Acţiune în răspundere patrimonială. Hotărâre din 15-01-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 4744/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 30
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2561/25 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul D. A., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta-reclamantă . SA Ploiești și intimatul-pârât D. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și se învederează că prin încheierea de ședință din data de 30 aprilie 2014, judecata apelului a fost suspendată, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților, iar urmare referatului din data de 21.11.2014 (fila 23 dosar) a fost fixat prezentul termen de judecată, cu citarea părților, în vederea constatării perimării, dat fiind că a trecut mai mult de 6 luni de la ultimul act de procedură.
Curtea dispune repunerea pe rol a cauzei și în baza art. 416 din noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 421 alin.2 din același act normativ, invocă din oficiu excepția perimării apelului, excepție asupra căreia rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, reclamanta R.A.T.P. Ploiesti l-a chemat in judecata pe paratul D. A., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 203,34 lei, reprezentand c/valoarea cantitatii de 31 litri motorina in luna decembrie 2011, precum si la plata dobanzii legale calculata de la data introducerii actiunii si pana la data platii efective .
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca paratul, in calitate de conducator auto, efectuand transportul de calatori cu autobuzul marca BMC pe care îl are in primire si conform cartii tehnice si normativului de consum are stabilit si aprobat un consum de 20 litri/100 km parcursi, astfel incat in luna decembrie 2011 a parcurs 3167 km avand un consum normat de 697 litri motorina, insa a consumat efectiv 728 litri motorina, depasind cantitatea aprobata cu 31 litri motorina in valoare de 203,34 lei.
In cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 2561/25 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Conform inscrisurilor existente la dosar (nota inregistrata nr. 2874/22.02.2012, note explicative, procesul-verbal din 26.03.2012, factura nr. 5680/02.03.2012, FAZ, extrase de cont), pârâtul isi desfasoara activitatea în cadrul societatii reclamante, în calitate de conducator auto angajat cu contract de munca pe durata nedeterminata, efectuand transporturi de calatori și a inregistrat în luna decembrie 2011 o depasire la consumul de carburanti de 31 litri motorina, în valoare de 203,34 lei, în conditiile în care a parcurs 3167 km pentru care consumul normat era de 697 litri motorina, consum ce a fost efectiv de 728 litri motorina, a reținut tribunalul.
Disp.art.272 Codul muncii modificat, prevad că sarcina probei în conflictele de munca, revine angajatorului care este obligat să depuna dovezile în aparare, pana la prima zi de infatisare .
Totodata, disp.art. 254 alin.1 Codul muncii modificat, stipuleaza că salariatii raspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legatura cu munca lor.
Din analiza probelor administrate în cauza, tribunalul a reținut că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, indeplinind functia de conducator auto a efectuat în luna decembrie 2011 transport de calatori cu autobuzul pe care îl are în primire, inregistrand o depasire a consumului normat de 31 litri motorina la 100 km parcursi, în valoare totala de 203,34 lei, ceea ce inseamna că pârâtul nu a savarsit din vina sa, prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu, vreo fapta ilicita cu consecința producerii unei pagube în dauna reclamantei deoarece, din nicio proba administrata în cauza nu reiese că pârâtul nu si-ar fi indeplinit sau si-ar fi indeplinit necorespunzator atributiile sale de serviciu, iar depasirea consumului normat de motorina ar fi fost cauzata efectiv de catre pârât .
Faptul că autobuzul primit de catre pârât a inregistrat în luna decembrie 2011 o depasire a consumului normat nu inseamna în mod automat că pârâtul este vinovat de producerea pagubei intrucat, pe de o parte, sarcina probei de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și deci în depasirea consumului normat revine reclamantei, iar pe de alta parte, nu exista niciun act care să ateste că depasirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului, ci, dimpotriva, au existat defectiuni la autobuz care au determinat depasirea acestui consum, a motivat instanța de fond.
Apararile reclamantei, conform cărora pârâtul ar avea obligatia să exploateze autovehiculul potrivit instructiunilor, să urmareasca și să se incadreze în consumul normat, evitand plecarile de pe loc cu acceleratii bruste și alte manevre, să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defectiunilor sunt nefondate, a apreciat tribunalul, atat timp cat nu exista nicio dovada care să ateste că depasirea consumului normat se datoreaza neindeplinirii atributiilor de serviciu de catre pârât și nerespectarii Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligatia să asigure repararea tuturor defectiunilor inregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta . SA PLOIEȘTI, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În esență, apelanta a susținut că în mod greșit tribunalul a reținut că șoferul nu avea obligația de a sesiza în scris conducerea societății despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, obligația fiind prevăzută de art. 4.2.1și 4.8 din fișa atribuțiilor de serviciu, de art. 4.2 pct 15 din ROI și de Ordinul nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile
Intimatul-pârât D. A. nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 30 aprilie 2014, Curtea a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților, dosarul fiind repus pe rol, din oficiu, la termenul de judecată din data de 15.01.2015, când a fost invocată, din oficiu, excepția perimării apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin referatul din data de 21.11.2014 s-a învederat că de la data suspendării cauzei - 30.04.2014 - au trecut mai mult de 6 luni, perioadă în care dosarul a rămas în nelucrare din vina părților, dosarul fiind repus pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării, primind termen la data de 15 ianuarie 2015.
Conform art. 416 alin.1 din noul Cod de procedura civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
Prin urmare, perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
În speță, la data de 30 aprilie 2014, judecata apelului a fost suspendată potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților, iar repunerea cauzei pe rol s-a dispus din oficiu la data de 15.01.2015.
În aceste condiții, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni și nu poate fi reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, în conformitate cu argumentele expuse anterior, în baza art. 416 din noul Cod de procedură civilă și art. 421 alin.2 din același act normativ, Curtea va admite excepția perimării, invocată din oficiu și va constata perimat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite excepția perimării apelului, invocată din oficiu.
Constată perimarea apelului declarat de reclamanta . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2561/25 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul D. A., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. E. S.
Grefier,
C. C.
Red. CC
4 ex./19.01.2015
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. M. C.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 300/2015. Curtea... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 43/2015. Curtea... → |
|---|
