Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 468/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 5686/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 468
Ședința publică din data 31 martie 2015
Președinte - E. M.
Judecător - V. G.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2778 din 3 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul O. V., domiciliat în ., jud. Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând că apelanta-reclamantă a solicitat judecata în lipsă, dând curs disp. art. 411 alin.1 pct. 2 teza a II-a NCPC, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
C u r t e a,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 22.07.2014, reclamanta . SA Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul O. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 131,04 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 35 l. GPL pe luna noiembrie 2012, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de salariat al acesteia, în funcția de conducător auto, efectuând transportul de călători cu autobuzul marca Ikarus 260 pe care îl are în primire și conform cărții tehnice și normativului de consum are stabilit și aprobat un consum de 57,7 litri GPL/100 km. parcurși, astfel încât în luna noiembrie 2012 a parcurs 845 km. având un consum normat de 697 l. GPL, însă a consumat 732 1. combustibil, depășind cantitatea aprobată cu 35 1.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 270, 271 și 273 din Codul muncii și art. 942 și următoarele din Codul civil.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 2778 din 3 decembrie 2014 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut următoarele:
Conform înscrisurilor existente la dosar, respectiv nota de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei înregistrată la reclamantă sub nr. 2179/06.02.2013 și procesul-verbal al comisiei de stocuri din data de 28.02.2014, pârâtul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, efectuând transportul călătorilor a înregistrat pe luna noiembrie 2012 o depășire la consumul de carburanți de 35 l. GPL, în valoare de 131,04 lei, în condițiile în care a parcurs 845 km. pentru care consumul normat era de 697 1. combustibil.
Dispozițiile art. 272 din Codul muncii prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp. art. 254 din Codul muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Deoarece din nicio probă administrată în cauză nu a reieșit că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, astfel încât depășirea consumului normat de motorină să fi fost cauzată efectiv de câtre pârât, s-a apreciat că acesta nu a săvârșit din vina sa, în sensul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, vreo faptă ilicită, urmată de producerea unei pagube în daune reclamantei.
Faptul ca autobuzul condus de câtre pârât a înregistrat în luna noiembrie 2012 o depășire a consumului normat nu înseamnă, în mod automat, că pârâtul este vinovat de producerea pagubei, întrucât sarcina probei revine reclamantei, în sensul de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea necorespunzătoare a autovehiculului și deci să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului.
Au fost apreciat nefondate susținerile reclamantei că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor, atât timp cât nu a existat nicio dovadă care să confirme că depășirea consumului normat s-a datorat neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât, nerespectării normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și, nicidecum pârâtul.
Așadar, în lipsa dovezii vinovăției pârâtului, în exercitarea sarcinilor de serviciu, răspunderea sa patrimonială este exclusă, astfel că tribunalul, în raport de aceste considerente și constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 254 din Codul muncii, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelanta că în mod greșit a reținut prima instanță că șoferul nu are obligația de a sesiza în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, aceasta nefiind prevăzută în fișa postului, în condițiile în care, potrivit pct.4.8 și următoarele din fișa atribuțiilor de serviciu, șoferul sesizează revizorul tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar potrivit pct.4.12.1, acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, se arată că potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la „Sarcinile șoferului”, stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor.
Se mai susține că prin Ordinul nr.14/1982, la pct.2.1 „Sarcinile șoferului” se stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor, iar la Capitolul 3 pct.3.1.2. se explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători.
Concluzionează apelanta că, întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare cu privire la apelul formulat de reclamantă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art.254 alin.1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.254 salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.272 din Codul muncii.
Intimatul pârât O. V. a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de apelanta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 35 litri GPL în sumă de 131,04 lei pe luna noiembrie 2012 arătând, conform notei explicative pe care a dat-o, care sunt motivele acestui refuz și-anume nefuncționarea la parametrii normali a troleibuzului.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă privind gradul de uzură al troleibuzului condus de pârât, starea de funcționare a acestuia.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982 la ale cărui prevederi a făcut trimitere apelanta este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește apel reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.480 alin.1 NCPC îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prev.de art.466 NCPC, indicat de apelantă în motivarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . SA Ploiești, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2778 din 3 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul O. V., domiciliat în com. P. M., ., jud. Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2015.
Președinte, Judecător,
E. M. V. G.
Grefier,
V. M.
red. VG
tehnored. VG/VM
4 ex./07.04.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. M. N.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 244/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 723/2015.... → |
|---|
