Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1006/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1006/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 1006/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1006
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - P. M. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 391 pronunțată la data de 17 martie 2015 de Curtea de Apel Ploiești, cerere formulată de revizuentul S. L. INDEPENDENT IFTE B. DIN C. . - CENTRUL DE E. B., cu sediul în B., ., membră a Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi ELCATEL, semnatară a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul ., în numele membrilor sindicat A. M., Liscă M. M., G. M. C., L. V. M., B. C., N. L., C. C., P. M. C., P. E., C. T., M. D., Coșiță V., I. M., D. M., V. V. A., L. D., S. G., M. M., P. S., P. V., Ș. M., A. V., I. V., H. I., P. G., H. C., N. V., T. Ș. I., G. M. C., B. I., C. V., G. M., D. C., S. C. Luci, I. A., Somoiag C., Gălățianu I., G. C., I. V., V. D., I. H. S. T., L. G., D. C., R. V., D. G., M. T., G. Z., D. N., S. G., P. V., M. E., I. D., R. I., I. T., Rachieru T., N. L., S. D., G. N., I. I., M. M., E. M. Ș., D. Ș., M. D., E. P., Ș. I., M. D. N., M. M., B. B. C., S. V., S. A., D. A., Marafet C., M. C., B. C., A. C., B. M., Brujbu N., D. C., J. E., S. N., F. G., C. V., C. I., Sicoiu D., A. N. M., A. C. – toți reprezentanți convențional de avocat N. L., cu sediul în Galații, ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata . cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Cerere scutită de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuentul S. L. independent IFTE B. din cadrul . prin reprezentați M. P. – președintele Federației ELCATEL și C. T. – președintele Sindicatului L. și Independent I.F.T.E. B., conform împuternicirii pe care o depun la dosar, lipsă fiind intimata ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că cererea este la primul termen de judecată, după care:
Reprezentanții revizuentei se legitimează în instanță, astfel: d-nul M. P. cu CI . nr._ CNP_ emisă de SPCLEP C. la 24.10.2012 și d-nul C. T. cu CI . nr._ CNP_ emisă de SPCLEP B. la 12.08.2013.
D-nul M. P. depune la dosar 2 înscrisuri, arătând că acestea sunt înscrisuri noi și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune totodată și practică judiciară.
Curtea încuviințează la solicitarea reprezentantului revizuientei proba cu înscrisuri și ia act că s-a depus la dosar adresa nr. 1/26/20.01.2015 emisă de . către Sucursalele 1-8 contabilitate și Actul adițional la Contractul Colectiv de muncă pe anul 2013-2014 înregistrat la ITM București cu nr.184/22.04.2013.
Față de această împrejurare, la solicitarea instanței în sensul că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct.1 și 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, reprezentantul revizuentei precizează că își întemeiază cererea și pe dispozițiile art. 509 pct.5 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Întrucât și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 509 pct.5 din Noul Cod de Procedură Civilă, la solicitarea instanței, reprezentantul revizuentei arată că a luat cunoștință de adresa de la contabilitate pe care a depus-o la dosar în urmă cu o săptămână, iar actul adițional l-a avut mai de mult, a vrut să-l depună la dosar în faza de judecată a apelului dar nu i-a fost primit de Curte, fiindu-i respins. Totodată învederează că nu mai are alte cereri de formulat
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și în raport de temeiurile legale ale cererii de revizuire, din oficiu invocă două excepții pe care le pune în discuția părților.
Raportat la capătul de cerere al revizuirii întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, având în vedere prevederile art. 510 alin.2 care stabilesc că în ipoteza contrarietății de hotărâri, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, ținând cont că în prezenta cauză prima hotărâre invocată de revizuienți este sentința civilă 1365/18.09.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, Curtea invocă excepția necompetenței sale materiale de a soluționa acest capăt de cerere, competentă să soluționeze cererea întemeiată pe aceste dispoziții legale fiind Curtea de Apel Timișoara.
Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct.5 din Noul Cod de Procedură Civilă, raportat la momentul emiterii înscrisurilor invocate și la dispozițiile art. 511 alin.1 pct.5 din Noul Cod de Procedură Civilă, care prevăd că în cazul prevăzut de art. 509 alin.1 pct.5, termenul de revizuire este de o lună din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, Curtea invocă excepția tardivității cererii.
D-nul M. P., având cuvântul asupra excepțiilor necompetenței materiale și a tardivității, arată că lasă la aprecierea instanței.
Asupra cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct.1 N.C.P.C. solicită admiterea cererii conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
D-nul C. T., având cuvântul, formulează aceleași concluzii. În plus, arată că instanța de apel nu a motivat în nici un fel hotărârea cu privire la prima de P. pentru anul 2014, nefăcând nicio referire la acest drept pe care l-a solicitat, iar instanța de fond i l-a acordat.
CURTEA ,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ 14, reclamantul S. L. independent IFTE B. din cadrul . - Centrul de E. B., membră a Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi ELCATEL, în numele salariaților, membri de sindicat indicați în tabelul anexă, a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pe anul 2013, conform dispozițiilor art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de . pentru anii 2013-2014 (pentru acest drept solicitând suma de 800 lei brut, indexat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective); a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de P. pe anul 2014, conform dispozițiilor art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de . pentru anii 2013-2014 (pentru care s-a indicat suma de 800 lei brut, indexat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective), a dobânzii legale, constând in beneficiul nerealizat, în cuantumul prevăzut de OG nr. 13/2011 și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Ulterior, în cauză a formulat cerere de intervenție în nume propriu J. P., prin care a solicitat în contradictoriu cu aceiași societate, plata primei de C. pentru anul 2013, actualizată cu indicele de inflație și plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 64 din CCM la nivel de unitate . precizând că, întrucât nu există considerente de natura juridică, care să ducă la suspendarea ori anularea acestor drepturi de natura salarială, se impune obținerea lor pe calea unei hotărâri judecătorești.
Având în vedere neplata drepturilor salariale mai sus menționate la data scadentei acestora, in temeiul dispozițiilor legale, intervenientul a solicitat obligarea pârâtei si la plata ratei inflației aferenta sumelor datorate de la data scadentei acestora si până la plata efectiva a drepturilor salariale cuvenite conform CCM.
În cadrul ședinței publice din 22.10.2014, instanța în conformitate cu art.64 Cod procedură civilă a încuviințat în principiu cererea de intervenție voluntară formulată de intervenientul J. P..
Tribunalul B. prin sentința civilă nr. 1192/25 noiembrie 2014 a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata către petenții membrii de sindicat a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013 și a celui de P. aferent anului 2014, iar pentru intervenient doar a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013, fiecare dintre ajutoare în cuantum de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare și care potrivit anexei I la contract este de 800 lei, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective precum și la dobânda legală aferentă sumelor solicitate.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legalpârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 391 pronunțată la data de 17 martie 2015 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea și pe fond a respins acțiunea.
Prin cererea formulată la data de 15 aprilie 2015 și înregistrată sub nr._, revizuentul S. L. independent IFTE B. din cadrul . - Centrul de E. B. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 391 pronunțată la data de 17 martie 2015 de Curtea de Apel Ploiești, invocând dispozițiile art. 509 pct.1 și 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, iar în ședința publică din 17 iunie 2015 reprezentantul revizuientului și-a precizat cererea, ca fiind întemeiată și pe dispozițiile art. 509 pct.5 din Noul Cod de Procedură Civilă.
În motivarea cererii revizuentul a arătat că, prin sentința civilă nr. 1192/25.11.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 14, a fost admisă acțiunea formulată de către S. L. Independent IFTE B., în numele și pentru salariații menționați în cuprinsul acesteia și a fost obligată pârâta . să plătească membrilor de sindicat ajutorul material aferent sărbătorilor de C. pe anul 2013 și a celui de P. pe anul 2014, fiecare dintre ajutoare în cuantum de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare și care potrivit anexei I la contract este de 800 lei, reactualizat cu rata inflației de la scadență până la data plății efective precum și dobânda legală aferentă sumelor solicitate.
Conform Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate și înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București/ sub nr._/2013, la art.64 lit. a se menționează că „în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
a. cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și Ziua . se va acorda salariaților un ajutor material, în lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu, au fost sancționați pentru consumul de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioada de 1 an. (din cuprinsul art. 64 lit. a care nu este abrogat se poate vedea că limită minimă a cuantumului va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare).
Cu ocazia sărbătorilor de C. se va acorda salariaților . un ajutor material, într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15.11.2013 (acest amendament a fost introdus în cadrul negocierii CCM pe anul 2013/2014, iar din exprimare se trage concluzia ca acordarea acestui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de C. 2013 nu se mai negociază, eventual părțile trebuiau sa se întâlnească până la data de 15.11.2013 pentru stabilirea unui nivel superior cuantumului acestui ajutor, în sensul ca baza minimă de la care trebuia sa pornească este clasa 1 (unu) de salarizare respectiv valoarea de 800 lei/salariat așa cum este stipulat în art.64 din CCM - care nu este abrogat).
Faptul că între părți nu s-a încheiat un acord, până la data menționată în CCM, privind stabilirea cuantumului acestui ajutor material datorită dificultăților financiare ale societății pârâte sunt aspecte care nu exonerează angajatorul de acordarea drepturilor stabilite prin contract. În lipsa unui acord pentru stabilirea unui cuantum superior, rămân valabile disp. CCM care conferă dreptul salariaților la un ajutor material pentru sărbătorile de C. în cuantum de un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, respectiv de 800 lei.
În conținutul art.64 lit.a se prevede: „cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și Ziua . se va acorda salariaților un ajutor material, în lei sau tichete cadou, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare". Deci stabilirea valorii minime a ajutorului ce se acordă cu ocazia sărbătorilor de C. 2013 este stipulată în CCM 2013-2014 încheiat între sindicate și ., având caracter minimal iar o eventuală întâlnire privind stabilirea cuantumului acestui ajutor nu se putea face decât în sensul măririi acestuia.
Nu exista nici un act care să anuleze prevederile art. 64 lit. a din CCM încheiat la nivel de societate, în care să se prevadă ca acest ajutor să nu se mai acorde.
Mai mult, conform actului nr.1/8884/05.05.2014 denumit Nota de informare și care este adresat Consiliului de Administrație al . act semnat (în data de 05.05.2014) de Directorul General ing. G. I. se recunoaște că prin Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2013/2014 se acorda întregului personal al societății un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de C. 2013 și P. 2014 iar valoarea lor cumulată este de 1700 lei/salariat (conducerea societății când a calculat valoarea celor doua ajutoare materiale de C. 2013 și P. 2014 a luat în calcul clasa 1 (unu) de salarizare din Anexa nr. 1 căruia în corespundea valoarea de 800 lei de C. 2013 și 900 lei de P. 2014, deci, implicit recunoaște cuantumul celor doua ajutoare materiale.
De asemenea, s-a motivat în decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești că părțile nu s-au întâlnit până la data de 15.11.2013 să negocieze cuantumul primei de C. pe 2013, lucru total neadevărat întrucât la data de 21.11.2013, la invitația administrației părțile s-au întâlnit și au încheiat un proces verbal în care administrația a menționat ca nu poate acorda prima pentru ca nu a fost aprobat BVC-ul.
Din cele doua acte rezulta fără putință de tăgadă că părțile s-au întâlnit, au recunoscut că drepturile trebuie acordate potrivit CCM încheiat, dar pârâta a invocat dificultăți financiare, lipsa BVC-ului și alte motive financiare. A precizat revizuientul că salariații reprezentați de sindicate nu au cerut mai mult decât prevede limita minimă a acordării ajutorului material de C. 2013 potrivit contractului, adică nivelul clasei unu de salarizare.
Revizuientul a constatat faptul ca instanța de apel nu a motivat în nici un fel hotărârea cu privire la prima de Paști pentru anul 2014, nefăcând nici o referire la acest drept care a fost solicitat, iar instanța de fond l-a acordat motiv pentru care a formulat cererea de revizuire și pe acest aspect având în vedere faptul că instanța de apel nu a motivat și nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
Referitor la acest drept, a menționat revizuientul că nu se pune problema neacordării lui întrucât CCM la nivel de societate a avut valabilitate din 22.04._14. Conform art.2 pct. 2 lit. c. dacă părțile nu ajung la un acord pentru încheierea unui nou contract acesta se prelungește cu încă un an. Paștele în anul 2014 a devenit scadent în data de 20.04.2014. Prin urmare, prima fiind activă, pe durata valabilității contractului, aceasta trebuia acordată așa cum prevăd dispozițiile contractului la nivelul clasei unu de salarizare, fără a fi negociat cuantumul ei, ori, instanța de apel s-a mulțumit a pronunța o hotărâre superficială fără a mai analiza aceste aspecte. În contract nu se face nici o referire la negocierea cuantumului pentru prima de P. până la un anumit termen. Ori, față de cele arătate, a menționat revizuientul că membrii săi de sindicat se consideră nedreptățiți de instanța de apel care nu a analizat în nici un mod această solicitare.
Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate, la art. 1, pct.6 prevede că „drepturile salariaților prevăzute în prezentul Contract Colectiv de Muncă nu pot fi afectate de nici o tranzacție, renunțare sau limitare, indiferent de natura acestora, ele fiind apărate împotriva oricăror încălcări, abuzuri, arbitrariu și manifestări de subiectivism".
Executarea prevederilor Contractului Colectiv de Muncă este obligatorie pentru părți, prevedere înserată în art.2, pct.3 din prezentul contract, dar și în Legea Dialogului Social nr.62/2011 la art. 148 alin. 1.
Potrivit art.229 alin.4 din Codul Muncii, „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Conform art. 148 alin. 1 din Legea nr.62/2011, „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți". Acest text de lege instituie forța obligatorie a contractului colectiv de muncă pentru părțile semnatare, contract care se impune întocmai ca și legea. Executarea vizată de art. 148 presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractului, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de părți. Totodată, art.41 alin.5 din Constituție garantează caracterul obligatoriu al convențiilor colective încheiate între părți.
Prin decizia civilă nr. 391/17.03.2015 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul formulat de . împotriva sentinței civile nr. 1192/25.11.2014, a modificat în tot hotărârea pronunțată de Tribunalul B. și a respins acțiunea formulată de sindicat în numele și pentru salariații nominalizați în cuprinsul acesteia.
În conformitate, cu art.509 pct.8 Noul Cod de procedura civilă „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri date de o instanța de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă „exista hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
După pronunțarea deciziei civile nr. 391/17.03.2015 apelanta a constatat că mai multe sindicate aparținând Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi ELCATEL (ai căror angajații aparțin .) au mai dat în judecată societatea privind ajutorul material ce se acorda cu ocazia sărbătorilor de C. 2013 și P. 2014 și au câștigat ajutorul material ce se acorda cu ocazia sărbătorilor de C. 2013, așa cum reiese și din următoarele hotărâri: sentința civilă nr.1365/18.09.2014 emisa de Tribunalul A. în dosarul nr.3544/108/201, sentința civilă nr.2310/06.10.2014 emisa de Tribunalul Constanta în dosarul nr._, sentința civilă nr.784/16.10.2014 emisa de Tribunalul B. în dosarul nr._, sentința civilă nr.1291/01.10.2014 emisa de Tribunalul B. în dosarul nr._, sentința civilă nr.1711/20.10.2014 emisa de Tribunalul Suceava în dosarul nr._, sentința civilă nr.3799/19.11.2014 emisa de Tribunalul Iași în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1192/25.11.2014 emisa de Tribunalul B. în dosarul nr._, sentinta civilă nr.2851/09.12.2014 emisa de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ și sentința civilă nr.2697/11.11.2014 emisa de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
În concluzie, având în vedere înscrisurile noi depuse la dosarul cauzei, revizuientul a solicitat să se constate faptul că sunt îndeplinite cerințele legate de admisibilitate a cererii de revizuire și în consecința admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Intimata . formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
La data de 17.06.2015 revizuientul a depus la dosar adresa nr. 1/26/20.01.2015 emisă de . către Sucursalele 1-8 contabilitate și Actul adițional la Contractul Colectiv de muncă pe anul 2013-2014 înregistrat la ITM București cu nr.184/22.04.2013 și a învederat instanței că își întemeiază cererea și pe dispozițiile art. 509 pct.5 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Examinând cererea de revizuire de față, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect se impune a se face precizarea că din examinarea cererii de revizuire rezultă că, în mare parte, nemulțumirea revizuientului se referă la modul în care instanța de apel, prin decizia pronunțată, a procedat la soluționarea raportului juridic dedus judecății, având în vedere probele administrate în cauză, C.C.M. și dispozițiile legale incidente
Prin urmare, se invocă practic o greșeală de judecată a instanței de apel rezultând din interpretarea probelor administrate în cauză și, pe cale de consecință, din aplicarea dispozițiilor legale la situația concretă. Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură juridică, revizuirea nu poate fi primită pentru motive care repun în discuție probleme de fond ce au fost soluționate de instanța de control judiciar, întrucât legea nu a urmărit să deschidă părților calea apelului la apel, care să fie soluționat de aceeași instanță pe motiv că s-a stabilit eronat situația de fapt.
Prin prezenta acțiune s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 391/17.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, invocându-se dispozițiile art. 509 alin. 1 lit.1 NCPC, pe considerentul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor solicitărilor lor, și anume în ceea ce privește prima de P. pe anul 2014.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 509 din Noul Cod de procedură civilă. Particularitatea importantă a acestei căi de atac constă în faptul că retractarea hotărârii atacate se poate obține numai pentru greșeli involuntare săvârșite de instanță cu privire la starea de fapt reținută în hotărâre, fie în raport cu materialul existent la data pronunțării, fie în raport cu unele împrejurări ulterioare.
Conform art. 509 alin.1 pct.1 NCPC revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Prin sintagma „lucru cerut” trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății. Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părțile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunțarea asupra lor, instanța pune capăt litigiului.
Motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin.1 pct.1 din Noul Cod de procedură civilă constituie practic o aplicare a principiului disponibilității, dar, reprezintă și o aplicare a principiului consacrat de art. 22 alin.6 din Noul Cod de procedură civilă, conform căruia, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai in limitele investirii. În aplicarea riguroasă a art. 22 alin. 6 din Noul Cod de procedură civilă, instanța are obligația de a judeca toate pretențiile deduse judecății cu respectarea cadrului procesual fixat de părți.
În speța dedusă judecății se reține că prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ 14, reclamantul S. L. independent IFTE B. din cadrul . - Centrul de E. B., în numele salariaților, membri de sindicat indicați în tabelul anexă, a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pe anul 2013, conform dispozițiilor art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de . pentru anii 2013-2014 (pentru acest drept solicitând suma de 800 lei brut, indexat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective); a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de P. pe anul 2014, conform dispozițiilor art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de . pentru anii 2013-2014 (pentru care s-a indicat suma de 800 lei brut, indexat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective), a dobânzii legale, constând in beneficiul nerealizat, în cuantumul prevăzut de OG nr. 13/2011 și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr 1192/25 noiembrie 2014 a admis acțiunea, a dispus obligarea pârâtei la plata către petenții membrii de sindicat a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013 și a celui de P. aferent anului 2014, iar pentru intervenient doar a ajutorului material ocazionat de sărbătorile de C. pentru anul 2013, fiecare dintre ajutoare în cuantum de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare și care potrivit anexei I la contract este de 800 lei, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective precum și la dobânda legală aferentă sumelor solicitate.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr391/17.03.2015 a admis apelul formulat de . împotriva sentinței civile nr. 1192/25.11.2014, a modificat în tot hotărârea pronunțată de Tribunalul B. și a respins acțiunea formulată de sindicat în numele și pentru salariații nominalizați în cuprinsul acesteia.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei-apelante la plata ajutorului material pentru sărbătoarea de C. pe anul 2013, conform art.64 din CCM încheiat pentru anii 2013 – 2014 în sumă de 800 lei brut indexat cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective, la plata ajutorului material pentru P. pe anul 2014 conform acelorași dispoziții din CCM și în același cuantum.
În opinia Curții prin sentința atacată instanța a admis acțiunea, obligând apelanta la plata sumelor solicitate și în cuantumul solicitat, însă a ignorat faptul că cuantumul acestor ajutoare ocazionate de sărbătorile de C. și de P. nu a fost stabilit.
Instanța de control judiciar a stabilit că în conformitate cu art.64 lit.a din CCM valabil pentru anii 2013-2014 s-a prevăzut că pentru sărbătorile de C. să se acorde salariaților un ajutor material într-un cuantum ce va fi stabilit ulterior, până la data de 15 noiembrie 2013. Acest ajutor, deși a fost prevăzut în CCM, nu s-au purtat discuții între patronat și sindicate pentru negocierea cuantumului acestor ajutoare deși s-a prevăzut în mod expres ca până la data de 15.11.2013 să se stabilească cuantumul ajutorului. Niciuna dintre părți nu a fost în măsură să dovedească că această condiție a fost îndeplinită, respectiv că până la data de 15.11.2013 părțile au negociat cuantumul ajutoarelor solicitate prin acțiune, nedepunându-se la dosar niciun act în acest sens.
Curtea a considerat că instanța de fond a ignorat acest lucru și a obligat pârâta-apelantă la plata ajutoarelor solicitate în cuantum de 800 lei, pe care l-a stabilit în raport de salariul de bază la nivelul clasei 1 de salarizare și care potrivit anexei 1 la contract este de 800 lei.
În continuare a învederat Curtea că dacă se dorea a se stabili acest cuantum al ajutoarelor, părțile ar fi prevăzut în chiar cuprinsul contractului acest lucru, însă nu s-au înțeles asupra cuantumului urmând ca acesta să fie negociat ulterior.
Totodată s-a menționat de instanța de apel că în lipsa unor negocieri în urma cărora să se stabilească cuantumul ajutoarelor de P. și C., acțiunea nu putea fi admisă, motiv pentru care apelul a fost admis față de prev.art.480 NCPC și, pe cale de consecință, s-a schimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii.
Critica referitoare la greșita obligare a apelantei la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație și dobânzile legale s-a considerat că nu se mai impune a fi analizată față de soluția ce urmează a se pronunța.
Astfel cum s-a expus anterior, pentru a se stabili dacă instanța s-a pronunțat „extra petita”,„plus petita” sau „ minus petita” este necesar să ne raportăm, în toate cazurile, la pretențiile formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
În speța dedusă judecății, din conținutul celor expuse în precedent, respectiv din analiza acțiunii introductive, a sentinței pronunțate de prima instanță și a motivelor de apel formulate rezultă că instanța de control judiciar,respectiv Curtea, prin decizia pronunțată în apel a statuat în limitele în care a fost învestită atât cu privire la prima de C. pe anul 2013, cât și cu privire la prima de P. pe anul 2014.
Având în vedere argumentele expuse în precedent Curtea apreciază că instanța de apel, prin decizia atacată s-a pronunțat în limitele învestirii asupra solicitărilor formulate de părți, motiv pentru care, nefiind incidente prevederile art. 509 alin. 1 pct.1 din NCPC, în baza art. 513 NCPC va respinge ca ne întemeiată cererea de revizuire formulată pe acest punct.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 Cod procedură civilă instanța reține că potrivit art. 511 pct. 5 din N.C.P.C. termenul de exercitare a revizuirii pentru ipoteza în care se invocă acte noi este de o lună și se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Fiind un termen imperativ și absolut, nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 din Noul Cod de procedură civilă, care statuează că atunci „ când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel”.
În speța dedusă judecății, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acestea au fost emise astfel: adresa nr. 1/26 la 20.01.2015, iar adresa referitoare la actul adițional nr. 1271/CCM la 14.01.2015.
În ceea ce privește actul adițional invocat în precedent, reprezentanții revizuientului, prezenți în instanță la termenul din 17.06.2015 au învederat că au avut acest înscris de mai mult timp și au vrut să-l depună la dosar în faza de judecată a apelului dar nu le-a fost primit de Curte. Prin urmare, înainte de momentul soluționării deciziei atacate pe calea prezentei cereri de revizuire ( deci înainte de 17.03.2015) revizuientul a avut cunoștință de acest înscris situație în care formularea cererii de revizuire întemeiată pe acest punct ( formulare care s-a realizat abia la 17.06.2015) apare ca fiind realizată peste termenul de lege menționat în precedent.
Aceeași este situația și în ceea ce privește adresa nr.1/26 emisă la 20.01.2015. Deși reprezentantul revizuentei a menționat că a luat cunoștință de această adresă de la contabilitate în urmă cu o săptămână, nu a făcut dovada susținerilor sale sub acest aspect, situație în care instanța urmează să aibă în vedere la calculul termenului data emiterii sale. Cert este că în raport de momentul emiterii sale ( 20.01.2015) și formularea cererii vizând art. 509 pct. 5 N.C.P.C. ( 17.06.2015) și revizuirea întemeiată pe acest act apare ca tardiv promovată.
Având în vedere dispozițiile art. 185 NCPC și ținând cont de situația de fapt expusă anterior Curtea consideră că excepția tardivității cererii de revizuire invocată din oficiu pentru acest motiv este întemeiată ca urmare a formulării lui peste termenul prevăzut de dispozițiile legale, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, în baza art.511 pct. 5 din Noul Cod de Procedură Civilă va respinge cererea de revizuire având acest temei ca tardiv formulată.
Prin cererea formulată s-a invocat de către revizuient contrarietatea deciziei nr. 591/17.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în raport cu mai multe hotărâri pronunțate în același gen de litigii de alte instanțe din țară.
Potrivit art. 131 din Noul C.pr.civ. la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, iar conform art. 132 când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă.
În speță, Curtea de Apel Ploiești a fost investită cu soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile 509 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, invocându-se contrarietatea dintre decizia civilă nr. 591/17.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 14 și alte hotărâri pronunțate de alte instanțe din țară în aceeași materie, prima hotărâre invocată fiind sentința civilă nr. 1365/18.09.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 3544/108//2014 .
Art. 510 alin.1 din Noul Cod de Procedură civilă instituie regula potrivit căreia instanța competentă să judece cererea de revizuire este instanța a cărei hotărâre se atacă. Excepția de la această regulă este reglementată de art. 510 alin. 2 care prevede competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe existența contrarietății de hotărâri.
În această din urmă ipoteză art. 510 alin.2 Cod pr.civilă stabilește că, pentru acest caz de revizuire, cererea se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, iar în speță, prima hotărâre este sentința civilă nr.1365/18.09.2014 pronunțată de Tribunalul A., astfel că instanța competentă în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe acest punct este Curtea de Apel Timișoara.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 130, 132 și 510 alin.2 C.pr.civilă, Curtea constatând că excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește soluționarea acestui capăt al cererii de revizuire, invocată din oficiu este întemeiată, urmează a o admite și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe disp. art.509 alin. 1 pct. 8 din C. pr. civ. în favoarea Curții de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 391 pronunțată la data de 17 martie 2015 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de revizuentul S. L. INDEPENDENT IFTE B. DIN C. . - CENTRUL DE E. B., cu sediul în B., ., membră a Federației Naționale a Sindicatelor din Transporturi ELCATEL, semnatară a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul ., în numele membrilor sindicat A. M., Liscă M. M., G. M. C., L. V. M., B. C., N. L., C. C., P. M. C., P. E., C. T., M. D., Coșiță V., I. M., D. M., V. V. A., L. D., S. G., M. M., P. S., P. V., Ș. M., A. V., I. V., H. I., P. G., H. C., N. V., T. Ș. I., G. M. C., B. I., C. V., G. M., D. C., S. C. Luci, I. A., Somoiag C., Gălățianu I., G. C., I. V., V. D., I. H. S. T., L. G., D. C., R. V., D. G., M. T., G. Z., D. N., S. G., P. V., M. E., I. D., R. I., I. T., Rachieru T., N. L., S. D., G. N., I. I., M. M., E. M. Ș., D. Ș., M. D., E. P., Ș. I., M. D. N., M. M., B. B. C., S. V., S. A., D. A., Marafet C., M. C., B. C., A. C., B. M., Brujbu N., D. C., J. E., S. N., F. G., C. V., C. I., Sicoiu D., A. N. M., A. C. – toți reprezentanți convențional de avocat N. L., cu sediul în Galații, ., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata . cu sediul în București, .. 38, sector 1, întemeiată pe disp. art.509 alin. 1 pct. 1 din C. pr. civ.
Admite excepția tardivității privind formularea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art.509 alin. 1 pct. 5 din C. pr. civ.
Respinge cererea de revizuire având acest temei ca tardiv formulată.
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești pentru soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art.509 alin. 1 pct. 8 din C. pr. civ.
Declină competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. P. M. G.
Grefier,
G. C.
Red.V.G.
Tehnored.G.C.
4 ex./29.06.2015
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Pretentii. Decizia nr. 1015/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 64/2015. Curtea... → |
|---|
