Obligaţie de a face. Decizia nr. 450/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 2271/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 450
Ședința publică din data de 26 martie 2015
Președinte - M. P.
Judecător - C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROF. I. N.”, cu sediul în municipiul B., ., județul B., în numele membrilor de sindicat B. C., C. M., I. G., M. G., P. D., T. S. și Z. M., împotriva sentinței civile nr. 1333 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul pârât C. E. B., cu sediul în mun. B., .. 15, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant S. Învățământului Preuniversitar „Prof. I. N.” reprezentat de consilier juridic Vornicița V., lipsind intimatul pârât C. E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Consilier juridic Vornicița V., având cuvântul pentru apelantul reclamant, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului reclamant în susținerea apelului.
Consilier juridic Vornicița V., având cuvântul pentru apelantul reclamant, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii pe fond a acțiunii, pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel, fără cheltuieli de judecată, având în vederea faptul că instanța de fond a făcut confuzie între noțiunea de salariu de bază potrivit încadrării și salariul de bază brut, noțiuni care nu sunt identice.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de 14.07.2014, reclamantul S. Învățământului Peuniversitar „PROF. I. N.” B., în numele membrilor de sindicat B. C., C. M., I. G., M. G., P. D., T. S. și Z. M., în contradictoriu cu pârâtul C. E. B., a solicitat, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea angajatorului la:
1) calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte;
2) calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte;
3) plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform capetelor 1-2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic”.
Personalul administrativ sau nedidactic din unitatea de învățământ, membrii de sindicat ale căror drepturi le reprezintă, este salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitatea de învățământ pârâtă, atunci când s-a stabilit salariul de bază, dar și sporul de vechime în muncă.
În ceea ce privește salariul de bază potrivit încadrării, a precizat că hotărârile de guvern au stabilit valoarea salariului minim pe economie în fiecare an, indicând și actele normative pentru salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Pe baza acestor norme, a apreciat reclamantul că salariul de bază stabilit prin actele normative din domeniul salarizării personalului plătit din fondurile publice și salariul de bază potrivit încadrării, la care face trimitere hotărârea de guvern prin care se stabilește salariul minim pe economia națională, sunt identice.
Membrii de sindicat reprezentați au fost salarizați în luna decembrie 2009, conform Anexei V/2b din O.G. nr. 10/2008, categoria alte funcții comune din sectorul bugetar - salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere - reparații și de deservire - funcții de execuție pe trepte profesionale.
S-a învederat instanței că, deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/_, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar și de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, în anul 2010, personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 și-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
A precizat reclamantul că, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%. Totodată, majorările acordate în anul 2012 s-au calculat tot în raport de salariile de bază prevăzute de anexa V/2 b la O.G. nr. 10/2008 (art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 2013 ( art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012), dar și pentru anul 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013).
Reclamantul a susținut că, din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008, rezultă, fără putință de tăgadă, că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime și maxime, respectiv, 641 lei (minim) și 675 lei (maxim), sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care, la data de 01.01.2011, era de 670 de lei.
Pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 01.01.2012, când salariul minim brut pe țară garantat în plată a devenit 700 de lei, salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la O.G. nr. 10/2008.
Faptul că salariile de bază au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată ar rezulta și din adeverința eliberată de pârâtă, precum și din statele de plată, cu aplicarea art. 22 din O.G. nr. 10/2008, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013.
Acordarea sporului de vechime a fost recunoscută și de contractele colective de muncă, în raport de tranșele de vechime.
Solicită să se aibă în vedere și prevederile art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României; legea fundamentală - la art. 41 alin. (5) - garantează nu numai dreptul la negocieri colective, ci și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, iar art. 41 alin. (2) din Constituție, consacră dreptul tuturor salariaților la măsuri de protecție socială (ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională etc.).
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 și următoarele, art. 194 Cod Procedură Civilă, art. 40 alin. 2 lit. c, art., 162 alin. 3, art. 171, art. 229 alin. (4) și art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 28 și art. 208-21 1 din Legea dialogului social nr. 11, republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1193/24.11.2010, H.G. nr. 1225/14.12.2011, H.G. nr. 23/22.01.2013, H.G. nr. 871/14.11.2013, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Învățământ înregistrat sub nr. 596/12.11.2007, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României, pe dispozițiile H.G. nr. 281/1993, ale Legii-cadru nr. 330/2009, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale O.U.G. nr. 19/2012, ale O.U.G. nr. 84/2012 și cele ale O.U.G. nr. 103/2013, dar și pe cele ale art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alin. 4 (actualmente art. 166 alin. (4), art. 268 și art. art. 295 alin. (1) - actualmente art. 278 alin. (1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, art. 1088 Cod civil, art. 1530 NCC.
În susținerea acțiunii, reclamantul înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și orice alte probe a căror necesitate va rezulta pe parcursul dezbaterilor.
Solicită, de asemenea, în completarea probei cu înscrisuri, să se solicite unității școlare pârâte să depună la dosar extrase de pe statele de plată din perioada 01.01.2012 - data depunerii prezentei cereri.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: tabel cu membrii de sindicat; adeverința emisă de unitatea de învățământ pârâtă, extras din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012.
În termenul legal stabilit de art. 201 alin. 5, rap. la alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 1333 din 15 decembrie 2014, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „PROF. I. N.” B., în numele membrilor de sindicat B. C., C. M., I. G., M. G., P. D., T. S. și Z. M., în contradictoriu cu pârâtul C. E. B..
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul B. a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați la C. E. B., ca personal nedidactic, astfel cum rezultă din adeverința nr. 1591/23.04.2014, depusă la fila 19, și au avut următoarele salarii de încadrare: 582 lei, în ianuarie 2012, și 675 lei, din februarie 2013.
Au fost încheiate acte adiționale la contractul de muncă (filele 48-61), pentru salariul de încadrare stabilit din ianuarie 2012, fiind menționat separat sporul de vechime.
Obiectul principal al acțiunii îl reprezintă cererea de obligare a angajatorului de a calcula și plăti reclamanților, începând cu 01.01.2012, salariul, în raport de salariul de bază minim pe țară, garantat în plată.
Pentru anul 2012, actul normativ care stabilește salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este H.G. nr. 1225/2011, care, la art. 1 prevede: „Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore în medie pe lună în anul 2012, reprezentând 4,13 lei/oră. Art. 2 din aceeași hotărâre stabilește nivelul salariul minim și pentru personalul din sectorul bugetar: „nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1”. Răspunderea care poate fi stabilită în situația în care se stabilesc salarii de bază sub nivelul celui minim este contravențională, iar competența de a aplica amenzile de la 1000 la 2000 lei aparține personalului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin inspectoratele teritoriale de muncă județene și al municipiului București, împuternicit, după caz, prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale (art. 3 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1225/2011).
În anul 2013, salariul minim brut a fost reglementat prin H.G. nr. 23/2013, care, la art. 1 alin. 1 și 2 prevede: „Începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră.
(2) Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.”
Au fost stabilite aceleași reguli, ca în anul 2012, în privința salariului minim pentru sectorul bugetar și răspunderea contravențională.
Prin H.G. nr. 871/2013, s-a prevăzut: art. 1 „(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,059 lei/oră.
(2) Începând cu data de 1 iulie 2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 900 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014, reprezentând 5,357 lei/oră.”
De asemenea, la art. 2 se menționează același nivel pentru sectorul bugetar, iar la art. 3 se stabilește contravenția.
Salarizarea reclamanților, începând cu anul 2010, s-a făcut conform Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nr. 330/2009. Reîncadrarea s-a făcut de către angajator, nu a fost supusă negocierii, ci putea fi numai contestată, conform art. 34 din Legea nr. 330/2009: „Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.” Acest act normativ stabilește natura administrativă a actului de încadrare/reîncadrare și procedura prealabilă de contestare. Pentru perioada analizată, se poate constata că unitatea școlară nu a emis decizii, fiind semnate numai acte adiționale la contractul de muncă.
Instanța a menționat dispozițiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, conform cărora „începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. Reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009 (art. 30 alin. 4).
Funcțiile reclamanților sunt cele prevăzute de Anexa nr. II/14 – „Salarii de bază pentru personalul plătit din fonduri publice, care desfășoară activitate de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pentru care s-au stabilit coeficienți de ierarhizare, în vederea determinării salariului, cu precizarea că, în anul 2010, potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, personalul aflat în funcție și-a păstrat salariul, fără a fi afectat de reducerea cheltuielilor de personal. În același sens, sunt și dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 1/2010.
Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. 2, a stabilit că, „în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar la alin. 3 că „personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.” Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor Legii nr. 285/2010 este de competența ordonatorilor de credite, conform art. 7 alin. 1.
Pentru anul 2012, O.U.G. nr. 80/2010, la art. 4, a stabilit: „În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Nici în anii 2013 și 2014 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 (actuala lege de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice), după cum rezultă din art. 10 din această lege, coroborat cu art. 2 din O.U.G. nr. 84/2010, art. 4 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, art. 4 din O.U.G. nr. 84/2010.
Reținând că aceste norme sunt de trimitere la salariul avut la 31.12.2009, instanța a observat că valoarea este cea determinată de O.G. nr. 10/2008 (a cărei aplicare a fost prelungită prin O.U.G. nr. 31/2009, pentru luna aprilie 2009, și prin O.U.G. nr. 41/2009, pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009), care, în Anexa V/2b a stabilit, la 01.04.2008 și la 01.10.2008, grile de salarizare pentru personalul din activitatea de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, între valori minime și maxime, pe trepte de salarizare.
Instanța a constatat că valoarea salariilor de încadrare este cea reglementată prin actul normativ indicat, special. În fapt, reclamanții au încasat valoarea salariului minim pe economie, situație în care nu se poate determina valoarea salariului de bază prin raportare la hotărârile de guvern care au stabilit valoarea salariului minim pe țară, act normativ cu caracter general, a cărui încălcare poate determina stabilirea răspunderii contravenționale, iar nu obligarea ordonatorilor de credite la o altă modalitate de calcul al salariilor.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a constatat că este neîntemeiat capătul principal de cerere, ca atare, și cererile accesorii, având ca obiect calculul sporului de vechime și obligarea la plata diferențelor actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Învățământului Preuniversitar „PROF. I. N.” B., în numele membrilor de sindicat B. C., C. M., I. G., M. G., P. D., T. S. și Z. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, reclamantul a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată am solicitat obligarea pârâtului la: calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 și până Ia data pronunțării hotărârii, pentru categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate Ia nivelul unității de învățământ pârâte; calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamanților, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1, începând cu 01.01.2012 Și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte; plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate Și cele cuvenite conform capetelor 1-2 ale cererii de chemare în judecată, începând cu 01.01.2012 și până Ia data pronunțării hotărârii judecătorești, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plații, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.
Apelantul a arătat că motivarea instanței de fond este nelegală, pentru următoarele considerente:
La momentul aplicării dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și a OUG nr. 1/2010, nivelul salariului minim pe economie stabilit prin hotărâre de Guvern era de 600 lei, în timp ce salariul de care beneficiau petentele, potrivit Anexei nr. V/2b din OG nr. 10/2008, era peste acest nivel, în consecință, deciziile de reîncadrare emise de intimată la data de 01.01.2010 nu aveam de ce să le contestăm sub acest aspect.
Din motivare rezultă că instanța de judecată face o confuzie între noțiunile de salariul de bază potrivit încadrării și salariul de bază brut. Folosind sintagma salariul de bază, privit ca un tot unitar, instanța se referă, probabil, la salariul de bază brut. Cele două noțiuni - salariul de bază potrivit încadrării și salariul de bază brut - nu sunt identice.
Salariul de bază, potrivit încadrării (salariul de încadrare) reprezintă o valoare de referință, care constituie bază de calcul pentru celelalte componente ale salariului (sporuri, indemnizații etc.). In cazul de față, salariul de încadrare reprezintă bază de calcul pentru sporul de vechime în muncă. Așadar, salariul de bază, potrivit încadrării, nu se confunda cu salariul de bază brut.
Potrivit hotărârilor guvernului privind salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, adoptate în perioada 2010-2014, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. In sistemul bugetar, noțiunea de salariului de bază, potrivit încadrării este aceeași cu noțiunea de salariu de încadrare.
Apreciem că această interpretare decurge chiar din modul de redactare al ^hotărârilor guvernului privind salariul de bază minim brut pe țara garantat în plată. In acest context avem în vedere atât principiile și argumentele de interpretare, cât și normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000.
Exemplu, H.G. nr. 1193/2010 conține următoare redactare a textului normativ:
Art 1. începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.
Art 2. Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit Încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Potrivit art. 47 (1) din Legea nr. 24/2000, "articolul" ca element structural de bază al părții dispozitive cuprinde, de regulă, o singură dispoziție normativă aplicabilă unei situații date.
în situația supusă analizei textul normativ conține două articole distincte, aplicabile, în două situații distincte: "1) Instituirea, prin art. 1, a unui salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată la nivel național; 2) Instituirea, prin art. 2, a unei reguli speciale pentru personalul din .sectorul bugetar, și anume interdicția de a se stabili un nivel al salariului de bază, potrivit încadrării inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Aceeași idee se desprinde și din interpretare istorico-teleologică, logică și sistematică a celor două articole. Este evident că legiuitorul a dorit instituirea unei "norme speciale cu privire la salariații din sectorul bugetar, pentru că numai în aceste condiții își găsește sensul introducerea art. 2 în această redactare. Daca s-ar fi dorit ca salariile brute ale salariaților din sectorul bugetar să nu se situeze sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, s-ar fi făcut expres o asemenea mențiune, fără a se mai introduce sintagma salariu de bază, potrivit încadrării.
Așadar, raportat la actele normative privind nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, nivelul salariului de încadrare al reclamanților, așa cum acesta este evidențiat în adeverința emisă de unitatea angajatoare, nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată. In "Speță, nivelul salariului de încadrare al reclamanților este inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Prin urmare, nu salariul de bază, privit ca un tot unitar, este cel ce trebuie să respecte minimul garantat în plată prin actele normative, așa cum, în mod greșit a reținut instanța, ci salariul de bază, potrivit încadrării, asimilat salariului de încadrare - bază de calcul pentru obținerea salariului de bază „privit ca un tot unitar" (salariul brut).
Cu privire la sporul de vechime, apelantul reclamant a arătat că este evident că, în măsura în care salariul de încadrare, care reprezintă bază de calcul, a fost stabilit în mod eronat, urmează ca și acesta să fie calculat și plătit ca procent dintr-un salariul de încadrare situat la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată pentru perioadele de referință indicate.
În legătură cu calculul și plata sporului de vechime, apelantul a învederat că, nu lipsit de relevanță este și faptul că, din adeverința de salarizare, rezultă că nu există nicio diferență între salariații aflați în aceeași funcție, dar situați pe tranșe diferite de vechime în muncă.
Se ajunge în acest mod la situația discriminatorie în care persoane cu vechime considerabilă în muncă cum sunt membrii noștri de sindicat au același nivel de salarizare cu un proaspăt angajat, aflat la primul loc de muncă, deoarece primilor li se asigură doar aparent salariul minim pe economie, însă fără a se avea în vedere că acest presupus nivel minimal include și sporul de vechime care ar trebui în mod legal să constituie un adaos la acest plafon minimal; în timp ce, celor din a doua categorie, li se asigură salariul minim pe economie stabilit prin hotărârile de Guvern anuale, aceștia neavând dreptul la spor de vechime.
În sinteză, cu titlu de exemplu, apelantul reclamant a prezentat, în cadrul cererii de apel, o simulare a modului în care a apreciat că ar trebui realizată salarizarea reclamanților pentru anii 2012, 2013 și 2014.
În considerarea celor arătate, apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Curtea, analizând cererea de apel formulată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține urmtoarele:
Începând cu 1 ianuarie 2010 salariile membrilor de sindicat în numele cărora a acționat apelantul reclamant au fost stabilite în baza legilor privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aspect reținut în mod corect de către tribunal și necontestat de către cel ce a pus în mișcare mecanismul judiciar, chiar acesta invocând în cuprinsul solicitărilor formulate o parte din actele normative incidente.
Ori, potrivit art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009, prima din punct de vedere cronologic, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
La rândul său, alineatul 5 al aceluiași text de lege dispune că, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și care la art. 5 alin. 1 prevede în mod expres că, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Din punct de vedere al calcului acest din urmă act normativ prevede că:
- la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
- sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Ulterior legiuitorul a edictat Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care la art. 7 alin. 1 a dispus că aplicarea sa se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași text de lege valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Pentru anul 2011 a fost adoptată Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Dispozițiile aplicabile în speța de față sunt cele cuprinse în art. 1 alin. 3 potrivit cu care cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. 1 și 2 se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, precum și cele din art. 1 alin. 5 care dispun că, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Aferent anului 2012 prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar s-a prevăzut că în respectivul an, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
Totodată s-a dispus că, în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În ceea ce privește salarizarea pe anul 2013, OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare dispune că, în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
Actul normativ la care face trimitere expresă textul de lege redat în paragraful precedent prevede la art. 1 alin. 1 - cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Potrivit alineatului 2 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. 1, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Din interpretarea tuturor dispozițiilor redate în mai sus rezultă două aspecte esențiale pentru justa soluționare a cauzei de față.
Astfel, pe de o parte, de la momentul aplicării actelor de salarizare menționate, legiuitorul nu a mai operat cu noțiunea de salariu de încadrare, ci cu noțiunea de salariu de bază, în care sunt incluse și sporurile, inclusiv sporul de vechime.
Așa fiind sunt nefondate criticile apelantului potrivit cărora prima instanță a făcut o confuzie între salariul de bază potrivit încadrării și salariul de bază brut.
Cel de al doilea aspect esențial este acela potrivit căruia ulterior reîncadrării persoanelor în numele cărora a acționat apelantul reclamant, drepturile stabilite în favoarea acestora s-a făcut, pentru anii 2011, 2012, 2013 și 2014 prin raportare la venitul salarial avut în anul 2010.
Tocmai de aceea tribunalul a făcut trimitere, ca singură modalitate de manifestare a nemulțumirilor legate de modul de stabilire a salariilor cu ocazia reîncadrării la contestația reglementată prin actele normative menționate în considerentele hotărârii.
Așa fiind sunt nefondate și criticile apelantului potrivit cărora la momentul aplicării dispozițiilor Legii nr. 330/2009 și a OUG nr. 1/2010, nivelul salariului minim pe economie stabilit prin hotărâre de Guvern era de 600 lei, în timp ce salariul de care beneficiau membrii sindicatului apelant, potrivit Anexei nr. V/2b din OG nr. 10/2008, era peste acest nivel, în consecință, deciziile de reîncadrare emise de intimată la data de 01.01.2010 nu puteau fi contestate sub acest aspect.
Sub aspectul criticilor apelantului fundamentate pe dispozițiile Legii nr. 24/2000, chiar dacă s-ar accepta raționamentul acestuia potrivit căruia sintagma de „salariu de bază, potrivit încadrării” utilizată de hotărârile de guvern prin care s-a stabilit anual nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată este deosebită de cea de „salariu de bază”, utilizat de actele normative de salarizare, Curtea reamintește că, chiar legea invocată stabilește o anumită ierarhie a actelor normative.
În acest sens la art. 4 alin .3 se prevede în mod expres să, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Altfel spus, un act cu forță juridică inferioară – în speță o hotărâre de guvern și emisă în aplicarea unui act normativ cu o forță juridică superioară – în litigiul pendinte legi și ordonanțe de guvern, nu poate conține norme ce contravin acestei din urmă categorii.
Așadar nici trimiterile apelantului la dispozițiile legii privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative nu pot fundamenta o soluție de admitere a căii de atac.
Pe de altă parte, dat fiind dezlegările Curții cu privire la criticile anterioare, instanța de apel nu poate avea în vedere nici referirile apelantului la regulile de interpretare istorico-teleologică, logică și sistematică a celor două articole.
Sub aspectul criticilor privitoare la modul de calcul al sporului de vechime Curtea observă că, apelantul a invocat drept un prim argument faptul că, de vreme de baza de calcul a acestuia este eronată, în mod corespunzător nici cuantumul său nu este legal.
Ori, așa cum s-a demonstrat pe larg în precedentul prezentelor considerente salarizarea persoanelor în numele căruia a acționat apelantul a fost făcută în conformitate cu actele normative ce au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
În ceea ce privește cel de al doilea aspect invocat de apelant, acesta constă în aceea că, se ajunge la situația discriminatorie în care persoane cu vechime considerabilă în muncă cum sunt membrii de sindicat au același nivel de salarizare cu un proaspăt angajat, aflat la primul loc de muncă, deoarece primilor li se asigură doar aparent salariul minim pe economie, însă fără a se avea în vedere că acest presupus nivel minimal include și sporul de vechime care ar trebui în mod legal să constituie un adaos la acest plafon minimal, în timp ce, celor din a doua categorie, li se asigură salariul minim pe economie stabilit prin hotărârile de Guvern anuale, aceștia neavând dreptul la spor de vechime.
În acest context Curtea reamintește că problematica dedusă judecății a făcut de asemenea obiect de reglementare, atât în Legea nr. 330/2010 – art. 30 alin. 5 și art. 31, cât și în art. 2 din Legea nr. 285/2010, fără a se face dovada de către apelant a nesocotirii de către angajator a acestor dispoziții legale, rolul instanței de judecată fiind numai acela de a stabili dacă actele normative au fost aplicate în mod corect.
Așa fiind sunt nefondate și criticile privitoare la modul de soluționare de către prima instanță a petitului privitor la calculul sporului de vechime.
Față de soluția dată primelor două capete de cerere și care așa cum s-a arătat în precedent este apreciată ca temeinică și legală de către instanța de control judiciar, Curtea constată că, în mod corect tribunalul a respins și cel de al treilea petit și care privea tocmai acordarea diferențelor dintre drepturile încasate și cele care se cuveneau în opinia reclamantului, cu actualizarea acestora raportat la coeficientul de inflație și cu plata dobânzii legale.
Pentru toate motivele arătate Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR „PROF. I. N.”, cu sediul în municipiul B., ., județul B., în numele membrilor de sindicat B. C., C. M., I. G., M. G., P. D., T. S. și Z. M., împotriva sentinței civile nr. 1333 din 15 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul pârât C. E. B., cu sediul în mun. B., .. 15, jud. B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. P. C. M. M.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored. CC
4 ex./1.04.2015
D.fond_ Tribunalul B.
J.fond: N. M.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 420/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
