Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr. 1968/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1968/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 1968/2015
ROMÂNIA
C. DE A. PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1968
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - M. I. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1369 pronunțată la 13 mai 2015 de T. Prahova, în contradictoriu cu reclamanta D. (fostă L.) V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 40, ., etaj 6, apartament 127, sector 3 și pârâții C. DE A. BUCUREȘTI cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 5, sector 4 și T. BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 3.
A. scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul-pârât M. Justiției, intimata-reclamantă D. V. și intimații-pârâți C. de A. București și T. București.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
C., având în vedere că apelantul a solicitat judecata cauzei în lipsă, va da eficiență dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza II și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._ , reclamanta D. (fostă L.) V. a chemat în judecată pe pârâții M. Justiției, C. de A. București și T. București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata daunelor-interese moratorii (lucrum cessans), sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 908/28.05.2008 (astfel cum a fost completată prin încheierea de îndreptare a omisiunii vădite din data de 25.06.2008) a Tribunalului Călărași, Secția civilă, definitivă prin nerecurare, calculate pentru perioada septembrie_08 și de la 29 mai 2008 până la executarea integrală și efectivă a întregii creanțe.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 908/28.05.2008 (astfel cum a fost completată prin încheierea de îndreptare a omisiunii vădite din data de 25.06.2008) a Tribunalului Călărași, Secția civilă, definitivă prin nerecurare, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, dispunându-se obligarea pârâților M. Justiției, a Curții de A. București și T. București la plata către reclamanți a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada septembrie_08, sume indexate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă (conform încheierii de îndreptare a omisiunii pronunțate ulterior de către aceeași instanță).
Executarea acestor hotărâri judecătorești este supusă unei proceduri speciale, reglementată de OUG nr. 71/2009, așa cum a fost aceasta modificată și completată prin OUG nr. 18/2010, OUG nr. 45/2010, OUG nr. 113/2010 și prin Legea nr. 230/2011.
Astfel, prin OUG nr. 71/2009 s-a prevăzut că plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedura de executare eșalonată pe o perioada inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare, la care s-a făcut anterior referire, au fost aduse modificări, sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Totodată, prin art. 1 alin. 3 din OUG nr. 71/2009 s-a prevăzut că: „Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.."
Astfel cum se poate constata, titlul executoriu al reclamanților cuprinde pe lângă debitul principal - drepturi bănești constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, și dispoziția de obligare a pârâților la actualizarea acestor sume restante cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, nu însă și la plata dobânzii legale aferente acestor creanțe.
Procedând la executarea benevolă eșalonată a acestui titlu executoriu, conform graficului stabilit prin OUG nr. 71/2009, pârâții ( T. București, din sursele bugetare aprobate și puse la dispoziție cu această afectațiune de către M. Justiției) a realizat o executare parțială a titlului executoriu cu neaplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 cod civil de la 1864, cenzurând în mod nelegal cuantumul total al creanțelor, din cauza acordării actualizării creanțelor prin titlul executoriu însuși și, implicit, considerând că daunele-interese compensatorii (damnum emergens) acordate prin hotărârea judecătorească nu pot fi cumulate cu daunele-interese moratorii prevăzute de art. 1082 și 1088 Cod civil de la 1864, texte care au fost înlăturate de la aplicare.
Posibilitatea acordării daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 a fost statuată în mod explicit prin Decizia nr. 2/2014, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, dat în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil de la 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
Dezlegarea dată prin această decizie este general obligatorie, conform art. 517 alin. 4 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, atât în ce privește dispozitivul ei, cât și considerentele acesteia, potrivit art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă.
Astfel prin recursul în interesul legii s-a reținut: „(...) sunt incidente dispozițiile Invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale."
Astfel cum se poate constata, prin aceste considerente s-a confirmat aplicabilitatea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere de către debitor a obligației, ceea ce presupune atât acordarea actualizării sumelor cuprinse în titlurile executorii, prevăzută expres de dispozițiile art. 1 alin. 3 din OUG nr. 71/2009 (actualizare care, de altfel, a fost acordată, prin însuși titlul executoriu), cât și a dobânzii legale aferente acestor sume de care reclamanta a fost privată prin interpretarea dată de T. Călărași în executarea eșalonată a acestui titlu executoriu, daunele-interese compensatorii (parte Integrantă a prejudiciului) fiind deja acordate prin hotărârea judecătorească menționată.
În ce privește eventualitatea invocării prescripției dreptului material la acțiune în condițiile Decretului nr. 167/1958 (potrivit art. 6 alin. 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil), a precizat reclamanta că solicitarea de acordare a dobânzii legale aferente sumelor acordate prin titlul executoriu este un incident ce privește executarea hotărârii, executarea silită fiind suspendată de drept în temeiul art. 1 alin. 2 din aceeași OUG nr. 71/2009 care prevede: „In cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."
Pe de altă parte, dat fiind momentul pronunțării recursului în interesul legii prin Decizia nr. 2/2014 coroborat cu refuzul Tribunalului București de a recunoaște și această componentă a prejudiciului integral pe care l-a suferit ca urmare a achitării eșalonate a acestor creanțe, se poate constata cu evidență că dreptul la acțiune s-a născut la data pronunțării deciziei în interesul legii, 17.02.2014 ori, cel mai târziu, data publicării acestei decizii în M. Of. nr. 411/3.06.2014, decizie care a tranșat atât cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1082 și 1088 Codul civil de la 1864 în această materie (precum și dispozițiile corespondente din Codul civil din 2009), cât și în ce privește posibilitatea legală a cumulului daunelor interese compensatorii (acordate deja) cu daunele interese moratorii (solicitate prin prezenta cerere).
A considerat reclamanta că revine Tribunalului Călărași competența în soluționarea cererii, în sensul că cererea de față este un accesoriu al creanței principale constituite prin titlului executoriu pronunțat de această instanță, astfel că și această cauză împrumută caracterul de litigiu de muncă recunoscut creanței principale.
În raport de susținerile reclamantei, pârâtul M. Justiției a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii.
Pârâtul a apreciat că, în cauza de față, sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 2 din Decretul nr.167/1958 potrivit cărora „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.
Conform art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, „termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 268 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", astfel încât pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentul introducerii acțiunii.
Totodată, potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
În ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, pârâtul a învederat aplicabilitatea dispozițiilor art.8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care: „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea”.
Având în vedere că prin acțiunea de față reclamanta a solicitat dobânda legală care nu a fost solicitată în termenul legal de prescripție, pârâtul a cerut să se constatate că acțiunea este prescrisă, prin Decizia nr.304/04.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție statuându-se în sensul celor de mai sus, astfel: „…termenul de prescripție pentru acțiunea privind plata dobânzii legale se va socoti pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii”.
În al doilea rând, pârâtul a solicitat a se constata că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, motivat de faptul că daunele-interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese.
De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Potrivit art.1535 N.C.civ. stipulând că „(1)în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”.
În ceea ce privește titlurile executorii, neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.18/2010, O.U.G. nr.45/2010 și Legea nr.230/2011, după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu”.
Prin urmare, pârâtul a menționat că atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamanții nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Prin Decizia nr.190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat următoarele: „Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională.
Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume”.
În aceste împrejurări, a arătat pârâtul că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în OUG nr. 71/2009.
La termenul de judecată din data de 12.02.2015, T. Călărași, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la T. Prahova Secția I Civilă, cauza a fost înregistrata sub nr._ la data de 11.03.2015.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1369 pronunțată la 13 mai 2015, T. Prahova a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții M. Justiției prin întâmpinare și a respins acțiunea pentru perioada anterioară datei de 26.11.2011, ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință, s-a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească reclamantei dobânzile legale aferente sumelor datorate în baza titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 908/28.05.2008 a Tribunalului Călărași, definitivă prin nerecurare, de la data 26.11.2011 și până la data plății efective.
Potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul M. Justiției, tribunalul a reținut că, potrivit art.6 alin.4 din NCC și art. 201 din Legea nr. 71/ 2011, prescripțiile începute sub legea veche rămân guvernate de dispozițiile legale care le-au instituit.
Dobânda penalizatoare pentru întârzierea în executarea unei obligații cu executare succesivă are natura juridică a unei prestații succesive, dreptul la acțiune privind fiecare prestație fiind supus unui termen de prescripție distinct (aspect statuat constant în literatura juridică și în jurisprudență – ex. Decizia nr. 1366/1981 a Secției Civile a Tribunalului Suprem).
S-a mai arătat că atât timp cât dobânzile moratorii solicitate prin prezentul demers judiciar nu au fost stabilite prin hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii, fără a opera vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției, întrucât debitorii nu au recunoscut că datorează aceste sume, în temeiul art.248 alin.4 C.pr.civ., coroborat cu art.12 din Decretul nr.167/1958, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 26.11.2011, invocată de pârâtul M. Justiției și, pe cale de consecință, a respins această pretenție, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta D. (fostă L.) V., este în posesia unui titlu executoriu încă din anul 2008, reprezentat de sentința civilă nr.908/28.05.2008 pronunțată de T. Călărași în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, prin care au fost acordate doar sumele reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, pentru perioada septembrie_08, actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi, pe cale separată, nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
În primul rând, tribunalul a constatat că îndreptățirea reclamantei de a primi și dobânda legală este prevăzută de legea generală art.1088 C.civ. care prevede că la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune - interese se cuvin fără ca, creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept ale cărui dispoziții au fost preluate în mod asemănător de art.1535 din Noul Cod civil.
În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune - interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit”. Pe de altă parte, legea specială aplicabilă în cauză, respectiv, art.166 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, prevede că „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului”.
Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr.9/ 2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr.13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar).
Dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și de existența sau nu a culpei debitorului, indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți (chiar și dispozițiile art.1535 din Noul Cod civil fac referire numai la cuantumul stabilit de părți prin contract, fără ă fi necesară încheierea unei convenții nici măcar pentru determinarea acestuia).
În lipsa unei convenții cu privire la cuantum, acesta se determină potrivit dispozițiilor legale. În niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens), indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal; existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumata de dispozițiile legale menționate anterior).
În al doilea rând, tribunalul a reținut că actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală sunt două noțiuni distincte, care nu se suprapun, ele fiind menite să asigure despăgubiri pentru prejudicii total diferite.
Actualizarea cu indicele de inflație are rolul de a reîntregi valoarea reală a sumei datorate și de a repara prejudiciul suferit de creditor ca urmare a devalorizării monedei naționale.
În cazul răspunderii civile, indiferent dacă este contractuală, ca în prezenta cauză, sau delictuală, actualizarea cu indicele de inflație acoperă prejudiciul efectiv (damnum emergens).
Dobânda legală se acordă pentru a compensa foloasele nerealizate de creditor din cauza neexecutării la timp a obligației de către debitor (lucrum cessans),
De altfel, dispozițiile O.U.G. nr.13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
T. a apreciat că, în prezenta cauză, reclamanta este îndreptățită, în mod evident, la cuantumul dobânzii penalizatoare calculată, după . O.G. nr. 13/2001, potrivit acestui act normativ, dobândă penalizatoare fiind definită de art.1 alin. 3 ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
Până la data de 01 septembrie 2011, când a intrat în vigoare O.G. nr.13/ 2011, dobânda legală urmează a fi calculată potrivit dispozițiilor O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești care nu făcea această distincție și care reglementa numai dobânda penalizatoare, iar nu și pe cea remuneratorie.
Un alt argument pentru care tribunalul a apreciat că reclamanta este îndreptățită la repararea prejudiciului suferit prin neexecutarea de bunăvoie a obligației de plată stabilită în sarcina debitorilor, este acela că existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului, cum este O.U.G. nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, nu poate înlătura îndreptățirea acesteia la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării de bunăvoie a obligației.
Un astfel de act normativ emis chiar de debitor nu poate schimba data scadenței obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, întrucât, pe de o parte, s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, iar pe de altă parte, cele mai multe titluri executorii erau scadente anterior intrării în vigoare a acestuia, iar înlăturarea caracterului exigibil al creanței ar echivala cu aplicarea retroactivă a legii care este interzisă de dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României.
În realitate, O.U.G. nr.71/2009 a avut ca efect numai amânarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ce obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, iar nu și amânarea sau anularea retroactivă a scadenței acestora.
Dispozițiile O.U.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar nu se aplică numai plăților din tranzacțiile comerciale, ci tuturor obligațiilor bănești, chiar actul normativ menționat făcând distincția dintre modul stabilire a dobânzii legală penalizatoare în raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante și modul de stabilire a aceleiași dobânzi legale raporturile dintre alți subiecți de drept, ceea ce înseamnă că se aplică și altor obligații bănești, iar nu numai celor născute între profesioniști care, în cea mare parte, sunt foștii comercianți.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele - interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Chiar dacă, reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin O.U.G. nr.71/2009 poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
T. a mai reținut că în condițiile în care, debitorii nu au avut acordul reclamantei în calitate de creditoare, la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua, eșalonat, prin ordonanțe succesive. Faptul că debitorul M. Justiției a efectuat plăți din conturi special alimentate, denotă posibilitatea reală de plată din partea sa, situație care conduce la concluzia că se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului, nefiind vorba de o situație care ar exonera pe debitor de răspundere.
Mai mult decât atât, s-a apreciat că este posibilă, în cazul drepturilor salariale restante, obligarea angajatorului atât la plata actualizării cu inflația a sumei restante, cât și la plata dobânzii.
Astfel, în materia răspunderii civile este incident principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, ceea ce înseamnă atât acordarea prejudiciului efectiv, cât și a beneficiului nerealizat. Dobânda legală are natura juridică a beneficiului neacordat, aceasta fiind reglementată de lege ca o măsură de compensare a prejudiciului generat de plata cu întârziere a unei sume de bani.
În ceea ce privește actualizarea cu inflația, tribunalul a reținut că aceasta nu poate fi considerată o instituție echivalentă, ca natură juridică, cu dobânda legală ori permisă de legiuitor ca o măsură de compensare a prejudiciului generat de plata cu întârziere a unei sume de bani.
Actualizarea cu inflația presupune aducerea la aceeași valoare economică (putere de cumpărare) a unei sume de bani, în condițiile în care în piață se manifestă, fie un fenomen inflaționist care are ca efect deprecierea monedei de referință, fie un fenomen de deflație ce are ca efect aprecierea monedei de referință.
Așadar, actualizarea cu inflația depinde exclusiv de fenomene ce țin de puterea de cumpărare a monedei de referință la intervale de timp diferite.
În funcția de evoluția acestor fenomene economice, cantitatea de produse și servicii ce pot fi cumpărate/plătite cu o anumită sumă de bani la un moment dat, poate fi cumpărată/plătită la un moment ulterior, fie cu aceeași sumă de bani (în condiții de stabilitate economică), fie cu o sumă de bani mai mică (în caz de deflație), fie cu o sumă de bani mai mare (în caz de inflație).Așadar, actualizarea cu inflația nu presupune, în mod necesar, o sumă de bani mai mare și, în niciun caz, nu are ca efect producerea unui avantaj economic pentru vreuna dintre părți, în condițiile în care, rolul său este acela de a determina cantitatea de monedă ce are aceeași putere economică cu o altă cantitate de monedă la un moment anterior.
Prin urmare, teoretic, aplicând mecanismul actualizării cu inflația, pentru o anumită sumă de bani ce trebuia plătită de un debitor în urmă cu o perioadă de timp, se poate ajunge la situația posibilă de a se plăti aceeași sumă, deși la nivelul percepției generale, comune, actualizarea cu inflația este considerată a avea drept
efect acordarea unei cantități mai mari de monedă (deoarece, în România s-a manifestat aproape mereu un fenomen inflaționist), în realitate, acest efect nu se produce întotdeauna.
În raport de considerentele arătate, instanța a apreciat că mecanismul de actualizare cu inflația a unei sume de bani nu poate fi considerat decât ca o operațiune care are drept rezultat determinarea prejudiciului efectiv, iar nu a beneficiului nerealizat.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și Decizia nr.2 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.21/2013 prin care s-a admis recursul în interesul legii în sensul că, în aplicarea disp. art.1082 și art. 1088 C.civ. 1864, respectiv art.1531 alin.1, alin.2 Teza 1 și art.1535 alin. 1 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în condițiile art.1 și art.2 din O.U.G. nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/ 2011, cu modificările si completările ulterioare.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul, în baza art.1073, art.1082, art.1088 și art.1101 C.civ. de la 1846, art.1535 și art.1536 din Noul Cod civil, art.166 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr.13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar, a admis în parte acțiunea, în sensul obligării pârâților la plata către reclamanta D. (fostă L.) V., a dobânzilor legale aferente sumelor datorate în baza titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 908/28.05.2008 a Tribunalului Călărași, definitivă prin nerecurare, de la data 26.11.2011 și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel M. Justiției care a solicitat instanței de control judiciar să constate că între această instituție și intimata-reclamantă nu există raporturi de muncă.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a arătat că ținând cont de calitatea de ordonator de credite a ministrului justiției, M. Justiției are rolul, de a asigura fondurile necesare instanțelor, virarea efectivă a fondurilor deschise efectuându-se direct în conturile instanțelor judecătorești, deschise la trezoreriile locale, care au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective. Pe de altă parte, trebuie observat că M. Justiției nu poate fi obligat la plata dobânzii legale pentru sumele de bani cuprinse în titlurile executorii, întrucât acesta doar alocă sumele de bani necesare.
Potrivit HG nr.652/27.05.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, art.6 din pct.VII-(3) în domeniul gestionării resurselor „ asigură fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiilor publice din sistemul justiției pentru care ministerul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului; repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărește modul de utilizare a acestora".
În susținerea acestei idei, apelanta a invocat și prevederile art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, referitoare la rolul ordonatorilor de credite în care se precizează că, "(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și credite bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiile publice din subordine sau coordonare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii
(2) Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în termen de 15 zile de ia . legii bugetare anuale."
Totodată, potrivit art.44 alin.(1) din Legea nr.304/2004, " președintele curții de apel are calitatea de ordonator secundar de credite, iar președintele tribunalului are calitatea de ordonator terțiar de credite."
Așadar, susține apelantul, M. Justiției nu are obligația de a plăti dobânda legală pentru sumele stabilite prin titlurile executorii deoarece, așa cum a arătat, acesta doar alocă sumele de bani solicitate de reclamanți.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, se susține că daunele-interese constând în dobânda legală nu pot fi datorate pentru întârziere în executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, însă, singura situație în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituția publică) nu ar executa creanța în cuantumul și la termenul stabilit de OUG 71/2009.
Învederează apelanta că, în speță, creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadentă. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, după cum urmează: „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, susține apelantul, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadentă, nu se pot acorda dobânzi pentru neexecutare.
De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat următoarele: „Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională
În aceste împrejurări, plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G 71/2009, în acest mod adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG 977/2013, HG 248/2014, HG 551/2014, H.G. 870/2014, HG nr. 1105/2014 .
De asemenea, în decembrie 2014, prin O.U.G 74/2014 privind rectificarea bugetară pentru anul 2014 au fost achitate anticipat toate sumele datorate pentru anul 2015 conform eșalonării descrise de O.U.G nr, 71/2009.
În raport de motivele invocate, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, ca neîntemeiată.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, C. constată următoarele:
Apelantul M. Justiției, printr-o primă critică a susținut greșita obligare a sa, la plata dobânzilor aferente sumelor datorate prin titluri executorii, invocând dispoziții din Hotărârea Guvernului nr. 625/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției.
Raportat la acestea C. reamintește că, obiectul cererii de chemare în judecată a fost reprezentat de repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a neexecutării titlurilor executorii prin care s-a recunoscut judecătorește dreptul acesteia de a beneficia de anumite sporuri.
La baza demersului judiciar al reclamantei au stat mai multe dispoziții din Codul civil de la 1864 și actualul Cod civil în vigoare prin raportare la prevederile OUG nr. 71/2009, precum și cele statuate prin Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.
În condițiile în care în litigiul soluționat prin hotărârea ce constituie titlu executoriu, M. Justiției a figurat în calitate de pârât și a căzut în pretenții fiind la rândul său obligat la plata către reclamanta din prezenta cauză a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pe perioada septembrie_08, în mod corect tribunalul prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac a admis pretențiile și în raport de acesta și a stabilit obligația sa de a plăti dobânzi aferente sumelor datorate.
În atare context, sunt lipsite de relevanță juridică trimiterile apelantului pârât la dispozițiile privitoare la calitatea sa de ordonator de credite.
Având în vedere împrejurarea că celelalte nemulțumiri exprimate de M. Justiției prin apelul declarat vizează aspecte privind condițiile acordării dobânzii legale pentru sumele cuprinse în titluri executorii față de dispozițiile OUG nr. 71/2009 și ale Legii nr. 230/2011, faptul că, în speță, creanțele nu sunt exigibile și în acest context nu se pot acorda dobânzi și nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ele vor fi analizate concomitent, urmând ca instanța să le răspundă pe baza unor considerente comune.
Problema ce se cere a fi tranșată în cauza dedusă judecății se referă la existența prejudiciului și la natura acestuia, respectiv la îndreptățirea reclamantei de a obține reparație sub forma daunelor interese moratorii și dacă acestea constau doar în actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial, așa cum se susțin apelanții, ori în dobânda legală, înțeleasă separat de actualizarea la inflație, așa cum susține reclamantul.
Potrivit art.1535 din Noul Cod civil – „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”
Fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul creditoarei (al reclamantei) la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial. O astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Cu privire la motivul de apel potrivit căruia creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadenta, fiind afectate de un termen suspensiv, ca urmare a reglementarii unei proceduri speciale de executare, C. retine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâre judecătorească reclamanta are un titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive, respectiv prin OUG 71/2009 și L.230/2011. Plata creanței reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu a fost eșalonată independent de voința reclamantei, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
Aceasta nu înseamnă că respectivele creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, așa cum susține apelantul cu motivarea că în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, iar executarea ei se poate cere numai după împlinirea lui.
În cauză nu este vorba de o astfel de creanța la care face referire apelantul, deoarece creanțele au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească, iar această hotărâre pronunțată în materia conflictelor de muncă este definitivă și executorie potrivit art. 289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că sumele stabilite în cuprinsul ei, de la data pronunțării, au devenit certe, lichide și exigibile. Creanțele reclamantei constatate prin hotărâre judecătorească își păstrează caracterul exigibil, fiind eșalonată doar punerea în executarea a hotărârilor judecătorești.
Dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamantului la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți.
În niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
De altfel, se impune a se face precizarea că prin decizia civilă nr. 2/17 februarie 2014, pronunțată cu ocazia soluționării recursului în interesului legii în ceea ce privește acordarea de dobânzi în spețele de acest gen s-a stabilit de Î.C.C.J. că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual sau delictual al obligației, daunele interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale acestea constau în existența unei fapte ilicite, a vinovăției, existența unui prejudiciu și a legăturii de cauzalitate dintre acestea.
I.C.C.J. a apreciat că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul suferă un prejudiciu a cărui existență a fost confirmată de OUG nr. 71/2009 care prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului creat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acodarea de daune interese compensatorii.
Sub aspectul existenței faptei ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat de instanța supremă că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece nu se poate reține că OUG nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației. Astfel, s-a considerat că acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de excutare provine chiar de la debitor, nu de la un terț. Având în vedere argumentele expuse în precedent instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru obligarea pârâților la plata dobânzilor datorate.
Prin urmare, reclamanta, în calitate de creditoare este beneficiara acestor dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar ea datorită actelor normative menționate în precedent a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească.
Soluția de obligare a apelantului la plata dobânzii se impune și datorită faptului că amânarea executării datoriei sau eșalonarea acesteia a fost dispusă prin ordonanță de urgență a guvernului, fără acordul reclamantei creditoare, iar termenul stabilit pentru executarea întregii sume depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, și nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
Cert este că problema acordării acestor dobânzi pentru plata cu întârziere a sumelor din titlurile executorii eșalonate a fost lămurită în considerentele deciziei nr. 21/2015 a ICCJ. În acest sens s-a menționat că dacă eșalonarea a presupus fixarea unui alt termen pentru executarea parțială a obligației de plată și o astfel de plată parțială nu întrerupe cursul prescripției dreptului de a solicita aceste dobânzi înseamnă că obligația principală, respectiv dreptul la executarea silită a titlurilor executorii nu s-a prescris, iar dobânda percepută debitorului pentru neexecutare curge, pentru tranșele achitate, de la data pronunțării hotărârii până la data plății tranșelor, iar, pentru sumele neachitate, curge în continuare până la data plății efective.
În continuare s-a detaliat că pentru suma rămasă restantă după plata parțială, dobânzile penalizatoare curg în continuare și pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acțiunii, iar pentru tranșele din debitul principal ce au fost achitate cu mai mult de trei ani anteriori introducerii acțiunii ce pretinde plata acestora, dobânzile s-au prescris și nu mai pot fi solicitate.
În consecință, s-a concluzionat că raportat la distincțiile expuse anterior, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a
obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei
introducerii acțiunii.
Prin urmare la calculul acestor dobânzi, cu ocazia plății lor, urmează a fi avute în vedere aceste considerente, iar opinia apelantului în sensul că, de plano, pentru sumele achitate ( indiferent de data la care s-a făcut plata acestora ) nu se mai justifică obligarea sa la plata lor nu poate fi primită.
În raport de toate aceste argumente instanța apreciază că nu pot fi primite criticile apelantului, iar hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală. Pe cale de consecință, în baza art. 480 din NCPC instanța va respinge ca nefondat apelul declarat și va menține ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5 împotriva sentinței civile nr. 1369 pronunțată la 13 mai 2015 de T. Prahova, în contradictoriu cu reclamanta D. (fostă L.) V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 40, ., etaj 6, apartament 127, sector 3 și pârâții C. DE A. BUCUREȘTI cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 5, sector 4 și T. BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 3.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. M. I. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GV
Tehnored.PJ
6 ex/09.12.2015
j.f. N. A.
df._ T. Prahova
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1971/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
