., P. F., P. Ș., P. G. I., P. L., P. C., P. S., P. C. F., P. G., P. M., P. C. D., P. I., P. E. L., P. A., R. G., R. D. M., R. A., R. V., R. C., R. I., R. L., R. N., S. M., S. G., S. I., S. L., S. F., S. E., S. G., S. N., S. N., S. A. E., S. G., Ș. M. Ș., Ș. P., T. M., T. T., T. N., T. G., T. P. M., T. A., V. Ș., Z. I., Z. E. și apelantul -intervenient în nume propriu P. I. reprezentați de avocat P. S. din cadrul Baroului B., potrivit împuternicirilor avocațiale nr._/2014 și intimatul-reclamant G. N. asistat de avocat P. S. din cadrul Baroului B., lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este la primul termen de judecată, este motivat, iar prin Serviciul registratură s-a depus întâmpinare, înregistrată sub nr. 1782/29.01.2015, din partea intimatei-pârâte.

Avocat P. S. pentru apelanți depune în fața instanței practică judiciară, respectiv deciziile nr. 2075 din 10 septembrie 2013 și nr. 667/25.03.2014 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, hotărâri pronunțate în spețe similare. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea, față de actele și lucrările de la dosar, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului apelanților, în susținerea motivelor de apel.

Avocat P. S. având cuvântul pentru apelanții-reclamanți și intervenientul P. I., susține că, au chemat în judecata societatea pârâta în calitate de angajator, solicitând instanței obligarea acesteia la plata unor drepturi salariale aferente anului 2011, conform cererii depuse la termenul din data de 13.10.2014 prin care au înțeles să-și restrângă pretențiile.

Prin sentința atacata, prima instanța respinge ca nefondata acțiunea formulata de apelanți, considerând ca nu pot primi drepturile salariale solicitate, întrucât nu mai exista temeiul de drept care să oblige pârâta-intimata la acordarea acestora.

Apreciază apelanții că instanța a examinat în mod sumar înscrisurile aflate la dosarul cauzei, neobservând ca în speța problema centrala este aceea de a examina legalitatea denunțării CCMRT, legalitate care trebuie verificata în raport de principiile teoriei generale a obligațiilor civile și de disp. Codului civil în vigoare la data încheierii contractului. Raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil. Pe cale de consecința raporturile juridice specifice Dreptului Muncii, în măsura în care nu se abroga expres, sunt și rămân aplicabile regulile de drept comun din dreptul civil.

Contractul colectiv de munca, dincolo de particularitățile sale, este unul sinalagmatic, cu executare succesiva și supus principiului simetriei formelor statuat de art 969 alin, (2) C. Civ. care referindu-se la convenții arata ca "ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege". De la acest principiu exista o excepție și anume denunțarea unilaterala a contractului prevăzuta în cazul de speța în cuprinsul art.4 din CCMRT. Cu toate acestea pentru ca denunțarea unilaterala sa producă efecte juridice trebuie sa îndeplinească doua condiții cumulative: respectiv, partea contractanta care face denunțarea sa respecte termenul de preaviz stabilit de lege sau de contractul a cărui denunțare se vrea. În speța se poate observa ca la art.4 alin. (2) din CCMRT s-a prevăzut posibilitatea oricărei părți de a denunța contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat. Deși nu a fost denumit expresis verbis termen de preaviz, perioada de 30 de zile echivalează cu un astfel de termen, tocmai pentru a da posibilitatea celorlalte părți de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii unui nou CCM. Raportat la înscrisurile depuse de către intimata-pârât a la dosar, reiese ca aceasta condiție este îndeplinita.

Cea de-a doua condiție este ca partea denunțătoare trebuie sa notifice tuturor celorlalți cocontractanți denunțarea contractului, adică sa aducă la cunoștința acestora manifestarea sa unilaterala de voința în sensul încetării contractului, dat fiind ca se află în fata unui raport juridic obligațional complex cu pluralitate de subiecte atât active cat și pasive.

Din înscrisurile depuse tot de către intimata-pârât a, reiese fără putința de tăgada ca nu au fost notificate toate părțile, de aceasta denunțare, aspect reținut și de către prima instanța în cuprinsul considerentelor sale. Denunțarea s-a făcut de către Confederația Naționala a Patronatului R. parte semnatara a CCMRT, fiind notificate doar Convenția Sindicala Naționala a Transportatorilor din România și Alianța Sindicatelor Transportatorilor din România. Nu au fost notificați de denunțare Uniunea Naționala a Transportatorilor Rutieri din România - din partea patronatului și Federația Naționala Feroviara Mișcare Comercial și Federația Mecanicilor de Locomotiva din România - din partea sindicatelor.

După cum se poate observa, cea de-a doua condiție nu este îndeplinita, prin urmare denunțarea făcuta nu poate produce efecte juridice. Mai mult decât atât aceasta denunțare apare ca fiind o condiție pur potestativa din partea celui care se obliga (partea denunțătoare are și calitatea de debitor în raportul juridic obligațional) iar o astfel de obligație este nula absolut în baza art. 1010 C. Civ. în vigoare la data încheierii contractului, întrucât echivalează cu lipsa intenției de a se obliga.

In aceste condiții, apreciază apelanții ca denunțarea nu a operat în mod legal, fapt care activează clauza contractuala prevăzuta de art. 4 alin. 2 din CCMRT, așadar CCMRT nu și-a încetat valabilitatea.

Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA :

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, la data de 17.04.2014, reclamanții A. I., A. N., A. M., B. O., B. N., B. I., B. G., B. A., Chelăruș C., C. G., C. I. C., C. C., C. A., C. F., C. N., C. G., C. C., C. N., C. L., C. G., C. V., C. P. G., C. C., C. I., C. E., Cheșcă E., Cheșcă M., D. M., D. E. M., D. M., D. R., E. S., F. A., F. Ș., F. V., G. T., G. D. C., G. C., G. N., G. D. M., G. M., G. A. D., G. E. F., G. N., G. C., I. E., I. Ș., I. V., I. N., I. C., I. N., I. V., I. Oița, I. I., L. D. V., L. G., M. D., M. M., M. C., Meșcă F., M. D., M. O., M. M., M. G., M. I., M. I., M. D. C., N. C., N. M., O. I., O. M., P. F., P. Ș., P. G. I., P. L., P. C., P. M., P. S., P. C. F., P. G., P. M., P. C. D., P. I., P. E. L., P. A., R. G., R. D., R. D. M., R. A., R. V., R. C., R. I., R. L., R. N., S. M., S. G., S. I., S. L., S. F., S. E., S. F., S. G., S. N., S. A., S. N., S. A. E., S. G., Ș. M. Ș., Ș. P., T. M., T. T., T. N., T. G., T. P. M., T. A., V. Ș., Z. I., Z. E. au chemat în judecată pe pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligată aceasta, în calitate de angajator, la plata următoarelor drepturi salariale: diferența de salariu pe perioada aprilie 2011 și până la data introducerii prezentei acțiuni, ce rezultă din faptul că în contractul colectiv de muncă pe ramura transporturi aplicabil este prevăzut un salariu de baza minim brut negociat în cuantum de 700 lei – art. 41 alin. 3 lit. a) (în perioada mai sus amintită au fost plătiți în funcție de un salariu minim brut de 600 lei); sporul de noapte (50%) pentru munca prestata în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, raportat la salariul majorat așa cum rezulta la pct. 1, conform art. 42 alin. 1 lit. g) coroborat cu prevederile de la lit. c) și e) din CCM pe Ramura Transporturi aplicabil, ținând cont că au prestat serviciu în regim de tură - în perioada aprilie 2011 și până la data introducerii prezentei acțiuni; pentru munca de noapte prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, au fost plătiți cu un spor de 25%, astfel că înțeleg să solicite diferența; salariul suplimentar reactualizat, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului precedent (salariu de bază calculat așa cum rezultă la pct. 1 din prezenta cerere), pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, pe anii 2011, 2012, 2013 - temei legal - art. 30 alin. 1 din CCMGU aplicabil; premiera de vacanță, stabilită la nivelul clasei 20 de salarizare, calculată în funcție de salariul minim arătat la pct. 1 din prezenta cerere, pe anii 2011, 2012, 2013 - temei legal art. 49 alin. 3 din CCMGU aplicabil; premierele de P. și Ziua Feroviarului pe anii 2011, 2012, 2013, stabilite la nivelul clasei 1 de salarizare, respectiv în funcție de salariul solicitat la pct. 1 din prezenta cerere, conform art. 71 din CCMGU aplicabil; premiera de C. pe anii 2011, 2012, 2013 în funcție de salariul solicitat la pct. 1 din prezenta cerere, conform art. 71 din CCMGU aplicabil; actualizarea sumelor de mai sus cu indicele de inflație de la data nașterii fiecărui drept salarial și până la efectiva achitare; acordarea dobânzii legale de la data înregistrării acestei cereri și până la efectiva achitare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi făcute în cursul acestui litigiu.

Au susținut că drepturile pretinse sunt prevăzute în CCM încheiate la nivel superior ca drepturi minimale ce trebuie acordate, în CCM la nivel de Unitate acestea sunt prevăzute, însă s-a tranzacționat în sensul neacordării sau limitării lor, fapt ce contravine art. 38 din Codul Muncii, art. 1 alin. 3 si art. 2 alin. 7 din CCM la nivel de Unitate aplicabile, art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011.

Au precizat reclamanții că CCM încheiate la nivel superior sunt încă în ființă, întrucât nu a intervenit nicio cauză legală de încetare a acestora. Menționează că drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni, prevăzute in CCM aplicabile încheiate la nivel superior, au un caracter minimal și imperativ pentru pârâta SNTFC CFR CĂLĂTORI S.A., aceasta neputând invoca lipsa profitului sau a altor cauze, ca motiv de nerespectare.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 41 alin. (5) din Constituție, art. 38, art. 40 alin. (2) lit. c), art. 160, 171 alin. (l), art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii; art. 8, art. 30 alin. 1 si 2 din Legea nr. 130/1996, art. 132, art. 148 din Legea nr. 62/2011; art. 41 alin. 3 lit. a), art. 42 alin. 1 lit. lit. g) coroborat cu prevederile de la lit. c) si e), art. 52, art. 114, 115, art. 123 alin. 1, anexa 5 poziția 2 din CCM R. Transporturi; art. 2 alin. 4, art.3 alin. 1 si 4, art. 7 alin. 3 si 4, art. 30, art. 49 alin. 3, art.71, art. 127, art. 128, art. 130 din CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar; art. 1270, art. 1489 C. Civ., art.61-67, art. 45-453 C.p.c..

În susținerea acțiunii, reclamanții au atașat la dosar, în copii certificate, următoarele înscrisuri: cărțile de identitate; acte adiționale la C.I.M; extrase din CCM încheiate la nivel superior, aplicabile in speța; proces-verbal nr. 28/14.04.2014.

La data de 25.04.2014 s-a depus la dosar cerere de intervenție principală formulată de intervenientul P. I., prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA la plata acelorași drepturi salariale solicitate și de către reclamanți, fiind invocate aceleași motive de fapt și de drept.

Pârâta SNTFC „CFR CĂLĂTORI” S.A. BUCUREȘTI - Sucursala de Transport Feroviar de Călători G. a formulat în cauză întâmpinare la cererea de chemare în judecată și la cererea de intervenție.

În motivare, pârâta a susținut că este neadevărată afirmația reclamanților că cele două temeiuri de drept pe care își întemeiază cererea de chemare în judecată, respectiv că CCM la Nivel de R. Transporturi și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar sunt încă în ființă întrucât nu a intervenit nicio cauză legală de încetare a acestora.

A învederat pârâta că CCM la Nivel de R. Transporturi și-a produs efectele doar până la data de 31.12.2010, fiind denunțat de una dintre părțile semnatare, așa cum rezultă din adresa nr. 171/DDS/21.03.2011, pe care o anexează.

Față de acest temei de drept, solicitarea de acordare a diferențelor salariale pe anii 2011 - până la încetarea CIM și a sporului de noapte de 50% este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Referitor la capetele de cerere 3, 4, 5, și 6, arată că pretențiile de la aceste capete de cerere se întemeiază pe dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, contract care a fost înregistrat în data de 28.12.2006, pentru o perioadă de 24 luni de la data înregistrării, respectiv până la data de 28.12.2008.

Ulterior, prin actele adiționale nr. 370/20.06.2008 și 629/04.01.2011, acest contract a fost prelungit până la data de 28.12.2010, respectiv 31.01.2011.

După data de 31.01.2011 au încetat efectele Contractului Colectiv de Muncă la Nivelul Grupului de Unități din Transportul Feroviar.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele din Noul cod de procedură civilă, prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 130/1996.

La termenul de judecată din 01.09.2014, instanța a admis în principiu cererea de intervenție principală formulată de intervenientul P. I. și a dispus comunicarea, către pârâtă, a acestei cereri, pentru a formula întâmpinare.

În termen legal, pârâta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție principală, reiterând apărările formulate cu privire la cererea principală și solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii intervenientului.

La termenul din 13.10.2014, reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au arătat că înțeleg să-și restrângă pretențiile, în baza art. 204 alin. 2 pct. 2 C.p.c., în sensul că solicită plata drepturilor salariale arătate în cererea de chemare în judecată, respectiv în cererea de intervenție principală, până la data de 31.12.2011.

Prin sentința civilă nr. 949 din 27 octombrie 2014, Tribunalul B. a respins, ca neîntemeiate, astfel cum au fost restrânse, acțiunea principală formulată de reclamanți și cererea de intervenție principală formulată de P. I., reținând că obiectul acțiunii principale și al cererii de intervenție principale în reprezintă obligarea angajatorului la plata unor diferențe salariale (salariul în raport de salariul minim brut negociat de 700 lei și alte drepturi accesorii, rezultate din modul de calcul a sporurilor și primelor plătite), în perioada aprilie_11. Temeiul acestor drepturi a fost contractul colectiv de muncă pe ramura transporturi și contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar.

Instanța a reținut că, la nivel de ramură transporturi, pe anii 2008-2010, s-a încheiat contractul colectiv de muncă unic, la data de 19.12.2007, între reprezentanții patronilor din activitățile de transporturi și conexe, constituiți în Confederația Națională a Patronatului Român și Uniunea Națională a Transportatorilor Rutieri din România, pe de o parte, și reprezentanții salariaților din activitățile de transporturi și conexe, constituiți în Convenția Sindicală Națională a Transportatorilor din România, Federația Mecanicilor de Locomotivă din România, Alianța Sindicatelor Transportatorilor din România și Federația Independentă a Sindicatelor Mișcare Comercial din Transportul Feroviar.

La art. 4 alin. 1 din contract, s-a stabilit că se aplică începând cu 01.01.2006 până la 31.12.2010, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate producând efecte pe an calendaristic. Părțile au prevăzut posibilitatea prelungirii valabilității, conform art. 4 alin. 2, în sensul că, dacă niciuna dintre părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, contractul este valabil până la încheierea unui alt contract, dar nu mai mult de 12 luni, respectiv încă un an calendaristic.

Reclamanții au invocat prelungirea contractului, în baza art. 4 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, până la 31.12.2011, însă se poate observa că prelungirea valabilității contractului era posibilă numai dacă niciuna dintre părți nu denunța contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat. Rezultă din adresa nr. 171/DDS/21.03.2011 (fila 98) a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, că acest contract a fost denunțat de Confederația Națională a Patronatului Român, fiind notificați de această denunțare, la 17.11.2010, Alianța Sindicatelor Transportatorilor din România și Convenția Sindicală Națională a Transportatorilor din România. Nu rezultă din clauza reglementată la art. 4 alin. 2 că este necesară notificarea părților semnatare pentru ca denunțarea să producă efecte, ci numai să existe o denunțare, cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.

La data încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, 19.12.2007, și până la încetarea acestuia, la 31.12.2010, era în vigoare Legea nr. 130/1996 (abrogată prin Legea nr. 62/2011, în vigoare de la 13.05.2011), care, la art. 33 alin. 1 lit. a, prevedea: „Contractul colectiv de muncă încetează: la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia”. Părțile nu au convenit prelungirea, nu sunt îndeplinite condițiile prelungirii, cât timp o parte a denunțat convenția, iar încetarea a fot notificată organului le care acesta a fost depus pentru înregistrare (conform art. 33 alin. 4 din Legea nr. 130/1996). După cum s-a mai arătat, denunțarea nu era suspusă notificării către celelalte părți semnatare, motiv pentru care instanța consideră încetat contractul și lipsite de orice temei pretențiile reclamanților.

În privința contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, acesta a fost înregistrat la 28.12.2006, pentru 24 luni, fiind valabil până la 28.12.2008. După prelungirea prin acte adiționale, succesiv a fost prelungit până la 31. 01.2011, când efectele au încetat, astfel că au fost considerate nefondate și pretențiile formulate în baza acestui contract.

Față de aceste motive de fapt și de drept, tribunalul a respins acțiunea și cererea de intervenție, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, expres enumerați în cerere și intervenientul în nume propriu P. I., considerând-o nelegală și netemeinică, susținând că în fapt, au chemat în judecata societatea pârâta în calitate de angajator, solicitând instanței obligarea acesteia la plata unor drepturi salariale aferente anului 2011, conform cererii depuse la termenul din data de 13.10.2014 prin care au înțeles să-și restrângă pretențiile.

Apreciază apelanții că instanța a examinat în mod sumar înscrisurile aflate la dosarul cauzei, neobservând ca în speța problema centrala este aceea de a examina legalitatea denunțării CCMRT, legalitate care trebuie verificata în raport de principiile teoriei generale a obligațiilor civile și de disp. Codului Civil în vigoare la data încheierii contractului. Raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil. Pe cale de consecința raporturile juridice specifice Dreptului Muncii, în măsura în care nu se abroga expres, sunt și rămân aplicabile regulile de drept comun din dreptul civil.

Prima instanța apreciază ca nu rezulta din clauza reglementata la art.4 alin.(2) din CCMRT ca este necesara notificarea părților semnatare pentru ca denunțarea sa producă efecte, ci numai sa existe o denunțare, cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.

Astfel, instanța a considerat în mod eronat, ca denunțarea nu era supusa notificării către celelalte părți semnatare, concluzionând ca pretențiile apelanților sunt lipsite de temei întrucât CCMRT a încetat.

Instanța nu a ținut cont de susținerile apelanților expuse în cuprinsul concluziilor orale, referitor la faptul ca raporturile de dreptul muncii se circumscriu raporturilor de drept civil.

Pe cale de consecința în raporturile juridice specifice Dreptului Muncii, în măsura în care nu se abroga expres, sunt și rămân aplicabile regulile de drept comun din dreptul civil.

. textului invocate - art.4 alin.(2) din CCMRT, nu se face nici o mențiune privitor la necesitatea notificării denunțării către toate părțile semnatare, dar având în vedere cele arătate de noi anterior, și contractual colectiv de munca este guvernat de regulile din teoria generala a obligațiilor în măsura în care acestea nu sunt abrogate expres. Din economia contractului în discuție, nu reiese ca în aceasta materie nu ar fi aplicabile regulile teoriei generale a obligațiilor.

Argumentul primei instanțe ar fi putut fi valid numai în ipoteza în care s-ar fi prevăzut expres ca nu este necesara notificarea denunțării către toate părțile semnatare pentru ca aceasta sa opereze în mod legal. Atât timp cât o astfel de prevedere nu exista, consideră apelanții ca instanța a dat o interpretare eronata dispozițiilor contractuale și care nu este în concordanță cu normele dreptului civil.

Pe cale de consecința, apreciază ca instanța fondului, trebuia sa examineze în hotărârea sa toate aceste aspecte, înainte de a concluziona ca nu mai exista temeiul legal pentru acordarea drepturilor solicitate.

In aceste condiții, apreciază apelanții ca denunțarea nu a operat în mod legal, fapt care activează clauza contractuala prevăzuta de art. 4 alin. 2 din CCMRT ("Daca nici una din parți nu denunța contractul cu 30 de zile înaintea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește pana la încheierea unui nou contract dar nu mai mult de 12 luni"), așadar CCMRT nu și-a încetat valabilitatea.

Prin identitate de raționament juridic aduce în discuție aceleași argumente juridice privitor la valabilitatea CCMGU.

Având în vedere starea de fapt prezentata și argumentația juridica adusa, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata cu cheltuieli de judecata la fond și în apel.

În combaterea motivelor de apel, intimata a formulat întâmpinare prin care a răspuns punctual motivelor de apel formulate, solicitând respingerea ca nefondat a apelului.

Curtea, analizând în temeiul disp.art. 480 c.pr.civilă, apelul formulat va reține că acesta este nefondat urmând a-l respinge pentru următoarele motive:

Așa cum a reținut și instanța de fond, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare, contractul colectiv de muncă încetează la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia.

Apelanții prin motivele de apel invocate au susținut prelungirea contractului, în baza art. 4 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, până la 31.12.2011, însă se poate observa că prelungirea valabilității contractului era posibilă numai dacă niciuna dintre părți nu denunța contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, rezultă din adresa nr. 171/DDS/21.03.2011 (fila 98 dosar fond ) a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, că acest contract a fost denunțat de Confederația Națională a Patronatului Român, fiind notificați de această denunțare, la 17.11.2010, Alianța Sindicatelor Transportatorilor din România și Convenția Sindicală Națională a Transportatorilor din România. Nu rezultă din clauza reglementată la art. 4 alin. 2 că este necesară notificarea părților semnatare pentru ca denunțarea să producă efecte, ci numai să existe o denunțare, cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat.

Nu se poate reține argumentația juridică a apelantului în sensul că numai în ipoteza în care s-ar fi prevăzut expres ca nu este necesara notificarea denunțării către toate părțile semnatare aceasta ar putea să opereze în mod legal, deoarece la data încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, 19.12.2007, și până la încetarea acestuia, la 31.12.2010, era în vigoare Legea nr. 130/1996 (abrogată prin Legea nr. 62/2011, în vigoare de la 13.05.2011), care, la art. 33 alin. 1 lit. a, prevedea: „Contractul colectiv de muncă încetează: la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia”.

Ori, avându-se în vedere că părțile nu au convenit prelungirea, nu sunt îndeplinite condițiile prelungirii, cât timp o parte a denunțat convenția, iar încetarea a fot notificată organului le care acesta a fost depus pentru înregistrare (conform art. 33 alin. 4 din Legea nr. 130/1996). După cum s-a mai arătat, denunțarea nu era suspusă notificării către celelalte părți semnatare, motiv pentru care instanța de fond în mod legal a considerat încetat contractul.

CCMGU a fost înregistrat la data de 28.12.2006, pentru o perioada de 24 de luni de la data înregistrării, respectiv până la data de 28.12.2008.

Ulterior ,prin actele adiționale nr.370/2008 și 629/2011, acest contract a fost prelungit până la 28l.12.2010 respectiv 31.01.2011.

După data de 31.01.2011 au încetat efectele CCMGU din Transportul Feroviar.

Față de aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art. 480 c.pr.civilă va respinge ca nefondat apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. I., A. N., A. M., B. O., B. N., B. I., B. G., B. A., Chelăruș C., C. G., C. I. C., C. C., C. A., C. F., C. N., C. G., C. C., C. N., C. L., C. G., C. V., C. P. G., C. C., C. I., C. E., Cheșcă E., Cheșcă M., D. M., D. E. M., D. M., D. R., E. S., F. A., F. Ș., F. V., G. T., G. D. C., G. C., G. N., G. D. M., G. M., G. A. D., G. E. F., G. C., I. E., I. N., I. C., I. N., I. V., I. Oița, I. I., L. D. V., L. G., M. D., M. M., M. C., Meșcă F., M. D., M. O., M. M., M. G., M. I., M. I., M. D. C., N. M., O. I., O. M., P. F., P. Ș., P. G. I., P. L., P. C., P. S., P. C. F., P. G., P. M., P. C. D., P. I., P. E. L., P. A., R. G., R. D. M., R. A., R. V., R. C., R. I., R. L., R. N., S. M., S. G., S. I., S. L., S. F., S. E., S. G., S. N., S. N., S. A. E., S. G., Ș. M. Ș., Ș. P., T. M., T. T., T. N., T. G., T. P. M., T. A., V. Ș., Z. I., Z. E., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat P. S. din mun. B., . bis, .. B, ., și intervenientul în nume propriu P. I., domiciliat în mun. B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 949 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata- pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R. CĂLĂTORI S.A., cu sediul în mun. București, .. 38. sectorul 1 și intimații-reclamanți G. N., domiciliat în municipiul B., .,scara A etaj 4, ., I. Ș. domiciliat în comuna Gherăseni, ., I. V. domiciliat în municipiul B., . 33D, etaj 2, ., N. C. domiciliat în ., P. M. domiciliat în municipiul B., . 7, scara A, etaj 4, ., R. D. domiciliat în municipiul B., Cartier Broșteni ., ., S. F. domiciliat în municipiul B., ., județ B., S. A. domiciliat în municipiul B., Cartier Episcopiei .,județ B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2015.

Președinte, Judecător,

C. P. V. D.

Grefier,

A. M. B.

Red. VD

tehnored.BA

13 ex./12.05.2015

dosar fond nr._ Tribunalul B.

jud.fond N. M.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 599/2015. Curtea de Apel...		Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 554/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 554/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI