Obligaţie de a face. Decizia nr. 543/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 3325/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 543
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2967/17 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul E. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județul Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-intimată C. Județeană de Pensii Prahova, reprezentată de consilier juridic N. C., potrivit delegației nr. 3919/21.04.2015 și intimatul-contestator E. M., reprezentat de avocat P. I. C. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, în cadrul etapei scrise a procesului, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, înregistrată sub nr. 2782/11.02.2015.
Consilier juridic N. C., pentru apelanta-intimată, depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu are cereri de formulat.
Avocat P. I. C., pentru intimatul-contestator, depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri și în temeiul art. 392 din noul Cod de procedură civilă dispune deschiderea dezbaterilor.
Consilier juridic N. C., având cuvântul pentru apelanta-intimată C. Județeană de Pensii Prahova, pe linia criticilor dezvoltate pe larg prin cererea depusă în scris la dosar, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii.
Avocat P. I. C., având cuvântul pentru intimatul-contestator E. M., pe linia apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării și concluziilor scrise depuse la dosar, solicită respingerea apelului declarat de intimată ca nefondat, urmând a fi menținută sentința pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prinacțiuneaînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul l E. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Prahova, contestație la refuzul intimatei de introducere în baza de calculare a drepturilor cuvenite ca pensie pentru limită de vârstă a sumelor primite în acord global.
În motivarea cererii, contestatorul a învederat că, solicită în principal, obligarea intimatei la recalcularea pensiei, anularea deciziei anterioare și emiterea unei noi decizii în cuprinsul căreia să se ia în considerare întreaga documentație ce însoțește cererea de chemare în judecată, având în vedere că la calculul pensiei au fost valorificate doar salariile tarifare, nu și plata în acord global și în subsidiar solicită instanței suma reprezentând diferența de pensie cuvenită ca urmare a emiterii unei noi decizii de pensionare, diferență stabilită începând cu decizia pentru plata pensiei nr._/17.03.2010.
Astfel, în fapt, solicită introducerea în baza de calcul a sumelor primite ca remunerație în acord global având în vedere că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, pentru stabilirea cuantumului pensiei trebuie să se stabilească: perioada de cotizare; punctajul mediu anual, realizat in perioada de cotizare; punctajul anual (necesar pentru stabilirea punctajului mediu anual); numărul de puncte realizat lunar (necesar pentru stabilirea punctajului anual).
A precizat contestatorul că, analizând transpunerea prevederilor legii în practica stabilirii cuantumului pensiei, din decizia privind acordarea pensiei nr._/19.07.2010 eliberata de C. Județeană de Pensii Prahova, s-a constatat că nu a fost luat în calcul acordul global și nu a fost anexată calculația la decizia de pensionare pentru stabilirea numărului de puncte și a sumei cu care a fost pensionată.
A susținut contestatorul că a lucrat la . a fost salariat în acord global. De asemenea, arată că în acest context dispozițiile art. 2 alin e din Legea nr. 263/2010, consacră principiul contributivității (ce a fost consacrat anterior și de Legea 19/2000), conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite și neluarea în considerare a acestui principiu, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporționala cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
În continuare contestatorul a mai arătat că, potrivit adeverinței eliberată de angajator, se poate observa ca a beneficiat de sume primite „în acord”, care, împreuna cu salariul de baza, constituie câștigul brut, sume asupra cărora au fost reținute impozit și contribuția la asigurările sociale, temeiul acestor rețineri este art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția privind asigurările sociale de stat, act normativ care dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 107 alin. 3 și 5 coroborate cu art. 153 lit. f din Legea nr. 263/2010, precum și art. 76-78 alin. 1, art. 87 și art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Intimata C. Județeană de Pensii Prahova a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că, ținându-se seamă de data depunerii cererii de recalculare a pensiei, respectiv 22.11.2012, însoțită de adeverința nr. 5360/19.11.2012 eliberată de ., cererea contestatorului se află sub incidența Legii nr. 263/2010, iar potrivit Normelor de Aplicare ale acestei legi: „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 printre altele și formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale”, dispoziții ce nu lasă loc de interpretare.
În ceea ce privește Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, a arătat intimata că acestea au avut în vedere spețe aflate sub incidența Legii 19/2000, act normativ abrogat la 01.01.2011, or în cauza de față atât cererea de recalculare cât și decizia de respingere a acestei cereri se află sub incidența Legii nr. 263/2010.
Mai mult decât atât, intimata a susținut că practica Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este concludentă și nici unitară, enumerând o . decizii pronunțate de această instanță.
A precizat intimata faptul că din adeverința nr. 5360/19.11.2012 depusă de contestator în dovedirea cererii de recalculare, rezultă că pentru sumele obținute în acord global angajatului nu i s-a reținut și achitat contribuția de asigurări la pensia suplimentară.
Referitor la contribuția la asigurările sociale de stat și contribuția la pensia suplimentară, a arătat intimata că, potrivit actelor normative care reglementau aceste contribuții, obligația de plată era a angajatorului, și nu a angajatului, acesta din urmă având obligația contribuției la pensia suplimentară (astăzi contribuția individuală).
Intimata a mai precizat că plata contribuției de asigurări sociale de stat de către angajator, nu însemna diminuarea drepturilor salariale ale angajaților, așa cum erau acestea înscrise în contractele individuale de munca, iar prin Precizările nr._/10.07.1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1992, la punctul 2, se menționează, fără echivoc, că sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei, sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara, suma reținuta din drepturile salariale ale angajatului.
Prin urmare, având în vedere aceste dispoziții legale, și nu în ultimul rând adeverința prezentată de contestator, intimata a precizat că sumele obținute în acord (a căror utilizare o solicita reclamantul în vederea stabilirii punctajului mediu anual), nu reprezintă sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare si nu au fost avute in vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentara.
În concluzie, intimata a solicitat să se rețină că niciodată sumele obținute în acord nu au fost valorificate la stabilirea pensiei, nici potrivit legislației anterioare și nici potrivit Legii nr. 263/2010 și nici un act normativ nu a reglementat stabilirea pensiei în funcție de veniturile realizate, ci în funcție de salariile tarifare de încadrare și sporurile cu caracter permanent.
De asemenea, intimata a mai susținut că reclamantul își justifică acțiunea sa invocând dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar perioada în care reclamantul a desfășurat activitate remunerată în acord global nu se află sub incidența Legii nr. 19/2000, iar recalcularea a fost solicitată la momentul când în vigoare dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Totodată, intimata a menționat că solicitarea contestatorului este lipsită de orice justificare legală, întrucât cererea de recalculare a fost depusă în luna martie 2013, iar adeverința cu sporurile solicitate a fost emisă în luna martie 2013, iar acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 abrogată la data de 01.01.2011 prin art. 196 din Legea nr. 263/2010.
În drept, intimata a invocat, Legea 263/2010, H.G. nr. 257/2011.
În cauză s-a administrat proba înscrisuri.
Contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea acțiunii și obligarea intimatei C. Județeană de Pensii Prahova la introducerea în baza de calculare a drepturilor cuvenite ca pensie pentru limită de vârstă a sumelor primite în acord global.
Prin sentința civilă nr. 2967/17 decembrie 2014 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de contestatorul E. M..
A obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului cu luarea în considerare a adeverinței nr. 5360/19.11.2012 emise de . cu luna calendaristică următoare celei în care a fost depusă la pârâtă cererea de recalculare pensie.
S-a luat act că nu s-au solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea introductivă contestatorul E. M. a formulat în contradictoriu cu C. Județeană de Pensii Prahova contestație împotriva refuzului intimatei de recalculare a deciziei de pensie emisă de intimată întrucât, deși, a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor obținute în acord global conform adeverinței nr. 5360/19.11.2012 emise de . nu a dat curs cererii formulată în acest sens înregistrată la intimată sub nr._/22.11.2012.
Tribunalul a constatat că prin Decizia nr. 19/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că la stabilirea punctajului mediu anual se vor lua în considerare și formele de retribuție în acord global prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea, numai dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția pentru asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Astfel, instanța supremă a interpretat că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. e din Legea nr. 19/2000, ce consacră principiul contributivității, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin proporțional cu contribuțiile de asigurări sociale plătite.
A reținut tribunalul că prin expertiza efectuată în prezenta cauză, expertul a constatat că angajatorul a achitat pentru sumele menționate în adeverința nr. 5360/19.11.2012 reprezentând acordul global contribuțiile la asigurările sociale la sistemul public de pensii, nu și contribuțiile pentru pensia suplimentară.
În consecință, în raport de aceste considerente, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile menționate de Decizia nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, tribunalul a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr._/17.03.2010 și a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a sumelor reprezentând acord global pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale (adeverința nr. 5360/19.11.2012 emisă de . urmând a fi efectuată începând cu luna următoare celei în care a fost depusă la pârâtă cererea de recalculare.
De asemenea, potrivit art. 451 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Intimatul E. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal intimata C. Județeană de Pensii Prahova, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține apelanta că prin acțiunea introductivă contestatorul a solicitat obligarea
intimatei la introducerea în baza de calcul a sumelor primite în acord, recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii, întrucât la calculul pensiei au fost valorificate doar salariile tarifare nu și plata în acord, cu recalcularea pensiei ce i se cuvine în conformitate cu sumele cotizate.
Astfel, suma cuvenită ca urmare a emiterii unei noi decizii de pensionare urmează să fie stabilită și plătită de C. Județeană de Pensii Prahova cu aceeași dată înscrisă în decizia inițială pentru plata pensiei, respectiv decizia nr._/17.03.2010.
Apreciază apelanta că instanța de fond, interpretând în mod greșit dispozițiile legale, a admis acțiunea, fără a ține seamă de faptul că intimatul-contestator a depus cererea de recalculare a pensiei la data de 22.11.2012 și nu a avut în vedere sub niciun aspect legea aplicabilă în domeniul pensiilor la acea dată, respectiv Legea nr. 263/2010.
Arată că motivarea sentinței se referă la un act normativ abrogat, Legea nr. 19/2000 și la Decizia nr. 19/2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, care de asemenea se referă la Legea nr. 19/2000 și nu la Legea nr. 263/2010 aplicabilă speței.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu face nicio referire la Decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care tratează același subiect, respectiv recalcularea pensiei prin includerea în baza de calcul a sumelor obținute în acord global, decizie care este obligatorie pentru instanțe.
Astfel, potrivit acestei decizii „sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 01.04.2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, si pentru aceasta s-a plătit contribuția la asigurările sociale.
Arată apelanta că, potrivit Deciziei nr. 19/2012, contribuția la asigurările sociale este privită de Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul celor două componente, respectiv contribuția angajatului (la pensia suplimentara) și contribuția angajatorului, acesta fiind sistemul de contribuții reglementat de legislația anterioară datei de 01.04.2001, „dualist” așa cum a fost intitulat de ICCJ.
Prin urmare, potrivit Deciziei nr. 19/2012, arată apelanta, pentru a se dispune recalcularea pensiei prin includerea sumelor obținute este necesar să se verifice: dacă sumele au fost incluse în baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare; dacă pentru aceste sume s-au achitat contribuțiile la asigurările sociale atât de către angajat, cât și de către angajator.
Precizează că baza de calcul la stabilirea pensiei, potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977 este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor:
- sporul de vechime în muncă;
- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;
- indemnizația de zbor;
- sporul pentru condiții grele de muncă;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca, potrivit legii.
Solicită apelanta a se observa că sumele obținute în acord global nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
De asemenea, în ceea ce privește contribuția la asigurările sociale, arată că nu este îndeplinită nici condiția impusă de Decizia nr. 19/2012, întrucât chiar din adeverința nr. 5360/19.11.2012 rezultă că nu s-a reținut contribuția angajatului - cea pentru pensia suplimentară, parte din contribuția la asigurările sociale.
Potrivit H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Anexa nr.15, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite...;
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile suplimentare obținute în forma de retribuire a acordului global, nu lasă loc de interpretare fiind excluse din calculul pensiei.
Consideră apelanta că, prin pronunțarea sentinței apelate, instanța de fond a încălcat atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se puterii legislative și executive, soluționând cauza cu ignorarea dispozițiilor legale incidente, exprese și obligatorii.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Intimatul-contestator E. M. a formulat întâmpinare prin care solicitat admiterea respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Contestatorul a lucrat la . din adeverința nr. 5360/19.11.2012 reiese că în perioada ianuarie 1974 – decembrie 1991 acesta a realizat venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, care au avut un caracter permanent, societatea achitând lunar cotele de CAS, fiind menționate în fiecare an în mod defalcat sumele cu titlu de acord global (fila 12-13 dosar fond).
Deși contestatorul a solicitat recalcularea pensiei sale, în conformitate cu dispozițiile deciziei nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata nu a dat curs cererii sale, motivat de faptul că formele de retribuire în acord global nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, conform prevederilor Legii nr. 263/2010.
În mod corect a reținut tribunalul că veniturile obținute în acord global constituie o formă de remunerație în funcție de realizarea indicatorilor privind creșterea productivității muncii și eficienței economice, prevăzută de Legea nr. 57/1974, nefiind sporuri, astfel cum rezultă de altfel și din cuprinsul adeverinței.
Veniturile în acord global nu au fost însă înscrise în carnetele de muncă, întrucât nu au făcut parte din retribuția tarifară, dar asupra lor au fost calculate și reținute impozitul și contribuția la asigurări sociale.
În conformitate cu dispozițiile art.76 și art. 77 alin.1 din Legea 19/2000, pentru stabilirea cuantumului pensiei trebuie să se aibă în vedere: perioada de cotizare, punctajul mediu anual realizat în perioada de cotizare, punctajul anual necesar pentru stabilirea punctajului mediu anual și numărul de puncte realizat lunar.
Dispozițiile art. 78 alin. 1 prevăd că “numărul de puncte realizate în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului lunar brut individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat care ar constitui baza de calcul al contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu lunar brut, comunicat de Comisia Națională de S.”.
În acest context, având în vedere că dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 consacră principiul contributivității, principiu reluat și de Legea nr. 263/2001, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, se constată că neluarea în considerare a acestui principiu, cum s-a procedat în cazul contestatorului, ar conduce la obținerea unor prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporționale cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Pe linia celor arătate sunt și dispozițiile deciziei nr. 19 pronunțată în dosarul 18/2011 la data de 17.10.2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta, iar în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea 19/2000 și art. 1 și 2 din OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat s-a stabilit că “formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitate și calitatea muncii vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea s-a plătit contribuția pentru asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
Prin această decizie, obligatorie pentru instanțele judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia au fost stabilite pensiile aflate în discuție, nu există obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului. Ulterior, noua lege a pensiilor, Legea nr. 19/2000, a instituit obligația virării acestei contribuții de asigurări sociale atât pentru angajator, cât și pentru angajat, reglementând și posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).
Conform art. 8-9 și art.117 din Legea nr. 57/1974 și art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global și instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăși o formă de retribuire.
În același timp dispozițiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuția tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază și o . sporuri sau indemnizații ce nu intraseră anterior în această bază.
Apariția Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, respectiv că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
La pct. I - V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziție normativă a fost însă înlăturată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, cât și cu Legea nr. 19/2000, în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.
În acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat că dispozițiile mențiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 au fost atacate într-adevăr la Curtea Constituțională a României, respingându-se excepția de neconstituționalitate, conform Deciziei nr. 736 din 24 octombrie 2006, însă această decizie a Curții Constituționale nu exclude "de plano" posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ, ci prevede că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabilește de instanță, în funcție de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale. Astfel, în opinia Curții Constituționale, problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor și dacă s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual constituie probleme de fapt și de aplicare a legii a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, s-a stabilit că instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Raportând dispozițiile sus-menționate, la situația reclamantului, se poate observa, din analiza adeverinței eliberată de angajator, depusă la dosarul cauzei, coroborat cu restul actelor și lucrărilor dosarului, că acesta a beneficiat de sume salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, pentru care angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, iar aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut.
Cum bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariat, este firesc ca o parte din această contribuție să revină acestua și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005.
Pentru toate argumentele expuse în precedent, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile formulate de apelantă, motiv pentru care, în baza art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2967/17 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul E. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județul Prahova.
Ia act că intimatul-contestator E. M. nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
E. S. V.-I. S.
Grefier,
C. C.
Red. ES
Tehnored. DV
4 ex./23.04.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. O. C. Ș.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Recalculare pensie. Decizia nr. 117/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
