Acţiune în constatare. Decizia nr. 1258/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1258/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 5328/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1258
Ședința publică din data de 23 septembrie 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul M. A., domiciliat în comuna Tomșani, ., județul Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „M. M.”, cu sediul în Ploiești, Bulevardul Republicii, nr. 10, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 656/11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 29 lit. l din O.U.G. nr. 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-reclamant M. A. și intimata-pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că judecata apelului a fost suspendată la data de 10 iunie 2015, pentru lipsa nejustificată a părților. Totodată, se menționează că apelantul-reclamant, prin apărător ales avocat M. M., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, înregistrată sub nr._/22.06.2015, iar în dimineața ședinței de judecată a fost depusă din partea apelantului cererea înregistrată sub nr._/23.09.2015, prin care s-a solicitat judecata în lipsă și s-a menționat expres faptul că nu solicită cheltuieli de judecată în această cale de atac.
Curtea, constatând că prin cererea depusă la dosar în dimineața ședinței de judecată s-a solicitat în mod expres de către apelantul-reclamant, prin apărător ales, judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din noul Cod de procedură civilă, dispune la cererea apelantului repunerea cauzei pe rol, în baza art. 450 din același act normativ și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, reclamantul M. A., a chemat în judecată pe pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că în perioadele 02.08._78 și 25.06._92 a avut meserii și a desfășurat activități ce se încadrează în grupa a I-a sau a II-a de muncă, în procent de 100%, precum și obligarea pârâtei să-i elibereze adeverință din care să rezulte perioada, grupa și procentul în care și-a desfășurat activitatea în grupa superioară de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței faptul că în perioadele 02.08._78 și 25.06._92 a fost angajatul pârâtei . Întreprinderea de Reparații Ploiești), având funcțiile de: lăcătuș construcții metalice, lăcătuș, lăcătuș mecanic, mecanic (operații aferente construcțiilor metalice pentru mașini și utilaje), dar nu a fost încadrat în grupa I/II-a de muncă, solicitând să se constate că beneficiază de grupa a I-a sau a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990.
A precizat reclamantul că, activitatea efectiv prestată a fost de fabricare a instalațiilor hidraulice pentru macarale (cilindre, furtune, etc.).
A arătat reclamantul că potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal, care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2”.
A mai arătat reclamantul că sunt colegi de muncă cărora angajatorul le-a acordat grupa de muncă sau le-a fost recunoscut acest drept în instanță și, întrucât reclamantul a lucrat în aceleași condiții și a desfășurat aceleași activități, solicită să i se recunoască grupa de muncă în care și-a desfășurat activitatea.
A susținut reclamantul că este evidentă nerespectarea principiului nediscriminării în relațiile de muncă, consacrat de dispozițiile art. 5 din Codul muncii, care interzice faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, precum și disp. O.G. nr. 137/2000.
Reclamantul consideră că, condițiile de muncă, coroborate cu procedeul tehnologic pe care era obligat să-l folosească în meseria de mecanic, conduc la concluzia că activitatea desfășurată se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă, potrivit Ordinului nr. 50/1990.
Pârâta . legal citată nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică specialitatea organizarea muncii, salarizare.
Prin sentința civilă nr. 656/11 martie 2015, Tribunalul a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul M. A..
A constatat că reclamantul beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte pentru perioadele specificate conform raportului de expertiză N. C., respectiv: 02.08._78 și 25.06._92.
A obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit alin. 1 pct. 1 din Ordinul nr. 50/1990, „în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1”, iar conform pct. 2 al aceluiași ordin, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că, în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus - menționat prevede la art. 3 că „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, C.T.C., precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2”.
În art. 6 se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii, etc.), această posibilitate a conducerii dând naștere la subiectivism și interpretări eronate.
La rândul său, art. 7 prevede că încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară efectuat de expert judiciar N. C., locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamant se încadrează în anexa 2 poz. 184 din Ordinul nr. 50/1990 pentru perioadele arătate în concluziile aceluiași raport.
Noțiunea de grupă de muncă există în reglementările romanești din domeniul pensiilor de peste 50 de ani, aceasta reprezentând o recunoaștere din partea statului ca în procesul muncii desfășurat în condiții vătămătoare, grele sau periculoase, organismul uman este prematur degradat ca urmare a acțiunii combinate și de durată a noxelor profesionale și a altor factori de risc profesional, impunându-se astfel pensionarea celor în cauză, la vârste și durate minime de vechime profesională, inferioare în raport cu cele ale persoanelor care și-au desfășurat activitatea profesională în condiții normale de muncă.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate organizarea muncii, salarizare-normare, se reține că reclamantul a fost angajatul pârâtei și a desfășurat activități conform pregătirii profesionale respective lăcătuș mecanic, lăcătuș, lăcătuș construcții metalice și mecanic în cadrul Secței Construcții metalice.
Activitățile specifice și condițiile deosebite de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea au fost determinate de expertul desemnat de instanță ca fiind:
Întreprinderea de Reparații Ploiești, actual . ca obiect de activitate: executarea/construirea de automacarale de mare și medie capacitate (de 7 to, 12,5 to, 40 to - capacitate de ridicare) și reparațiile acestora; producția de stații de betoane de medie și mare capacitate, macarale pe pneuri și pe senile, dispozitive de mecanizare a lucrărilor de construcții și piese de schimb; asigurarea service-ului pentru utilajele produse în timpul perioadei de garanție sau post-garanție.
Totodată . o gama larga de echipamente ridicare, încărcătoare frontale, echipamente complexe de fabricare a betonului și diverse alte echipamente, cum ar fi: centrale de preparare a betonului, vibroprese mobile sau fixe, betoniere, mașini pentru fabricat elemente din beton, autogunoiere, piese de schimb pentru toate produsele proprii.
A arătat tribunalul că activitatea s-a realizat în hale industriale din cărămida și beton, în suprafață de aproximativ 2000-3000 m.p., având o înălțime de circa 12 metri, construite începând cu anul 1970. . fost racordată încă din anul 1975 la fostul Combinat Petrochimic Teleajen (actualmente . Ploiești) dar încălzirea secțiilor se realiza parțial sau deloc, datorită dimensiunilor acestora. În prezent aceste hale de producție nu au nicio sursă de încălzire și apă potabilă, iar condițiile de muncă sunt improprii desfășurării activității. De asemenea halele prezintă geamuri sparte sau chiar inexistente, sunt curenți de aer, în unele locuri pereții se dărâmă iar acoperișul este parțial degradat (atelierul electric). Nu exista nicio dotare sau amenajare a acestor hale.
În secțiile de producție se executa diverse operațiuni la repere cu dimensiuni și greutăți de la cele mai mici, până la componente de mari dimensiuni. Totodată, în aceste secții se executa un număr mare de operații (polizare, chituire, grunduire și vopsire a reperelor), nefiind dotate cu spații de izolare, vaporii de vopseluri și pulberi metalice se răspândesc în toată secția, afectând toți salariații. Procesul tehnologic din unele secții presupune și operațiuni de sudură pentru îmbinări la repere de dimensiuni mari, iar noxele rezultate afectează de asemenea toți salariații.
A arătat tribunalul că pațiile de desfășurare a acestor activități nu au fost compartimentate distinct pe grupuri de activități, acestea desfășurându-se în cadrul aceleași hale, deci implicit tot personalul acestei secții a fost afectat de nivelul de zgomot, poluare și noxe.
Ponderea activităților de producere și întreținere a surselor și instalațiilor producătoare de utilități energetice și de întreținere și reparații ale utilajelor tehnologice din cadrul secțiilor de producție s-a încadrat în categoria locurilor de muncă cu grad de pericol și condiții deosebite de muncă, astfel cum au fost acestea categorisite prin legislația specifică domeniului.
Astfel, prin prelucrările mecanice, prin polizări, șlefuiri, tratamente termice, sudură, vopsire în interiorul halei, gradul de poluare fiind mare, noxele rezultate au afectat salariații, aceștia fiind obligați să-și desfășoare activitatea în condiții dificile: zgomot, trepidații, gaze toxice, vapori de lacuri și vopsele. Pentru toate acestea erau nevoie de spații adecvat amenajate și izolate.
A arătat tribunalul că factorii de risc prezenți la locul de muncă al reclamantului au fost determinați de expertul desemnat de instanță ca fiind: accidente produse în timpul lucrului cu scule așchietoare: cuțite de strung, freze, burghie, alezoare, broșe, scule combinate, scule de filetat; accidente produse în timpul operațiilor de strunjire, rabotare, mortezare, frezare, găurire, adâncire, lărgire, alezare, brosare, filetare; folosirea necorespunzătoare a uleiurilor minerale, unsori consistente, materiale solide de ungere; pericole la curățirea cu solvenți, detergenți a filtrelor, rezervoarelor conductelor, dispozitive, ghidaje, cuplaje; absența și integritatea mijloacelor de protecție: echipament de protecție specific locurilor de muncă: salopetă, mănuși, bocanci, cască, ecran de protecție etc.
Un alt factor îngrijorător la locul de muncă este expunerea profesională a angajaților la zgomot, care reprezintă un complex de sunete cu intensitate și înălțimi variate, cu caracteristici diferite, ritmice sau aritmice, produse continuu de mașini, instalații, utilaje, vibrații mecanice în timpul desfășurării activității profesionale. Hipoacuzia profesională reprezintă scăderea permanentă a pragului auditiv, iar pe termen lung duce la surditate.
Toate condițiile de muncă menționate anterior conduc la suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, prin lucru în mediu de muncă nefavorabil, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților, în ultima fază conducând la apariția unor boli profesionale, activitatea zilnică desfășurată de către reclamant în locurile de muncă menționate dovedind că acesta îndeplinește toate condițiile prevăzute de Ordinul nr. 50/1990 anexa 2 poz. 184.
Ordinul nr. 50/1990, a arătat tribunalul, reglementează faptul că, pentru perioada 18.03. 1969 - 31.12.1989, încadrarea în grupele I și II de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, la art. 3 prevăzându-se că beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Prin urmare, luând în considerare și concluziile expertului, tribunalul a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească grupa a II-a de muncă în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele specificate conform raportului de expertiză N. C..
De asemenea, tribunalul a obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea în grupă superioară de muncă și a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal procedural reclamantul M. A., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține apelantul că prin acțiunea introductivă a solicitat să se constatate că în perioadele 02.08._78, 25.06._92 a desfășurat activități ce se încadrează în grupa I sau a II a de muncă, în procent de 100%, să se dispună obligarea intimatei să-i elibereze adeverința.
De asemenea, apelantul a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată apelantul că urmare a administrării probelor, s-a constatat întemeiată acțiunea, situație față de care a fost admisă.
Precizează apelantul că instanța nu a acordat cheltuielile de judecată astfel cum au fost solicitat, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin nota de ședința (fila 48) depusă la termenul de judecată din data de 11.03.2015 (data la care s-a soluționat pe fond dosarul), precizându-se faptul că „ia act ca nu se solicită cheltuieli de judecată”.
Apreciază apelantul că eroarea cauzată se datorează numărului mare al cauzelor aflate pe rol într-o ședință de judecată, însă există posibilitatea îndreptării prin prezenta cale de atac.
Susține apelantul că la pagina 8 – dosar fond se află chitanța de onorariu avocat nr. 27/02.07.2014 în cuantum de 1000 lei, iar la fila 33 – dosar fond, se află chitanța onorariu expert nr._/1/14.11.2014, în cuantum de 600 lei, cuantumul total al cheltuielilor solicitate fiind de 1600 lei.
Având în vedere faptul că prin nota de ședința din data de 11.03.2015 a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert, apreciază apelantul că motivul de apel este întemeiat, împrejurare față de care, în mod greșit instanța de fond, a reținut faptul că nu au fost solicitate.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, doar în ceea ce privește obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond, în cuantum de 1600 lei.
La termenul de judecată din data de 10 iunie 2015, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza I din noul Cod de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 23 iunie 2015, apelantul-reclamant M. A., prin apărător ales, avocat M. M. a depus la dosar o cerere, prin intermediul Compartimentului Registratură, prin care solicită repunerea cauzei pe rol.
La termenul de judecată din data de 23 septembrie 2015, Curtea dispune repunerea cauzei pe rol în baza dispozițiilor art. 450 din noul Cod de procedură civilă.
Intimata . nu a fost reprezentată în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Curtea apreciază ca fiind fondată critica apelantului că în mod greșit instanța nu a acordat cheltuielile de judecată, astfel cum au fost solicitate, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin nota de ședință (fila 48) depusă la termenul de judecată din data de 11.03.2015, întrucât prin cererea menționată apelantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Astfel, din actele depuse la instanța de fond rezultă că onorariul de avocat este de 1000 lei, conform chitanței aflată la fila 8 dosar fond și onorariul expert de 600 lei, conform decontului aflat la fila 35 dosar fond. În total cheltuielile de judecată fiind în cuantum de 1600 lei.
În consecință, în baza art. 480 alin. 2 Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată. Urmează a se menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Prin cererea depusă la data de 23.09.2015 apelantul, prin apărător, a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată în această cale de atac, motiv pentru care, Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul M. A., domiciliat în ., județul Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „M. M.”, cu sediul în Ploiești, Bulevardul Republicii, nr. 10, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 656/11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 656/11 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 1600 lei, cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
5 ex./24.09.2015
d.f. nr._ – Tribunalul Prahova
j.f. M. N.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 420/2015.... → |
|---|
