Pretentii. Decizia nr. 1015/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 1015/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 1015/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ -

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1015

Ședința publică din data de 17 iunie 2015

Președinte - V. G.

Judecător - M. I. G.

Grefier - G. C.

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ULMI - prin primar - cu sediul în . în contradictoriu cu pârâtul F. Ș., domiciliat în comuna Ulmi, ., cauză reținută spre rejudecare prin decizia civilă nr.686/13.05.2015 a Curții de Apel Ploiești, după anularea sentinței civile nr. 108/2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Cerere scutită de taxă judiciară de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ulmi și pârâtul F. Ș..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că la dosar s-a depus lista cu experți specialitatea contabilitate din partea Biroului Local de și nu s-a făcut dovada s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Curtea constată că, deși s-a pus în vedere reclamantei că trebuie să achite onorariul de expert în cuantum de 500 lei, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 22 dosar, iar aceasta nu a dat curs solicitării, în temeiul art. 254 alin.4 NCPC coroborat cu art.262 alin. 3 NCPC, decade reclamanta din proba cu expertiza tehnică contabilă și, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor reglementate de art. 411 alin. 1 pct. 2 Teza a II-a Noul Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA ,

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ulmi prin primar, în contradictoriu cu F. Ș., a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de_ lei reprezentând pagubă creată bugetului Consiliului local Ulmi prin activitatea sa.

În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că sumele solicitate reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate ce trebuiau reținute la sursă pentru sumele încasate în baza contractului colectiv de muncă pentru anul 2010, sume stabilite de Camera de Conturi Dâmbovița prin Decizia nr. 30/2014.

A mai arătat reclamanta că a fost efectuat un control de către Camera de Conturi Dâmbovița la Unitatea Administrativ Teritoriala Ulmi, județul Dâmbovița, auditul financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2013 întocmind raportul financiar cu nr. 1493 din 11.04.2014. În baza acestui raport, Camera de Conturi Dâmbovița a Curții de Conturi a României a emis Decizia nr. 30 / 2014 prin care s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii, respectiv: nerespectarea reglementarilor legale în efectuarea cheltuielilor; cheltuieli neprevăzute de legislația în vigoare: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata unor cheltuieli de personal în mod nelegal. Din verificarea tranzacțiilor selectate, prin raționament profesional, din categoria de operațiuni economice plăți pentru cheltuieli de personal, echipa de audit a constatat, că personalul angajat la Primăria comunei Ulmi a beneficiat de unele drepturi salariale, care au fost stipulate în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2010, dar care sunt în afara cadrului legal și nu au fost prevăzute de legislația specifică ce reglementează drepturile salariale ale personalului contractual și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei Ulmi.

A mai arătat reclamanta că pârâtul, în calitate de personal contractual, a beneficiat și încasat în anul 2010 în baza prevederilor contractul colectiv de muncă nr. 100/25.03.2008, înregistrat la DMPS Dâmbovița, de stimulente și sporuri salariale (prima de C., prima de P., prima de vacanță, ținuta, hrana, condiții vătămătoare pe anii 2010 etc.), la care nu au fost calculate, înregistrate și virate contribuțiile individuale și contribuțiile angajatorului, în cotele prevăzute de reglementările legale în vigoare.

A mai precizat reclamanta că decizia nr. 30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița nu a fost contestată iar, în condițiile art. 86 lit. b/l, teza ultimă și pct.89 din Regulamentul aprobat prin Hot. nr.1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, pârâta are obligația să se conformeze dispozițiilor organului de control, în acest sens procedând la promovarea prezentei acțiuni în vederea recuperării pagubei create. Astfel că, în baza legii 19 / 2000 art. 21 si 23 se stabilește baza de calcul și cota de impozitare iar conform art. 28 alin 1 se stabilește contribuția individuala de asigurări sociale datorată de asigurat care se reține integral din salarii. De asemenea, în baza O.G. 92/2003, art. 120, pârâtului i-au fost calculate pentru plățile suplimentare, majorări de întârziere și penalități de întârziere. Prin aplicarea prevederilor legii 346 / 2002, art. 82 alin 1, pârâtul avea obligația la plata contribuției la fondul pentru accidente de muncă. Întrucât pârâtul, prin efectul Legii nr. 76/2002, poate beneficia de ajutorul de șomaj, în conformitate cu dispozițiile art. 27, i-au fost calculate și aceste obligații de plată.

Având în vedere că aceste dispoziții mai sus arătate, nu au fost aplicate la data primiri drepturilor salariale mai sus arătate, s-a procedat la determinarea acestora conform anexei atașate acțiunii.

În drept au fost invocate prevederile art. 254 Codul Muncii și s-au anexat cererii de chemare în judecată procesul verbal de constatare din 11.02.2014, decizia nr. 30/2014, decizia de impunere, și situația de calcul a contribuțiilor și impozitelor.

Prin întâmpinarea formulată de către Sindicatul din Administrația Publică Locală Dâmbovița la data de 19.11.2014 s-a solicitat respingerea acțiunii. S-a arătat prin întâmpinare că între sindicat și conducerea Primăriei Ulmi s-a încheiat și înregistrat la DMSSF Dâmbovița Contractul colectiv de muncă nr. 54/25.03.2008, cu o valabilitate de 4 ani, că în conformitate cu art. 1 alin 1 din Legea nr. 130/1996 „Contractul colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă”, iar clauzele contractului pot fi stabilite numai în limitele și condițiile legii .

A mai arătat reprezentantul pârâtului că, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege iar clauzele negociate cu încălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută potrivit art. 24 alin 1, nulitate care se constată de instanța de judecată la cererea părții interesate.

De asemenea a precizat că sumele primite cu titlul de stimulente au fost acordate din linia bugetară „cheltuieli materiale” iar prin Legea nr. 84/2012 „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii”, iar prin Legea nr. 124/2014 sunt exonerate de la plată și sumele constatate ca fiind prejudicii de către alte organismele de control .

În drept au fost invocate dispozițiile CCMU 54/2008, Legea nr. 62/2011, Legea nr. 53/2003, Legea nr. 84/2012 și Legea nr. 124/2014.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 108 din 26.01.2015 a respins cererea.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele considerente:

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ulmi prin primar, în contradictoriu cu pârâtul F. Ș., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei reprezentând pagubă creată bugetului Consiliului local Ulmi prin activitatea pârâtului.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.”

Personalul prevăzut la art. 1 este cel ale cărui venituri de natura salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, începând cu perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 și până la zi.

În cauză, s-a constatat că pârâtul a fost salarizat ca personal contractual din aparatul de specialitate al primăriei, iar în anul 2010, i-au fost achitate drepturi salariale suplimentare cu nerespectarea prevederilor legale, așa cum s-a stabilit prin decizia Curții de Conturi.

Având în vedere dispozițiile Legii nr. 124/2014 prin care sunt exonerați de la plata drepturilor acordate și finanțate nelegal toți salariații care, fără a ține cont de prevederile în vigoare, au primit drepturi de natură pretins salarială, tribunalul s-a aflat în imposibilitate de a analiza fondul cauzei și a făcut aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate.

Făcând aplicabil textul legal de mai sus, tribunalul a constatat că pârâtul este exonerat de la restituirea sumelor solicitate de către reclamantă, motiv pentru care c respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comunei Ulmi prin primar, criticând-o pentru nelegalitate.

Apelanta a arătat că a chemat în judecată pe intimatul pârât F. Ș., întrucât ANAF - DGRFP Ploiești AJFP Dâmbovița a efectuat la Unitatea Administrativ Teritoriala Ulmi Jud. Dâmbovița auditul financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2010, ca urmare a Deciziei Camerei de Conturi Dâmbovița nr. 30/2014. În urma acestui audit s-a întocmit decizia de impunere nr. F - DB - 776/26.09.2014 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitatea de Inspecție Fiscală, prin care s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea de prejudicii, respectiv: nerespectarea reglementarilor legale în efectuarea cheltuielilor; cheltuieli neprevăzute de legislația în vigoare: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata unor cheltuieli de personal.

Din verificarea tranzacțiilor selectate, prin raționament profesional, din categoria de operațiuni economice plăți, pentru cheltuieli de personaj, echipa de audit a constatat că personalul angajat la Primăria comunei Ulmi a beneficiat de unele drepturi salariale, care au fost stipulate în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2010, dar care sunt în afara cadrului legal și nu au fost prevăzute de legislația specifică ce reglementează drepturile salariale ale personalului contractual și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei Ulmi.

Pârâtul în calitate de personal contractual a beneficiat și încasat în anul 2010 în baza prevederilor art.27 lit. I din contractul colectiv de muncă, prima de C. pentru anul 2010, prima de P. pentru anul 2010, prima de vacanță pentru anul 2010, la care nu au fost calculate, înregistrate și virate contribuțiile individuale și contribuțiile angajatorului, în cotele prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Întrucât decizia nr. 30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița nu a fost contestată de către entitatea audiată, în condițiile art. 86 lit. b/l, teza ultimă și pct.89 din Regulamentul aprobat prin Hot. nr.1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, apelanta a arătat că are obligația să se conformeze dispozițiilor organului de control, sens în care a procedat la promovarea prezentei acțiuni în vederea recuperării pagubei create conform Deciziei de impunere de mai sus.

Astfel, în baza legii 19/2000 art. 21 și 23 se stabilește baza de calcul și cota de impozitare, iar conform art. 28 alin. 1 contribuția individuală de asigurări sociale datorată de asigurat se reține integral din salarii.

De asemenea, în baza OG nr.92/2003 art. 120 pârâtului i-au fost calculate pentru plățile suplimentare, majorări de întârziere și penalități de întârziere.

Prin aplicarea prevederilor Legii nr. 346/2002 art. 82 alin 1, pârâtul avea obligația la plata contribuției la fondul pentru accidente de muncă.

Întrucât pârâtul, prin efectul legii 76/2002 poate beneficia de ajutorul de șomaj, în conformitate cu dispozițiile art. 27, i-au fost calculate și aceste obligații de plată.

Instanța de fond analizând dosarul cauzei, a constatat că potrivit art. 2 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice, se exonerează de la plata pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie, drept consecință a constatării de către Camera de Conturi sau alte instituții cu atribuțiuni de control a unor prejudicii.

Deoarece, atât Camera de Conturi Dâmbovița cât și ANAF - Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița - Activitate de Inspecție Fiscală, nu recunoaște Legea nr. 124/2014 ca act normativ în aplicarea sa, a arătat apelanta că a promovat acest apel, pentru ca instanța de control judiciar să dispună asupra unei soluții definitive cu privire la aplicarea legii 124/2014.

Față de motivele mai sus arătate, a solicitat apelanta admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, iar rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Intimatul-reclamant F. Ș., deși legal citat cu această mențiune nu a formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat în cauză.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.686 din 13 mai 2015, a admis apelul, a anulat sentința civilă nr.108/2015 a Tribunalului Dâmbovița și a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 3 iunie 2015, cu citarea părților.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că apelanta, în baza deciziei nr. 30/2014 a Camerei de Conturi Dâmbovița, care a constatat existența unor prejudicii în patrimoniul apelantei ca urmare a nerespectării reglementărilor legale în efectuarea unor cheltuieli, a constatat că pârâtul, în calitate de personal contractual, a beneficiat și încasat în anul 2010 în baza prevederilor contractului colectiv de muncă nr. 100/25.03.2008, înregistrat la DMPS Dâmbovița, stimulente și sporuri salariale (prima de C., prima de P., prima de vacanță, ținuta, hrana, condiții vătămătoare pe anii 2010 etc.), la care nu au fost calculate, înregistrate și virate contribuțiile individuale și contribuțiile angajatorului, în cotele prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Este adevărat că instanța de fond a motivat incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 din Legea nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fondurile publice, însă această lege se referă la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, ce au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar.

Ori, în cauza de față pârâtul are calitatea de personal contractual, iar drepturile salariale au fost stabilite în baza contractului de muncă.

Deși apelanta a solicitat obligarea pârâtului la acoperirea pagubei în sumă de 11.694 lei, din probele administrate la instanța de fond nu a rezultat care au fost drepturile salariale pe care le-a primit în perioada arătată în cererea introductivă și de unde rezultă suma pe care ar trebui să o plătească pârâtul ca urmare a nereținerii contribuției de asigurări sociale de sănătate ce trebuiau reținute la sursă.

Curtea a apreciat că nu au fost administrate probele de către reclamanta apelantă din care să rezulte modul de calcul al sumei solicitate de la pârât ca fiind prejudiciu adus patrimoniului apelantei pentru nereținerea la sursă a contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar modalitatea de soluționare a cauzei prin aplicarea unui act normativ ce nu are incidență echivalează cu neevocarea fondului.

Față de toate aceste considerente, Curtea în baza art. 480 alin 3 NCPC, a admis apelul, a anulat sentința civilă nr.108/2015 a Tribunalului Dâmbovița și a fixat termen pentru evocarea fondului.

La termenul de judecată din data de 3 iunie 2015, Curtea a încuviințat proba cu expertiză tehnică contabilă stabilind următoarele obiective: să se verifice dacă sumele solicitate prin acțiunea principală sunt stabilite ca urmare a deciziei nr.30/2014 a Curții de Conturi a României, respectiv în baza căror acte și dispoziții legale; dacă aceste sume erau, sau nu, în sarcina angajatului; dacă pârâtul datorează vreo sumă de bani reclamantei și care este cuantumul acesteia.

A stabilit un onorariu provizoriu de 500 lei, în sarcina de plată a reclamantei și a pus în vedere acesteia să achite în termen de 5 zile onorariul și să depună dovada la dosar, sub sancțiunea decăderii din probă.

Totodată, a emis adresă către Biroul Local de Expertize Prahova pentru a înainta o listă cu experți în specialitatea contabilitate, în vederea desemnării unui expert care să întocmească lucrarea dispusă de instanță.

La termenul de judecată din 17 iunie, instanța, constatând că deși s-a pus în vedere reclamantei că trebuie să achite onorariul de expert aceasta nu a dat curs solicitării, în temeiul art. 254 alin.4 NCPC coroborat cu art.262 alin. 3 NCPC, a decăzut reclamanta din proba cu expertiza tehnică contabilă și, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare.

Curtea, după evocarea fondului ca urmare a anulării sentinței civile nr. 108/2015 a Tribunalului Dâmbovița prin decizia civilă nr.686/13.05.2015 a Curții de Apel Ploiești, a reținut următoarele:

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Ulmi prin primar, în contradictoriu cu pârâtul F. Ș., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_ lei reprezentând pagubă creată bugetului Consiliului local Ulmi prin activitatea pârâtului.

În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul este angajat al reclamantei ca personal contractual, iar prin Decizia nr. 30/2014 a Curții de Conturi Dâmbovița s-a constatat că ordonatorul principal de credite U.A.T. ., lichidat și ordonanțat, cu nerespectarea prevederilor legale, drepturi salariale suplimentare acordate salariaților primăriei în anul 2013.

Având ca temei decizia Curții de Conturi, reclamanta U.A.T. . prezenta acțiune prin care a solicitat recuperarea de la pârât a sumei de_ lei, constatată ca nefiind legal achitată de către autoritatea de control.

Trebuie menționat că în cuprinsul Deciziei nr. 30/2014 a Curții de Conturi Dâmbovița, invocată de reclamantă nu se detaliază care este suma cu care pârâtul ar fi prejudiciat reclamanta, doar în procesul verbal de constatare din data de 11.04.2014 – filele 10-13 dosar fond - fiind menționată suma totală de 19.811 lei în dreptul personalului contractual.

Este adevărat că pârâtul are calitatea de personal contractual, dar pe lângă el mai sunt și alți salariați care au această calitate, astfel încât nu se justifică obligarea acestuia, în lipsa unor probe care să ateste prejudiciul efectiv produs reclamantei la suma de_ lei doar de către salariatul F. Ș..

De altfel, această sumă nu rezultă nici din Dispoziția nr. 228 a primarului Comunei Ulmi din data de 23.05.2014- filele 32-33 dosar fond și nici din tabelul aflat la filele 34 dosar fond.

Tocmai pentru a clarifica această situație, Curtea, după ce prin Decizia 686/2015, în baza art. 480 alin 3 NCPC, a admis apelul, a anulat sentința civilă nr.108/2015 a Tribunalului Dâmbovița și a fixat termen pentru evocarea fondului, la termenul de judecată din data de 3 iunie 2015, a încuviințat proba cu expertiză tehnică contabilă stabilind următoarele obiective: să se verifice dacă sumele solicitate prin acțiunea principală sunt stabilite ca urmare a deciziei nr.30/2014 a Curții de Conturi a României, respectiv în baza căror acte și dispoziții legale; dacă aceste sume erau, sau nu, în sarcina angajatului; dacă pârâtul datorează vreo sumă de bani reclamantei și care este cuantumul acesteia.

De asemenea a fost stabilit un onorariu provizoriu de 500 lei, în sarcina de plată a reclamantei și s-a pus în vedere acesteia să achite în termen de 5 zile onorariul și să depună dovada la dosar, sub sancțiunea decăderii din probă, având în vedere prevederile art. 262 c.pr.civ., potrivit căruia, când administrarea probei încuviințate necesită cheltuieli, instanța va pune în vedere părții să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanță, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor, nedepunerea sumei în termenul fixat atrăgând decăderea părții din dreptul de a administra dovada încuviințată în fața acelei instanțe.

La termenul de judecată din 17 iunie, instanța, a constatat că deși s-a pus în vedere reclamantei că trebuie să achite onorariul de expert aceasta nu a dat curs solicitării, motiv pentru care, în temeiul art. 254 alin.4 NCPC coroborat cu art.262 alin. 3 NCPC, a decăzut reclamanta din proba cu expertiza tehnică contabilă și, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare.

Potrivit art. 22 din Noul Cod de procedură civilă, în exercitarea rolului activ de aflare a adevărului, judecătorul poate propune administrarea unor probe pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege.

Cu toate acestea, dispozițiile codului de procedură civilă subliniază responsabilitatea primordială a părților privind propunerea și administrarea probelor, precum și faptul că rolul activ al instanței în materie probatorie are un caracter facultativ și subsidiar.

Apare, astfel, cu evidență obligația ce revenea în speță reclamantei de a proba pretențiile deduse judecății, simpla formulare a cererii de chemare în judecată neînsoțită de documente din care să rezulte cu certitudine prejudiciul pretins a fi produs de pârât, neputând fi suficientă pentru admiterea acesteia.

În lipsa depunerii acelor probe susceptibile de a îndreptăți pretențiile formulate, ar fi o sarcină excesivă a impune judecătorului să aibă un rol activ mai accentuat în administrarea probatoriului decât însăși partea care dorește realizarea unui drept sau apărarea lui.

Deși sarcina probei îi incumba, potrivit dispozițiilor art. 10 c.pr.civ., conform cărora părțile au obligația să-și probeze pretențiile deduse judecății, reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație legală, nesolicitând cu ocazia evocării fondului de către Curtea de Apel, încuviințarea de probatorii nici oral, în fața instanței de judecată și nici în baza unei cereri scrise și neînțelegând să achite nici onorariul necesar efectuării unui raport de expertiză de specialitate care să conducă la aflarea adevărului în cauză.

Faptul că judecătorii nu se pot erija în avocați ai părților litigante și nu pot suplini lipsa de interes a acestora în desfășurarea procesului este statuat și în jurisprudența Curții de la Strasbourg, respectiv Hotărârea din 28 martie 2000 în Cauza Janquie ., prin care s-a stabilit că, pentru îndeplinirea misiunii lor „naturale” de a tranșa un litigiu, tribunalele au nevoie să obțină cooperarea părților, care sunt ținute să-și expună pretențiile în mod clar, neambiguu și rezonabil structurate și să și le probeze.

Față de considerentele mai sus arătate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. 3 c.pr.civ., după evocarea fondului, ca urmare a anulării sentinței civile nr. 108/2015 a Tribunalului Dâmbovița prin decizia civilă nr.686/13.05.2015 a Curții de Apel Ploiești, va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

După evocarea fondului, ca urmare a anulării sentinței civile nr. 108/2015 a Tribunalului Dâmbovița prin decizia civilă nr.686/13.05.2015 a Curții de Apel Ploiești:

Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ULMI - prin primar - cu sediul în . în contradictoriu cu pârâtul F. Ș., domiciliat în comuna Ulmi, ., cauză reținută spre rejudecare prin decizia civilă nr.686/13.05.2015 a Curții de Apel Ploiești, după anularea sentinței civile nr. 108/2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

V. G. M. I. G.

Fiind în CO semnează

Președintele instanței

Grefier,

G. C.

Red.I.M.G.

Tehnored.GC

4 ex./16.07.2015

d.f. nr._ Tribunal Dâmbovița

j.f. M. M.

operator de date cu caracter personal,

nr. notificare 3120

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 1015/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI