Plângere contravenţională. Sentința nr. 2376/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2376/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 2022/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2376/2013
Ședința publică de la 03 iunie 2013
Completul compus din:
JUDECĂTOR: P. H.-A.
GREFIER: B. E.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul I. teritorial de Muncă B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă petenta și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din 27 mai 2013, când s-au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constantă că la această judecătorie, sub nr. de mai sus, a fost înregistrată contestația petentei . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 25.02.2013, solicitând ca prin sentința ce urmează a se pronunța să se dispună anularea procesulu-verbal susmenționat, iar în subsidiar, transformarea sancțiunii aplicate din amendă în avertisment .
În fapt s-a arătat că, în data de 19.02.2013, la punctul de lucru secundar situate in Fagaras, . nr. 34, jud. Brasov, unde funcționează o agenție de turism, s-a deplasat un angajat al ITM B., pentru un control inopinat privind verificarea modului de respectare a dispozițiilor legale prevăzute de codul muncii.
La data si ora controlului în localul agenției a fost identificata numita Ș. E., care nu presta nici un fel de activitate, dar i-a fost solicitat să completeze o declarative tip, pe care agentul constatator i-a dictat-o, fără a cerceta în prealabil starea de fapt.
După acest control, reprezentanta . a fost invitata la sediul Biroului ITM F., cu o . documente, iar la data de 25.02.2013 a fost întocmit procesul-verbal de control nr. 6017 si ulterior procesul-verbal ., nr._/25.02.2013.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala.
Instanța trebuie să aibă în vedere faptul că nu întreaga materie a contravențiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzație în materie penala", în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului. O premisă contrară, în sensul că natura "penala" are întreaga materie a contravențiilor, nefiind de conceput vreo distincție din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se lovește de cel puțin doua contraargumente.
Primul are în vedere însăși modalitatea de analiză a Curții Europene, care nu pornește niciodată - nici chiar în situațiile în care s~a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa că o anumită faptă contravențională reprezintă o acuzație în materie penală. Curtea procedează în mod necesar și invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecații, pentru clarificarea aplicabilității ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidenței garanțiilor instituite de acesta.
Această analiză are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si alții împotriva Olandei si Qztfirk împotriva Germaniei. Pentru clarificarea conținutului noțiunii autonome de "acuzație în materie penala", necesară tocmai pentru a analiza realitățile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii și anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului național, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancțiunii.
În ceea ce privește primul criteriu, în dreptul intern derularea de raporturi de muncă cu încălcarea prevederilor Codului muncii (Legea nr.53/2003) reprezintă o fapta contravenționala și nu penală, însa în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul național al statului în cauză are o valoare formală și relativă, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elveției).
Rațiunea pentru care calificarea realizată de dreptul intern nu este una absolută este prezentată de Curte în cauza OztOrk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului și scopului art. 6, care garantează oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, dacă statelor le-ar fi permis să excludă din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul că acestea ar fi contravenții. Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativă a mai multor aspecte. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încălcate prin săvârșirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adresează tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercițiul funcțiunii, avocaților să respecte solemnitatea ședinței de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal" devine incident ( hotărârea Bendenoun împotriva Franței).
Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor condiții privind săvârșirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, angajator sau contribuabil) sau alte aspecte ale răspunderii juridice, în măsura în care norma își păstrează caracterul de generala aplicare.
Verificând existenta acestui element în cauza, instanța trebuie să constate că Legea nr.53/2003 este un act normativ cu aplicabilitate generală, adresându-se tuturor angajatorilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar rațiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei reținute, în sarcina petentei o constituie protejarea angajaților împotriva abuzurilor angajatorilor.
Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate. În cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu este menită să acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social pentru persoanele participante în raporturile de munca.
În ceea ce privește cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminata, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea
efectiv aplicata (cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demîcoli împotriva
Maltei).
Fiind distinctă de eventualele prejudicii produse prin săvârșirea faptei, amenda
contravențională este o sancțiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere având un
caracter preventiv și sancționator. În aceste condiții, trebuie analizat cuantumul acesteia,
Curtea statuând în cauza Oztutk împotriva Germaniei că o amenda, chiar într-un cuantum
moderat, nu este de natura să înlăture deplin aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
În prezenta cauză, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei, însă instanța trebuie să aibă în vedere faptul că potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparație care imprima severitate sancțiunii aplicate petentei.
Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea noțiunii autonome de "acuzație în materie penala " sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricăruia dintre ele ducând la concluzia că art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca excepție însa, abordarea cumulativă nu este exclusă atunci când analiza separată a celor două criterii nu a fost suficientă pentru excluderea oricărui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotărârea Bendenoun împotriva Franței).
Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanța trebuie să aprecieze că faptele imputate petentei în prezenta cauză reprezintă o "acuzație în materie penala".
Mai mult, Curtea a stabilit în cauza Blum contra Austria, hotărârea din 03.02.2005, că în procedura de soluționare a unei plângeri împotriva modulul în care petenta a fost sancționată de către inspectorii de munca, sunt aplicabile garanțiile art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Consecințele calificării faptei imputate petentei de către instanța în prezenta cauza drept acuzație în materie penala sunt acelea că petenta se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumba autorităților statului, însă niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, solicită ca instanța să constate că legiuitorul european a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție, sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeana a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplica astfel de sancțiuni, o povară excesivă si nejustificată, orientare jurisprudențială dovedită prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei. O cauza semnificativa în jurisprudenta Curții este Salabiaku împotriva Franței, în care instanța europeana analizează limitele prezumției de nevinovăție prin raportare Ia instituirea de către legislațiile naționale a unor prezumții de drept ori prin folosirea de către judecătorii naționali a prezumțiilor simple de fapt în aceasta cauza instanța europeana a amintit faptul ca prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penala, sa nu depășească cu privire la instituirea prezumțiilor de fapt sau de drept anumite limite si le folosească într-o maniera rezonabila, ținând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la apărare al acuzatului.
De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicaă în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Franței). Prin urmare, Curtea statuează ca instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumției de nevinovăție.
Nu trebuie uitat că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravenționala este reglementata în mare parte de Codul de procedura civila (art.47 din O.G.nr.2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei). Este unanim acceptat astfel ca procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativa de legalitate si veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. în aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnata, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare si la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit că folosirea prezumțiilor nu este contrara jurisprudenței sale. Transpunând, aceste principii petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-3^ din O.G.nr.2/2001. în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de, judecata este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
La momentul controlului doar pentru a discuta în vederea angajării, o astfel de discuție este în același timp și firească, inevitabilă dar și permisă de lege, care nu interzice sau sancționează comunicarea sau stabilirea condițiilor de angajare anterior încheierii contractului de muncă, în scris care constituie, forma pe care o îmbracă acordul părtilor cu privire la nașterea raportului de muncă. Este adevărată susținerea intimatei în sensul ca raportul de muncă nu se poate derula sub nici o formă, fără încheierea în prealabil a contractului de munca, care, nu exista la data controlului, însa în speța intimata nu a făcut dovada existentei raportului de muncă în data de 19.02.2013, cerința esențială fără de care contravenția prevăzuta de art.260 alin.1 lit.e din Codul muncii nu poate exista.
În consecința, fapta imputata petentei, respectiv primirea unei persoane la muncă fără întocmirea formelor legale de angajare nu a fost săvârșita în materialitatea ei, nefiind dovedită de către intimată existenta situației, premisă fără de care contravenția nu poate fi reținută, respectiv prestarea efectiva de munca .
Potrivit art.260 alin3 din Legea nr.53/2003, republicată, contravențiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispozițiile legislației în vigoare.
În baza art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și având în vedere scopul și urmările faptei, raportat la faptul că sancțiunea aplicată este mult prea mare în raport cu circumstanțele reale și personale și reprezintă o ingerință neproporțională în dreptul de proprietate asupra propriului patrimoniu, conform art. 1 din Primul Protocol la CEDO. precum și de faptul că petentul se află la prima abatere de această natură, considerăm că scopul educativ al sancțiunii poate fi realizat prin avertizarea contravenientului.
IN D. au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 53/2003 si OG 2/2001
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită să se dispună respingerea plângerii formulată de ., împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.02.2013, sub motiv că în fapt, cu ocazia efectuării unui control inopinat în data de 19.02,2013 la punctul de lucru al societății din F., .. 34, județul B. (agenție de turism), a fost identificată, în baza fișet de identificare, numita Ș. E..
Acestea a declarat în scris că lucrează din data de 12.02.2013, că lucrează 8 ore pe zi, că nu a primit încă salariul și că nu a semnat contract individual de munca, fapt confirmat pe loc, pe fișa de identificare chiar de către contravenientă prin reprezentant.
La data de 21.02.2013 la I.T.M. B. biroul F., s-a prezentat asociatul unic al societății Andreias L. cu documentele solicitate pentru efectuarea controlului.
Pentru Ș. E. nu a fost prezentat contract individual de muncă în forma scrisă, în programul Revisal aceasta nu figura, iar foaia colectiva de prezenta pentru luna februarie nu a fost adusă decât a doua zi pe data de 22.02.2013, dar Ș. E. figura începând cu data de 22.02.2013, după începerea activității, confirmându-se încă o dată, dacă mai era nevoie existența faptei contravenționale.
Inspectorii de muncă au acționat în conformitate cu drepturile conferite de art. 20 din Legea 108/1999, solicitându-i numitei Ș. E. să completeze fișa de identificare, întrucât aceasta la momentul controlului se afla în incinta punctului de lucru.
Prin urmare, apreciem că simpla afirmație a petentei potrivit căreia Ș. E. nu a lucrat pentru angajator ci doar „discuta" cu angajatorul este pur și simplu ridicolă, atâta timp cât acesta a confirmat faptul că sus numita lucra fără contract, și nu poate înlătura starea de fapt existentă la momentul controlului, observată prin propriile simțuri de către inspectorul de muncă, rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția petentei.
Se poate observa în practică, că societățile contraveniente încearcă cu disperare să scape de plata amenzii, invocând deja ca un leitmotiv faptul că salariații ar fi fost intimidați de către inspectori care le „dictează" ce să scrie, dar fără a demonstra acest lucru. Eventual solicită audierea ca martori tocmai a propriilor salariați, care în virtutea raportului de prepușenie dintre părți și sub amenințarea pierderii locului de muncă, vor declara exact ce dorește angajatorul.
Precizăm, în acest sens, că fișele de identificare date pe propria răspundere de către salariata petentei sunt conforme modelului prevăzut în HG nr. 1377/2009 de aprobare a Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, și reprezintă material probatoriu - înscrisuri - pentru identificarea deficiențelor în domeniul legislației relațiilor de muncă.
Mai mult, salariata petentei este o persoană care are capacitate deplină de exercițiu, care știe să scrie cursiv, în deplină cunoștință de cauză, are consimțământul liber exprimat, neviciat, și știe să citească ceea ce completează - în speța de față, fișa de identificare.
După cum se poate observa, fișa de identificare este scrisă și semnată personal de Ș. E., fiind un act olograf. De asemenea, fișele de identificare au menționat în josul paginii:„Aceasta îmi este declarația pe care o dau, o susțin și o semnez, cele arătate mai sus fiind adevărate, nefiind silit sau intimidat".
Contraveniena nu a prezentat în timpul controlului un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă pentru Ș. E..
Fapta descrisă mai sus constituie contravenție potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr.53/2003, republicată.
Conform prevederilor art.260 alin.(l) lit.e) din Codul Muncii "primirea la munca a pana la 5 persoane fara încheierea unui contract individual de munca, potrivit art.16 alin.(l), constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata".
Față de contravenția reținută angajatorul a fost sancționat cu amenda minimă în cuantum de 10.000 lei în raport de o persoană identificată.
În ceea ce privește severitatea sancțiunii aplicate, arată faptul că petenta a fost sancționată cu amenda minimă prevăzută de lege, fapta având un caracter deosebit de grav și implicații economice și sociale ce privesc atât statul cât și angajații, neimpunându-se transformarea amenzii în avertisment.
Gradul crescut al pericolului social al faptei este pus în evidentă de natura relațiilor sociale apărate prin prevederea și sancționarea contravenției de față, dreptul la muncă fiind un drept fundamental recunoscut de art. 41 din Constituția României, art. 23, pct. 1 si 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și prin art. 1, partea a Il-a din Carta Socială Europeană adoptată la Strasbourg la data de 3 mai 1986 și care este apărat prin modalitățile prevăzute în Codul muncii, unul dintre aceste instrumente fiind contractul individual de muncă.
În drept s-a invocat prevederile Cod proced. civilă, C. mun. și OG 2/2001.
Petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care se arată că, în întâmpinarea formulate de ITM B., în mod greșit se arată că reprezentantul contravenientei a confirmat că Ș. E. presta activitate opt ore pe zi. Este adevărat că Ș. Euenia se află în incinta punctului de lucru, dar nu presta nici o activitate.
Chiar dacă nu a fost depistată că ar fi desfășurat vreo activitate, Ș. E. a fost determinată să completeze fisa de identificare, iar din aceasta fișă reiese clar că la momentul controlului aceasta nu cunoștea nici un fel de date cu privire la activitatea de la punctual de lucru, respective funcția, durata de munca, cuantumul salariului, etc.
Faptul că fișa de identificare completată de Ș. E. nu cuprinde date reale, iar pe lângă acest aspect exista rubrici necompletate, denotă că încă nu se purtase vreo discuție cu privire la timpul de lucru, salarizare si funcție, iar fără aceste date nici o persoana nu ar începe o activitate.
Ș. E. a fost angajată la data de 22.02.2013, datorita faptului că subscrisa J. Corn a fost obligată, prin raportul de control, să facă angajarea.
Toate aspectele evidențiate în prezentul răspuns la întâmpinare susțin cele afirmate în contestația formulata împotriva procesului verbal ., nr._/25.02.2013, iar celelalte probe ce vor fi administrate în cauză vor confirma adevărata stare de fapt.
Instanța, în raport de contravenția săvârșită și de împrejurările comiterii acesteia, apreciază că aceasta nu prezintă un așa grad ridicat de pericol social, mai ales că petenta nu rezultă să mai fi săvârșit și anterior controlului astfel de contravenții, drept pentru care apreciază că se poate înlocui amenda aplicată cu sancțiune avertismentului.
Prin urmare, instanța urmează să admită în parte plângerea petentei . și să dispună modificarea procesului verbal de contravenție întocmit de către intimată și descris mai sus, în sensul că va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului și să atragă atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea petentei . cu sediul în F., ..29, județul B., împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 25.02.2013 întocmit de I. T. de Muncă B., prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 10.000 lei pentru contravenția prev. de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 și în consecință:
Modifică procesul verbal de contravenție întocmit de către intimat și descris mai sus, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Cu apel în 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria F..
Dată și citită în ședință publică azi, 03 iunie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
P. H.-A. B. E.
Red. H.A.P. – 21.06.2013
Tehnored.E.B. – 21.06.2013
4 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4161/2013.... | Cereri. Sentința nr. 932/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
