Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1138/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1138/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 5584/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 1138
Ședința publică din data de 15 septembrie 2015
Președinte - V. G.
Judecător - V. S.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamantul Ț. D., domiciliat în Câmpina, . nr. 19, ., ., împotriva sentinței civile nr. 410 din 17 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Școala de Agenți de Poliție „V. L.” Câmpina, cu sediul în Câmpina, ..145, jud. Prahova.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare, a răspuns apelantul-reclamant Ț. D., lipsind intimata-pârâtă Școala de Agenți de Poliție „V. L.” Câmpina.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat și judecarea în lipsă.
Apelantul învederează că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-reclamant Ț. D. solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul acordării drepturilor salariale și pentru perioada de după data de 09.07.2012 deoarece situația este identică cu perioada 2009-2012 când i s-a admis acțiunea prin hotărârile din 2013 și 2014. Și acum salarizarea se stabilește în funcție de rezultatele de la evaluarea profesională. Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a,
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 410/17.02.2015 Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant, reținând că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul Tent D. a chemat în judecată pârâta Școala de Agenți de Politie „V. L.” Câmpina solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre salariul plătit și cel cuvenit, începând cu data de 09.07.2012 și până în luna mai 2015 inclusiv, calculate în urma calificativelor obținute la evaluările profesionale în această perioadă, sumele urmând să fie actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat, cu statut de personal contractual (salariat civil), în cadrul Școlii de Agenți de Poliție „V. L.” Câmpina, pe post de muncitor calificat. La evaluarea din data de 14.12.2007, reclamantul a obținut calificativul „Bine” în urma punctajului de 4,80, motiv pentru care în „anul salarial” iunie 2008 - mai 2009, i s-a diminuat salariul, fără a i se comunica vreo decizie în acest sens, iar în anii următori, respectiv 2008 – 2011, a obținut calificativul „Foarte Bine” și punctajul 5 (maxim), însă, pârâta nu a procedat la revenirea la salariul avut înainte de diminuarea menționată, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată, acțiunea fiindu-i admisă, potrivit sentinței civile nr.694/06.03.2013 a Tribunalului Prahova, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de Curtea de Apel Ploiești.
Potrivit acestei hotărâri, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei diferențele salariale începând cu data de 03.07.2009 și până la data formulării acțiunii respective, aceasta fiind înregistrată la tribunal la data de 09.07.2012.
Deși, în anii următori, respectiv în perioada 2011 – 2013, reclamantul a obținut punctajul maxim 5 și calificativul „FB”, fapt care presupunea ca salariul pentru anii următori să includă și diferența ce i-a fost luată în anul 2008, prin adresa nr._ din data de 25.06.2014, pârâta i-a adus la cunoștință refuzul de a-l repune în drepturile salariale anterioare reducerii acestora, precizând totodată, că se va conforma hotărârii judecătorești care viza drepturile salariale începând cu data de 03.07.2009 și până la data formulării acțiunii anterioare - 09.07.2012.
Întrucât, rațiunile pentru care, prin sentința civilă nr.694/2013 a Tribunalului Prahova, pârâta a fost obligată să-i plătească diferențele salariale subzistă și în prezent, situația fiind absolut identică, reclamantul solicită, admiterea acțiunii, obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale curente și neachitate, reprezentând diferențele salariale începând cu data de 09.07.2012 și până în luna mai 2015, data până la care își produce efectele (în privința drepturilor salariale) calificativul „Foarte Bine” puncte 5 obținute la evaluarea din decembrie 2013.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Ordinul M.A.I. nr. 900/1999, Ordinul M.A.I. nr.1178/2000, Ordinul MAI nr.300/2004, Ordinul MAI nr.94/2011 și H.G. nr.749/1998.
Pârâta Școala de Agenți de Politie „V. L.” Câmpina a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată. Reclamantul Tent D. a depus răspuns la întâmpinare și modificare (precizare) a cererii de chemare în judecată prin care a arătat că, prin acțiunea inițială a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate, constând în diferența de salariu plătit și cel cuvenit, începând cu data de 09.07.2012 și până în luna mai 2015 inclusiv, având în vedere calificativele obținute la evaluările profesionale.
În motivarea sentinței pronunțate, tribunalul a reținut că reclamantul este angajatul pârâtei Școala de Agenți de Politie „V. L.” Câmpina începând cu data de 01.02.1993, în baza contractului individual de muncă FN din data de 01.02.1993, ca personal contractual, îndeplinind funcția de muncitor calificat I din data de 16.07.1998, solicitarea reclamantului din prezenta acțiune vizând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând diferența dintre salariul plătit și cel cuvenit, începând cu data de 09.07.2012 și până în luna mai 2015 inclusiv, calculate în urma calificativelor obținute la evaluările profesionale în această perioadă.
Prin sentința civilă nr.694/06.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, a fost obligată pârâta Școala de Agenți de Politie „V. L.” Câmpina să plătească reclamantului Tent D. drepturile salariale curente și neachitate reprezentând diferențe salariale începând cu data de 03.07.2009 și până la data formulării acțiunii, calculate în urma calificativelor obținute la evaluările profesionale din această perioadă, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, sentință irevocabilă prin respingerea ca nefundat a recursului, conform decizia nr.341/26.02.2014 a Curții de Apel Ploiești.
Din adresa nr._/25.06.2014 emisă de pârâta Școala de Agenți de Politie „V. L.” Câmpina rezultă că sentința civilă nr.694 din 06.03.2013 a fost pusă în aplicare la nivelul instituției, cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă, ale OUG nr.92 din 18.10.2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31.12.2013 și ale Ordinului M.A.I. nr.4 din 19.01.2013 privind stabilirea procedurii de efectuare a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului M.A.I. devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31.12.2013.
Prin aceeași adresă, pârâta arată că a început achitarea drepturilor salariale curente și neachitate reprezentând diferențe salariale începând cu data de 03 iulie 2009 și până la data formulării acțiunii, sume actualizate în raport cu rata inflației.
Astfel, salariile personalului contractual din M.A.I. se stabilesc în raport cu drepturile cuvenite la data de 31 decembrie 2009, iar toate actele normative de stabilire a drepturilor salariale a personalului plătit din fonduri publice de după data de 01.01.2010 nu mai precizează stabilirea drepturilor salariale pentru personalul contractual din M.A.I. în funcție de evaluările profesionale.
De calificativele obținute la evaluarea profesională se ținea seama la promovarea în trepte sau grade profesionale, însă, referitor la reclamant, acesta este încadrat pe maximul funcției de muncitor calificat IV - I, respectiv aceea de muncitor calificat I.
Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
În situația reclamantului, acesta este încadrat pe funcția de muncitor calificat I, adică maximul funcției de muncitor calificat IV - I.
Potrivit art.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/ indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În continuare, potrivit alin.3, cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Legea nr. 285/2010 prevede, la alin. 4, că, în ceea ce privește cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Potrivit art.2, în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Legea menționată precizează, la art.4 alin.3, că personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea cadru, în raport de funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana încadrată la 31 decembrie 2010.
Totodată, începând cu anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
În anul 2013, salarizarea personalului contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne s-a făcut în conformitate cu dispozițiile Legii nr.284/2010 care prevăd că salariile funcției de bază, în anul 2013, se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012.
Cât privește salarizarea personalului contractual pe anul 2014, aceasta se face, conform Legii nr.284/2010 care reprezintă legea-cadru, a Legii nr.28/19. 03.2014 de aprobare a O.U.G. nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și orice alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, a Ordinului M.A.I. nr. S/214/2011 de aplicare a prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I.
Astfel, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel care se acordă pentru luna decembrie 2013.
În niciunul din actele normative menționate nu este prevăzut faptul că stabilirea drepturilor salariale pentru personalul contractual din M.A.I. se face în funcție de evaluările profesionale, sens în care, în ceea ce-l privește pe reclamant, acesta este încadrat pe funcția de muncitor calificat IV - I și este salarizat pe maximul acestei funcții de muncitor calificat I.
Susținerea reclamantului în sensul că, rațiunile pentru care prin sentința civilă nr.694/2013 a Tribunalului Prahova, pârâta a fost obligată să îi plătească diferențele salariale subzistă și în prezent, situația fiind absolut identică, nu a putut fi avută în vedere față de precizările anterioare.
Temeiul de drept pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea sunt acte normative abrogate, cu excepția Ordinului nr.94/2001.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că, astfel cum rezultă din Nota de raport nr._ din data de 10.10.2014, începând cu anul 2010 salarizarea personalului contractual nu se mai face ținând seama de evaluări profesionale, iar promovarea în funcție se face pe maximul funcției prevăzute în statutul de organizare al Școlii de Agenți de Poliție „V. L.” Câmpina, unde este nominalizată funcția de muncitor calificat IV - I.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contrar susținerilor instanței de fond, arată apelantul că nu a solicitat ca majorarea salariului să se facă după data de 01.01.2010 pe baza evaluărilor profesionale obținute ulterior acestei date, dimpotrivă, această regulă a funcționat până la data de 31.12.2009, iar toate drepturile salariale ce au urmat s-au calculat prin raportare la această ultimă dată. Cum la data respectivă salariul apelantului nu era calculat corect, s-a creat o situație injustă care subzistă și în prezent.
Cum pârâta la vremea respectivă nu i-a redat drepturile salariale ce i se cuveneau s-a adresat instanței de judecată, acțiunea fiindu-i admisă prin Sentința civilă nr. 694/06.03.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului potrivit Deciziei nr. 341/26.02.2014 a Curții de Apel Ploiești.
Cu toate acestea, față de modul în care a fost formulată atunci cererea de chemare în judecată, hotărârea arătată a vizat o perioadă determinată cuprinsă între data de 03. 07.2009 și 09.07.2012, motiv pentru care prin prezenta acțiune a solicitat aceleași drepturi, însă pentru intervalul de timp ce a urmat, modalitatea de gândire fiind aceeași cu aceea avută în vedere de instanțe în anii 2013 și 2014.
Prin urmare, și atunci ca și acum, au fost eludate de către pârâtă, printre altele, dispozițiile art. 41 și urm. din Codul Muncii referitoare la modificarea contractului individual de muncă, aspect pe care în litigiul de față instanța de fond nu 1-a mai avut în vedere.
Pentru considerentele ce preced, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacată și pe fond să admiterea cererii astfel cum a fost formulată și modificată pentru cele două capete de cerere.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, întrucâtapelantul este angajat ca personal contractual în cadrul instituției din data de 01.02.1993, în baza contractului individual de muncă nr. FN din 01.02.1993 și îndeplinește funcția de muncitor calificat I din data de 16.07.1998. În data de 24.06.2014 apelantul s-a adresat instituției noastre pentru plata în continuare, după data de 09.07.2012, a unor drepturi salariale ce i-au fost acordate în baza sentinței civile nr. 694 din 06.03.2013, însă așa cum se poate observa, sentința civilă pe care o invocă apelantul a fost pusă în aplicare de pârâtă prin plata către acesta a sumei de 140 lei din totalul de 2817 lei, conform cu termenelor stabilite în art. XI al Ordonanței de Urgență nr. 92 din 18 decembrie 2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării) precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013.
Prin aceasta sentință i s-au acordat apelantului drepturi salariale curente și neachitate reprezentând diferențe salariale începând cu data de 03 iulie 2009 și până la data formulării acțiunii, respectiv 09.07.2012.
La data de 09.07.2014 apelantul a introdus o noua acțiune în instanță solicitând plata unor despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate pentru perioada 09.07.2012 - mai 2015, motivată de rezultatele evaluărilor profesionale, respinsă de instanța de fond ca neîntemeiata. Hotărârea instanței de fond a fost atacata cu apel, invocandu-se in principal aceleași aspecte ca si in acțiunea principala.
Apreciază că apelul este nefondat si neîntemeiat, întrucât salariile personalului contractual din MAI se stabilesc în raport cu drepturile cuvenite la data de 31 decembrie 2009, iar toate actele normative de stabilire a drepturilor salariale a personalului plătit din fonduri publice de după data de 01 ianuarie 2010 (Legea 330/2009 și Legea 284/2010; nu mai precizează stabilirea drepturilor salariale pentru personalul contractual din MAI în funcție de evaluările profesionale. singura situație în care se ține cont de punctajele obținute/calificativele obținute la evaluarea profesională este reprezentată de promovarea în trepte sau grade profesionale, însă domnul Ț. D. este încadrat pe funcția de muncitor calificat IV-I și salarizat pe maximul acestei funcții de muncitor calificat I.
De asemenea consideră că instanța de fond a observat și reținut în mod corect că apelantul și-a întemeiat cererea pe prevederi legale abrogate sau ieșite din uz, așa cum reiese și din NOTA-RAPORT privind stabilirea salariului de bază al domnului Ț. D. potrivit actelor normative în vigoare nr._ din 10.10.2014.
În apelul formulat de domnul Tent D. există contradicții evidente. Astfel: în primul paragraf susține că solicită o majorare salarială de la data de 09.07.2012 după o metodologie care era în vigoare în anul 2009, iar în paragraful următor susține că nu a solicitat o majorare salarială după data de 01.01.2010. Această modalitate la care face referire apelantul nu poate fi pusă în aplicare pentru motivele arătate instanței de fond și pe care aceasta le-a considerat întemeiate și legale.
De asemenea face trimitere la o situație anterioară care a fost deja tranșată deja prin sentința civila nr. 694 din 06.03.2013 și așa cum reținut corect și instanța de fond: "Susținerea reclamantului in sensul ca, rațiunile pentru care prin sentința civila nr.694/2013 a Tribunalului Prahova, parata a fost obligata sa ii plătească diferentele salaria/e subzista si in prezent, situația fiind absolut identica, nu poate fi avuta in vedere fata de precizările anterioare”.
În consecință consideră că apelantul nu dorește altceva decât o reluare unei situații identice care a fost deja dedusă judecății și pentru care instanțele deja s-au pronunțat definitiv și irevocabil (lucru pe care îl recunoaște chiar reclamantul în apelul formulat "fata de modul in care a fost formulata atunci cererea de chemare in judecata, hotărârea arătata a vizat o perioada determinata cuprinsa - intre data de 03.07.2009 si 09,07.2012, motiv pentru care prin prezenta acțiune am solicitat acordarea acelorași drepturi, insa pentru intervalul de timp ce a urmat").
Pentru toate motivele arătate solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii civile nr. 410/2015 astfel cum a fost pronunțată de instanța de fond Tribunalul Prahova.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, apelantul-reclamant Ț. D. a solicitat obligarea intimatei-pârâte Școala de Agenți de Poliție „V. L.” Câmpina la majorarea salariului potrivit metodologiei de stabilire a salariilor în vigoare în luna iunie 2009, respectiv la plata drepturilor salariale neacordate, constând în diferența dintre salariul plătit și cel cuvenit, începând cu data de 09.07.2012 și până la data când pârâta va proceda la majorarea salariului, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Din actele dosarului, Curtea constată că reclamantul este angajat ca personal contractual în cadrul pârâtei din data de 01.02.1993, îndeplinind funcția de muncitor calificat I.
Curtea reține că, în baza Ordinului MAI nr. 900/1999 privind adaptarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite aprobate prin HG nr. 749/1998, pentru salariații civili din Ministerul de Interne, modificat și completat de Ordinul MAI nr. 1178/2000 și a OG nr. 10/2008 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, începând cu data de 01.05.2008, reclamantului i s-a stabilit salariul de bază ca urmare a evaluării performanțelor sale profesionale, calificativul ”B.” obținut în 2007 ducând la diminuarea salariului acestuia.
În acest sens, a fost emisă dispoziția directorului școlii n. S/205 din 08.07.2008, aceasta având la bază Nota-Raport comună a Direcției Generale Financiare nr._/30.06.2008 și a Direcției Generale Managament Resurse Umane nr._/30.06.2008, precum și punctajul obținut de reclamant la evaluarea profesională pe anul 2007.
La data de 01.10.2008, a avut loc o majorare salarială cu 5,5% față de nivelul din luna septembrie 2008, majorare de care a beneficiat și reclamantul.
Din probele administrate, Curtea constată că, începând cu anul 2008, activitatea profesională a reclamantului a fost evaluată cu calificativul ”Foarte Bine”.
Curtea reține și faptul că obținerea calificativului ”Foarte bine” la evaluarea profesională pe anul 2008 nu conducea automat la revenirea, începând cu luna iunie 2009, la salariul avut înainte de 01.05.2008, fiind necesară parcurgerea procedurii prevăzute de art.33 alin.1 și 2 din Ordinul MAI nr. 900/1999, modificat prin OMAI nr. 1178/2000. Potrivit acestor dispoziții, ”modalitățile concrete de stabilire a salariilor de bază și a indemnizațiilor de conducere se aprobă de Ministrul de Interne la propunerea Direcției Financiare. În acest sens, organele financiare ale ordonatorilor de credite vor transmite Direcției Financiare rezultatele evaluării salariilor de bază și, după caz, a indemnizațiilor de conducere, conform machetelor și la termenele stabilite”.
Din Nota Raport nr._/10.10.2014, întocmită de Serviciul Management Resurse Umane din cadrul pârâtei, rezultă că, începând cu anul 2009, nu au mai fost înaintate asemenea propuneri ale Direcției Financiare, iar începând cu anul 2010, rezultatele evaluării profesionale nu au mai constituit criteriu pentru stabilirea salariului.
În acest sens, începând cu anul 2010, salarizarea personalului contractual nu s-a mai realizat raportat la evaluarea performanțelor profesionale, ci potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalul plătit din fonduri publice și OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
Potrivit acestor acte normative, reclamantul a fost încadrat pe maximul funcției prevăzute în statul de organizare al pârâtei, de muncitor calificat I.
Se reține și faptul că, potrivit actelor normative succesive ce au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv Legea cadru nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011, Legea nr. 283/2011, Legea nr. 36/2014, Legea nr. 28/2014 pentru aprobarea OUG nr. 103/2013, Ordinul MAI nr. 214/2011 și Ordinul MAI nr. 93/2014, salarizarea se face corespunzător funcției similare la 31 decembrie 2009, evaluările profesionale neconstituind un criteriu pentru stabilirea salariului.
Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea modificată, având în vedere că, pentru anul 2009, nu a fost urmată procedura prevăzută de art. 33 din OMAI nr. 900/1999, pentru stabilirea salariului reclamantului, respectiv nu a fost înaintată propunerea de către Direcția Financiară din cadrul MAI, pentru aprobare de către Ministrul de Interne, raportat la rezultatul evaluării profesionale pe anul 2008.
În aceste condiții, reclamantul nu poate solicita obligarea pârâtei la majorarea salariului potrivit metodologiei de stabilire a salariilor în vigoare în luna iunie 2009, respectiv la plata drepturilor salariale neacordate, constând în diferența dintre salariul plătit și cel cuvenit, începând cu data de 09.07.2012 și până la data când pârâta va proceda la majorarea salariului, în condițiile în care acesta nu a solicitat pârâtei și Ministerului de Interne îndeplinirea procedurii menționate, respectiv înaintarea, de către pârâtă, a rezultatului evaluării profesionale a reclamantului pe anul 2008, Direcției Financiare din cadrul Ministerului de Interne, întocmirea propunerii de stabilire a salariului de către această direcție și aprobarea ei de către Ministrul de Interne.
Emiterea, de către directorul școlii, a unei noi dispoziții de salarizare putea avea loc în condițiile îndeplinirii procedurii menționate, iar în caz de refuz nejustificat, reclamantul se putea adresa instanței de judecată pentru obținerea unei hotărâri judecătorești prin care instituțiile abilitate să fie obligate la îndeplinirea procedurii legale.
Pe de altă parte, se reține și faptul că intimata-pârâtă a pus în executare sentința civilă nr. 694/2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă și irevocabilă, prin care reclamantului i s-au acordat drepturi salariale curente și neachitate reprezentând diferențe salariale începând cu data de 3 iulie 2009 și până la data formulării acțiunii – 09.07.2012, achitând acestuia suma de 140 lei din 2817 lei, în conformitate cu prevederile OUG nr. 92/2012.
Curtea reține, însă, că nu se poate invoca identitatea situației de fapt din prezenta cauză cu cea avută în vedere la pronunțarea sentinței 694/2013, în condițiile în care, în prezenta cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de majorare a salariului începând cu luna iunie 2009, fără a fi fost îndeplinită procedura legală. În cauza soluționată prin sentința menționată, reclamantul a solicitat drepturi salariale neachitate pe perioada iunie_12, chiar în considerentele deciziei instanței de recurs reținându-se caracterul patrimonial al acțiunii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ț. D., domiciliat în Câmpina, . nr. 19, ., ., împotriva sentinței civile nr. 410 din 17 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Școala de Agenți de Poliție „V. L.” Câmpina, cu sediul în Câmpina, ..145, jud. Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. G. V. S.
Grefier,
V. M.
red. VG
tehnored. VG/VM
4 ex./29.09.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. A.-G. H.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 501/2015. Curtea... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
