Acţiune în constatare. Sentința nr. 1485/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1485/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 2183/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 2183
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Președinte – V. G.
Judecător - E.-S. L.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul I. N., domiciliat în comuna Ciorani, ., nr.470, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.1485 din 27.05.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. P. SA, cu sediul în București, ., sector 1 și . lichidator judiciar ROVIGO SPRL, cu sediul în București, ., nr.2, sector 1 și București, ., sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-reclamant personal și intimata-pârâtă O. P. SA reprezentată de consilier juridic N. N., lipsind intimata-pârâtă .>
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă O. P. SA a depus la dosar întâmpinare.
Părțile, prezente personal și prin reprezentant, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-reclamant, I. N., având cuvântul solicită acordarea grupei I de muncă arătând că utilajele dinamice și statice pe care le folosea deserveau toate instalațiile. Solicită admiterea apelului și recunoașterea grupei de muncă.
Consilier juridic N. N. având cuvântul pentru intimata-pârâtă O. P. SA solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
În esență, susține că societatea a făcut o corectă încadrare a locului de muncă ocupat de apelant în grupa a II-a, conform gradului de risc și având în vedere prevederile Ordinului nr.969/1990 pct.2 față de munca prestată și ale Legii 27/1966 în care se menționează că pentru acordarea grupei de muncă se au în vedere condițiile foarte periculoase de muncă, iar pentru grupa a II-a condițiile periculoase/ vătămătoare.
Se prezintă în instanță avocat C. C. din Baroul Prahova, apărătorul ales al apelantului-reclamant și depune la dosar cu titlu de practică judiciară în materie, deciziile civile nr. 899/4.06.2015, 704/14.05.2015 și nr. 576 din 27.04.2015 toate pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, filele 38-77.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii. Precizează că așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat pe baza documentației prezentate de angajator, apelantul poate beneficia de grupa I de muncă pentru perioadele 1979 – 1981 și 1983 – 1997, acesta desfășurându-și activitatea în cadrul secțiilor de producție. Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul I. N. a chemat în judecată pe pârâtele . și . lichidator judiciar . ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate în perioada 27.07._81 și 10.01.1983 - 1.12.1997 și respectiv 1.12.1997 - 1.04.2001 a lucrat ca lăcătuș în cadrul pârâtelor în locuri și în condiții care se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că a avut calitatea de angajat al pârâtelor și consideră că poate beneficia de încadrarea în grupa de muncă solicitată având în vedere precedentul creat atât prin faptul că unitatea a recunoscut în mare parte colegilor acest beneficiu cât și prin faptul că, prin instanța de judecată, acolo unde s-a dovedit ca fiind temeinică solicitarea lor, le-a fost admisă acțiunea.
Legat de condițiile de muncă, reclamantul a arătat că din situația noxelor locurilor de muncă întocmită de laboratorul de toxicologie și prezentat de angajator, rezultă depășiri de noxe confirmate prin buletine de expertizare a locurilor de muncă la secțiile și instalațiile la care și-a desfășurat activitatea. Locurile de muncă erau cuprinse în lista locurilor cu condiții periculoase și datorită condițiilor de microclimat și toxicitate, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii, pericol de intoxicare.
Totodată, reclamantul a menționat că activitățile desfășurate efectiv presupunea lucrul cu substanțe corozive, iritante, toxice, substanțe cu caracter exploziv și inflamabil.
O. P. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
P. cererea formulată la data de 20.03.2015 în temeiul disp.art.406 Cod pr.civilă reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâta .>
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1485 din 27.05.2015, a respins acțiunea și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate chimia și ingineria substanțelor organice, petrochimie și carbochimie L. M. C., că reclamantul a desfășurat activitate în perioada 27.07._81 și 10.01.1983 - 1.12.1997 în funcția de lăcătuș, expertul menționând că pentru aceste perioada de grupa a II-a de muncă în procent de 100%.
Atât sarcinile de lucru și atribuțiile desfășurate de reclamant, cât și condițiile de lucru specifice funcției de lăcătuș mecanic au fost determinate de expert ca fiind: Sarcini de lucru și atribuții: pregătire și debitare tubulatură; montarea tubulaturii în interiorul rezervoarelor habelor, camerelor de combustie în zonele de convecție și radiație ale cazanelor de abur; tubarea și fixarea tubulaturii în schimbătoare de căldură; manipulare materiale: profile, laminate, table, etc.; prelucrări neconvenționale table și profile: abkant, valțuri, etc.; pregătit table și profile în vederea prelucrării; debitări semifabricate: oxigen și oxiacetilenă, ghilotine, etc.; manipulare de mașini de polizat electrice/pneumatice fixe și portabile, etc..; probe tehnologice de etanșeitate și presiune; activități specifice: debitări mecanice, pregătirea suprafețelor, etc.., iar condițiile deosebite de muncă în care și-a desfășurat activitatea: noxe: bioxid de sulf; hidrogen sulfurat; vapori de hidrocarburi aromatice (benzen, toluen); vapori de produse petroliere (gazolină); fum de la produsele arse sau degresate de la operația de sudură; noxe și gaze de la activitatea de sudură; particule metalice (pulberi) rezultate de la activitatea de tăiere, polizare, șlefuire cu materiale abrazive; aer puternic poluat cu produse petroliere volatile, hidrocarburi aromatice și hidrogen sulfurat; zgomot mare și vibrații puternice în sălile pompelor și a compresoarelor; condiții grele de muncă: manipulare piese grele; lucrul cu produse toxice și periculoase: solvenți petrolieri și produse caustice; zgomot și vibrații puternice; poziții ortostatice incomode de lucru; spații închise și înguste în rezervoare, habe, camere de combustie, canale subterane pentru conducte tehnologice. Factori de risc: procese tehnologice cu risc mare de explozie și foc, în extracția țițeiului, pomparea gazelor de sondă, dezbenzinarea țițeiului; dezechilibrare; strivire, lovire la manipularea materialelor; electrocutare; arsuri cu produse petroliere sau cu abur; arsuri provocate în urma contactului cu suprafețe fierbinți; inhalare de fum, aerosoli de hidrocarburi și hidrogen sulfurat; pericol de explozie datorită existenței gazelor de sondă stocate și formarea amestecurilor explozive de hidrocarburi ușor volatile.
Activitățile prestate de reclamant în funcția de lăcătuș mecanic au constat în însoțirea sudorului în toate lucrările de tubare, reparare, confecționare, montare tubulatură în fascicolele schimbătoarelor de căldură, fascicole tubulatura din interiorul rezervoarelor și habelor, fascicole de tubulatură din camere de combustie ale cazanelor de abur și liniilor de conducte tehnologice; tubare schimbătoare de căldură; montare, demontare tubulatură în camerele de combustie ale cazanelor de abur (zone de convecție și radiație); montare, demontare tubulatură în rezervoare, habe, estacade; revizia rezervoarelor, camerelor de combustie, capetelor de erupție din dotarea puțurilor de extracție țiței; participarea la operațiile de oprire și pornire planificată a agregatelor menționate mai sus; verificare și remedierea supapelor de siguranță (la presiune), armăturilor (ventile, vane, flanșe, robineți), înlocuirea acestora în regim de funcționare a instalațiilor și agregatelor; participarea la evenimentele tehnice (acțiuni de oprire accidentale); participarea la acțiuni de oprire și pornire după revizii programate ale agregatelor și puțurilor de extracție țiței și gaze de sondă; participarea la probe hidraulice ale tubulaturilor din schimbătoare de căldură, conducte de țiței și gaze, tubulatură din rezervoare și camerele de combustie ale cazanelor.
In continuare, expertul a atestat că reclamantul a desfășurat activitate în funcția de lăcătuș în secția de căi ferate uzinale, la atelierul mecanic, prestând activități de mentenanță, revizii, reparații planificate la cisterne și vagoane.
Totodată, expertul a apreciat că reclamantul poate beneficia de grupa a I de muncă în procent de 100% pentru perioadele menționate potrivit art.95, art.124 din anexa 1 la Ordinul nr.50/1990 și a HG nr.456/1990, art.1 poz.2 și 8.
In susținerea și argumentarea concluziilor raportului de expertiză, expertul a considerat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în vecinătatea condițiilor periculoase existente în instalațiile menționate în cuprinsul HG nr. 456/1990, cât și datorită unui procent ridicat de noxe existente în cuprinsul rafinăriei.
Tribunalul a apreciat că expertul în mod eronat a cuprins activitatea reclamantului la poz.95 și 124, întucât nicăieri în cuprinsul înscrisurilor prezentate nu se atestă că reclamantul a participat la operații de sudură la interior împreună cu sudori, meseria prestată fiind cea de lăcătuș în secția de căi ferate uzinale, la atelierul mecanic, prestând activități de mentenanață, revizii, reparații planificate la cisterne și vagoane întreținere, astfel încât activitatea desfășurată nu se regăsește în cele menționate la poz.95 și respectiv 124 din anexa 1 la Ordinul nr.50/1990.
Nu a fost reținută susținerea expertului în sensul că reclamantul a desfășurat activității în condițiile menționate de HG nr.456/1990(poz.2 și 8 din anexa 1, întrucât faptul că a lucrat eventual în vecinătatea instalațiilor respective nu dă dreptul să beneficieze de grupa I de muncă, nominalizarea din cuprinsul HG nr. 456/1990 referindu-se la personalul ce a lucrat efectiv în cadrul instalațiilor respective.
In concluzie, reclamantul a fost corect încadrat de societatea-pârâtă în grupa a II-a de muncă în procent, potrivit poz.48 din anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I. N., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului, susține că în perioadele 17.07.1979 – 24.06.1981 și 10.01.1983 – 1.12.1997 a lucrat în condiții grele de muncă, în prezenta factorilor de risc, microclimat și noxe dăunătoare sănătății, fiind predispus la boli profesionale și intoxicații. Ca factori de risc, apelantul enumeră dezechilibrare; strivire, lovire la manipularea materialelor; electrocutare; producerea de arsuri datorate contactului cu acizi minerali, hidroxizi scăpări de abur sub presiune, jeturi de apă fierbinte; arsuri provocate de flăcări sau în urma contactului cu suprafețe metalice fierbinți; intoxicări ca urmare a inhalării de fum, formării de aerosoli de acid sulfuric metanol, bioxid de sulf, furfurol, hidrogen sulfurat, amoniac, declanșarea unei explozii în cisterna CF.
În ceea ce privește condițiile deosebite de muncă, apelantul indică noxe, gaze de eșapament și fum de la activitatea de sudură; prezența în aer a particulelor metalice de la activitatea de polizare; prezenta vaporilor de solvenți aromatici; aer puternic poluat cu vapori de produse petroliere (benzine, petrol, metanol); zgomot mare - peste 90dB și vibrații puternice; efort fizic mare, iar ca și condiții grele de muncă: manipulare piese grele; lucru cu produse toxice și periculoase, solvenți petrolieri, apă regală (acid azotic și acid clorhidric), acid azotic; desfășurarea activității în condiții de zgomot ridicat - peste 900 dB și vibrații puternice; efectuarea de operații potențiale declanșatoare de explozii și incendii; executarea de activități în
prezența derulării unor procese tehnologice în funcțiune cu risc mare de declanșarea unei explozii, intoxicare; poziții ortostatice incomode de lucru; spații închise și înguste; lucru la înălțime, precum și microclimat nefavorabil: variații mari de temperatură și umiditate ridicată.
Totodată, arată că în baza principiilor și a metodologiei de acordare a grupelor de muncă menționate de Ordinul 50/1990 al MMOS și CNPM, a documentației prezentate de . privind gradul mare de periculozitate existent pe teritoriul unității, a atribuțiilor îndeplinite, a muncii efectiv prestată, a condițiilor de lucru reale în care a activat apelantul, expertiza a constatat că în perioadele sus-menționate poate beneficia de grupa I-a de muncă, temeiul legal reprezentându-l Ordinul 50/1990, Ordinul 125/1990, completat cu avizele ulterioare, republicat, art.3, 6, Anexa 1, grupa I-a de muncă, poz.95, poz.124, HG 456/1990, art.1, anexa activităților de grupa I de muncă, poz.2 și poz.8.
Menționează faptul că existența condițiilor grele de muncă și pericol este recunoscută de angajator prin înscrisurile consemnate în carnetul de muncă, astfel că a beneficiat pe toata perioada lucrată de sporuri salariale pentru muncă în condiții grele, spor de periculozitate și spor de toxicitate; cazuri de explozie datorate cedării accidentale a materialelor, conductelor sau utilajelor ce aparțin instalației; cantități mari de gaze urmate de incendii și explozii catastrofale.
Consideră sentința apelată nelegală și netemeinică și pentru că instanța a ignorat concluziile raportul de expertiză tehnică judiciară înlăturându-le fără a aduce în loc un argument legal sau un alt mijloc de probă.
Astfel, conform raportului de expertiză tehnică judiciară (raport ce s-a făcut cu convocarea părților, cu identificarea locului, a sarcinii și condițiilor de muncă) în baza datelor prezentate în dosarul instanței, a datelor puse la dispoziție în cadrul întâlnirii cu părțile în dosar, a legislației în vigoare care reglementează încadrarea în grupele I și II de muncă, a actelor normative emise de . - Divizia Rafinăria Petrobrazi, a condițiilor rele de muncă (noxe, stare de pericol, stres), a atribuțiilor de lucru în care și-a desfășurat activitatea apelatul-reclamant, de locurile de muncă și munca efectiv prestată de acesta, expertiza a concluzionat că poate beneficia de grupa I a de muncă.
Precizează că expertiza este un raport de specialitate pe care îl întocmește și îl emite un expert într-un domeniu. Expertiza tehnică judiciară este expertiza tehnică efectuată de experți sau specialiști din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei.
Expertiza judiciară = mijloc de probă care se dispune, la cerere sau din oficiu, de către organul în drept când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, sunt necesare cunoștințele unui expert sau, în cazurile prevăzute de lege, ale unui specialist, dintr-un anumit domeniu.
În concluzie, instanța a încuviințat expertiza tehnică judiciară în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, respectiv „să se precizeze dacă reclamantul beneficiază de grupa I în procent de 100%, în funcție de meseriile avute, atribuțiile prestate, munca efectiv îndeplinită la locul de muncă, condițiile de lucru pentru perioadele expres menționate în cererea de chemare în judecată”, raportul de expertiză tehnic constituind mijloc de probă.
Printr-o altă critică, se susține că hotărârea nu cuprinde explicit motivele respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune și nu sunt examinate probele sub aspectul raționamentului pentru care au fost admise și apreciate ca fiind concludente și utile dezlegării pricinii. În raport cu prevederile legale, hotărârea trebuie să cuprindă explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune or, în cazul de față nu s-au examinat probele și nu s-a răspuns la toate apărările formulate de părți.
În plus, menționează faptul că deși instanța a încuviințat proba cu expertiză de specialitate, dar nu a examinat acest mijloc de probă și nu a motivat de ce a ignorat concluziile raportului de expertiză.
Potrivit dispozițiilor C.proc.civ., hotărârea judecătorească cuprinde în mod obligatoriu considerentele, adică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au încălcat cererile părților. Motivarea înseamnă în fapt încadrarea unei situații particulare de speță în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi. Lipsa de motivare a unei hotărâri judecătorești nu numai că nesocotește dispozițiile Codului de procedura civila, ci poate constitui o încălcare a art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Motivarea este de esența hotărârilor și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. În hotărâre trebuie să fie arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost ele soluționate.
Din analizarea sentinței apelate, se observă faptul că în hotărâre nu s-au arătat motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, mai mult decât atât nu s-a motivat de ce concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară au fost înlăturate.
În fine, susține că instanța de fond a menționat faptul că funcția de lăcătuș nu se încadrează în niciuna din ipotezele locurilor de muncă enumerate în anexa 1 la Ordinul 50/1990 (poz.95 și poz.124) privitoare la grupa I de muncă" poz. 95 „Operațiile de sudură efectuate în interior la nave (secții și . cilindrii de locomotive, stâlpi metalici închiși, rezervoare, bazine și alte instalații asemănătoare. Lăcătușii construcții și reparații nave și tubulturi care lucrează împreună cu sudori în aceleași condiții de muncă".
Ordinul nr. 50/1990 al MMPS, MS, CNPM pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în gr. I și II de muncă în vederea pensionării, cu completările ulterioare. Art.3. "Beneficiază de grupa I și II potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2". Art.4. încadrarea în grupele I și II de munca se va face în situația în care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicate de protecție a muncii.
Ordinul 50/1990 completat cu nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990 a reglementat principiul de baza privind extinderea acordării grupei de muncă în funcție de analizarea concretă a condițiilor de muncă.
Instanța poate asimila activitatea desfășurată de apelantul-reclamant cu activitățile prevăzute de Ordinul nr.50/1990, acest lucru se poate constata, alături de îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale prevăzute în ordin, prin administrarea probei cu expertiză de specialitate, precum și pe baza înscrisurilor de la dosar.
Se arată că în cauză a fost administrată proba cu expertiză, ocazie cu care s-a constatat mediul de lucru, condițiile în care și-a desfășurat activitatea apelantul-reclamant și riscurile la care a fost supus. Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauza a rezultat faptul că acesta poate beneficia de grupa I de muncă în perioadele 27.07._81 și 10.01.1983 - 1.12.1997.
Ordinul 50/1990 reglementează acordarea grupelor de munca în baza a patru principii, și anume activitatea desfășurata condițiile de muncă; categorii de personal care prestează activitatea și timpul de muncă, ordinul neavând caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele nr.1 și 2 la ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii.
Voința legiuitorului a fost aceea de a acorda un beneficiu angajaților ce erau încadrați în locuri de muncă ce își desfășurau activitatea sau se încadrau în categorii profesionale care implicau un grad ridicat de noxe, condiții nefavorabile de climat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc de explozie, iradieri sau infectare, inclusiv pentru cei care au lucrat în aceste condiții anterior anului 1990, astfel că pentru perioada 1976 - 31 decembrie 1989, încadrarea nu a fost condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.258 din 20.09.2004 că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prezentate în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
În concluzie, arată că în activitatea sa apelantul a fost supus unui cumul de factori de risc datorați echipamentelor de muncă, mediului de muncă dar și factori de risc legați de sarcina de muncă ce determină suprasolicitare fizică și psihică, putând fi raportată la prevederile Ordinului 50/1990, apreciind că din analiza atâta a locurilor de muncă cât și a condițiilor de lucru sunt întrunite criteriile de încadrare în grupa I în procent de 100%.
Solicită admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii, în sensul de a se constata că în perioadele 27.07._81; 10.01.1983 - 1.12.1997 a lucrat în locuri de muncă și condiții care se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100% și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Pârâta O. P. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că apelul formulat este nefondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
P. cererea de chemare în judecată reclamantul I. N. a solicitat să se constate că pentru perioadele 27.07._81, 10.01._97, 01.12._01, cât a îndeplinit funcția de lăcătuș la Secția Căi Ferate Uzinale, Atelierul mecanic, a desfășurat activități în locuri și condiții ce se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%.
Potrivit dispozițiilor pct. 3 și 6 din Ordinul nr. 50/05.03.1990 beneficiază de încadrarea în grupele I si II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca făcându-se de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
În baza pct. 4 din ordin încadrarea in grupele I si II de muncă urma a face în situația în care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii.
În consecință, dacă activitatea desfășurată de o persoană într-un loc de muncă se încadrează în categoriile prevăzute în anexa nr.1 sau 2, atunci această persoană poate beneficia de încadrarea în grupa I sau a II-a după caz, în situația în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute în Ordinul nr. 50/1990, și anume:
1.persoana a lucrat efectiv la locurile de muncă incluse în grupa I sau a II –a de muncă în proporție de 50% din programul de lucru pentru grupa I de muncă, respectiv în proporție de 70% din programul de lucru pentru grupa a II-a de muncă;
2.din buletinul de determinare a noxelor rezultă existența unor condiții deosebite la locul de muncă, în sensul că nivelul noxelor la locul de muncă depășește nivelul maxim admis prevăzut de în normele de protecție a muncii.
P. excepție, pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975, respectiv între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I sau a II-a de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
3.există nominalizarea persoanei de încadrare în grupa I sau a II-a de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Din coroborarea dispozițiilor pct. 2 și 3 din Ordinul nr. 50/1990 rezultă cu claritate faptul că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă este condiționată imperativ de prestarea activității la locurile de muncă și activitățile prevăzute, enumerate în anexele 1 sau 2, după caz, sau în cazul unor activități specifice ( cum este domeniul industriei chimice și petrochimice) în actele normative cu caracter special.
Or, în ceea ce – l privește pe reclamantul I. N., se observă că locul de muncă ocupat nu este din cele enumerate în anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990, astfel că nu se justifică încadrarea în grupa I de muncă a activității desfășurate în perioadele indicate în raportul de expertiză întocmit de expert L. M. C..
Astfel, expertul identifică activitatea și locurile de muncă ale acestuia cu pozițiile 95, „operațiile de sudură efectuate la interior la: nave (secții și .,cilindri de locomotive, stâlpi metalici închiși, rezervoare, bazine și alte instalații asemănătoare, lăcătușii construcții și reparații nave și tubulatorii care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă “ și 124 „Meseriile și funcțiile de la căile ferate uzinale, linii industriale și forestiere care sunt direct legate de siguranța circulației.
- mecanic locomotivă, mecanic ajutor, fochist și instructor tracțiune;
- impiegat mișcare, șef tură, instructor siguranța circulației, șef stație;
- operatori manevră circulație și tracțiune;
- șef tren, șef manevră, manevrant vagoane, revizor ace, acar;
- lăcătuș revizie vagoane, electromecanic și montator S.C.B. (semnalizare, centralizare, .. 1 la Ordinul nr. 50/1990 . Din probele administrate în cauză, din natura funcției îndeplinite de reclamant (lăcătuș, lăcătuș mecanic), din examinarea atribuțiunilor de serviciu ale acestuia nu reiese că acesta ar fi ocupat vreunul din locurile de muncă enumerate la pozițiile 95 și 124 din Ordinul 50/1990, sau ar fi exercitat activitățile specifice acestor posturi cel puțin 50% din programul normal de lucru pentru a beneficia de încadrarea activității în grupa I de muncă.
În mod asemănător, din examinarea sarcinilor de serviciu ale reclamantului, precum și a specificului secției unde acesta își avea locul de muncă (Secția Căi Ferate Uzinale, Atelierul mecanic) nu reiese că acesta ar fi efectuat activitățile prevăzute la pozițiile 2 și 8 din anexa la HG 456/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică, respectiv „instalațiile care fabrică,vehiculează și depozitează hidrogen sulfurat”, „instalații de fabricare produse aromate, precum și utilizarea acestora la extracții”.
În consecință, în mod legal și întemeiat instanța de fond nu și-a însușit concluziile expertului de specialitate desemnat, ci a apreciat că activitatea reclamantului nu are legătură cu textele de lege indicate în raportul de expertiză, astfel încât nu se justifică încadrarea acesteia în grupa I de muncă, în procent de 100%.
Așa cum a arătat și prima instanță, nu se poate reține nici concluzia expertului în sensul că reclamantul a desfășurat activități în condițiile menționate de HG 456/1990 (pozițiile 2 și 8) întrucât acesta și –a desfășurat activitatea zilnică doar în vecinătatea instalațiilor menționate în cuprinsul textului de lege, nominalizarea din textul de lege referindu-se la personalul ce a lucrat efectiv în cadrul instalațiilor respective.
Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să menționeze, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cum și cele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. 1 pct. b C. proc. civ.
Instanța de fond, în considerentele sentinței, a analizat probele care au fost administrate, a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauza, și a evocat normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținută și argumentată, fiind corolarul motivelor ce o preced.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul I. N., domiciliat în ., nr.470, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.1485 din 27.05.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți O. P. SA, cu sediul în București, ., sector 1 și . lichidator judiciar ROVIGO SPRL, cu sediul în București, ., nr.2, sector 1 și București, ., sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2015.
PreședinteJudecător
V. GheorgheElena-S. L.
Grefier
A. F.
red. SEL/tehn. FA
5 ex.- 5.01.2016
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. C.-A. M.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
