Conflict de muncă. Sentința nr. 271/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 271/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 6577/40/2012
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.271
Ședința publică din 14.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. SA SUCEAVA - prin lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantei – avocat M. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect conflict de muncă, se află la al treilea termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită; totodată, arată că pârâta a depus la dosar, prin serviciul registratură, adresa nr.129/25.01.2013, fișa postului pentru modelator și fișa postului cantaragiu-modelator-ambalator pentru reclamantă.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat. Depune la doar concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 30.10.2012 pe rolul Tribunalului B. – secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. SA SUCEAVA - prin lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată de ea în perioadele 1.01._94 și respectiv 4.05._96 se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, potrivit art.192 din Anexa II a Ordinului nr.50/1990. Totodată a solicitat obligarea pârâtei, prin lichidator, să-i elibereze o adeverință din care să rezulte cele solicitate mai sus precum și faptul că în perioada 1.04.1996 - 1.06.1999 a lucrat în grupa a II a de muncă potrivit mențiunii înscrise în finalul carnetului său de muncă. De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că a lucrat la S.C. M. S.A. B., societate care și-a schimbat atât denumirea cât și sediul potrivit celor menționate în petit, la această dată fiind în procedură de lichidare.
Dorește să-și întocmească dosarul de pensionare, însă analizând mențiunile înscrise în carnetul său de muncă a constatat că nu i s-a recunoscut grupa a II a de muncă pentru întreaga perioadă lucrată, ci numai pentru perioada 1.04.1996-1.06.1999 cât a avut funcția de frământător.
Pentru funcțiile de brutar și respectiv modelator pe care le-a avut în perioadele arătate în petitul acțiunii nu i s-a recunoscut aceeași grupă superioară de muncă deși ea a lucrat în aceleași condiții grele de muncă și a desfășurat în fapt toate activitățile specifice meseriilor de frământător, sortător, cocător, ambalator, recunoscute ca făcând parte din grupa a II a de muncă prin art.192 din anexa II a Ordinului nr.50/1990.
La fel ca și colegele sale, lucra în același spațiu de producție în care erau temperaturi foarte mari, praf de la faină, fum de la tăvile arse și lucra numai în picioare. Nu avea posturi de lucru fixe, ci prin rotație, fiecare executa activitățile care erau necesare și care li se solicitau, deși fiecare avea înscrisă în carnetul de muncă o anumită meserie.
Cu toate acestea numai unora dintre ele li s-a recunoscut grupa a II-a de muncă și anume celor care avea înscris în carnetul de muncă meseriile de frământător,cocător și sortator.
Consideră că nu este corect cum s-a procedat întrucât mențiunile din carnetul de muncă nu corespundeau cu activitățile pe care le executa în fapt în timpul programului de lucru, muncind mereu în aceleași condiții grele și prestând în fapt toate activitățile ce compuneau procesul tehnologic.
Astfel, potrivit art.3 alin.1 din Ordinul nr.50/1990, beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori,ingineri ....precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
De asemenea, potrivit art.192 din Anexa nr.2 a Ordinului nr.50/1990 completat cu avizele ulterioarele încadrează în grupa a II a de muncă „muncitorii brutari de la frământare, coacere și ambalare a produselor de panificație la preluarea din cuptor „.
Așa fiind, câtă vreme ea a lucrat efectiv în același loc de muncă și în aceleași condiții de muncă cu frământătorii, cocătorii, sortătorii și ambalatorii, prestând efectiv toate aceste activități, este firesc să i se recunoască grupa a II a de muncă și pentru perioadele menționate în petitul acțiunii.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.111 Cod procedură civilă, art.3 alin.1 și art.192 din anexa II a Ordinului nr.50/1990,art.274 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii a depus, în copie, înscrisuri: act de identitate, carnet de muncă.
Legal citată, pârâta S.C. M. SA SUCEAVA - prin lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare a arătat că se impun a fi făcute anumite precizări cu privire la postul ocupat și activitatea prestată de reclamantă în cadrul S.C. M. Corn S.A.: 16.06.1975-1.01.1977- muncitor necalificat; 1.01._91 – brutar; 1.04.1991-1.04.1996 – modelator; 01.04.1996-1.06.1999 – frământător.
Situația mai sus expusă rezultă din copia carnetului de muncă, precum și din analiza documentelor de personal aflate în arhiva societății.
Totodată a apreciat că se impun a fi făcute anumite precizări raportat la situația expusă de către reclamantă, conform căreia și-a desfășurat activitatea în același spațiu de producție cu ceilalți colegi, lucrând prin rotație, efectuând și alte activități decât cele înscrise în fișa postului.
Astfel, din informațiile pe care le-a primit de la fosta conducere a S.C. M. . un schimb de lucru sunt angrenați în activitate doar câte un singur angajat ca frământător, cocător, sortator, iar ca modelator 8-10 angajați. Totodată, a precizat că există norme foarte stricte de trasabilitate a producției în fabrica de pâine. Astfel, locul în care se pregătește materia primă, respectiv zona de frământare, este delimitată și separată ca spațiu de restul fabricii, astfel încât nu se poate afirma că toți angajații desfășurau activitatea în aceleași condiții.
De asemenea, a arătat că elevatorul de ridicare a cazanelor cu aluat, banda transportoare la cuptor, masa de lucru (de modelare a bucăților de aluat) sunt în spațiu separat de cuptor și de banda unde iese produsul finit.
Prin urmare, activitatea desfășurată de către reclamantă nu se desfășura în același spațiu de producție cu angajații care desfășurau activități în condiții deosebite și, nu se încadrează în grupa II de muncă, aceasta desfășurând activitatea în condiții normale de muncă, ca brutar în perioada 1.01.1977-1.04.1991 și ca modelator în perioada 1.04.1991-1.04.1996. activități care nu sunt prevăzute în anexa II a Ordinului nr.50/1990.
A mai menționat faptul că, având în vedere prevederile Decretului-Lege nr.68/1990, ale Ordinului nr.50/1990 și cele ale Ordinului nr.125/1990, S.C. M. . emis o . decizii cu privire la încadrarea în grupa II de muncă, însă activitatea prestată de reclamantă, brutar, respectiv modelator, nu se regăsesc între cele cuprinse în aceste decizii. Mai mult decât atât, arată că potrivit Ordinului nr.125/1990 se încadrează în grupa II de muncă „Muncitorii brutari de la frământare, coacere și ambalare a produselor de panificație la preluarea din cuptor,,.
Totodată, și potrivit prevederilor Ordinului nr.50/1990-anexa II-poziția 192 se încadrează în grupa II de muncă „muncitorii brutari de la frământare, coacere și ambalare a produselor de panificație la preluarea din cuptor; frământătorii, preparatorii de paste făinoase din industria morărit-panificație,,.
Pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001-data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000-locurile de muncă, activitățile si categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrau în grupele I si II de muncă în vederea pensionării erau precizate de Ordinul M.M.P.S nr.50/1990.
Potrivit art. 3 din acest act normativ „beneficiază de încadrarea în grupele I șl II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Potrivit art.6 și 7 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc; încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Or, activitatea efectiv desfășurată de către reclamantă nu se încadrează între cele avute în vedere prin normele speciale, pentru a beneficia de acordarea grupei II de muncă.
Cu privire la eliberarea unei adeverințe în ceea ce o privește pe reclamanta P. A. a făcut următoarele precizări:
În conformitate cu prevederile de la punctul 6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I si a II a de munca s-a făcut de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile concrete in care si-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Potrivit prevederilor alineatului al doilea de la punctul 15 din ordinul menționat, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente in unitate, situația încadrării personalului in grupele I si a II a de munca începând cu data de 18.03.1969.
Conform prevederilor punctului 8 din Ordinul amintit, perioada de timp in care o persoana a avut sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca in astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane in raport cu funcția îndeplinită.
La data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv 1 aprilie 2001, actele normative care au reglementat încadrarea în grupele I si a II a de muncă au fost abrogate.
După această dată nu mai există o bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă, iar eliberarea adeverințelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01 aprilie 2001, o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II a de muncă, se face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior acestei date și numai pe baza documentelor întocmite la timpul respectiv, care pot fi verificabile și sunt in evidența angajatorilor acestor persoane sau deținătorilor de arhive.
Aceste documente pot fi: procese verbale, decizii, tabele nominale, hotărârii ale consiliului de administrație si ale sindicatului cu privire la nominalizarea persoanelor încadrate in grupe superioare de munca, pontajele lunare etc.
În momentul de față, angajatorii, precum și deținătorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza persoane noi sau pentru a încadra alte activități desfășurate anterior datei de 01 aprilie 2001, in grupe superioare de munca, ci pot doar sa ateste o situație existentă anterior datei de 01 aprilie 2001.
Instanța de judecată nu poate obliga angajatorul să elibereze salariatului său o adeverință din care să rezulte o altă situație decât cea reală în care acesta s-a aflat într-o anumită perioadă și care rezultă din actele unității. Pârâta răspunde pentru datele eliberate prin adeverințe și nu poate atesta prin acte o altă situație decât cea reală.
Prin urmare, având în vedere aspectele mai sus învederate, precum și textele legale invocate, instanța urmează să aibă în vedere dispozițiile imperative ale normelor legale invocate, faptul că procedura de încadrare în condiții speciale de muncă a fost expres prevăzută de lege prin actele normative invocate anterior, iar instanța nu se poate substitui unei proceduri administrative, stabilite expres cu condiții si termene printr-un act normativ ce aparține competentei exclusive a puterii executive.
În drept, și-a întemeiat susținerile pe disp. art.115 Cod procedură civilă, prevederile Ordinului nr.50/1990
În dovedire, a depus, în copie, înscrisuri: deciziile nr.88/12.10.1998, 25/27.02.1997, 42/22.01.1996, 181/21.12.1995 ale S.C. M. S.A. de încadrare în grupa II de muncă
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta P. A. a chemat în judecată pe pârâta . Suceava, prin lichidator Management Reorganizare Lichidare SPRL Iași, solicitând ca în contradictoriu cu aceasta, să se constate că activitatea desfășurată în perioadele 1.01._94 și 4.05._96 se încadrează grupa a II-a de muncă în procent de 100%, iar pârâta să fie obligată să-i elibereze adeverință în acest sens.
Pentru soluționarea pretențiilor reclamantei, se va reține că potrivit art. 3 alin.1 din Ordinul 50/1990:
,,Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.’’
De asemenea, că potrivit pct.192 din Anexa nr. 2 a Ordinului 50/1990,completat cu avizele ulterioare,se încadrează în grupa a II a de muncă:
,,Muncitorii brutari de la frământare,coacere și ambalare a produselor de panificație la preluarea din cuptor; frământătorii( preparatorii de paste făinoase din industria de morărit – panificație)’’.
Iar conform pct.138 din Anexa 2 a Ordinului 125/1990,se încadrează în aceeași grupă de muncă:
,, Muncitorii brutari de la framintare, coacere și ambalare a produselor de panificație la preluarea din cuptor.’’
Astfel cum rezultă din mențiunile efectuate de angajator în carnetul de muncă al reclamantei (f.8 – 12), în perioadele din acțiune aceasta a desfășurat activitate în următoarele meserii:
- brutar, în intervalul 01.01.1977 – 31.03.1991;
- modelator, în intervalul 01.04.1991 – 31.03.1996;
- frământător, în intervalele 01.04.1996 – 01.06.1999.
Iar conform fișei postului întocmită de angajator pentru reclamantă,ce poartă denumirea ,,Fișa postului C. – MODELATOR – AMBALATOR – P. A.’’, aceasta avea și următoarele atribuții:
,, - Preia produsele de pe bandă și le așează în tăvi și (rastele) containere…
- Sortează produsele corespunzătoare pentru livrare și le așează în navete sau rastele…’’.
Cât privește activitatea efectiv prestată de către contestatoare, martorele C. M. și G. G. – cu privire la care pârâta a confirmat că au lucrat în aceeași formație cu reclamanta și le-a recunoscut încadrarea activității în grupa a II a de muncă – au arătat următoarele:
- martora C. M. ( f.46):
,, Eu am cunoscut-o pe P. A. în 1985, am lucrat cu ea la . până în 1990. Eu personal am fost brutar și modelator conform mențiunilor din carnetul de muncă. Din 1985 și până în 1990 deși erau consemnate cele două activități în carnetul de muncă, eu am desfășurat în fapt și alte activități, lucram la cântar, la sticksuri, la bandă, la sortat, unde era nevoie acolo lucram. Eu personal am beneficiat de încadrare în grupa a doua de muncă. Mențiunile privind încadrarea în grupa a doua de muncă au fost făcute de societate. Și P. A. a lucrat la . îndeplinind aceleași activități ca și mine. Știu că și ea a beneficiat de încadrare în grupa a doua de muncă. La . exista o singură hală unde își desfășurau activitatea toți angajații, era foarte mult fum. Exista o zonă unde se frământa, dar aceasta nu era separată de restul halei, ba chiar era în fața cuptorului de coacere. Întâi aluatul era frământat, apoi se aducea la cântar, ulterior aluatul era dus sus, se porționa, bucățile veneau pe benzile de dospire, după care erau introduse în cuptor. Zona unde se ridicau produsele finite nu era separată de restul halei. Nu pot preciza cu exactitate lungimea halei. Se lucra în condiții cu temperaturi ridicate, cu praf de făină, fum de la tăvile arse și se lucra numai în picioare, nu exista pauză de masă, cuptorul nu putea fi închis, pentru că era flux continuu. Toți salariații lucrau în aceleași condiții grele.”
- martora G. G. (f.47):
,, Am cunoscut-o pe reclamantă din 1977 până în 1994 la fabrica de pâine din B., în 1997 nu cred că se chema .. În carnetul de muncă mi s-a consemnat funcția de brutar, cu toate acestea eu am făcut absolut orice trebuia, respectiv la sortat, modelator, la cuptor, cocător și frământător. Și P. A. a desfășurat toate aceste activități, nu conta ce meserie era trecută în carnetul de muncă, activitatea era stabilită zilnic de către maistru. Toate persoanele lucrau într-o singură hală, fără pereți despărțitori, deci în condiții grele, era foarte cald, exista praf de făină și fum de la tăvile cu specialități unse cu ulei, era foarte cald din cauza cuptoarelor, noi ne desfășuram activitatea la aproximativ doi metri de cuptoare, în aceleași condiții lucra și P. A.. Mie mi-a fost acordată grupa a doua de muncă doar când am fost încadrată în categoria 4 de brutar, deși nu se modificaseră cu nimic condițiile de muncă. Știu că după 1994 P. A. a fost în continuare salariata societății pârâte.”
Referitor la încadrarea activității reclamantei în grupa superioară de muncă, este de observat că:
- prin deciziile nr. 181/21.12.1995 și nr. 42/22.01.1996, . încadrat în grupa a II-a de muncă personalul care a lucrat efectiv în următoarele activități și locuri de muncă:
„Panificația B. … și Secția 3 A.:
- frământare
- coacere
- ambalarea produselor de panificație la preluarea din cuptor”,
- iar prin deciziile nr.25/27.02.1997 și 88/12.10.1998, a încadrat în aceeași grupă de muncă personalul de la:
„Panificația B. … și Unitatea 3 A.:
- frământare
- coacere
- ambalarea și sortarea produselor de panificație la preluarea din cuptor”.
Așadar, atâta timp cât la dosar nu s-au depus listele anexe ale deciziilor - pentru a se proba că reclamanta nu a fost inclusă în aceste anexe - iar din cuprinsul deciziilor menționate, rezultă că și personalul care lucra în mod efectiv la ambalarea și sortarea produselor de panificație era încadrat în grupa a II-a de muncă, tribunalul constată că și reclamanta era îndreptățită la recunoașterea acestei grupe superioare de muncă, nu numai pentru perioadele cuprinse în aceste decizii ci și pentru cele în care a dovedit desfășurarea acestor activități.
Aceeași concluzie rezultă și din declarațiile martorelor, care au arătat că în fapt salariații brutari,modelatori și frământători nu aveau locuri de muncă fixe, precum și din modul de redactare al dispozițiilor legale incidente mai sus citate. Aceasta întrucât textele de lege au în vedere anumite activități desfășurate de „muncitorii brutari”, ceea ce determină concluzia că aceștia puteau desfășura oricare dintre aceste activități, iar în cauză, reclamanta a dovedit că în mod efectiv a prestat acele categorii de munci încadrate în grupa a II-a de muncă, fiind și sub incidența art. 3 din Ordinul 50/1990.
De altfel chiar angajatorul a dispus încadrarea petentei în grupa a II a de muncă începând cu 01.04.1996 fără a indica însă că activitatea desfășurată de petentă de la această dată ar fi fost alta decât cea prestată anterior acestei date Prin urmare, față de ansamblul celor ce preced, acțiunea reclamantei va fi admisă, în sensul constatării încadrării în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, a activității desfășurate în perioadele 1.01._94 și 4.05._96, în conformitate cu dispozițiile art.3 din Ordinul 50/1990 și a pct.192 din Anexa II a Ordinului 50/1990.
Va fi obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverință potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre, precum și pentru intervalul 1.04.1996-1.06.1999 consemnat în carnetul de muncă.
Față de modul de soluționare a acțiunii reclamantei, în temeiul art.274 Cod pr.civilă, pârâta va fi obligată să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. A., cu domiciliul în municipiul B., ..52, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. SA SUCEAVA - prin lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI, cu sediul în municipiul Iași, ..82, județul Iași.
Constată că în perioadele 1.01._94 și 4.05._96 reclamanta a desfășurat activitate la pârâtă ce se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei o adeverință potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre, precum și pentru intervalul 1.04.1996-1.06.1999 consemnat în carnetul de muncă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2013.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./14.03.2013
Tehnored. C.L./14.03.2013
4 ex.
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 543/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
