Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 770/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială .-reclamant S. L. Învățământ Dâmbovița și intimata-pârâtă Școala G. Gura Șuții.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că la data de 27.04.2015, prin Serviciul Registratură, intimatul-reclamant S. L. Învățământ Dâmbovița a depus la dosar note scrise.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că apelanta a solicitat judecata cauzei în lipsă, va da eficiență dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza II NCPC și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Deliberând asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ , reclamantul S. L. Învățământ Dâmbovița, în numele și pentru membrii de sindicat din tabelul anexă, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială . Primar și Școala G. Gura-Șuții, a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 677/13.04.2010 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a sentinței civile nr. 763/ 11.04.2012 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a sentinței civile pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 671/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._/120/2012.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin sentințele civile mai sus arătate pârâții din prezenta cauză au fost obligați la calculul, respectiv plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 și, respectiv, din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea - cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01._11 (sau perioada pentru care s-au acordat diferențele salariale), actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.

A mai precizat reclamantul că, deși litigiile menționate au fost soluționate irevocabil în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale câștigate pe cale judecătorească, motiv pentru care este evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani acordate de instanța de judecată în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul acestora prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și, respectiv Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

A învederat reclamantul în motivarea cererii că, potrivit art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", iar conform art. 161 din cadrul aceluiași act normativ: „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", că potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede următoarele: dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”, apreciind că pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările respectiv:

În conformitate cu dispozițiile art. 1530 din Codul civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației iar potrivit art. 1531 (1), creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

De asemenea, reclamantul a invocat și dispozițiile art. 1535 din Codul civil în conformitate cu care, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Totodată a învederat reclamantul incidența în speță a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.G. nr. Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit căruia „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea Ia plata unei obligații bănești.." coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.""

De asemenea, a mai precizat reclamantul că din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. În acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care, prin sentința nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr._, a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523 NCC) cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective”, că pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită, că acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.

Reclamantul a solicitat a se avea în vedere și faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.

De asemenea, a arătat faptul că definiția daunelor interese nu este precizată în dispozițiile Codul Muncii, ceea ce îndreptățește coroborarea prevederilor art. 166 alin. (4) din Codul Muncii cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune-interese, respectiv, art. 1530 -1535 Cod Civil.

În motivarea cererii a solicitat a se avea în vedere și Decizia nr.2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie publicată în Monitorul Oficial al României - Partea I nr. 411/03.06.2014, în dosarul nr.21/2013 prin care: admite recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că: În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(l), alin.(2) teza 1 și art.1535 alin.(l) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.l și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare."

A mai arătat reclamantul că în considerentele Deciziei nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut: „...Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență....” A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că „executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu este un contract.... Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele — interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.

Totodată reclamantul a solicitat a fi avute în vedere și prevederile art. 517 alin. (4) din codul de procedură civilă potrivit căruia: „Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării decizie în Monitorul Oficial al României, Partea I”, că dispozitivul Deciziei nr. 2/2014 „pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009" are în vedere acordarea acestor daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale, dacă acestea sunt solicitate.

Pârâta U. . depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile art. 231 codul muncii, susținând că joacă numai un rol intermediar în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitare de stat, aceasta provenind de la bugetul de stat și nu de la cel local, potrivit Normei Metodologice din_ .

Pe fondul cauzei a arătat că prin OUG nr. 71/2009 legiuitorul a instituit un termen legal suspensiv, care curge în favoarea debitorilor, termen înlăuntrul căruia creditorii nu pot pretinde executarea obligației ce a fost impusă prin hotărâri judecătorești, iar în acest interval de timp nu curge nici dobânda penalizatoare, adică daunele moratorii pentru neexecutarea obligației.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 02.02.2015 reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită calcularea dobânzii cu 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv de la data de 11.09.2011.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 180 pronunțată la 5 februarie 2015, Tribunalul Dâmbovița a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta U. Gura Șuții și a admis acțiunea precizata, obligând pârâții la plata dobânzii legale pentru sumele datorate în baza titlurilor executorii sentința civila nr. 677/13.04.2010 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința civilă nr. 763/ 11.04.2012 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1840/20.09.2012 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1529/25.06.2011 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, respectiv sentința civilă nr. 671/21.03.2012 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._/120/2012, ramase irevocabile, de la scadenta fiecărei sume, dar nu mai devreme de 11.09.2011 și pana la plata efectivă.

Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului unitate administrativ teritorială Gura Sutii, tribunalul a reținut că art.281 din legea 53/2003 arată că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau colective de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali. Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde ce este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Calitatea de angajator a membrilor de sindicat o are directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.

Totodată, tribunalul a reținut că, potrivit art.13 din OUG nr.32/2001 și art.1 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG 538/2001, începând cu anul 2001 cheltuielile pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Finanțarea cheltuielilor cu personalul didactic se face prin repartizarea de către Consiliul Județean către bugetele unităților administrativ teritoriale ale cotelor defalcate pe TVA conform OUG nr. 32/2001 și a legii anuale a bugetului. Chiar dacă unitatea administrativ teritorială nu are calitatea de angajator, calitatea sa procesuală nu se raportează doar la acest aspect, ci și la împrejurări ce țin de finanțarea cheltuielilor de personal, exact ceea ce se pretinde prin acțiunea de fata.

F. de cele ce preced, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului unitate administrativ teritorială Gura Sutii.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 677/13.04.2010 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, rămasa irevocabila, au fost obligați parații unitățile școlare la calculul, iar unitățile administrativ teritoriale la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea legii nr. 221/2008, reprezentând diferențe dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, începând cu 1.10.2008, actualizate cu indicele de inflație de la data la care erau datorate până la data plății efective.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 763/ 11.04.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, rămasa irevocabila, au fost obligați pârâții unitățile școlare la calculul, iar unitățile administrativ teritoriale la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea legii nr.221/2008, reprezentând diferențe dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, începând cu 01.10.2008 și până la 31.12.2009, actualizate cu indicele de inflație de la data la care erau datorate până la data plății efective.

Prin sentința civila nr. 671/21.03.2012 pronunțata de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._/120/2012, rămasa irevocabila, au fost obligați pârâții la calculul și plata diferențelor salariale cuvenite și neacordate pentru membrii de sindicat menționați în tabelul nominal anexă acțiunii, reprezentând diferență dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform legii nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010, pentru perioadele 01.01.2010 – 31.12.2010 și 01.01.2011 – 13.05.2011, prin raportare la salariul încasat în luna decembrie 2009, calculat cu aplicarea Legii nr. 221/2008, sume ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective, pentru D. E. și C. M. – 01.09.2010 – 31.05.2011 și au fost obligați pârâții la asigurarea finanțării pentru plata sumelor arătate mai sus.

Prin sentința civila nr. 1529/25.06.2011 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, rămasă irevocabila, au fost obligați pârâții unitățile școlare la calculul, iar unitățile administrativ teritoriale la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea legii nr. 221/2008, reprezentând diferențe dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, începând cu 18.04.2009, actualizate cu indicele de inflație de la data la care erau datorate până la data plății efective.

Prin sentința civila nr. 1840/20.09.2012 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, rămasa irevocabila, au fost obligați pârâții unitățile școlare la calculul, iar unitățile administrativ teritoriale la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea legii nr. 221/2008, reprezentând diferențe dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, începând cu 18.04.2009 pana la 01.01.2010, actualizate cu indicele de inflație de la data la care erau datorate până la data plății efective.

S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 1535 alin. 1 NCC „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.”

Având în vedere textul de lege menționat mai sus, tribunalul a apreciat că este întemeiată cererea, în sensul ca reclamanții au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin neplata sumelor de bani ajunse la scadență.

Tribunalul a mai reținut că nu se poate susține ca în condițiile în care a operat actualizarea cu inflația a sumelor de bani stabilite prin titlurile executorii nu se mai justifica și dobânda legala, căci altfel s-ar ajunge la o dubla reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei. Astfel, pe de o parte, legea prevede în mod expres posibilitatea de a dobândi daune moratorii la sumele de bani ajunse la scadență și neachitate, iar pe de altă parte, actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, urmărind evitarea devalorizării creanței.

Prin urmare, instanța a apreciat că nu se poate reține ca prin obligarea pârâților și la plata dobânzii legale, pe lângă actualizarea cu inflația, se ajunge la o dubla reparație a prejudiciului, constând în neplata la scadenta a sumelor de bani, cele doua instituții juridice având rațiuni juridice diferite.

Tribunalul a mai constatat ca Ordonanța Guvernului nr. 71/2009 a eșalonat executarea silita, iar nu dreptul substanțial, acesta din urma fiind cel dedus judecații în speța de fata. Astfel, dreptul la dobânda legala este un accesoriu al sumelor care se cuvin reclamantelor în temeiul raporturilor de natura salariala, în vreme ce eșalonarea vizează sume stabilite prin titluri executorii.

S-a mai arătat că în același sens, s-a pronunțata și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 2/17.02.2014 publica în MO nr. 411/03.06.2014 a hotărât ca „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.

F. de cele ce preced, tribunalul a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform titlurilor executorii sentința civila nr. 677/13.04.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința civilă nr. 763/ 11.04.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1840/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1529/25.06.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, respectiv sentința civilă nr. 671/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._/120/2012, ramase irevocabile, de la scadență fiecărei sume, dar nu mai devreme de 11.09.2011 și până la plata efectivă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Unitatea Administrativ Teritorială .>care a susținut, printr-o primă critică, că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.