Anulare act. Sentința nr. 1392/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1392/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 3044/40/2013
Dosar nr._ drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 octombrie 2013
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier C. B.
Sentința civilă nr. 1392
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamanții A. D., D. C., P. C., C. C., C. E. - prin reprezentant legal L. S. din Învățământ B. în contradictoriu cu pârâții Școala G. nr.1 Dumeni, C. L. G. E. și I. Școlar Județean B..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 7 octombrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă de față:
La 29 mai 2013 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanții: A. D., D. C., P. C., C. C. și C. E. - prin L. S. din Învățământ B. in contradictoriu cu pârâții: Școala G. nr. 1 Dumeni, C. L. G. E. și I. Școlar Județean B. prin care au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:
1.Obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egala cu diferența dintre salariul de încadrare pus în plata și salariul minim pe economie (diferența egală cu sporul de vechime ce nu a fost calculat prin raportare la salariul de încadrare ci a fost nelegal inclus în acesta), pentru perioada: 01.01.2011 și până la data pronunțării hotărârii;
2. Obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri egale cu sumele rezultate din actualizarea restantelor la salariu conform ratei inflației, de la data la care erau datorate (ultima zi a flecarei luni) și până la data înregistrării acțiunii la instanță, și cu dobânda legală de la data înregistrării acțiunii la instanță și până la data plății efective ;
3. Modificarea statelor de personal de la 01.12.2012 în sensul evidențierii distincte a sporului de vechime ca o componentă ce se adaugă salariului de încadrare ce nu poate fi inferior salariului de baza minim brut pe economie aflat in plata, conform HG 1193/2010 si HG 23/2013;
4. Anularea deciziei de reîncadrare nr. 28/01.12.2012 - emisă in baza statului de personal de la 01.12.2012, pentru reclamanți si obligarea la emiterea unei noi decizii care sa stabilească salariul de încadrare egal cu salariul de baza minim brut pe economie aflat in plata, conform HG 1193/2010 si HG 23/2013.
În motivare au arătat că în fapt, membrii de sindicat în interesul cărora a formulat acțiunea sunt angajați în sistemul de învățământ preuniversitar în calitate de personal contractual nedidactic și beneficiază în mod nediscriminatoriu de dreptul de a primi un salariu cel puțin egal cu salariul minim pe economie.
Cuantumul și noțiunea de salariu sunt clar definite de legislația aplicabilă în domeniul bugetar, respectiv:
Noțiunea de salariul de baza minim pe economie este generic reglementată de art. 164 si art. 165 Codul muncii:
„Art. 164: (1) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. In cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.
(4) Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.
Art. 165: Pentru salariații cărora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de muncă, le asigură hrană, cazare sau alte facilități, suma în bani cuvenită pentru munca prestată nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe țară prevăzut de lege.
P. art. 1,2 si 3 din HG nr. 1051/2008 se stabilește ca:
„Art. 1. - Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabilește la 540 lei lunar, in perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008, pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna, reprezentând 3,176 lei/ora.
Art. 2. - începând cu data de 1 ianuarie 2009, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabilește la 600 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna in anul 2009, reprezentând 3,529 lei/ora.
Art. 3. - In luna iunie 2009, Guvernul, împreuna cu partenerii sociali, va analiza valoarea realizata a câștigului salarial mediu brut lunar corespunzător primelor 4 luni. In situația in care se constata abateri mai mari de 5% intre câștigul salarial mediu brut lunar pe economie realizat fata de cel prognozat pe întregul an, Guvernul va modifica prin hotărâre salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, de la 1 iulie 2009, astfel încât ponderea acestuia in câștigul salarial mediu brut lunar să fie 33%.”
HG 1051/2008 a fost abrogată prin HG 1191/2010, conform căreia:
„Art. 1 începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de baza minim brut pe țară garantat in plata se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna in anul 2011 reprezentând 3,94 lei/ora.
Art. 2 Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata prevăzut la art. 1.”
Începând cu 01 februarie 2013 salariul de baza minim pe economie este majorat la 750 lei, conform HG 23/2013, publicata in MO nr. 52/23.01.2013:
„Art. 1 (1) începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,44 lei/oră. (2) Începând cu data de 1 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră.
Art. 2 Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1. „
Revenind la dispozițiile Codului muncii, dispoziția normativa care reglementează cu titlu generic acordarea sporurilor la salariu este data de art. 160 (fost 155) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, care stabilește că „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Rezulta că venitul salarial se compune din salariul de baza (care nu poate fi inferior valorii minime stabilite prin hotărâre a Guvernului, respectiv prin contractul colectiv de munca aplicabil), indemnizații, sporuri, precum si alte adaosuri, care se evidențiază in mod distinct pe statul de plata al unității. Însăși expresia „alte adaosuri” evidențiază faptul că sporurile, inclusiv cel pentru vechime in munca, sunt adaosuri la salariul de baza iar acesta din urma trebuie sa respecte nivelul minim de salarizare la nivel de economie fără luarea in calcul a celorlalte adaosuri, oricare ar fi natura lor.
Evidențierea în mod distinct în cuprinsul statului de plată a cuantumului salariului de bază are un rol deosebit de important, având in vedere faptul că în funcție de acest cuantum se calculează procentual sporurile si indemnizațiile acordate de angajator cu respectarea legii si contractelor colective de munca aplicabile - fiind totodată utila pentru calcularea contribuțiilor individuale la sistemele asigurărilor de stat.
Spre aceeași concluzie, privind obligația angajatorului de a asigura salariul minim pe economie prin salariul de bază fără sporuri, converg și următoarele dispoziții legale:
- art. 9 alin. 2 din Legea 284/2010, care face distincte clara intre elementele componente ale drepturilor salariale: salarii de baza, solde/salarii de funcție sau indemnizații lunare de încadrare (după caz), sporuri (care sunt deci distincte de salariul de baza și nu pot fi incluse în acesta), premii, etc. ...
- art. 10 din Legea nr. 284/2010, care definește in alin. 1 modul de stabilire a salariului de baza prin raportare la o valoare de referința, rezultând din nou caracterul distinct al acestuia fata de orice spor, inclusiv fata de sporul de vechime, si care arata in mod expres ca valoarea de referința la data intrării in vigoare a legii, fără sporuri, este de 600 lei (valoare ce nu întâmplător coincide cu nivelul salariului minim brut pe economie).
- art. 12 din Legea 284/_ care, enumerând componentele salariului brut, face din nou distincție intre salariu de baza si sporuri sau alte adaosuri salariale.
Reglementări similare sunt preluate și în art. 1,2,4 și următoarele din Legea 285/2010, unde se face aceeași distincție clară intre salariul de bază și sporurile ce se calculează avându-l drept bază de calcul.
Analizând însă statele de plata ale personalului nedidactic se observă că nivelul de salarizare minim pe economie nu este asigurat prin salariul de baza ci doar după ce acestuia i se adaugă si sporul de vechime în muncă, spor care in virtutea textelor mai sus enunțate este un adaos ce nu trebuie inclus în baza ce trebuie să respecte nivelul minimal de salarizare pe economie.
Practic lor li se refuza dreptul la respectarea salariului minim pe economie, valoarea minima stabilita cu caracter imperativ la nivelul întregii economii fiind diminuată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază, diminuarea fiind egală ca și cuantum cu valoarea sporului de vechime.
Se ajunge în acest mod la situația discriminatorie în care persoane cu vechime considerabilă în muncă cum sunt membrii lor de sindicat au același nivel de salarizare cu un proaspăt angajat, aflat la primul loc de muncă, deoarece primilor li se asigură doar aparent salariul minim pe economie, însă fără a se avea in vedere ca acest presupus nivel minimal include și sporul de vechime care ar trebui în mod legal să constituie un adaos la acest plafon minimal.
În ipoteza de mai sus consideră că este un caz standard de discriminare pe criterii nelegale, care este prohibită de întreaga legislație națională și comunitară, începând cu art. 16 alin. 1 din Constituția României, OUG 137/ 2000 aprobată și modificată prin Legea nr. 49/2002, Principiile de drept comunitar ale legalității, solidarității, al interdicției încălcării drepturilor câștigate și al egalității de tratament - coroborate cu dispozițiile art. 20 si 148 alin. 2 din Constituția României, etc. ...
În ceea ce privește decizia de încadrare a cărei anulare a solicitat-o la punctul nr. 4 din petit, care este strâns legala de statul de personal indicat la punctul 3 din petit, au arătat următoarele:
În cauză sunt incidente dispozițiile OMECTS nr. 4576/2011, respectiv:
Art. 1. - Unitățile de învățământ preuniversitar de stat (...) denumite în continuare unități de învățământ, în calitate de angajatori, efectuează încadrarea și salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic potrivit reglementărilor legale în vigoare.
Art. 2. - Statele de personal ale unităților de învățământ, pentru toate categoriile de personal, se întocmesc de unitățile de învățământ și se avizează de inspectoratele școlare, la începutul fiecărui an școlar sau ori de câte ori apar modificări.
Art. 3. - (1) Ordonatorii principali de credite și angajatorii au obligația să stabilească salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale potrivit Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.
(2) Deciziile de încadrare/reîncadrare, dună caz, a personalului din cadrul unităților de învățământ se vor emite numai ne baza statului de personal avizat de către inspectoratul școlar/I. Școlar al Municipiului București.
Din coroborarea textelor de mai sus rezultă că deciziile de încadrare/reîncadrare se emit la începutul fiecărui an sau ori de câte ori apar modificări, pe baza statelor de personal avizat de inspectoratul școlar (art. 2 coroborat cu art. 3 alin. 2).
Interesul în promovarea unei cereri in îndreptarea decizie de încadrare (anularea deciziei actuale si obligarea la emiterea unei noi decizii legale) este evident și este generat de efectele viitoare pe care le produce actul administrativ de reintegrare, inclusiv pentru perioada ulterioara datei la care se pronunța hotărârea judecătoreasca.
Au mai menționat că în prealabil au efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 285/2010, aceasta fiind „prevederile legale” la care face trimitere art. 1 din OMECTS nr. 4576/2011.
În dovedire au depus, în copie, înscrisuri: adeverință, decizii, acte de identitate, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 159,164,165 Codul muncii, art. 41 alin. 3 din CCMUNN 2007 - 2010, art. 9, 11, 12 si urm. din Legea nr. 284/2010, art. 1 alin. 1, 2, art. 4 din Legea nr. 285/2010, HG 1051/2008, HG 1193/2010, HG 23/2013, art. 453 Cod procedura civilă.
Pârâtul I. Școlar Județean B. a depus la data de 28.06.2013 întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, a inadmisibilității formulării acțiunii și excepția necompetenței materiale a completului de judecată, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii.
A precizat că unitatea de învățământ a respectat prevederile legale în vigoare.
Între IȘJ și reclamanți nu există raporturi de muncă astfel că instituția nu are calitatea de angajator. Legea nr.63/10.05.2011 la art.1 prevede clar modul de plată și calculul drepturilor bănești „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31.12.2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturi de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
Modificarea statelor de personal în sensul cuprinderii sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare nu poate fi efectuată retroactiv.
A mai menționat că sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare se poate acorda, conform art.9 din anexa 5 la Legea nr.63/2011 și art.21 din Legea nr.284/2010, care prevăd faptul că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de ordonatorul de credite cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din Regulamentul aprobat prin Hotărârea de Guvern la propunerea MEN, având la bază buletinele de determinare.
Până la această dată MEN nu a elaborat și aprobat regulamentul de acordare a sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare.
Actul administrativ de stabilire a salariului este emis de către angajator și tot angajatorul soluționează contestațiile în legătură cu stabilirea salariului și a celorlalte drepturi care se acordă potrivit Legii nr.330/2009, termenul de soluționare și de contestație fiind de 30 zile de la emitere.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii a arătat următoarele:
În conformitate cu prevederile Ordonanței nr.10/2008, pentru personalul din Inspectoratele Școlare Județene salarizarea pentru anul 2009 s-a realizat în ceea ce privește nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit O.G. nr.10/2008.
O.G. nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, cu modificările și completările ulterioare.
În mod temeinic și legal, salariile reclamanților au fost acordate conform legii. Nu se pune problema teoretică a încălcării legii și a calculului greșit al drepturilor salariale.
A precizat că invocă excepția necompetenței materiale a completului de judecată în ceea ce privește anularea actului administrativ emis în baza Legii nr.330/2009 prin care s-au stabilit salariile pentru luna ianuarie 2010.
Conform prevederilor art.34 din Legea nr.330/2009, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale este de competența ordonatorilor de credite, iar persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ sau instanței de judecată, după caz, potrivit legii în termen de 30 zile de la data comunicării soluției.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe art.115 – 118 Cod procedură civilă, Legea nr.52/2003, OG nr.10/2009.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză de IȘJ B. tribunalul a respins prin încheierea de ședință din data de 16.09.2013 excepțiile invocate.
Pe fondul cauzei din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamant P. C. a beneficiat de un salariu de încadrare de 284 lei, de un spor de vechime de 28 lei și respectiv de sume compensatorii de 23 lei în intervalul 1.01.2011 – 01.01.2012, de un salariu de încadrare de 329 lei, un spor de vechime de 33 lei și sume compensatorii de 16 lei pentru intervalul 1.01.2012 – 30.11.2012 și respectiv de un salariu de încadrare de 329 lei, un spor de vechime de 33 lei și sume compensatorii de 44 lei pentru intervalul începând cu 01.12.2012 pentru jumătate de normă . Rezultă un total salariu de 335 lei pentru primul interval, de 378 lei pentru cel de al doilea interval și de 406 lei pentru cel de al treilea interval .
D. C. angajat la 30.04.2012 a beneficiat de un salariu de încadrare de 590 lei, spor vechime de 30 lei și sume compensatorii de 136 lei până la 30._, respectiv de un salariu de 657 lei, spor vechime de 33 lei și sume compensatorii de 122 lei pentru intervalul începând cu 01.12.2012. Rezultă un total de 756 lei pentru primul interval și 812 lei pentru cel de al doilea interval.
A. D. a beneficiat de un salariu de încadrare de 642 lei, de un spor de vechime de 161 lei 1.01.2011 – 01.01.2012, de un salariu de încadrare de 744 lei, un spor de vechime de 186 lei și sume compensatorii de 62 lei pentru intervalul 1.01.2012 – 30.11.2012 și respectiv de un salariu de încadrare de 744 lei, un spor de vechime de 186 lei și sume compensatorii de 3 lei pentru intervalul începând cu 01.12.2012. Rezultă un total salariu de 803 lei pentru primul interval, de 868 lei pentru cel de al doilea interval și de 933 lei pentru cel de al treilea interval .
C. C. a beneficiat de un salariu de încadrare de 567 lei, de un spor de vechime de 85 lei și sume compensatorii de 18 lei în intervalul 1.01.2011 – 01.01.2012, de un salariu de încadrare de 657 lei, un spor de vechime de 99 lei pentru intervalul 1.01.2012 – 30.11.2012 și respectiv de un salariu de încadrare de 657 lei, un spor de vechime de 99 lei și sume compensatorii de 56 lei pentru intervalul începând cu 01.12.2012. Rezultă un total salariu de 670 lei pentru primul interval, de 756 lei pentru cel de al doilea interval și de 812 lei pentru cel de al treilea interval .
Reclamanta C. E. a fost angajată ca îngrijitor cu 25 % din normă beneficiind de un salariu de încadrare de 164 lei și sume compensatorii de 9 lei pentru primul interval și respectiv de un salariu de încadrare de 164 lei și sume compensatorii de 25 lei și 39 lei pentru celelalte intervale. Rezultă drepturi salariale totale de 173 lei pentru primul interval 189 lei pentru cel de al doilea interval și respectiv 203 lei pentru ultimul interval.
Cei cinci au apreciat prin acțiunea introdusă că salariul de încadrare ar trebui să fie cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe economie. Au menționat că sporul de vechime nu poate constitui componentă a salariului de bază întrucât noțiunea de salariu de bază minim pe economie nu poate cuprinde și sporurile aferente. Au invocat HG 1051/2008 prin care se stabilește un salariu de bază de 600 lei până la data de 1.01.2011, HG 1193/2010 prin care salariul de bază s-a stabilit la 670 lei lunar începând cu 01.01.2011 și respectiv HG 23/2013 prin care se stabilește un salariu de bază de 750 lei de la 01.02.2013.
Tribunalul arată suplimentar că în ceea ce privește salariul minim a mai existat și Hotărârea de guvern 1225/2011 în temeiul căreia salariul minim brut garantat în plată a fost de 700 lei de la 01.01.2012 Toate cele patru hotărâri de guvern arată că în sectorul bugetar nivelul salariului de bază potrivit încadrării nu poate fi inferior nivelului salariului minim brut pe țară garanta în plată.
În ceea ce privește sintagma salariul de bază potrivit încadrării arată tribunalul că începând cu 1.01.2010 a fost modificat sistemul de salarizare din sectorul bugetar. Astfel, potrivit Legii 330/2009 în Anexa 2 și respectiv Anexa 14 s-a statuat că pentru personalul din sistemul de învățământ indiferent dacă sunt cadre didactice, didactice auxiliare sau personal contractual, în salariul de bază se include și sporul de vechime. Mai mult începând cu 01.01.2011 sistemul de salarizare din sectorul bugetar a fost din nou modificat în sensul că reîncadrarea salarială a personalului din sectorul bugetar s-a făcut prin luarea în considerare a gradațiilor corespunzătoare tranșelor de vechime. În art.10 și 11 din Legea cadru de salarizare s-a arătat că salariul de bază al fiecărei funcții cuprinde și gradația corespunzătoare tranșelor de vechime, iar în măsura în care după data de 1 ianuarie 2011 o persoană din sectorul bugetar trecea la următoarea tranșă de vechime majorare salariului de bază avea loc prin aplicarea unui procent de 2,5% pentru fiecare clasă succesivă de salarizare obținută prin trecerea la gradația superioară. Reclamanți au fost induși în eroare în ceea ce privește modalitatea de stabilire a drepturilor salariale întrucât în toate documentele eliberate de angajator a fost evidențiat în mod separat sporul de vechime. În fapt începând cu data de 1 ianuarie 2010 legiuitorul nu mai vorbește despre un spor de vechime ci de o încadrare salarială în funcție de gradația corespunzătoare tranșelor de vechime.
Nu se poate aprecia că prin adoptarea acestui sistem de salarizare ar fi dezavantajați cei care au beneficiat de un salariu de încadrare anterior datei de 1 ianuarie 2010 mai mic întrucât așa cum a arătat Curtea Constituțională prin repetatele decizii prin care s-a verificat constituționalitatea prevederilor din actele normative privind sistemul bugetar este la latitudinea statului să stabilească în ce condiții se efectuează plata salariaților din sectorul bugetar și care sunt drepturile de care trebuie să beneficieze aceștia. În esență fiecare angajator din sectorul bugetar trebuie să stabilească în așa măsură drepturile salariale încât încadrarea în funcție de gradația corespunzătoare tranșelor de vechime începând cu 01.01.2011 să nu fie mai mică decât nivelul salariului minim brut de bază garantat în plată pe economie.
În speța de față se constată că pentru cei cinci reclamanți au fost respectate dispozițiile din cele trei hotărâri de guvern arătate mai sus atâta timp cât salariul de încadrare în funcție de gradația aferentă treptelor de vechime incluzând suma consemnată de angajator ca salariu de încadrare lunar și respectiv suma stabilită ca spor de vechime în muncă depășesc nivelurile minime arătate în hotărârile de guvern privind salariul minim de bază. Mai mult Școala G. nr. 1 Dumeni a acordat sume compensatorii celor cinci reclamanți în așa fel încât salariul de bază conform încadrării în gradațiile de vechime să nu fie mai mic decât salariul minim brut garantat în plată. Astfel, P. C. a beneficiat de un salariu de bază conform încadrării în funcție de gradația aferentă tranșelor de vechime de 670 lei până la data de 01.01.2012, de 756 lei începând cu 1.01.2012 și de 812 lei începând cu 1.12.2012 niveluri de salarizare cel puțin egale cu cuantumul salariului de bază minim brut pe economie garantat în plată. Și D. C. a avut drepturi salariale mai mari decât salariul minim brut în funcție de norma de încadrare, respectiv 756 lei pentru intervalul 1.04.2012 –30.11.2012, și respectiv de 812 lei pentru intervalul începând cu 1.12.2012 . La rândul lui A. D. a beneficiat de un salariu de bază de 803 lei de la 1.01.2011, de 868 lei de la 1.01.2012, și respectiv de 933 lei de la 1.12.2012. C. C. a avut drepturi salariale mai mari decât salariul minim brut în funcție de norma de încadrare, respectiv 670, 756, și respectiv de 812 lei iar C. E. de 173,189 și 203 lei pentru ¼ din normă. În raport cu cele consemnate tribunalul stabilește că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată astfel că acțiunea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanții: A. D., D. C., P. C., C. C. și C. E. - prin L. S. din Învățământ B., cu sediul în mun. B., .. 40, jud. B. in contradictoriu cu pârâții: Școala G. nr. 1 Dumeni, .. B., C. L. G. E., jud. B. și I. Școlar Județean B., cu sediul în mun. B., .. 28, jud. B..
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică din 15.10.2013.
Președinte, Grefier,
C. M., B. C.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari,
P. E., C. D.
Red.C.M./5.12.2013
Dact.C.B/5.12..2013
4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Conflict de muncă. Sentința nr. 724/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
