Cereri. Sentința nr. 1339/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1339/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 3239/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1339
Ședința publică din 08.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. I.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier U. D.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul V. E. în contradictoriu cu pârâta F. de S. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat B. S. și A. A. și avocat B. D. pentru pârâtă.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: prezenta cauză are ca obiect contestație decizie de sancționare, se află la al doilea termen de judecată pe Noul Cod de procedură civilă, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul arată că nu au de formulat cereri.
Întrucât părțile au fost citate pentru dezbateri în ședință publică la acest termen instanța va constata încheiată cercetarea judecătorească și potrivit art.248 din Noul Cod de procedură civilă, pune în discuție excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară și acordă cuvântul asupra acesteia .
Avocat B. S. pentru reclamant, arată că renunță la excepția prescrierii și solicită admiterea excepției nulității absolute a deciziei fiind încălcate dispozițiile art.252 alin.2 lit.b și c din Codul muncii. Potrivit acestui text de lege, alineatul 2 lit.b din art.252 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute în mod obligatoriu în decizie se cuprind precizarea prevederilor din statutul de personal, din regulamentul intern, din contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate. De asemenea, potrivit art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii în decizie se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetărilor disciplinare prealabile. Din întâmpinarea depusă de către pârâtă a constatat că aceasta s-a apărat spunând că a motivat în fapt decizia, însă motivarea în fapt nu poate să suplinească motivarea în drept. Consideră că decizia emisă a fost emisă cu încălcarea tuturor acestor prevederi imperative prevăzute de lege pentru că sub sancțiunea nulității absolute așa cum prevăd în mod clar disp. art.252 alin.2 lit.b și lit.c din Codul muncii aceste decizii trebuiau să cuprindă referire la toate aceste aspecte. Mai mult, deși reclamantul s-a prezentat la cercetarea disciplinară prealabilă la care a fost convocat și a răspuns la întrebările comisiei, a dat note explicative, în mod tendențios în cuprinsul acestei decizii s-a trecut că reclamantul nu ar fi dat curs invitației de a fi prezent în fața Comisiei de etică și disciplină, lucru care nu este adevărat. Dovada acestui fapt se află în dosarul cauzei, respectiv nota explicată prin care reclamantul a răspuns la toate întrebările comisiei și interogatoriu. În acest sens solicită să se aibă în vedere și practica judiciară în materie, respectiv sentința civilă nr.2672 din 2.09.2010 a Tribunalului Cluj menținută prin Decizia Curții de Apel Cluj care a dispus anularea unei decizii de desfacere a unui contract individual de muncă pentru emiterea deciziei cu încălcarea dispozițiilor art.268 actualmente 252 din Codul muncii. A invocat și două decizii ale Curții Constituționale, nr. 319 din 29.03.2007 și nr.383/2005 pe care a depus-o la dosarul cauzei care fac referire la aceiași situație. În concluzie ,condițiile de formă ale unei decizii de sancționare sunt în mod expres imperativ și limitativ prevăzute de lege nefiind permis angajatorului să treacă peste motivarea în drept a deciziei cu indicarea corectă, clară a acelor articole, a acelor temeiuri din contractul individual, din regulamentul intern ce ar fi fost încălcate de către salariat nefiind permis de asemenea angajatorului să înlăture motivele pentru care nu au putut fi reținute apărările formulate de către petent cu ocazia cercetării disciplinare. Consideră că sub ambele aspecte decizia emisă a fost emisă cu încălcarea prevederilor prevăzute de lege și așa cum prevede Codul muncii o decizie emisă în acest fel este lovită de nulitate absolută.
Avocat B. D. arată că, scoasă din context, aparent acțiunea reclamantului ar fi fost întemeiată în sensul că nu contează ce a făcut el în timpul programului .. Nu există un articol în contractul individual de muncă unde să se arate clar și expres că angajatul are obligația să lucreze pentru Filarmonică sau pentru un angajator în general. Evident această lipsă aparentă explicată în fapt prin existența obligației esențiale ce rezultă din contract.. Obligația pe care angajatul o are să lucreze în interesul angajatorului – derivă chiar din angajamentul pe care și-l asumă prin semnarea acelui contract individual de muncă obligația reclamantului fiind practic transpunerea în practică a dreptului de primi salariu. Reclamantul nu poate primi salariu pentru activitate desfășurată decât în condițiile în care înțelege să presteze munca pentru care s-a angajat, munca pentru care și-a asumat obligația semnând acel contract individual de muncă. Pe aceste considerente atâta timp cât nu există stabilită de legiuitor obligația scrisă și clară în contractul de muncă semnat înseamnă că există un acord de voință. A face referire strict la un text de lege și a da o interpretare restrictivă unui text de lege nu face decât să o lipsească de efectele pe care legiuitorul a vrut ca legea în cauză să le aibă. Apreciază că excepția este neîntemeiată, iar decizia este motivată în drept cu toate argumentele pe care Codul muncii le dă angajatorului în momentul în care i se acordă și atributul de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, motiv pentru care solicită respingerea excepției. Cu privire la al doilea motiv pentru care s-a solicitat nulitatea absolută a deciziei de sancționare aceea că nu arată motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamantă arată că este neîntemeiată. În procesul verbal depus la dosar se arată că în timpul cercetării disciplinare prealabile reclamanta confirmă faptul că a părăsit scena asumându-și personal această decizie. A recunoscut faptul că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu părăsind scena în timpul repetiției. La întrebarea de ce a părăsit scena în urma discuțiilor cu managerul consultantul artistic pe scenă fiind prezent și dirijorul, reclamantul a spus că nu a participat la repetiție deoarece s-a deplasat la primărie pentru a avea o discuție cu primarul. Textul de lege nu poate fi interpretat în sensul că angajatul poate, cu de la sine putere, să dea alte priorități timpului său în momentul în care este obligat să participe la programul normal de activitate al instituției unde este angajat. Reclamantul nu a făcut apărări, ci a confirmat faptul că a refuzat să-și îndeplinească obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul individual de muncă, aceea de a presta act artistic în interesul F. de S. B.. Acesta este motivul pentru care argumentele aduse de către reclamant în apărare au fost înlăturate. Nu a adus nici un argument ,însă a confirmat faptul că în timpul cercetării disciplinare prealabile nu a participat la repetiție. Mai mult chiar în susținerea situației de fapt în decizie se arată și motivele care au stat la baza declanșării procedurii disciplinare prealabile și care au confirmat valabilitatea deciziei, respectiv referatul șefului de orchestră, nota făcută de către dirijorul care arată că nu își asumă responsabilitatea pentru concertul din data de 22 ca urmare a neefectuării repetițiilor absolut obligatorii și normale pentru care ar garanta calitatea actului artistic, confirmarea pe care a dat-o reclamantul în timpul cercetării disciplinare că nu a participat la repetiție deoarece avea o problemă personală cu managerul instituției. Toate aceste argumente arată că excepția ridicată de către reclamant, privind nemotivarea în drept, respectiv care ar fi acele prevederi ale contractului individual de muncă încălcate de el și care ar fi motivele pentru care au fost înlăturate apărările este absolut neîntemeiată și solicită respingerea acesteia.
Avocat B. S., în replică, arată cu privire la cercetarea disciplinară că în decizie s-a trecut faptul că au fost înlăturate apărările întrucât contestatorul nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară. Există însă o notă explicativă. Salariatul a fost convocat de două ori la cercetarea disciplinară, acest lucru nefiind prevăzut nicăieri, nici în Codul muncii și în temeiul cărui text de lege s-ar face acest lucru și care este motivul pentru care s-au înlăturat toate apărările. Angajatul s-a prezentat odată la cercetarea disciplinară, iar apărările au fost înlăturate fără nici un motiv.
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 7 iunie 2013 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul V. E. în contradictoriu cu pârâta F. de S. B. prin care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- nulitatea absolută a Deciziei nr. 52/22.05.2013;
- în subsidiar, anularea Deciziei nr. 52/22.05.2013 ca nelegală și netemeinică;
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, este angajat pe perioadă nedeterminată la F. de S. - B. și nu a fost sancționat disciplinar niciodată.
În luna decembrie 2012 au apărut tensiuni între angajații Filarmonicii și managerul Filarmonicii datorită politicii personale pe care acesta a adoptat-o în exercitarea mandatului său, respectiv pentru luarea unor decizii fără consultarea și fără acceptul Consiliului de Administrație și a Consiliului Artistic. Aceste politici personale ale managerului au avut ca scop și finalitate cheltuirea nejustificată a fondurilor instituției în scop personal.
Pe fondul tensiunilor existente managerul instituției nu a făcut nimic pentru aplanarea conflictelor existente, ci a procedat la luarea unor decizii nejustificate, în mod unilateral, decizii de natură să împiedice desfășurarea normală a activității.
Tot mai mulți colegi ai săi, angajați ai Filarmonicii de Statși-au manifestat nemulțumirea față de modul în care managerul instituției a gestionat fondurile acesteia, fapt ce a fost făcut cunoscut și Primăriei B..
La solicitările lor ,Primăria B. a constituit comisii de control, care au ajuns la concluzii diferite.
La data de 23.05.2013 i s-a comunicat Decizia 52/23.05.2013 prin care a fost sancționat disciplinar cu reducerea cu 5% a salariului de bază pentru o perioadă de 2 luni.
Din cuprinsul deciziei a aflat că managerul instituției a reținut în sarcina sa faptul că la data de 19.03.2013 ar fi părăsit în mod nejustificat sala, în timpul repetițiilor la îndemnul domnului P. G. - concert maestru - că ar fi lipsit și la repetiția din data de 20.03.2013, că s-ar fi anulat concertul programat pentru data de 22.03.2013 și că ar fi refuzat să participe la concertul din data de 22.03.2013.
Faptele imputate lui prin Decizia nr. 52 nu sunt adevărate pentru că nu le-a săvârșit.
Pentru a justifica abuzurile săvârșite împotriva sa și pentru a putea justifica aplicarea acestei sancțiuni, managerului Filarmonicii i-a tăiat 5 zile din salariu în cursul lunii martie, cu toate că a fost prezent în toată această perioadă la locul de muncă.
A contestat această situație și a solicitat restituirea drepturilor ce i-au fost încălcate abuziv.
Reclamantul a invocat excepția nulității absolute .
A arătat că decizia numărul 52/23.05.2013 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. b) și c) din Codul Astfel ,decizia contestată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 250, 251, 252 și 248 lit. c) din Codul muncii, nefiind însă motivate prevederilor din statutul personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil ce ar fi fost încălcate de el.
De asemenea ,în decizie nu au fost cuprinse motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de el în timpul cercetării disciplinare prealabile.
În mod greșit se menționează în decizia de sancționare că ar fi fost convocat în fața Comisiei și că nu s-ar fi prezentat, cercetarea fiind efectuată în lipsa sa, fapt ce nu este adevărat.
A mai menționat că a dat curs convocării și s-a prezentat în fața Comisiei de Etică și Disciplină unde a dat și o notă explicativă dar la care Decizia contestată nu face nici o referire.
Pe fond, decizia emisă este nelegală și netemeinică fiindu-i aplicată o sancțiune disciplinară pentru fapte pe care nu le-a săvârșit.
A susținut că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară, iar dificultățile întâmpinate de el și de colegii săi în desfășurarea activității se datorează managerului instituției care a adoptat o politică abuzivă, refuzând orice dialog cu angajații săi.
În dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv: și cu martori.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 252 alin. 5 din Codul Muncii.
Pârâta F. de S. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei 52/2013, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, decizia aici contestată fiind întocmită cu respectarea tuturor prevederilor imperative ale .A susținut că ,din conținutul deciziei de sancționare reiese cu claritate abaterea disciplinară pentru care a fost aplicată sancțiunea - neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu consecințe negative asupra activității instituției unde este angajat reclamantul .
Prin propriile acte și acțiuni individuale, reclamantul a încălcat în mod voit și conștient obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul individual de muncă încheiat cu instituția unde este angajat - F. de S. B., instituție publică sub autoritatea Consiliului Local B..În conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, reclamantul are, pe lângă celelalte drepturi și obligații, și obligația de a realiza norma individuală de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului (art. M, pct 2, lit. a din Contractul individual de muncă), clauza de mai sus fiind aplicarea practică a dispozițiilor art. 10 din Legea 53/2003 - Codul muncii.
În fapt, în data de 22 martie 2013, dl. R. F. - șef de orchestră în cadrul F. de S. din B., a depus la Secretariatul instituției un referat, înregistrat sub nr. 408/409 / 22.03.2013, prin care a arătat faptul că în data de 19 martie 2013, urmare a inițiativei d-lui I. D. și P. G., o parte a artiștilor instrumentiști, printre care se afla și reclamantul din cauza de față, a părăsit scena, repetițiile programate pentru acea dată fiind întrerupte, cu toate că repetițiile erau conduse de către dl. M. A. - dirijor invitat pentru concertul din data de 22 martie 2013.
Pentru a evita o situație asemănătoare și în scopul pregătirii concertului programat pentru data de 22 martie 2013, a doua zi - 20 martie 2013, managerul Filarmonicii - S. M., împreună cu dirijorul invitat - M. A., consultantul artistic - I. T. si șeful orchestrei - Rută F., a venit în sala de repetiții, rugând artiștii instrumentiști să-și reia activitatea, cu toate că nu aveau nici o revendicare care să justifice acțiunea din ziua precedentă.
Și de această dată, aceiași artiști instrumentiști, inclusiv reclamantul, au refuzat să participe la repetiții, dirijorul invitat - dl. M. A., anunțând artiștii instrumentiști că dacă nu reiau activitatea, nu își asumă,responsabilitatea pentru concertul din data de 22 martie 2013. De altfel, în cursul aceleiași zile, dl. M. A. a notificat conducerea Filarmonicii de faptul că, datorită refuzului unei părți a artiștilor instrumentiști de a participa la repetiții, este forțat să renunțe la susținerea concertului din data de 22 martie 2013, solicitând a-i fi decontate cheltuielile de transport și diurnă pentru deplasarea la B..
Urmare a acestei situații, dl. Ț. I. - consultant artistic, a depus în data de 21 martie 2013 la Secretariat un referat prin care, după ce a făcut o descriere a situației apărute, a recomandat programarea pentru data de 22 martie 2013 a unui concert de pian solo, avându-l ca invitat pe Viniciu M., propunere aprobată de Consiliul Artistic al Filarmonicii.
La repetiția generală din data de 29 martie 2013, reclamantul, care ocupă în orchestră funcția de șef partidă clarinet, împreună cu alți 23 de instrumentiști, a refuzat să participe, anunțând inițierea unui protest prin suspendarea activității pe termen nelimitat până la demisia sau demiterea managerului filarmonicii, un reprezentant al acestora depunând la Secretariatul instituției o listă cu artiștii instrumentiști".. care au hotărât în mod ferm..." încetarea activității pe perioadă nedeterminată.
Cu toate că s-a încercat aplanarea conflictului prin discuții directe instrumentiștii care au anunțat încetarea activității, pe de o parte, și conducerea Filarmonicii, instrumentiștii au refuzat reluarea activității, consecința fiind anularea concertului programat pentru data de 29 martie 2013. A mai precizat pârâta că, deși. concertul nu a mai avut loc, au fost achitate onorariile și cheltuielile de deplasarea ale invitațiilor și artiștilor colaboratori.
Aceasta este succesiunea evenimentelor în urma căreia reclamantul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile pentru a arăta motivul pentru care a refuzat să participe la programul normal de activitate.
Cercetarea prealabilă a fost finalizată cu Raportul Comisiei de Cercetare Disciplinară care, având în vedere funcția ocupată de reclamant, a propus aplicarea sancțiunii disciplinare .
În susținerea celor de mai sus, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu martori .
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea susținerilor pârâtei ca neîntemeiate.
A arătat că susținerile pârâtei se referă la faptul că Decizia ar fi fost motivată în fapt, ceea ce nu înseamnă că a fost motivată în drept, corespunzător cu textul art. 252, alin. (2), lit. b) și lit. c).
Așadar, pârâta trebuia să cuprindă în conținutul Deciziei acele prevederi din Regulamentul intern, Contractul individual de muncă pe care le-a încălcat, lucru pe care nu l-a făcut.
De asemenea, pârâta nu a trecut în Decizie nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de el în timpul cercetării disciplinare, cu atât mai mult cu cât a formulat memorii în apărare.
A mai arătat că nu sunt adevărate susținerile formulate de pârâtă în întâmpinare.
În ziua de 21.03.2013, directorul instituției nu a asigurat condițiile necesare derulării repetiției.
În aceste condiții, el și colegii săi au pregătit scena și s-au așezat pe locurile lor, desfășurând în continuare repetiția fără dirijor.
Cu privire la aceste aspecte, pârâta nu a dat nici un răspuns în întâmpinare.
Prin contestația formulată a înțeles să formuleze apărări față de ceea ce i s-a imputat în conținutul deciziei ,iar nu cu privire la evenimente ulterioare pentru care a fost sancționat ulterior, în baza altei decizii pe care a contestat-o.
Reclamantul a invocat în susținerea contestației sale și prevederile art. 252 alin. 1 ale Legii nr. 53/2003 însă ulterior a arătat că renunță la susținerea acesteia .
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Instanța potrivit art.248 din Noul Cod de procedură civilă se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei instanța constată că reclamantul a renunțat la invocarea acesteia .
În ceea ce privește excepția nulității absolute invocată în raport cu prevederile art.252 alin.2 lit b și c reține tribunalul că legiuitorul a stabilit conținutul deciziei de sancționare disciplinară sub sancțiunea nulității absolute.
Cu alte cuvinte angajatul prejudiciat prin emiterea unei decizii de sancționare disciplinară nu trebuie să dovedească vătămarea ce i s-a produs fiind suficientă doar indicarea prevederilor obligatorii ce trebuiau consemnate în decizie pentru a fi constatată nulitatea absolută a actului emis de către angajator.
Prin decizia nr.52 din 23.05.2013 conducerea unității pârâte a decis sancționarea salariatului cu reducerea cu 5% a salariului pentru o perioadă de 2 luni.
S-a consemnat că actul a fost emis în baza dispozițiilor art.247 și 250 din Codul muncii avându-se în vedere referatul 408/ 22.03.2013 privind părăsirea nejustificată a sălii în timpul repetițiilor, anularea concertului din 22 martie 2013 ca urmare a refuzului salariatului de a participa la această activitate, cât și procesul verbal al Comisiei de etică și disciplină. S-au mai indicat prevederile art.250, 251, 252 și 248 alin.1 lit.a din Codul Muncii (fila 6 ds.).
Potrivit art.252 alin.2 din Legea 53/2003, sub sancțiunea nulității absolute ,în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de către salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.251 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a unei sancțiuni disciplinare au rolul de a-l informa corect și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, aceste mențiuni fiind necesare și pentru instanța de judecată pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii luate (deciziile nr. 383/2005, nr. 58/2007, nr. 319/2007 și nr. 654/2007 ale Curții Constituționale).
Din cuprinsul deciziei nr. nr.52 din 23.05.2013 nu rezultă că angajatorul și-a îndeplinit obligația prevăzută de textul de lege menționat.
Astfel, în conținutul deciziei nu sunt efectuate referiri în legătură cu precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de către salariat.
Ca urmare, în baza celor reținute mai sus tribunalul stabilește că decizia 52/ din 23 mai 2013 este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate prevederile exprese ale art.252 alin.2 lit.b din Codul muncii în ceea ce privește condițiile de formă ale actului motiv pentru care va fi admisă excepția nulității absolute invocată de reclamant și se va constata nulitatea deciziei sus-menționate.
Instanța va mai reține că decizia a fost dată și cu încălcarea prevederilor art. 252 alin. 2 lit. c ) din legea nr. 53/2003 ,decizia neindicând nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare. Va reține în legătură cu acest aspect că situația inserării în cuprinsul deciziei a mențiunii că cercetarea a fost efectuată în lipsa reclamantului echivalează cu neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat câtă vreme reclamantul a dat curs convocării la cercetare și a răspuns întrebărilor comisiei de disciplină prin nota explicativă nr. 624 din data de 11.04.2013 ( fila 10 ds .)
Față de cele menționate ,instanța va admite excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară,va admite contestația formulată urmând să constate nulă decizia .
Văzând și prevederile art. 453 NCPC și chitanțele emise pentru reclamant privind onorariul avocatului,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul V. E., domiciliat în B., Al.Zorilor, nr.6, ., ., în contradictoriu cu pârâta F. de S. B., cu sediul în B., ., jud.B..
Admite excepția nulității absolute a Deciziei de sancționare disciplinară nr. 52 din 23.05.2013 emisă de pârâta F. de S. B. privind pe reclamant și, pe cale de consecință constată nulă decizia sus menționată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2013.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. U. D.
Red.P.I./07.11.2013
Tehnored.P.R./08.11.2013
Ex.4
| ← Cereri. Sentința nr. 1340/2013. Tribunalul BOTOŞANI | Reconstituire vechime. Sentința nr. 752/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
