Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1115/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1115/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 6092/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1115
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
Președinte - V.-I. S.
Judecători - A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta S. M., domiciliată în comuna Păulești, ., județul Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „G. A.-I.”, cu sediul în Ploiești, . județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 294/4 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul C. DE T. SANGUINĂ PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 24 A, județul Prahova.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât C. de T. Sanguină Ploiești, reprezentat de avocat Zaharachescu A., din Baroul Prahova, în substituire avocat P. G., din Baroul Prahova, lipsind apelanta-reclamantă S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată, este motivat și a fost declarat în termenul legal procedural.
De asemenea, se învederează că intimatul-pârât C. de T. Sanguină Ploiești a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr._/13 mai 2015, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La rândul său, apelanta-reclamantă S. M. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrat sub nr._/3 iunie 2015.
Avocat Zaharachescu A., în substituire avocat P. G., având cuvântul, pentru intimatul-pârât C. de T. Sanguină Ploiești, depune la dosar delegația de substituire din data de 9 septembrie 2015.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului supăra apelului.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată că la fila 23 dosar se află împuternicirea avocațială a apărătorului titular, avocat P. G., din Baroul Prahova.
Având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 392 din noul Cod de procedură civilă, dispune deschiderea dezbaterilor.
Avocat Zaharachescu A., în substituire avocat P. G., având cuvântul, pentru intimatul-pârât C. de T. Sanguină Ploiești, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată arată că le va solicita pe cale separată.
Curtea, în temeiul art. 394 din noul Cod de procedură civilă, dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 395 din noul Cod de procedură civilă, asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, reclamanta S. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul C. de T. Sanguina Ploiesti, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratului la modificarea grilei de salarizare la nivelul maxim, astfel cum a fost prevăzuta în Anexa 1 la OUG nr.15/2004 modificata prin Legea nr.304/2008; recalcularea cuantumului salariului brut in funcție de grila maxima de salarizare; plata drepturilor salariale cuvenite potrivit nivelului maximal grilei de salarizare pe ultimii 3 ani, începând cu data introducerii acțiunii, actualizata cu indicele de inflație pana la data plății efective. S-a solicitat și acordarea de cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este încadrată în funcția de asistent medical principal, iar grila de salarizare pentru personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar din centrele de transfuzie a fost inițial prevăzută în anexa nr.2 la OUG nr.115/2004, modificata prin OG nr.17/2008.
Ulterior, prin legea de aprobare a OG nr.17/2008, aceasta categorie de personal din centrele de transfuzii a fost trecut la grila de salarizare din anexa nr.1, insa fara a se tine cont de modificarea intervenita, astfel încât pârâtul i-a achitat salariul calculat potrivit anexei nr.2 la acest normativ.
A învederat reclamanta că pârâtul a continuat să plateasca salariul fara modificarea grilelor de salarizare, luând de baza salariul acordat acordat personalului contractual la nivelul lunii decembrie 2009, cu aplicarea grilei de salarizare potrivit anexei nr.1, cu motivarea că nu au fost alocate fonduri bugetare. Reclamanta a precizat că pârâtul trebuia să ia în calcul salariul brut de la nivelul lunii decembrie 2009, la care grila maxima de salarizare s-ar fi aplicat în mod corespunzator, învederând că la nivelul țării sunt persoane încadrate în aceeasi funcție, care beneficiaza de salarizare în plus la aceeasi munca depusa.
Pârâtul C. de T. Sanguină Ploiești a formulat, conform disp. art. 205 din noul Cod de procedură civilă, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că prin HG. nr. 294/1995 centrele de transfuzie judetene au trecut în subordinea Institutului N. de Hematologie Transfuzionala, institutie cu personalitate juridica, iar prin Legea nr. 282/2005 activitatea centrelor este organizata și controlata de Ministerul Sanatatii. S-a precizat că instituția pârâtă nu dispune de buget propriu, acesta fiind comunicat spre executare forului superior - Institutul
N. de Hematologie Transfuzionala - ce are calitate procesuala pasiva în prezenta cauza, pârâtul nefiind o structura juridica autonoma.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că prevederile OUG nr.115/2004 au fost abrogate de dispozițiile Legii nr. 303/2009 unde se menționează că drepturile salariale de la data intrării în vigoare a acestei legii rămân cele prezentate exclusiv în acest act normativ.
Pârâtul a arătat că reclamanta nu a indicat motivul de drept concret pentru care aceasta ar trebui salarizata la nivelul maxim al grilei de salarizare, învederând că potrivit art.17 din OG nr.17/2008, încadrarea personalului se face intre limitele legale de salarizare, urmare a evaluării performantelor profesionale și cu încadrarea în bugetul alocat în acest sens.
Prin completarea la acțiune formulata la data de 07.01.2015, reclamanta a solicitat modificarea grilei de salarizare la nivel de unitate prin aplicarea unui spor de salarizare care să nu depășească 30% din salariul de baza stabilit conform OUG nr.17/2008; calcularea și plata diferențelor rezultate în urma recalculării salariului de baza și salariul efectiv încasat pe ultimi trei ani indexat cu indicele de inflație; plata celui de al 13-lea salariu pe ultimii 3 ani, recalcularea și plata gărzilor cu sporul de 30%, pe ultimii trei ani, indexate cu indicele de inflație; contravaloarea bonurilor de masa pe anul 2014.
Referitor la modificarea și completarea cererii formulate de reclamanta, pârâtul a invocat excepția prematurității acțiunii, susținând că raportat la drepturile solicitate, reclamanta trebuia să parcurgă procedura instituita de disp. art. 34 din Legea nr.303/2009 și respectiv de art.30 din Legea nr.284 /2010.
S-a mai arătat că sporul solicitat la modificarea grilei de salarizare de 30% nu se regăsește în cuprinsul art.51 din OUG 17/2008; premiul anual nu se mai acorda începând cu anul 2010; serviciul de garda la nivelul pârâtului nu este organizat; bonurile de masa nu se acordă, neexistând prevederi legale în acest sens și nici clauze în contractul colectiv de muncă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 4 februarie 2015, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 294, prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C. DE T. SANGUINĂ PLOIEȘTI si excepția prematurității invocate de acest pârât, ca neîntemeiate
S-a respins acțiunea modificata, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta S. M. este încadrata în cadrul pârâtului C. de T. Sanguina Ploiesti în funcția de asistent medical principal începând cu anul 1992, beneficiind de contract individual de munca pe durata nedeterminata.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C. de T. Sanguina Ploiesti, instanța a stabilit că este neîntemeiată, motivat de faptul că în litigiul de față acest pârât are calitatea de angajator, iar potrivit disp.art.231din Codul Muncii, obiectul procesului este un conflict de munca, izvorât din desfășurarea raporturilor de munca, pârâtul fiind semnatar al contractului individual de muncă al reclamantei.
Referitor la excepția prematurității acțiunii invocată de pârât în raport de disp. art.34 din Legea nr.303/2009 și respectiv de art.30 din Legea nr.284/2010, instanța a stabilit că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât în cauza nu se contesta modalitatea de stabilire a salariului, ci se solicita drepturi neacordate, izvorâte din lege, ce exced modului în care a fost stabilita salarizarea reclamantei, nefiind menționate în cuprinsul contractului individual de munca.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Legea nr.304/2008 a fost aprobata OG nr.17/2008, iar potrivit punctului nr. 5 din articolul unic al acestui act normativ, salariile personalului de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din cadrul centrelor județene de transfuzie se încadrează în anexa nr.1 la OUG nr.115/2004.
Ulterior, OUG nr.115/2004 a fost abrogata prin Legea nr. 330/2009 și respectiv Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului bugetar, unde la art.1 alin 2 se menționează că începând cu data intrării în vigoare a acestei legii, drepturile salariale ale personalului bugetar (categorie în care este încadrata reclamanta) sunt și rămân cele stabilite prin acest act normativ.
Astfel, a arătat tribunalul, salarizarea reclamantei nu mai este stabilita potrivit OUG nr.115/2004, ci potrivit acestor noi legi ale salarizării, încă începând din anul 2010 modalitatea de salarizare fiind cea menționată în Decizia nr. 2/15.01.2011 a directorului pârâtului, modificată prin acte normative ulterioare și transpusa în contractul individual de muncă al reclamantei și a actelor adiționale la acesta, motiv pentru care reclamanta nu mai poate beneficia de prevederile OUG nr. 115/2004 .
Referitor la obligarea societății de a modifica grila de salarizare la nivel de unitate prin aplicarea unui spor de salarizare de 30%, potrivit prevederilor OUG nr.17/2008, tribunalul a arătat că și acest act normativ a fost abrogat prin art.48 din Legea nr. 330/2009, insa chiar și în forma avută înainte de abrogare, nu a existat nici în cuprinsul său și nici în anexe, nicio prevedere referitore la aplicarea unui spor de salarizare de 30%, de care ar putea beneficia reclamanta în funcția în care era încadrată.
De altfel, acest act normativ înainte de abrogare menționa modalitatea de încadrare a personalului intre limitele minime și maxime al grilei de salarizare, in cuprinsul art.17 precizându-se că personalul contractual salarizat intre limitele funcției poate beneficia anual de o creștere salariala prin evaluarea performantelor individuale realizate în anul precedent, sub condiția încadrării în nivelul alocațiilor bugetare, situație în care acest capăt de cerere, a arătat tribunalul, va fi respins ca neîntemeiat.
Instanța a respins că neîntemeiate și cererile reclamantei privind acordarea celui de al 13-lea salariu pe ultimi trei ani, având în vedere disp.art.8 din Legea nr.285/2010 și Decizia nr.21/2013 pronunțată de ICCJ; pe cele privind plata orelor de gardă, motivat de faptul că acestea nu sunt prestate la nivelul pârâtului, fiind prevăzute doar în instituții spitalicești cu aprobarea Ministerului Sănătății. De asemenea, s-a respins și cererea de acordare a tichetelor de masa pentru anul 2014, tribunalul motivând că plata acestor tichete este la latitudinea ordonatorului de credite, în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli, respectiv că în speță, unitatea nu
este de natura celor ce intra sub incidenta art.23 din OUG nr.115/2004 (nu realizează venituri proprii).
Totodată, a motivat judecătorul fondului, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile cu caracter normativ obligatorii ale Deciziei nr. 14/2008 pronunțată de ICCJ.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 215 din Legea nr. 62/2011, reclamanta S. M., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că instanța de fond a pornit în analiza situației de fapt de la o premisă greșit înțeleasa, dat fiind că, în cuprinsul motivării soluției sale, a făcut referire la texte de lege pe care le constata abrogate la momentul formulării acțiunii, dar de care apelanta nu a înțeles niciodată să uzeze în ceea ce privește motivarea în drept a demersului său judiciar.
A precizat apelanta că la data apariției legii unice de salarizare, în aplicarea unitara a dispozițiilor actului normativ în ceea ce privește salariul ce urma a-i fi acordat, s-a plecat de la un calcul greșit, care a afectat nivelul salariului său, stabilit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 și a Legii nr. 284/2010.
Astfel, anterior apariției legii unice de salarizare, apelanta a fost salarizata în baza dispozițiilor OUG nr. 115/2004, împrejurare pe care nu a contestat-o la momentul formulării acțiunii.
Ulterior, prin modificările aduse acestei ordonanței de urgenta, respectiv la data apariției OUG nr.17/2008, cuantumul salariului său de baza a fost greșit menținut la nivelul celui calculat în raport de dispozițiile OUG nr. 115/2004, dat fiind ca actul normativ nou adoptat prevedea creșteri salariale, prin aplicarea unui spor maxim de 30% în centrele de transfuzie sanguină, spor ce urma a fi acordat raportat la performanțele profesionale ale fiecărui salariat, ce nu au fost niciodată apreciate în ceea ce o privește pe apelantă.
De asemenea, a arătat apelanta, OUG nr.17/2008 stabilea acordarea sporului maxim de 30%, rezultat din însumarea mai multor sporuri la care apelanta s-a considerat îndreptățită, în funcție și de alte criterii, expres prevăzute de actul normativ nou intrat în vigoare, care nu au fost luate în calcul.
Neaplicarea acestui spor, așa cum a fost solicitat prin acțiune, a dus la stabilirea eronata a salariului de baza al apelantei, diminuat cu 30%, la momentul apariției legii unice de salarizare, respectiv a Legii nr.330/2009, care a prevăzut în cuprinsul său că salariul de bază brut lunar pentru personalul contractual din cadrul centrelor de transfuzie județene urmează a fi păstrat la nivelul salariului brut de baza încasat de personalul contractual la nivelul lunii decembrie 2009.
În acest context, soluția instanței de fond este una eronată, fiind rezultată din înțelegerea total greșita a situației premisă, care a justificat interesul apelantei în promovarea prezentului demers judiciar.
Pornindu-se de la aceasta eroare, voită sau nu a angajatorului, pentru viitor, apelanta a încasat un salariu lunar diminuat, fără a avea vreo culpă în producerea acestei situații, motiv pentru care nu poate fi reținută afirmația, nedovedită prin niciun mijloc de proba, pe care instanța fondului o inserează în motivarea hotărârii, în sensul că salariul apelantei a fost stabilit prin decizia nr.2 din 15.01.2011 a directorului unității, întrucât dispozițiile legale imperative au fost încălcate sistematic la momentul apariției legii unice de salarizare.
A mai susținut apelanta că încadrându-se în categoria personalului salarizat din fonduri bugetare, la nivelul lunii iunie 2010 salariul său a fost diminuat cu 25%, conform legii, iar de la acea dată, deși actele normative ulterioare au prevăzut recuperarea treptată a acestei reduceri salariale, nici până în prezent apelanta nu a ajuns să încaseze lunar un cuantum al salariului brut de bază la nivelul avut anterior apariției legii unice de salarizare.
Referitor la plata celui de-al 13-lea salariu, la plata orelor de gardă și la plata contravalorii bonurilor de masa, s-a apreciat că soluția instanței este una eronată, întrucât, odată acordate pe o anumită perioada de timp și durată, aceste drepturi salariale ar fi trebuit reduse, ca urmare a neincluderii lor în salariul lunar al apelantei, tot prin decizie a directorului unității în care este încadrata în muncă, decizie care, în condițiile prevăzute de Codul muncii, să fi putut, odată emisă, să fie contestată de persoanele vătămate prin actul administrativ unilateral astfel emis. Această decizie nu a existat însă niciodată, motiv pentru care, și pe acest aspect, soluția instanței fondului, de respingere ca neîntemeiate și a acestor capete de cerere din acțiune, este una eronată.
S-a mai învederat că dacă acordarea contravalorii tichetelor de masă este la latitudinea ordonatorului de credite în funcție de bugetul de venituri și cheltuieli, era necesar, a susținut apelanta, ca pârâta să facă dovada inexistenței unor fonduri din care aceasta plată să fie făcută, iar pe acest aspect, probatoriul administrat în cauză a fost inexistent.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost modificată și completată.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Intimatul C. de T. Sanguină Ploiești a formulat, conform disp. art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedură civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând în esență, că este nereală critica apelantei că nu ar fi invocat în acțiune temeiuri de drept abrogate; că apelanta este salarizată în baza Legii nr. 284/2010; că procentul de 30% solicitat nu rezultă din niciun act normativ; că motivarea instanței de fond este corectă, soluția de respingere a tuturor capetelor de cerere fiind legală.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 478 din noul Cod de procedură civilă, care statuează limitele efectului devolutiv al apelului și având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 teza I din noul Cod de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Cu referire la prima critică formulată de către apelantă, prin care s-a susținut că în mod greșit instanța de fond ar fi apreciat că demersul judiciar al apelantei s-ar fi întemeiat pe acte normative abrogate la data formulării cererii de chemare în judecată, Curtea constată că este infirmată de actele dosarului.
Astfel, examinând cererea de chemare în judecată se constată că atât în cadrul motivării în fapt a acesteia, cât și expres, în motivarea sa în drept, apelanta a indicat dispozițiile OUG nr. 115/2004, respectiv ale OUG nr. 17/2008, acte normative ce erau abrogate la data depunerii acțiunii - 7.08.2014 (OUG nr. 115/2004 fiind abrogată prin art. 48 pct. 7 din Legea nr. 330/2009, cu excepția câtorva articole care nu au relevanță decât sub aspectul capătului de cerere vizând c/val tichetelor de masă, în timp de OUG nr. 17/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 1/2009).
Nefondată este și critica prin care apelanta pretinde că ar fi avut dreptul de a beneficia la data intrării în vigoare a OUG nr. 17/2008 de un spor de 30% la salariul de bază, fapt ce ar fi determinat, în aprecierea acesteia, preluarea cuantumului salariului astfel stabilit de legea unică de salarizare – Legea nr. 330/2009, ale cărei dispoziții prevedeau expres păstrarea cuantumului salariului brut de bază încasat de personalul contractual la nivelul lunii decembrie 2009.
Curtea notează, sub acest aspect, că potrivit disp. art. 17 alin. 1 din OUG nr. 17/2008 (text de lege invocat ca temei de drept în cererea de chemare în judecată), personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia anual, în perioada mai – septembrie, de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiția încadrării în nivelul alocației prevăzute pentru cheltuieli cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli.
Se constată astfel că prin formularea „poate beneficia anual”, textul de lege invocat consacră doar o posibilitate de creștere salarială pentru personalul contractual și nicidecum o obligație în sarcina angajatorului, respectiv că această posibilitate este ab initio condiționată de cerința încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile în bugetul de venituri și cheltuieli anual al angajatorului.
Totodată, se impune a se preciza că procentul de 30% solicitat de către apelantă nu este prevăzut ca atare de nicio dispoziție din actul normativ invocat, actul reglementând în realitate acordarea a trei tipuri de majorări salariale, în procente diferite (5%, 10% și 15%), care se aplicau însă unor categorii diferite de personal (medici, infirmieri, etc).
Este evident, în acest context, că apelanta nu se poate prevala de invocarea unui act normativ abrogat, ale cărui dispoziții nici nu prevedeau obligația unei creșteri salariale în sarcina angajatorului și corelativ, nici nu făceau referire la un procent de 30% ce s-ar fi acordat categoriei profesionale din care făcea parte apelanta (asistent medical) și de asemenea, aceasta nu poate ignora dispozițiile imperative reglementate de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, care stipulează expres că începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului sunt și rămân cele exclusiv prevăzute de această lege, considerente pentru care Curtea urmează să mențină soluția pronunțată de judecătorul fondului, de respingere a acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
În ceea ce privește critica apelantei referitoare la diminuarea salariului cu 25% la nivelul lunii iunie 2010, Curtea notează că această cerere nu a fost formulată în fața instanței de fond, caz în care nu poate fi invocată pentru prima dată în apel, întrucât se încalcă în mod flagrant dispozițiile art. 478 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, conform cărora în apel nu se pot formula cereri noi, care nu au fost deduse judecății la instanța de fond.
Curtea va înlătura ca nefondate și criticile referitoare la pretinsa îndreptățire a apelantei de a beneficia de plata celui de-al 13-lea salariu, c/val orelor de gardă și a bonurilor de masă.
Astfel, în ceea ce privește cel de-al 13-lea salariu, Curtea reamintește că acesta nu se mai acordă încă din anul 2010, conform art. 8 din Legea nr. 285/2010, relevantă sub acest aspect fiind decizia nr. 21/18 noiembrie 2013 pronunțată de ÎCCJ.
Curtea reamintește că prin această decizie, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 37 din data de 16.01.2014, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, că premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
În motivarea acestei decizii s-a statuat că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu, scadent în prima lună a anului următor celui lucrat, s-a stins odată cu abrogarea Legii cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, a concluzionat Înalta Curte, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 517 alin. 4 din Noul Cod de procedură civilă, conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Referitor la sporul pentru orele de gardă, Curtea reține că apelanta nu este îndreptățită la acordarea sa, unitatea intimată nedispunând de un asemenea serviciu (aspect reținut și de către judecătorul fondului și necontestat în motivele de apel).
În ceea ce privește c/val tichetelor de masă, Curtea notează că acordarea acestora este la latitudinea angajatorului și că depindea de faptul ca acesta să fi prevăzut în buget sume cu astfel de destinație ( conform deciziei nr. 14/18.02.2008 pronunțată de ÎCCJ în procedura recursului în interesul legii) neexistând ca atare, nicio obligație legală în sarcina acestuia, care să fi impus administrarea de probe, astfel cum a pretins apelanta.
Întrucât în speța pendinte angajatorul nu a prevăzut astfel de sume în bugetul de venituri și cheltuieli, Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului a respins pretenția ca neîntemeiată.
În considerarea tuturor acestor argumente de fapt și de drept, Curtea va proceda, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, la respingerea apelului ca nefondat.
Curtea va lua act de declarația apărătorul ales al intimatei, formulată la termenul de judecată din data de 10.09.2015, în sensul că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S. M., domiciliată în comuna Păulești, ., județul Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocatură „G. A.-I.”, cu sediul în Ploiești, . județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 294/4 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul C. DE T. SANGUINĂ PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 24 A, județul Prahova.
Ia act că intimata C. DE T. SANGUINĂ PLOIEȘTI va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Red. ACB
Tehnored. CC
4 ex./17.09.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. C.-A. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 491/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 01-10-2015, Curtea de... → |
|---|
