Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr. 1031/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1031/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 537/105/2014
ROMÂNIA
C. DE A. PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1031
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Președinte – C.-M. M.
Judecător - A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamantele T. A. M. domiciliată în Focșani, ., jud. V. și S. S. C. domiciliată în Focșani, ., ., precum și de pârâtul M. Justiției cu sediul în București, ., sector 5 împotriva Sentinței civile nr. 1943 din 8 septembrie 2014 pronunțată de T. Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâții C. de A. G., cu sediul în G., ., jud. G. și T. V. cu sediul în Focșani, ., jud. V..
Dezbaterile avut loc în ședința publică din data de 4 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 11 iunie 2015 și, ulterior, pentru data de azi, 18 iunie 2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 28.01.2014, sub nr._ reclamanții T. A. M., judecător la T. V. (delegată la Judecătoria Focșani in funcția de vicepreședinte) si S. S. C., asistent judiciar la T. V. au chemat in judecata pârâții M. Justiției, C. de A. G., T. V., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditoare, prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor si deciziilor pronunțate in favoarea reclamantelor, respectiv titlurile executorii atașate prezentei cereri.
In motivarea cererii arată ca reclamanta T. A. M. este in posesia următoarelor titluri executorii:
1.decizia nr. 434 pronunțată la 10.06.2008 de T. V., în dosarul nr._, prin care debitorii-parati, au fost obligați la plata sumelor reprezentând spor de risc și suprasolicitare de 50%, sentința definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
2.decizia nr. 1188/R/28.10.2009 a Curții de A. Galati, pronuntata in dosarul nr._, prin care debitorii-parati, au fost obligați la plata sumelor reprezentând spor de confidențialitate de 15%
3.decizia civila nr.451/17.06.2008 a Tribunalului V., pronuntata in dosarul nr._ ,prin care parații debitori au fost obligați ia plata sumei de 1700 lei despăgubiri rămasa definitiva si irevocabila prin decizia civila 685/R/22.06.2009 a CA G.,
4.decizia civila nr.871/R/21.06.2010 Curții de A. Galati, pronunțata in dosarul nr._, prin care parații debitori au fost obligați la plata de despăgubiri constând in sumele primite cu titlu de stimulente in perioada 2006-2008 de un consilier juridic asimilat magistraților din cadrul MJ,
5.sentința nr. 284 pronunțată la 27.04.2010 de T. V. în dosarul nr._, prin care parații-debitori au fost obligați la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri (c/v drepturi asigurări sociale s.a.)
Reclamanta S. S. C. se află in posesia următoarelor titluri executorii:
1. sentința civila 625/14.05.2008 a Tribunalului G., pronunțata in dosarul nr._, prin care parații au fost obligați la plata sumelor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de baza brut si sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara, rămasa definitiva si irevocabila prin decizia civila 835/R/01.09.2009,
2.sentinta civila nr.636/09.07.2009 a Tribunalului Braila, pronunțata in dosarul nr.l_ ,prin care parații au fost obligați la plata sumelor reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din indemnizația de baza bruta lunara si drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de baza bruta lunara, începând cu data de 15.05._09 si in continuare, rămasa definitiva prin respingerea recursului prin Decizia civila nr. 1275/R/18.nov.2009.
Deși așa cum rezultă explicit, sunt în posesia unor titluri executorii încă din anul 2008, nici până la această dată debitorii pârâți nu au înțeles să își execute obligația și să le achite în întregime sumele datorate.
Prin sentințele civile menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Conform hotărârilor judecătorești menționate, pârâții au fost obligați să le plătească drepturile salariale menționate anterior, doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâții prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna sine die plata diferențelor.
Mai arata reclamantele ca, prin adoptarea L. 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabila pentru acestea întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art.1 din Primul Protocol adițional.
Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești . constituie și o ingerință în dreptul de proprietate iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fară efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca aceia care face plata să plătească în întregime iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101 C. civ. aplicabil în materie. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată.
Reclamantele arata ca, în caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
In cauză solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii. Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală.
Mai arată că, titlurile executorii sunt din anul 2008 ceea ce ar însemna ca plata să se facă efectiv la peste 8 ani de la data emiterii lor, deși pentru mulți alți creditori sumele cuvenite s-au achitat integral cu toate titlurile lor - care intrau sub incidența aceleiași ordonanțe - erau mult mai recente.
In acest sens învederează că debitorul - M. Justiției - a efectuat plăți din conturi special alimentate, ceea ce denotă posibilitatea reală de plată din partea sa, situație care conduce la concluzia că se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului, nefiind vorba de o situație care ar exonera pe debitor de răspundere.
In concluzie, reclamantele consideră că prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, le este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care solicitam obligarea pârâților la plata dobânzilor pentru sumele datorate, de la data emiterii titlurilor executorii menționate in preambulul prezentei acțiuni până în prezent, și pentru viitor până la achitarea integrală a datoriei, aceasta reprezentând o reparare integrală a prejudiciului în sensul dispozițiilor conform celor arătate mai sus.
In drept invocă art. 1073 din vechiul Cod civil, art. 1082, 1088, 1101 C. civ. anterior, art. 1535 și 1536 din Noul Cod Civil, art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Legal citat, pârâtul M. Justiției a formulat întîmpinare prin care arată, in esență, că acțiunea formulată este neîntemeiată deoarece în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
Mai arata ca, în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010.
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamantele nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare. Pe de altă parte, reclamantele aveau posibilitatea de a solicita exclusiv dobânda legală, din ziua cererii în judecată, o dată cu introducerea acțiunilor respective, cale de care nu au uzat.
Nu în ultimul rând, solicită sa se constate că, și în măsura în care se va constata că pretențiile reclamantelor sunt întemeiate, acestea sunt parțial prescrise, putând fi acordate numai pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni.
Este vorba de pretenții distincte pentru care termenul de prescripție se raportează la data introducerii acțiunii în instanță. Totodată, arată că nu a avut loc întreruperea cursului prescripției prin recunoaștere invocată de reclamantă .întrucât recunoașterea trebuie să fie neîndoielnică, să rezulte din împrejurări neechivoce și să se refere la pretențiile afirmate, în speță dobânda legală. Or, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Totodată, potrivit art. 1 alin 3 din OUG 71/2009, sumele datorate se actualizează cu indicele prețurilor de consum la data plății, comunicat de Institutul Național de S..
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea de reparare a prejudiciului determinat de executarea cu întârziere, aceasta fiind reprezentată de actualizarea creanței.
O astfel de actualizare are în vedere data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie și data efectuării plății procentului stabilit prin ordonanță, astfel încât obligarea pârâților la plata dobânzii legale, alături de actualizarea creanței ar reprezenta o dublă reparație a aceluiași prejudiciu încercat de creditori, determinat de întârzierea în executarea integrală și devalorizarea continuă a sumelor de bani.
Eșalonarea plății sumelor a fost realizată pe calea unor dispoziții normative, parte din sumele datorate au fost plătite reclamanților creditori, iar pentru perioadele rămase, creanțele nu sunt exigibile, fiind afectate de termen suspensive, stabilite pe cale legală, în favoarea debitorilor.
Astfel, în principiu, o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească este exigibilă la momentul la care aceasta devine executorie, prin învestirea cu formulă executorie, fie prin recunoașterea acestui caracter ope legis. Din acest moment, creditorul poate cere debitorului executarea, însă, ca efect al termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, reprezentând daune interese moratorii.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că nu se neagă dreptul la executare, ci doar se stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere apreciată ca fiind rezonabilă de C. Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în cauza D. ș.a.vs. România.
În consecință, intervenția legiuitorului, printr-un act normativ, validat pe cale jurisprudențială de C. Constituțională și de instanța de contencios european, având ca efect eșalonarea plăților, constituie un caz fortuit ce exonerează debitorul de plata dobânzilor legale ( a se vedea în acest sens decizia nr. 117/10 decembrie 2013 a Curții de A. Timișoara pronunțată în dosarul nr._ . având ca obiect solicitarea dobânzilor legale pentru sume de bani obținute prin hotărâri judecătorești, prin care a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 2768/12.08.2013 pronunțată de T. C. S. în dosarul nr._ ).
Legal citat, pârâtul C. de A. G. a formulat intîmpinare prin care arata ca prin decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii, a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza 1 și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 si art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare".
Față de decizia pronunțată în interesul legii, mai sus precizată, solicita ca instanța sa dispună, cu solicitarea de judecare a cauzei in lipsa.
Legal citat, T. V. a formulat întîmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului V. motivat de faptul ca instituia este, in comparație cu celelalte doua parate ordonator terțiar de credite.
In aceasta calitate nu poate face plați, deci inclusiv plata titlurilor executorii invocate de către reclamante decât pe baza bugetarii de către ordonatorul principal de credite - M. Justiției si a Dispoziției privind plata emisa de ordonatorul secundar - C. de A..
Pe fond, arată ca reclamantele nu au motivat in nici un fel solidaritatea obligației de suportare a dobânzilor legale, astfel ca sunt in imposibilitate sa se apere. Mai arată ca executarea titlurilor executorii invocate de către reclamante este subsumata condițiilor si termenelor stabilite prin OUG nr.71/2009 modificata, aspect sub care solicită instanței sa se aibă in vedere si Hotărârea CEDO in cauza D. si alții contra României, Hotărâre publicata in M.Of. partea lnr.709 din 17.10.2012 relativ la prorogarea termenului de plata a sumelor stabilite prin titluri executorii in favoarea persoanelor plătite din fonduri bugetare.
Astfel, solicită sa se constatate faptul ca fata de dispozițiile art.1088 din vechiul cod civil si fata de dispozițiile art. 1535 din noul Cod civil nu ne aflam in prezenta unei simple neexecutări a unor titluri ci ., aspect sub care solicită a se avea in vedere considerentele Curții de la Strasbourg din mai sus amintita Hotărâre, paragrafele 47-50
F. de aceste considerente, solicită in principal admiterea excepției invocate si respingerea acțiunii promovate ca fiind promovata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar, fata de dispozițiile OUG nr.71/2009 coroborate cu considerentele Curții de la Strasbourg exprimate in Hotărârea in cauza D. si alții solicită sa se dispună in conformitate cu acestea.
Reclamantele au formulat precizare prin care arată ca nu sunt temeinice apărările in cauza formulate de parate.
După adminsitrarea probatoriilor T. Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 1943 din 8 septembrie 2014 prin care a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată pentru perioada până la data de 27.01.2011, ca fiind prescrisă.
Totodată tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul T. V. prin întâmpinare, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina pârâților prin titluri executorii, de la data 28.01.2011 și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care pârâții le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor si deciziilor pronunțate in favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, pârâții din prezenta cauză au fost obligați la plata către reclamanți a unor drepturi salariale conform titlurilor executorii ce au fost depuse la filele 8-71 din dosar .
Creanțele astfel datorate au fost achitate numai in parte, până la momentul actual, iar prin O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată prin O.U.G. nr. 18/2010, prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, a fost stabilita o procedura speciala de plata a sumelor astfel datorate, după cum urmează:
„Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a)în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b)în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c)în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d)în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e)în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
A mai reținut prima instanță că reclamanții invoca plata cu întârziere a sumelor datorate, fapt ce le-a cauzat un prejudiciu ce nu poate fi acoperit decât prin obligarea debitorilor la plata de daune interese moratorii, reprezentând dobânzi legale, începând cu data pronunțării hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii si in continuare, până la achitarea integrala a sumelor datorate.
Aceasta fiind in esență situația de fapt dedusa judecații, T. a procedat la soluționarea cu prioritate a excepției prescripției dreptului material la acțiunepentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, excepție invocată de M. Justiției prin întîmpinare .
T. a avut in vedere dispozițiile legale prevăzute de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat precum si dispozițiile art.5, art.201, art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil și ale art.6 alin.(4), art.2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, care stabilesc faptul că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, in ceea ce privește momentul nașterii obligației de plata a creanțelor constatate prin hotărârile judecătorești ce constituie titlurile executorii invocate de reclamanți, tribunalul a apreciat că acesta este acela al rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești, chiar dacă prin OUG 71/2009, statul a recunoscut datoriile aflate in sarcina sa, dar a amânat momentul plății acestora .
T. a reținut că nu poate fi primita apărarea pârâtei M. de Justiție, in sensul ca nu ar fi exigibile creanțele datorate reclamanților deoarece debitorul nu poate amâna sau stabili in mod unilateral data scadenței creanței pe care o datorează . Este adevărat ca prin OUG 71/2009 a fost amânata plata acestor creanțe, motivat de rațiuni economice, operând o suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii, dar aceasta nu înseamnă ca scadența creanței a fost modificată prin voința exclusivă a debitorului, o asemenea măsură fiind contrară dispozițiilor legii civile .
Prin urmare, T. a reținut că la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești ce constituie titluri executorii s-a născut si dreptul creditorilor reclamanți la plata dobânzilor legale, moratorii pentru executarea cu întârziere.
Concluzionând, drepturile moratorii, ce constituie accesorii ale dreptului de creanța principal pot fi solicitate tot in termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 al. 1 din Decretul 167/1958, ele prescriindu-se in mod concomitent.
Prin urmare, față de momentul înregistrării prezentei cereri de chemare in judecata prin care se solicita plata dobânzilor legale pentru neexecutarea creanței, respectiv 28.01.2014, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de pârâtul M. Justiției prin întîmpinare si a respins acțiunea formulată pentru perioada până la data de 27.01.2011, ca fiind prescrisă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâtul T. V. prin întîmpinare, instanța a respins-o având in vedere ca aceasta entitate are calitatea de debitor in titlurile executorii invocate de reclamanți, prin care se constată existenta creanței principale purtătoare de dobândă pentru executarea cu întârziere, ce face obiectul prezentei cauze.
Pe fondul cauzei ,T. a avut in vedere Decizia nr. 2/2004 a Înaltei Curți de Casație si Justiție pronunțată in recurs in interesul legii, prin care s-a stabilit că, „ În aplicarea dispozițiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1531 al. 1, al. 2 teza 1 si art. 1535 al. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune- interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Instanța suprema a reținut astfel, dreptul persoanelor îndreptățite ce sunt titulari ai creanțelor arătate mai sus sa primească despăgubiri sub forma de dobânda legala pentru acoperirea prejudiciului creat prin plata eșalonata a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, daune interese moratorii ce se pot cumula cu actualizarea sumelor de bani cuvenite cu indicele de inflație .
Astfel, T. a reținut că nu poate fi primită susținerea pârâtei M. de Justiție, in sensul că prin aplicarea indicelui de inflație si prin acordarea si a dobânzii legale s-ar ajunge la o dubla reparare a prejudiciului si la o îmbogățire fără just temei a reclamanților deoarece acordarea cumulata a celor doua categorii de despăgubiri este impusa de principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamanților, principiu ce guvernează materia răspunderii civile delictuale, răspundere ce este angajata in prezenta cauză, chiar daca izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii este un contract.
A mai reținut tribunalul că această concluzie se impune si raportat la finalitatea deosebita a celor doua categorii de despăgubiri, astfel, aplicarea indicelui de inflație are caracter compensatoriu acoperind devalorizarea monetara prin inflație, iar dobânzile legale acoperă câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, daca aceștia ar fi fost plătiți la scadență, având caracter moratoriu. F. de suma acestor considerente, având in vedere considerentele Deciziei nr. 2/2004 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, dar si faptul ca dezlegarea problemelor de drept judecate in recursul in interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării in Monitorul Oficial, tribunalul a admis in parte acțiunea si pe cale de consecință a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamanți a daunelor interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina pârâților prin titluri executorii, de la data 28.01.2011 și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care pârâții le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor si deciziilor pronunțate in favoarea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantele T. A. M. și S. S. C., cât și pârâtul M. Justiției.
În motivarea cererii acestora de apel apelantele reclamante T. A. M. și S. S. C., au arătat că apreciază sentința apelată în parte netemeinica și nelegala, respectiv în ceea ce privește admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune invocata de paratul M. Justiției pentru perioada pana la data de 27.0l.2011,cu consecința respingerii cererii ca prescrisa pentru perioada anterioara acestei date, dar și în ceea ce privește neindicarea de către instanța de fond in dispozitiv, in concret a tuturor titlurilor executorii - pentru fiecare reclamantă pentru care a obligat parații la daune interese moratorii,respectiv dobânzi legale.
Au precizat apelantele că, prin cererea inițiala ce a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 27.01.2014 sub nr._, au solicitat obligarea paraților M. Justiției, C. de A. G. și T. V., la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit, prin executarea cu întârziere a obligației de plata stabilita irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, pana la achitarea integrala a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentințelor și deciziilor pronunțate în favoarea lor - T. A. M. - Decizia nr.434/10.06.2008 T. V., Decizia nr.1188/R/28.10.2009 a Curții de A. G., Decizia nr.451/17.06.2008 T. V., Decizia nr.871/R/21.06.2010 aCurții de A. G., Sentința nr.284/27.04.2010 a Tribunalului V. și S. S. - Sentința nr.625/14.05.2008 a Tribunalului G., Sentința nr.636/09.07.2009 a Tribunalului B.).
Instanța de fond,prin sentința în speța apelata, a admis în parte cererea formulată, respectiv: a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de paratul M. Justiției pentru perioada pana la data de 27.01.2011, ca fiind prescrisa; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de paratul T. V. și a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea paraților la plata daunelor interese moratorii, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plata stabilita irevocabil în sarcina paraților prin titluri executorii de la data de 28.02.2011 șiîn continuare.
Apelantele au învederat că un prim motiv de apel privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se incadreaza în termenul de prescripție general de trei ani, referitor la perioada pana la data de 27.01.2011.
Au arătat apelantele că prescripția extinctivă invocată de pârât a fost întreruptă prin efectuarea de plăti către reclamantele, sumele de bani reprezentând dreptul principal.
Au mai precizat că în perioada de referință pentru care au solicitat acordarea dobânzii legale aferenta sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante s-au făcut plăți, în perioada 2008-2013 conform actelor normative de eșalonare a plăților.
Astfel, instanța trebuie să interpreteze și să analizeze aceasta exceptie, a prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada anterioara lui 27.01.2014, în concordanță și cu dispozițiile art.171 din Codul Muncii, dar și cu textul O.U.G. nr.71/2009 cu modificărilor și completărilor aduse de către OUG nr. 18 din 9 martie 2010; OUG nr. 45 din 19 mai 2010; OUG nr. 113 din 8 decembrie 2010; Legea nr. 228 din 5 decembrie 2011; Legea nr. 229 din 5 decembrie 2011; Legea nr. 230din 5 decembrie 2011 - fată de acest ultim act normativ termenul general de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit pana la momentul sesizării instanței, acte normative ce au eșalonat plata debitelor ce rezultă din titlurile executorii menționate și invocate de acestea.
Astfel, suspendarea executării silite a titlurilor antementionate suspendă și curgerea prescripției extinctive.
Au mai precizat apelantele că nu se poate ca debitorul care a suspendat executarea silită a hotărârilor judecătorești să invoce o prescriere a unui drept accesoriu al acestor hotărâri, continuând în a le vătăma în îndestularea acestora cu aceste sume bănești.
Apelantele au precizat că, un al doilea motiv de apel privește omisiunea instanței de fond de a indica în dispozitivul Sentinței civile nr.1943 titlurile executorii - pentru fiecaee reclamanta, pentru care a obligat parații la daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale.
Această omisiune este de natura a le cauza eventuale prejudicii la momentul punerii eventuale, in executare a prezentei decizii, drept pentru care au solicitat a se face aceste mențiuni în decizia ce se va pronunța.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466, art. 470, art. 480 Noul Cod pr. civ., cat și temeiurile de drept menționate în cuprinsul apelului.
În motivarea cererii sale de apel apelantul M. Justiției, a făcut istoricul cauzei, arătând că, în fapt, prin cererea formulată în contradictoriu cu M. Justiției, C. de A. G., T. V. reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate, obținute prin hotărârile judecătorești menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 1943/2014/8 septembrie 2014 pronunțată de T. Prahova în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamante și obligați pârâții să plătească daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru sumele datorate și neexecutate potrivit titlurilor executorii deținute constând în sentințele și și deciziile menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, de la data de 28.01.2011 și în continuare pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care pârâții le datorează cu titlu de drepturi salariale.
A mai precizat apelantul că, având în vedere că titlurile executorii invocate de intimatele reclamante în susținerea pretențiilor formulate sunt hotărâri judecătorești rămase irevocabile în perioada 2008-2010, precum și faptul că acțiunea a fost introdusă în anul 2014, a invocat: excepția prescripției dreptului la acțiune, învederând instanței de judecată că prin Decizia nr. 1/2014, pronunțată în dosarul nr. 20/2013 de înalta Curte de Casație și Justiție - Complet RIL, publicată în Monitorul Oficial nr. 283/17 aprilie 2014, dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201 și art.223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Potrivit dispozițiilor art. 517 alin.(4) din Codul de procedură civilă, decizia pronunțată este obligatorie.
Totodată, a solicitat a se constata că nu a avut loc întreruperea cursului prescripției întrucât, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum
Pe fondul cauzei, a solicitat a se avea în vedere, astfel cum a arătat și în cuprinsul întâmpinării la acțiunea formulată, că reclamantele au obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
De asemenea, a solicitat a se observa că OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin.(3) că: „Sumele prevăzute la alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgentă se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul Naționale de S.".
A învederat apelantul că, așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
A mai arătat că, în același timp, potrivit art.1489 alin. 1 C. civ., „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege."
De asemenea, la art. 1535 se prevede că „(1)1n cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
A mai învederat apelantul că, Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației și dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.
Astfel urmează a se observa că în mod greșit prima instanță a acordat reclamantelor dobânda legală solicitată .
Pe de altă parte, prima instanță trebuia să observe că în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Mai mult, instanța trebuia să rețină că, în ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010:"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a.în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu; b. în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu; c.în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept".
În același sens sunt și dispozițiile O.U.G nr. 45/2010 pentru modificarea art. II din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sistemul justiției.
A mai învederat apelantul că la 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează: „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:a.în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b. în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c. în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d.în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e.în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt .ajunse la scadență, reclamanții nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Apelantul a mai arătat că, față de temeiul de drept al acțiunii invocat, texte nu sunt incidente întrucât creanțele nu sunt ajunse la scadență.
Pe de altă parte, prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Față de cele învederate apelantul a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și în principal, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerea acțiunii ca prescrisă integral, iar în subsidiar, în temeiul art. 474 alin. 2 din codul de procedură civilă schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată cu privire la obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate pentru sumele datorate în baza titlurilor executorii deținute.
Intimații C. de A. G. și T. V. au formulat întâmpinări la apelul reclamantelor.
Apelantele reclamante au formulat întâmpinare la apelul pârâtului M. Justiției și răspuns la întâmpinarea intimatei C. de A. G..
C., analizând cererile de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Cu titlu prealabil C. observă că împotriva hotărârii de primă instanță au declarat apel atât reclamantele, cât și pârâtul M. Justiției.
Pe de altă parte, din chiar analiza criticilor cuprinse în cele două cereri de apel rezultă că acestea vizează pe de o parte aspecte comune, legate de modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, chiar dacă din perspective diferite raportat la poziția procesuală a fiecărei părți, cât și problematici diferite.
Pornind de la această precizare prealabilă C. reține că, prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul M. Justiției pe cale de întâmpinare și respinsă acțiunea pentru perioada de până la data de 27.01.2011, ca fiind prescrisă.
Pe de altă parte, chestiunea de drept în litigiu, respectiv dacă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și plățile voluntare eșalonate efectuate în baza acestui act normativ, este întrerupt termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii creditorilor privind obligarea debitorului la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 a făcut obiectul unei sesizări adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Prin Decizia nr. 7/27.04.2015, publicată în Monitorul Oficial al României s-a stabilit că, plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.
Prin considerentele acestei decizii, pornind de la dispozițiile aplicabile prescripției extinctive și anume cele cuprinse în Decretul nr. 167/1958 s-a statuat că nu există, o cauză de întrerupere a cursului termenului general de prescripție de 3 ani, în condițiile în care actele normative cu privire la plata eșalonată a sumelor de bani prevăzute în titlurile executorii nu cuprind dispoziții referitoare la plata dobânzii penalizatoare pentru neexecutarea titlurilor respective la scadență.
Prin urmare, prin plata parțială a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile și prin emiterea actelor normative privind eșalonarea plății, debitorii nu au recunoscut și îndreptățirea creditorilor la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale.
Conform doctrinei, recunoașterea dreptului este orice manifestare unilaterală de voință făcută de cel în favoarea căruia curge prescripția, prin care se atestă existența unui drept potrivnic și care este de natură să producă asupra sa consecințe juridice negative.
Ori, recunoașterea expresă sau tacită de către debitori a dreptului creditorilor la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare pentru neexecutarea titlurilor executorii prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu s-a realizat prin adoptarea acestui act normativ și, în atare situație, nu a operat prin reglementarea respectivă o întrerupere a dreptului de a cere plata acestor daune.
Pentru considerațiile expuse C. apreciază ca nefondate criticile apelantelor reclamante subsumate primului motiv de apel privitor la modul de soluționare de către tribunal a exepției prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că, prescripția a fost întreruptă prin efectuare de plăți în favoarea acestora.
C. nu poate avea însă în vedere nici susținerile apelantului pârât în sensul că dreptul la acțiune era în totalitate prescris.
Astfel, este indiscutabil că legea aplicabilă prescripției extinctive este Decretul nr. 167/1958, așa cum în mod corect a reținut și tribunalul.
Ori, art. 3 alin. 1 din actul normativ invocat reglementează cu caracter general un termen de prescripție de 3 ani.
Pe de altă parte, în lumina dispozițiilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958 în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
Unor astfel de prestații succesive au fost asimilate jurisprudențial și dobânzile. Altfel spus dreptul la acțiune nu este prescris decât pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii cererii.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte C. apreciază că sunt nefondate criticile apelantului în sensul că dreptul la acțiune era în totalitate prescris tocmai fiind caracterul succesiv al prestațiilor, fiecare din acestea stingându-se printr-o prescripție separată.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 21/22 iunie 2015.
Prin respectiva decizie s-a statuat în sensul că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
Chiar dacă această decizie nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial, dezlegarea dată vine să confirme raționamentul instanței de apel.
Mai mult decât atât mențiuni cu privire la respctivul interval de timp se regăsesc și în considerentele Deciziei nr. 7/27.04.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept invocată în precedent, menționându-se în mod expres îndrituirea creditorilor la daune-interese moratorii pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii.
Pe de altă parte, C. nu poate avea în vedere susținerile apelantului pârât referitor la inexistența unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție, de vreme ce prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada ce excede a 3 ani anterior introducerii cererii.
Pentru considerațiile expuse C. apreciază ca nefondate și criticile apelantului pârât privind modul de soluționare de către tribunal a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
În cele ce urmează C. va proceda la analizarea celorlalte critici cuprinse în fiecare din cele două cereri de apel.
Sub aspectul apelului declarat de apelantele reclamante C. reține că, cel de al doilea motiv vizează omisiunea instanței de fond de a indica în dispozitivul Sentinței civile nr.1943 titlurile executorii - pentru fiece reclamanta, pentru care a obligat parații la daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale.
În acest context C. reamitește că, în lumina dispozițiilor art. 445 Cod pr. civ. îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 – 444 Cod pr. civ.
Așa fiind, suținerile apelantelor subsumate acestui motiv de apel nu pot face obiect de analiză de către instanța de control judiciar.
Sub aspectul apelului declarat de apelantul pârât C. reține că celelalte critici cuprinse în calea de atac a acestuia vizează chiar modul de soluționare a fondului raportului juridic litigios.
În acest context C. reamintește că problematica dedusă judecății în speța pendinte a făcut obiectul unui recurs în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 3 iunie 2014.
Potrivit acestei decizii, izvor de drept secundar de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial și deci obligatorie pentru instanțe, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Pentru a se fundamenta o atare statuare în considerentele deciziei s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
Astfel, în ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu se constată că nici autorul sesizării și nici instanțele de judecată care au respins pretențiile reclamantului nu l-au exclus de plano, invocând principiul reparației integrale în materia răspunderii civile, prevăzut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 din Codul civil din 2009.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. 3, prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. 2, alin. 2 teza întâi și art. 1.535 alin. 1 din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei "cauză străină, care nu-i poate fi imputată" în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.
În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului - care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. 1 din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate" și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Totodată C. reamintește că instanțele sunt deopotrivă ținute atât de cele statuate prin dispozitivul deciziei în interesul legii, dar și de cele menționate în cuprinsul considerentelor.
Așa fiind orice trimitere a apelantului la dispozițiile OUG nr. 71/2009, inclusiv prin prisma exigibilității creanțelor, ca argument în sensul caracterului nefondat al demersului judiciar al reclamantelor nu poate fi avut în vedere.
Pentru aceiași argumentație juridică C. nu poate reține nici susținerile apelantului în sensul că prin actualizarea cu rata inflației prevăzută de actul normativ invocat în paragraful precedent are loc o reparare integrală a prejudiciului, iar acordarea dobânzilor ar reprezenta o dublă dezdăunare.
Față de cele învederate C. apreciază ca nefondate toate criticile apelantului pârât vizând modul de soluționare de către tribunal a chiar fondului raportului juridic litigios.
Așa fiind C., în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelurile declarate de reclamantele T. A. M. domiciliată în Focșani, ., jud. V. și S. S. C. domiciliată în Focșani, ., ., jud. V., precum și de pârâtul M. Justiției cu sediul în București, ., sector 5 împotriva Sentinței civile nr. 1943 din 8 septembrie 2014 pronunțată de T. Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâții C. de A. G., cu sediul în G., ., jud. G. și T. V. cu sediul în Focșani, ., jud. V., ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
C.-M. M. A.-M. R.
fiind în co
semnează președintele instanței
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
7 ex./03.07.2015
d.f._ - T. Prahova
j.f. G. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 146/2015. Curtea... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 387/2015.... → |
|---|
