Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2141/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2141/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 2141/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2141
Ședința publică din data de 14 decembrie 2015
Președinte – A. M. R.
Judecător – A. C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorul S. Ș., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., nr. 4, .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 2058 din 13 august 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.A., J_, CUI_, cu sediul în com. B., ., f.n., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul contestator S. Ș. asistat de avocat J. F. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/12.12.2015 și intimata S.C. S. S.A. B. reprezentată de avocat O. L. din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii avocațiale nr._/15.10.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimata S.C. S. S.A. B. a depus la dosar întâmpinare.
Avocat J. F., având cuvântul pentru apelantul contestator, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile atașate cererii de apel.
Avocat O. L., având cuvântul pentru intimată, arată că nu se opune la încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de apelantul contestator, menționând că a luat cunoștință de aceste acte.
Curtea urmează să încuviințeze, pentru apelantul contestator, în dovedirea cererii de apel, proba cu înscrisurile atașate cererii de apel, probă pe care o consideră pertinentă și concludentă și constată că proba a fost administrată prin comunicarea înscrisurilor intimatei, potrivit mențiunii din dovada de înmânare aflată la fila 22 din dosarul de apel, precum și confirmării apărătorului intimatei.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Avocat J. F., având cuvântul pentru apelantul contestator, susține oral motivele de apel, arătând în esență că, în speță a fost emisă o decizie prin care s-a constatat că au încetat raporturile de muncă ale contestatorului, începând cu data pronunțării hotărârii în fond și în loc să menționeze data la care s-a pronunțat hotărârea din apel, existând mai multe consecințe ale unei asemenea decizii, iar o primă consecință este că de la data respectivă și până la rămânerea definitivă prin respingerea apelului au trecut 11 luni care afectează vechimea în muncă a contestatorului.
De asemenea, menționează că a doua chestiune este că la momentul judecării, intimata a plătit contestatorului drepturile salariale cu o zi sau două înainte de proces, ca să susțină că nu mai există nici o problemă. Însă dacă rămâne această decizie așa cum a fost emisă, oricând poate spune că au plătit un lucru nedatorat, pentru că această perioadă de 11 luni nu este cuprinsă în decizie.
Referitor la susținerea intimatei din întâmpinare în sensul că este vorba de o hotărâre definitivă și executorie, arată că, potrivit modificărilor Codului de pr. civilă, respectiv art. 8 din legea de aplicare, se menționează că expresia „definitivă și irevocabilă” este înlocuită cu cea „definitivă” și nu se mai spune ce se întâmplă acolo unde legea vorbește de soluție definitivă și trebuie interpretat potrivit cu disp. art. 9, respectiv dispozițiile legii se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă. Ca atare, față de dispozițiile Codului de pr. civilă și de la executare, interpretarea corectă este că hotărârea este definitivă la momentul la care s-a pronunțat hotărârea în apel, adică 11.11.2014.
Arată, totodată că această contestație a contestatorului nu avea ca obiect să i se dea banii, ci privea prejudiciul care i se crea acestuia, pe de o parte material pentru că nu i se mai dădeau banii, iar pe de altă parte era acesta cu privire la vechimea în muncă.
În concluzie, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii pe fond, cu cheltuieli de judecată.
Avocat O. L., având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Solicită a se observa faptul că, în contradicție cu cele susținute de apelant, instanța fondului nu s-a limitat la a constata că s-au achitat niște sume de bani, ci a făcut și raționamentul juridic corect, în raport de textele legale aplicabile în speță, respectiv cu ceea ce a solicitat contestatorul prin contestația care a stat la baza sentinței pe care societatea intimată a pus-o în executare și anume, faptul că, apelantul contestator nu a solicitat reintegrarea, iar textele de lege aplicabile sunt derogatorii pentru această situație.
Ca atare, în raport de textele legale aplicabile, art. 80 alin.3 și art. 274, derogatorii de la normele de procedură civilă, contractul de muncă încetează la data rămânerii definitive, potrivit și disp. art. 9 din legea de aplicare, care spune în circumstanțe normele derogatorii sunt aplicabile, pentru că norma specială derogă de la dreptul comun.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, contestatorul S. Ș. a chemat-o în judecată pe intimata S.C. S. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr._/19.11.2014 emisă de intimată.
În motivarea cererii contestatorul a învederat că prin sentința civilă nr. 315 din data de 27.01.2014, Tribunalul Prahova a admis contestațiile conexate formulate de acesta și a constatat nulitatea deciziilor nr. 421 din 25.02.2013 și 422 din 29.03.2013 emise de intimată nelegal, aceasta din urmă fiind obligată să-i plătească salariul lunar majorat, actualizat, începând cu data de 29.03.2013 și până la data rămânerii definitive a sentinței. S-a precizat că sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de . decizia 1317 din 13.11.2014 a Curții de Apel Ploiești.
Contestatorul a învederat că nu a solicitat repunerea în situația anterioară în conformitate cu art. 80 alin. 3 din Codul muncii, iar în această situație, contractul individual de muncă încetează de drept de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, în speță la data respingerii apelului, respectiv, la data de 13.11.2014.
Or, a apreciat contestatorul, decizia dată de .. este nulă, întrucât încalcă atât decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, cât și prevederile art. 80 alin. 3 din Codul muncii.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 80 din Codul muncii.
Intimata . depus la dosar copiile ordinelor de plată prin care s-au achitat drepturile bănești pentru contestator pentru perioada 28.01._14.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr.2058/13.08.2015, prin care a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Începând cu data de 01.07.2004, contestatorul a avut calitatea de angajat al intimatei, pe perioadă nedeterminată, conform contractului individual de muncă nr._ din 15.07.2004 și a ocupat funcția de șef secție. Prin actul adițional nr. 217/2008 s-a modificat art. E al contractului individual de muncă, în sensul că începând cu data de 01.04.2008, funcția sa a fost modificată în „director tehnic C._”.
Prin decizia nr. 421 din 25.02.2013 intimata a dispus, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă al contestatorului nr._/15.07.2004, începând cu data de 29.03.2013.
Prin decizia nr. 422 din 29.03.2013 intimata a dispus încetarea, începând cu data de 29.03.2013, a contractului individual de muncă nr._/15.07.2004 al contestatorului, angajat în funcția de director tehnic cu atribuții de director de producție, conform fișei postului, potrivit disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Ulterior, prin decizia nr._ din 19.11.2014 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr._/15.07.2004, începând cu data de 27.01.2014, în conformitate cu prevederile art. 80 alin. 3 coroborat cu art. 274 din Codul muncii.
La baza emiterii acestei ultime decizii a stat sentința civilă nr. 315 din 27.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus anularea deciziilor nr. 421/25.02.2013 și nr. 422/29.03.2013.
Potrivit disp. art. 80 alin. 3 din Codul muncii, a reamintit tribunalul, în cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
Tribunalul a constatat că în speță este necesară constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de muncă, care trebuie făcută în scris, prin decizie a angajatorului, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea cazului de încetare și se comunică celui aflat în situația respectivă, într-un termen de 5 zile lucrătoare.
Aceste termene, a arătat judecătorul fondului, nu sunt de decădere, având în vedere încetarea de drept a raporturilor de muncă, ci de recomandare. Ca atare, nerespectarea lor nu produce consecințe juridice, însă se impune să fie respectate pentru a asigurarea rigorii necesare în raporturile de muncă și informării operative și corecte a salariatului în cauză despre încetarea calității pe care a avut-o.
Decizia angajatorului nefiind una de concediere, nu presupune obligația emiterii ei cu respectarea cerințelor prevăzute de Codul muncii, ci prin intermediul său se constată numai că a intervenit încetarea de drept a contractului individual de muncă.
Pe de altă parte, a arătat prima instanță, intimata a depus la dosar două ordine de plată prin care a făcut dovada achitării drepturilor bănești către contestator, pentru perioada 28.01._14.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat că decizia contestată a fost emisă de intimată cu respectarea dispozițiilor codului muncii, context în care a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 215 din Legea nr. 62/2011, contestatorul S. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, contestatorul a arătat că deși instanța de fond a reținut corect aplicarea art. 80 Codul muncii, nu a observat că hotărârea a devenit irevocabilă prin epuizarea căii ordinare de atac la data de 13.11.2014
Apelantul a învederat că, consecința neanulării deciziei este că va pierde 11 luni și jumătate din vechimea în muncă, contribuție pentru pensie.
S-a arătat că intimata S.C. S. S.A. B., prin decizia nr._/19.11.2014, a stabilit încetarea C.I.M. nr._/15.07.2004 la data de 27.01.2014, în locul datei de 13.11.2014, dată la care decizia pronunțată de Tribunalul Prahova a rămas definitivă, încălcându-se astfel disp. art. 80 alin.3 din Codul Muncii („contractul individual de muncă va înceta de drept, la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești").
S-a mai arătat că intimata a efectuat la data de 12.12.2014 plăți salariale pentru perioada 29.03._14 și nu până la data de 13.11.2014, dată la care decizia Tribunalul Prahova a rămas definitivă, fiind astfel încălcate prevederile art. 261- Codul Muncii.
Apelantul a mai învederat că în data de 10.08.2015, cu trei zile înaintea termenului de judecare a contestației fără o înștiințare de plată, intimata a depus în contul său o sumă de bani, fără să prezinte modalitatea de calcul a acesteia sau perioada vizată.
În acest context, a arătat apelantul, a sesizat instanței faptul că nu există la dosar un document care să conțină reținerile și cuantumul real al acestor sume pentru perioada 27.01._14.
S-a solicitat transmiterea modului de calcul pentru sumele depuse, în care să figureze actualizarea și majorarea salariilor cuvenite, care să includă și plata concediului de odihna, a primelor de P. și pentru sărbătorile de iarnă, (pentru perioada martie 2013-noiembrie 2014), deoarece acestea reprezintă drepturi salariale conform art. 80 alin. 1 si 3 Codul muncii și există o hotărâre definitivă prin care intimata a fost obligată să plătească salariul lunar majorat, actualizat începând cu data de 29.03.2013 și până la data rămânerii definitive a sentinței.
De asemenea, apelantul contestator a solicitat transmiterea către Inspectoratul Teritorial de munca și operarea în REVISAL a perioadei 27.01._14.
La data de 19.10.2015, intimata . a formulat întâmpinare, conform art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat,susținându-se, în esență, că în speță sunt aplicabile dispozițiile reglementate de art. 274 și 80 alin. 3 Codul muncii; că decizia contestată a fost emisă în mod legal, astfel cum a constatat și prima instanță; că s-au achitat apelantului toate drepturile salariale cuvenite.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca fondat apelul declarat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Cu titlu preliminar, Curtea reamintește că potrivit disp. art. 80 alin. 3 Codul muncii - text de lege pe care se întemeiază contestația dedusă judecății în pricina pendinte - în cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractual individual de muncă al acestuia va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care
s-a dispus anularea măsurii concedierii.
Ipoteza statuată de textul de lege menționat este incidentă speței pendinte, întrucât în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova (soluționat definitiv prin sentința civilă nr. 315/27.01.2014, prin care s-a dispus anularea deciziilor de concediere nr. 421/25.02.2013 și nr. 422/21.03.2013, prin care intimata a desfăcut contractul de muncă al contestatorului în baza art. 65 alin. 1 Codul muncii), acesta din urmă nu a solicitat repunerea în situația anterioară emiterii actelor de concediere (reintegrarea în muncă).
În acest context, conform normei imperative reglementată de art. 80 alin. 3 Codul muncii, contractul de muncă al acestuia trebuia să înceteze de drept la data la care sentința civilă nr. 315/27.01.2014 a Tribunalului Prahova a rămas definitivă și anume la data de 13.11.2014, când Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia nr. 1317, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de către societatea intimată împotriva acestei sentințe (filele 12-17 dosar fond).
Curtea notează, sub acest aspect, că potrivit art. 8 din Legea nr. 76/24.05.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă (15.02.2013), referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârile judecătorești „definitive și irevocabile” se vor înțelege ca fiind făcute la hotărârile judecătorești „definitive”.
Ca atare, și în cazul art. 80 alin. 3 Codul muncii, referirea la hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă vizează, în realitate, în prezenta speță, hotărârea judecătorească definitivă pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești la data de 13.11.2014 (atât decizia emisă de către intimată, cât și hotărârile pronunțate de către cele două instanțe fiind supuse incidenței noului Cod de procedură civilă).
Or în speță, prin decizia nr._/19.11.2014, contestată în prezenta cauză, intimata a dispus încetarea contractului de muncă al apelantului la data de 27.01.2014 - data pronunțării sentinței civile nr. 315 a Tribunalului Prahova.
Argumentul invocat de către intimată pentru legalitatea acestei decizii, că ar fi respectat astfel dispozițiile art. 274 Codul muncii, conform cărora hotărârea pronunțată în conflictele de muncă este definitivă de la momentul soluționării de către prima instanță, urmează a fi înlăturat de către Curte, dată fiind norma specială imperativ reglementată de art. 80 alin. 3 din același cod, care stipulează expres că în ipoteza analizată în speță (în care nu se solicită reintegrarea în muncă), momentul încetării contractului de muncă este cel al rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de anulare a concedierii, ceea ce implică, în raport de accepțiunea dată prin art. 80 din Legea nr. 76/2012, data de 13.11.2014.
Raportat la această situație de fapt și de drept, Curtea constată că în mod nelegal judecătorul fondului a apreciat că decizia nr._/19.11.2014 a fost emisă de către societatea intimată cu respectarea dispozițiilor art. 80 alin. 3 Codul muncii, în condițiile în care, prin aplicarea corectă a textului de lege menționat, data încetării de drept a contractului de muncă al apelantului este 13.11.2014 și nicidecum cea de 29.03.2013, cum s-a menționat în decizia contestată.
Referitor la cererile formulate de către apelant, vizând obligarea intimatei la transmiterea „modului de calcul pentru sumele depuse, în care să figureze actualizarea și majorarea salariilor cuvenite, care să includă și plata concediului de odihnă, primelor de P. și Sărbători de iarnă”, respectiv la „transmiterea către Inspectoratul Teritorial de muncă și operarea în REVISAL a perioadei 27.01.2014 – 13.11.2014”, Curtea urmează să le înlăture, reținând că au fost formulate pentru prima dată în fața instanței de apel, fapt de natură să încalce norma imperativă reglementată de art. 478 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă.
Curtea reamintește că potrivit acestui text de lege, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Or, la instanța de fond, apelantul nu a solicitat, prin contestația formulată, aflată la fila 4 dosar, decât anularea deciziei nr._/19.11.2014 emisă de către intimată, situație în care formularea de noi pretenții în apel reprezintă, în mod evident, o modificare în această fază procesuală a elementelor pe care prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, aspect de natură să constituie o încălcare flagrantă a dispoziției statuate de art. 478 alin.2 din noul Cod de procedură civilă.
În considerarea tuturor acestor argumente de fapt și de drept, Curtea va proceda, în temeiul art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă și art. 22 alin. 6 din noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 80 alin. 3 Codul muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011, la admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației și, raportat la obiectul dedus judecății, anularea deciziei nr._/19.11.2014, emisă de intimată.
Stabilind culpa procesuală a intimatei, Curtea o va obliga pe aceasta, în temeiul art. 453 din noul Cod de procedură civilă, la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelant, reprezentând onorariu de avocat în apel, conform chitanței aflată la fila 43 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de contestatorul S. Ș., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., nr. 4, .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 2058 din 13 august 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.A., J_, CUI_, cu sediul în com. B., ., f.n., jud. Prahova și în consecință:
Schimbă în tot sentința civilă nr. 2058/13 august 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că admite contestația.
Anulează decizia nr._/19.11.2014 emisă de intimată.
Obligă pe intimata S.C. S. S.A să plătească apelantului S. Ș. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
A.-M. R. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Red. ACB
Tehnored.CC
4 ex./12.01.2016
j.f. N. C.
d.f._ Tribunalul Prahova
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1649/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
