Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 501/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4230/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 501
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Președinte – C. M. M.
Judecător - M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatoarea G. I. M., domiciliată în Ploiești, ., nr.27 A, ..A, ., împotriva sentinței civile nr. 2656 din 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Ștefăneștii de Jos, ., jud. Ilfov.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă . reprezentată de consilier juridic G. M., lipsind apelanta contestatoare G. I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Consilier juridic G. M., având cuvântul pentru intimata pârâtă, declară că nu mai susține excepția tardivității formulării apelului, întrucât a verificat și este declarat în termen. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei pârâte în dezbaterea apelului.
Consilier juridic G. M., având cuvântul pentru intimata pârâtă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, având în vedere că, în mod corect prima instanță a aplicat prevederile art. 31 alin.3 din Codul Muncii, art. 61 nefiind aplicabil în prezenta cauză.
De asemenea, arată că din înscrisurile depuse la dosar, reiese cu certitudine că apelantei i-a fost notificată, în mod legal, încetarea contractului de muncă în interiorul perioadei de probă.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova cu nr._ /22.05.2014, contestatoarea G. I. M. a chemat în judecată pe intimata ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea înscrisului intitulat notificare emis de către intimată la data de 09.05.2014 privind încetarea raporturilor de muncă, anularea concedierii, repunerea părților în situația anterioară, constând în reîncadrarea sa pe postul deținut anterior în funcția de casier, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat începând cu data încetării raporturilor de muncă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că în baza contractului individual de muncă nr.5446/24.03.2014, s-a angajat la intimată pe o perioadă nedeterminată în funcția de casieră, însă intimata a emis la data de 09.05.2014 o notificare în baza căreia a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părți fără să se țină seama că nu există o decizie de concediere, durata încheierii contractului a fost nedeterminată, nefiind pe o perioadă determinată pentru a putea fi concediată, iar perioada de probă de 90 zile invocată de către intimată în cazul încetării raporturilor de muncă reprezintă intervalul de timp în care are loc verificarea aptitudinilor, pregătirii profesionale a salariatului, existând posibilitatea concedierii pentru necorespundere profesională și nicidecum în urma expirării perioadei de probă.
La data de 11.08.2014, intimata a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în condițiile în care prin contractul individual de muncă s-a stabilit o perioadă de probă de 90 de zile, care nu se confundă cu durata contractului, având dreptul să o concedieze pe contestatoare după expirarea perioadei de probă printr-o notificare scrisă fără preaviz.
La data de 25.09.2014, contestatoarea a formulat un răspuns la întâmpinarea intimatei, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia în condițiile în care contractul individual de muncă a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar intimata avea posibilitatea după expirarea perioadei de probă să o concedieze fără preaviz în baza disp.art.61 lit.d codul muncii pentru necorespundere profesională.
La data de 21.11.2014, contestatoarea a solicitat și anularea deciziei nr.1116/09.05.2014.
La data de 21.11.2014, intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației privind anularea Deciziei nr.1116/09.05.2014, excepție asupra căreia instanța a dispus că se va pronunța odată cu soluționarea tuturor capetelor de cerere ale contestației.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința 2656 din 21 noiembrie 2014, a respins excepția tardivității formulării contestației privind anularea deciziei nr.1116/09.05.2014 invocată de către intimată, a respins contestația, în totalitate, formulată de reclamanta G. I. M. în contradictoriu cu pârâta . Ștefăneștii de Jos, ca neîntemeiată și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. 5446/24.03.2014, contestatoarea a dobândit calitatea de salariată a intimatei, îndeplinind funcția de casier, începând cu data de 25.03.2014, contract încheiat pe durată nedeterminată, însă în cuprinsul acestuia s-a specificat că perioada de probă la care este supusă contestatoarea este de 90 de zile calendaristice.
Potrivit notificării din data de 09.05.2014 emisă de către intimată, aceasta din urmă i-a comunicat contestatoarei că vor înceta efectele contractului individual de muncă nr.5446/_ încheiat între părți începând cu data de 09.05.2014, în temeiul disp.art.31 alin.3 C.M., motiv pentru care în baza deciziei nr.1116/09.05.2014 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre părți, invocându-se dispozițiile legale sus menționate.
Disp. art.31 codul muncii stipulează că pentru verificarea aptitudinilor salariatului la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 zile calendaristice pentru funcțiile de execuție, contractul individual de muncă putând înceta exclusiv pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă printr-o notificare scrisă fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți fără a fi necesară motivarea acesteia.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că între părți a intervenit la data de 24.03.2014 contractul individual de muncă înregistrat cu nr.5446 în baza căruia contestatoarea a dobândit calitatea de salariată a intimatei, îndeplinind funcția de casier începând cu data de 25.03.2014, contract încheiat pe durată nedeterminată, însă în cuprinsul acestuia s-a specificat, printre altele, că petenta va fi supusă unei perioade de probă de 90 zile calendaristice, astfel încât pe parcursul perioadei de probă intimata din proprie inițiativă a emis o notificare prin intermediul căreia a înștiințat-o pe contestatoare că vor înceta raporturile de muncă între părți începând cu data de 09.05.2014, motiv pentru care a emis decizia nr.1116/09.05.2014, în temeiul căreia au încetat raporturile de muncă dintre părți în baza disp.art.31 alin.3 codul muncii.
Ca atare, atât timp cât, în cuprinsul contractului individual de muncă nr.5446/24.03.2014 încheiat între părți s-a specificat că petenta este supusă unei perioade de probă de 90 zile calendaristice începând cu data de 25.03.2014, dată de la care a dobândit calitatea de salariată, iar la data de 09.05.2014 intimata din proprie inițiativă a înțeles să denunțe unilateral contractul pe durata derulării perioadei de probă, întocmind o notificare scrisă în acest sens contestatoarei, motiv pentru care a emis decizia nr.1116/09.05.2014, înseamnă că în realitate intimata are dreptul să dispună în mod unilateral încetarea raporturilor de muncă pe durata desfășurării perioadei de probă printr-o notificare scrisă fără preaviz și fără să fie necesară motivarea acestei notificări și deci implicit a voinței intimatei de a înceta raporturile de muncă pe care le-a avut cu contestatoarea.
Faptul că în cuprinsul contractului individual de muncă nr.5446/24.06.2014 s-a specificat că durata contractului ar fi nedeterminată, nu înseamnă în mod automat că intimata nu are dreptul să procedeze la denunțarea unilaterală a contractului pe durata derulării perioadei de probă de 90 de zile calendaristice printr-o notificare scrisă fără preaviz, întrucât în realitate raporturile juridice derivând din contractul individual de muncă sunt guvernate de toate clauzele înserate în cuprinsul acestui contract, deci inclusiv cu privire la drepturile și obligațiile părților existente pe perioada desfășurării probei de 90 de zile calendaristice, iar mențiunea referitoare la durata nedeterminată a contractului se analizează în strânsă legătură cu toate clauzele înserate în contract și nicidecum în mod singular.
De fapt, codul muncii prevede în mod expres obligația angajatorului de a-l supune pe angajat la o perioadă de probă de 90 de zile și înserarea unei asemenea clauze, inclusiv în cazul contractelor încheiate pe durată nedeterminată, neexistând nicio distincție în acest sens.
Tribunalul a apreciat că apărările contestatoarei conform cărora intimata ar fi fost în imposibilitate să denunțe unilateral contractul în timpul derulării perioadei de probă de 90 de zile, nefiind incidente disp.art.31 alin.3 codul muncii, intimata având obligația să aplice disp.art.61 lit. d codul muncii în cazul în care considera că nu corespunde din punct de vedere profesional în urma desfășurării perioadei de probă, nu pot fi avute în vedere, deoarece nu există nicio dispoziție înserată în codul muncii care să instituie obligația în sarcina intimatei de a încheia un contract de muncă pe durată determinată în timpul desfășurării perioadei de probă de 90 de zile, ci, dimpotrivă, dispozițiile codului muncii prevăd în mod expres înserarea unor clauze în cadrul contractelor individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată, inclusiv referitoare la perioada de probă de 90 de zile, motiv pentru care în acest caz nu devin incidente disp.art.61 lit. d codul muncii, ci disp.art.31 alin.3 codul muncii care instituie dreptul intimatei de a denunța unilateral contractul pe durata desfășurării perioadei de probă printr-o notificare scrisă fără preaviz și fără nicio motivare a unei asemenea manifestări de voință.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta G. I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, reclamanta a arătat că în fapt, prin sentința civila nr.2656 din 21.11.2014 pronunțata de Tribunalul Prahova, instanța a respins acțiunea prin care a solicitat anularea înscrisului denumit „notificare", anularea deciziei nr. 1116/09.05.2014, reintegrarea in postul anterior in cadrul societății parate si obligarea acesteia la plata drepturilor salariate de care as fi beneficiat.
In mod eronat instanța de fond a reținut ca intimata a respectat prevederile legale în ceea ce privește încetarea raporturilor de munca.
A învederat apelanta că la data de 24.03.2014 a încheiat cu societatea pârâtă contractul individual de munca nr. 5446 pe perioada nedeterminata așa cum reiese si din conținutul acestuia la punctul C și și-a respectat, în aceasta perioadă, toate obligațiile față de angajator atât în ce privește clauzele contractuale cât și în ceea ce privește clauzele regulamentului de ordine interioară.
Deși pe toata această perioadă nu a primit niciun avertisment, nu a fost sancționată, la data de 09.05.2014 pârâta a emis o notificare prin care s-a dispus încetarea raporturilor de munca în baza art. 31 alin.3 din Legea 53/3003 Codul Muncii, concediere pe care o apreciază ca abuzivă, neîntemeiată, nelegală și nejustificată.
Așa cum a menționat și în acțiunea introductivă, angajatorul dacă dorea să verifice aptitudinile sale în perioada de probă, contractul se încheia pe perioada determinată, întrucât a fost angajata pe perioada nedeterminată, în contract fiind prevăzut o perioadă de proba de 90 de zile, reglementarea perioadei de proba cuprinsă în dispozițiile art.31-33 ca o clauză contractuală posibila.
Perioada de proba reprezintă intervalul de timp în care se verifica aptitudinea și pregătirea profesională a salariatului și în funcție de rezultat, dacă sunt negative se poate exercita în ultima zi a perioadei respective dreptul angajatorului de a-l concedia pe salariat pentru necorespundere profesională, dar fără preaviz. Potrivit art. 31 alin. 5 - Codul Muncii pe durata perioadei de proba salariatul se bucura de toate drepturile si are toate obligațiile prevăzute in legislația muncii, in contractul colectiv de munca, în regulamentul intern și în contractul individual de munca.
Interpretând coroborat dispozițiile din codul muncii in aceasta materie, apreciez ca angajatorul are posibilitatea in cazul in care considera necorespunzătoare activitatea prestată de salariat de a-l concedia în temeiul art. 61 lit. D (pentru necorespundere profesionala) fără preaviz așa cum stabilește art. 73 alin. 2.
Mai mult de atât, apelanta a arătat că interpretarea și aplicarea dispozițiilor de către pârâtă este eronată întrucât Legea 53/2003 este o lege de protecție a salariaților împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorilor, reglementând prin dispoziții imperative procedurile ce trebuie urmate în cazul masurilor de concediere si apreciez, ca instanța de judecata este îndreptățită să intervină în restabilirea unui drept încălcat, în deosebi în cazul raporturilor de muncă unde legislația este favorabila salariaților. În opinia sa, dacă contractul se încheia pe perioada determinata, numai în această situație s-ar fi pus problema denunțării contractului de muncă printr-o notificare întemeiată pe dispozițiile art. 31. Faptul că părțile au dorit ca raporturile de munca să fie încheiate pe durata nedeterminată, rezulta fără niciun dubiu și din contractul individual de munca, unde este menționat expres că este angajată pe perioada nedeterminată din data de 25.03.2014.
În aceste condiții este mai mult decât evident faptul ca acea mențiune privind perioada de proba de 90 zile, nu schimbă voința părților care este neechivocă în sensul de a încheia un contract de muncă pe perioada nedeterminata.
Prin urmare măsura încetării raporturilor de munca trebuie analizata in raport cu acest aspect si lipsa unei decizii de concediere face ca actul dispus de angajator sa fie unul arbitrar si abuziv.
Este mai mult decât evident faptul ca acea mențiune privind perioada de proba de 90 zile, nu schimba voința pârtilor care este neechivoca în sensul de a încheia un contract de munca pe perioada nedeterminată.
Prin urmare măsura încetării raporturilor de munca trebuie analizată în raport cu acest aspect si lipsa unei decizii de concediere face ca actul dispus de angajator sa fie unul arbitrar si abuziv
Față de toate aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile atacate prin care a solicitat anularea înscrisului denumit „notificare", anularea deciziei nr.1116/09.05.2014, reintegrarea în postul anterior în cadrul societății pârâte și obligarea acesteia la plata drepturilor salariate de care ar fi beneficiat.
La data de 17.02.2015, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, reține următoarele:
Contractul de muncă încheiat de apelantă cu societatea intimată a fost încheiat pe perioadă nedeterminată, dar a avut inserată o clauză explicită privind o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.
Curtea va reține că art.31 Codul muncii stabilește că, pentru verificarea aptitudinilor salariatului la încheierea contractului individual de muncă, se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 zile calendaristice pentru funcțiile de execuție, contractul individual de muncă putând înceta exclusiv pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă printr-o notificare scrisă fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți fără a fi necesară motivarea acesteia.
Pe cale de consecință, în cazul în care angajatorul constată, pe durata celor 90 de zile sau, cel mai târziu la expirarea ei, că noul angajat nu corespunde cerințelor postului pentru care s-a încheiat contractul de muncă poate dispune, fără motivare, încetarea contractului.
În speța de față, denunțarea unilaterală a contractului individual de muncă a intervenit din partea angajatorului în interiorul perioadei de probă, astfel că era suficientă emiterea unei notificări fără vreo motivare a acesteia, astfel cum a procedat intimata din prezenta cauză.
În mod corect a constatat tribunalul că, atâta timp cât, în cuprinsul contractului individual de muncă, s-a specificat că petenta este supusă unei perioade de probă de 90 zile calendaristice începând cu data de 25.03.2014, dată de la care a dobândit calitatea de salariată, legal intimata denunțat unilateral contractul pe durata derulării perioadei de probă, întocmind o notificare scrisă în acest sens.
Intimata are dreptul să dispună în mod unilateral încetarea raporturilor de muncă pe durata desfășurării perioadei de probă printr-o notificare scrisă fără preaviz și fără să fie necesară motivarea acestei notificări.
Menționarea duratei contractului ca fiind nedeterminată nu înseamnă că angajatorul nu poate denunța unilateral contractul pe perioada duratei de probă, potrivit dispozițiilor legale referitoare la această situație.
Curtea va reține că perioadei de probă nu i se aplică dispozițiile referitoare la procedura privind necorespunderea profesională, ci cele referitoare la perioada de probă, neavând nicio relevanță durata pentru care s-a încheiat contractul individual de muncă.
Pentru aceste considerente, curtea, văzând și disp. art. 480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatoarea G. I. M., domiciliată în Ploiești, ., nr.27 A, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 2656 din 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Ștefăneștii de Jos, ., jud. Ilfov, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2 aprilie 2015 .
Președinte, Judecător,
C. M. M. M. P.
Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored. CC
4 EX./27.04.2015
d.fond._ Tribunalul Prahova
J fond C. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 397/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
