Obligaţie de a face. Decizia nr. 972/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 972/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 5297/120/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 972

Ședința publică din data de 11 iunie 2015

Președinte - C. M. M.

Judecător - M. P. Grefier - C. C.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții S. I., domiciliat în comuna Uliești, ., județul Dâmbovița și R. S. domiciliat în comuna Uliești ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 324 din 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. TERITORIALĂ . în ..

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar apelanții reclamanți au depus la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, o cerere prin care au solicitat, judecată cauzei și în lipsa acesteia.

Curtea, având în vedere că apelanții au solicitat, prin cererea depusă la dosar, judecata cauzei și în lipsa acestora, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ /3014, reclamanții S. I. și R. S., au chemat în judecată pe pârâta U. A. Teritorială ., pentru obligarea acesteia la plata sporului pentru lucru în condiții determinate de acțiunea câmpurilor electromagnetice de radio frecvență, în procent de 10 % lunar, din salariul de bază, începând cu data de 17.12.2011 până la data de 17.12.2014, actualizat cu indicele de inflație și cu dobânda legală la suma datorată.

În motivarea cererii au arătat că sunt angajații Primăriei Uliești, județul Dâmbovița, iar potrivit dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 10/2008, personalul care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor publice, în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radio frecvență, produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență și stații de bruiaj, trebuiau să beneficieze de un spor pentru condiții vătămătoare de până la 10 % din salariul de bază.

Prin buletinul de măsurători al câmpului radioelectric nr. 302/1488/30.01.2008, s-a stabilit că pentru sediul Primăriei comunei Uliești, expunerea la câmpurile electromagnetice cu valorile densității de putere echivalentă a undei plane exprimat în W/m2 depășește valoarea nivelului de referință – tabelul 1/Hotărârea nr. 1136/30.08.2006.

În legătură cu actualizarea sumelor au arătat că li s-a creat reclamanților un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, iar dobânda legală li se cuvine pentru lipsa de folosință a acestor sume pe perioada cuprinsă între momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale și momentul plății efective în temeiul art. 1082 și 1084 din Codul civil.

În drept, au invocat art. 14 din OG nr. 10/2008 și au solicitat proba cu înscrisuri.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 324 din 3 martie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamanții S. I. și R. S. în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială Uliești.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:

Reclamanții sunt salariați ai pârâtei U. A. Teritorială . solicitat în temeiul art. 14 din OG nr. 10/2008 acordarea unui spor de 10 % din salariul de bază pentru condiții vătămătoare.

Potrivit art. 14 din O.G. nr. 10/2008 „Se acordă un spor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, personalului contractual care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor publice, inclusiv personalului încadrat în centrala Ministerului Afacerilor Externe, în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență și stații de bruiaj; (2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat; 3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens.”

Prevederile sus menționate au avut aplicabilitate până la data de 01.01.2010, întrucât art. 14 a fost abrogat de pct. 12 al alin. (1) al art. 48, Cap. VI din Legea – cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 762 din 9 noiembrie 2009.

Față de cele ce preced, tribunalul a constatat că, pentru perioada aferentă celei pentru care se solicită obligarea la plata sporului de condiții vătămătoare, respectiv, 17.12._14, nu mai există temei legal al acordării acestui spor, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

În motivarea cererii de apel, reclamantul a arătat că, în fapt, prin sentința apelată i-a fost respinsă cererea prin care solicita obligarea pârâtei la plata sporului pentru lucru în condiții determinate de acțiunea câmpurilor electromagnetice de radiofrecvență, în procent de 10% lunar, din salariul de bază .

A învederat apelantul că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a apreciat că pentru perioada aferentă celei pentru care se solicită obligarea la plata sporului de condiții vătămătoare respectiv, 11.12._14 nu mai există temei legal al acordării acestui spor deoarece prin dispozițiile Legii nr. 284/2010 a fost menținut același spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare.

Este adevărat faptul că prin Legea cadru nr. 330/05.11.2009 au fost abrogate disp. art. 14 din 06.10.2008, dar Legea nr. 330/2009 a menținut același spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, lege care prevede în secțiunea a 2-a „Sporuri / la art. 5, Sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, poate fi acordat personalului salarizat potrivit anexelor nr.1/1-1/4 .

Totodată, apelantul a arătat că prin . Legii nr. 284/2010 s-a menținut acordarea aceluiași spor, aspect reglementat de anexele 1 capitolele l și II.

Față de aceste considerente, apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul de a admite acțiunea așa cum a fost formulată.

Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:

În mod corect tribunalul a reținut că nu mai există un temei legal pentru plata sporului pentru lucru în condiții determinate de acțiunea câmpurilor electromagnetice de radio frecvență, în procent de 10 % lunar, din salariul de bază.

Acest spor era expres reglementat de art. 14 din O.G. nr. 10/2008, temei de drept pe care, de altfel, chiar reclamanții apelanți l-au invocat în cauză. Ori, această dispoziție legală a fost abrogată de Legea nr. 330/2009 - pct. 12 al alin. (1) al art. 48, Cap. VI, astfel că un astfel de spor nu mai poate fi acordat pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a legii amintite.

Nu poate fi reținută susținerea apelanților că ar exista o reglementare privind acordarea unui spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare cuprinsă în Legea nr.284/2009, întrucât acest din urmă act normativ prevede numai o posibilitate și nu o obligație de acordare a unui asemenea spor și presupune existența unor documente actuale de determinare a eventualelor condiții vătămătoare sau periculoase și parcurgerea unei proceduri, situație ce nu a fost dovedită în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, curtea, văzând disp. art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamanții S. I., domiciliat în comuna Uliești, ., județul Dâmbovița și R. S. domiciliat în comuna Uliești ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 324 din 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă U. A. TERITORIALĂ . în comuna Uliești, ., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

C. M. M. M. P.

Grefier,

C. C.

Red.CMM

Tehnored.CC

5 ex./22.06.2015

d.fond_ Tribunalul Dâmbovița

J fond N. C.

Operator date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 972/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI