Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1761/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1761/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 3377/40/2013
DOSAR NR._ litigiu de muncă
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1761
Ședința publică din 19 decembrie 2013
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamanta D. M. din B., .. 1, .. A, . . B., .. 19.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă domnul T. A. pentru societatea pârâtă, lipsind reclamanta.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 4 decembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când
TRIBUNALUL
Prin contestația formulată pe rolul acestei instanțe la 18 iunie 2013, reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâta . B. solicitând anularea deciziei de concediere nr. 98/14.05.2013, reintegrarea pe postul anterior, plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsită și daune cominatorii și morale.
În motivarea în fapt a contestației s-a arătat că măsura concedierii este abuzivă fiind luată în mod subiectiv de către conducere și că nici până la acea dată decizia de încetare a contractului de muncă nu i se comunicase, menționând în acest sens că „a semnat pe o listă de difuzare la data de 14.05.2013 pentru Decizia de încetare, însă acesta nu i-a fost înmânată”.
În dovedirea contestației s-au atașat înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea contestației întrucât ar fi fost respectate toate prevederile legale la emiterea ei, iar măsura ar fi temeinică deoarece în decursul anului 2013 reclamanta a mai fost sancționată în patru rânduri, iar sancțiunile respective nu au fost contestate.
În plus, comisia de cercetare disciplinară a stabilit că o parte dintre abaterile respective îmbracă și natura penală motiv pentru care a formulat plângere penală la Pachetul de pe lângă Judecătoria B. nefinalizată însă până la această dată.
Iar faptele vizate au fost cele de fals în înscrisuri oficiale, înșelăciune și delapidare a unor sume pe care în calitate de casier și le-a însușit de la clienți.
În privința deciziei de concediere s-a arătat că a avut la bază Raportul comisiei disciplinare nr. 5056/ 7.05.2013 și că reclamanta nu s-a prezentat la cercetare deși a fost convocată în două rânduri în acest sens.
Iar în data de 19 aprilie 2013, în jurul orei 12,30 reclamanta s-a prezentat la sediul societății, „în trecere, susținând că este în concediu de odihnă”. Cu acest prilej, președintele comisiei de cercetare disciplinară i-ar fi readus la cunoștință faptul că absentează nemotivat și că nu are aprobare de efectuare a concediului de odihnă, comunicându-i în același timp și cele două convocatoare pentru efectuarea cercetării disciplinare.
Or, pe exemplarele societății salariata a semnat de primire făcând mențiunile necesare.
S-a mai arătat că deși referitor la convocarea pentru data de 18.04.2013 a semnat de primire în data de 19.04.2013, cu toate acestea, în 19.04.2013 a semnat și pentru convocarea ce urma să aibă loc la 24.04.2013 ora 10.00.
În dovedirea acestor apărări, pârâta a depus înscrisuri.
Reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare și nici nu s-a prezentat la cele două termene de judecată.
Analizând susținerile părților în raport de probele existente și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 98/14 mai 2013, pârâta . dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei D. M. în temeiul art. 61 lit. (a) coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. (e) din Codul muncii.
În motivarea în fapt a deciziei, s-a reținut că:
„- pentru data de 7.03.2013 a fost pontată Nemotivat pentru că nu a respectat modul de solicitare a concediului de odihnă, trimițând în seara zilei de 6.03.2013 prin fax cererea de concediu pentru ziua de 7.03.2013 încălcând dispozițiile notei interne 9564/18.10.2012, cererea primită prin fax nu a fost aprobată de directorul general;
- pentru perioada 22.03.2012 – 29.03.2012 a fost pontată tot Nemotivat deoarece prin cererea nr. 3066/20.03.2013 solicita prelungirea concediului de odihnă începând cu data de 22.03.2013, cerere care nu a fost aprobată de către directorul general motivat de faptul că nu a folosit formularul de concediu de odihnă în care trebuia specificat numărul de zile pentru care solicita concediu de odihnă și nu a avut viza șefului ierarhic direct, deși salariata cunoștea modalitatea de formulare și aprobare a cererilor;
- pentru perioada 1.04 – 5.04.2013 a fost pontată tot nemotivat deoarece salariata nu s-a prezentat la serviciu, deși a luat cunoștință în ziua de 1.045.2013 de faptul că cererea de concediu de odihnă nu i-a fost aprobată”.
La art. 2 s-a menționat că: „ faptele săvârșite de către salariată, constituie încălcări ale următoarelor prevederi menționate:
- la lit. H pct. 1 din contractul individual de muncă nr. 1043/1.05.2012 referitor la durata timpului zilnic și săptămânal de lucru. Nu a fost respectat timpul de lucru prin lipsa nemotivată de la serviciu.
- la lit. M pct. 2 lit. a din contractul individual de muncă nr. 1043/1.05.2012 referitoare la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin conform fișei postului;
- la pct. 4.4 din Fișa postului nr. 3802/ 3.05.2012 însușită în data de 22.05.2012 referitor la programul de muncă. Nu a fost respectat programul și timpul de lucru prin lipsa nemotivată de la serviciu:
- la art. 112 și 113 din Codul muncii referitoare la durata timpului de muncă.”
Iar la art. 3 s-a arătat că potrivit „art. 251 alin. 1 și 2 din Legea 53/2003 salariata a fost convocată prin adresa nr. 3951/8.04.2013, pentru ziua de 18.03.2013, ora 9,00 să dea notă explicativă și pentru a-și formula apărarea, dar aceasta nu s-a prezentat la comisia de cercetare disciplinară.
Ținând cont de sancțiunile anterioare, dar și de gravitatea faptelor analizate, pentru a înlătura orice dubiu referitor la acordarea posibilității de formulare a apărărilor și a prezentării unor argumente pertinente, comisia i-a dat o șansă salariatei și a reconvocat-o pentru data de 24.04.2013 ora 9,00, dar nici de această dată nu s-a prezentat deși a semnat de luare la cunoștință sub semnătură în data de 19.04.2013.”
Instanța constată că, într-adevăr, reclamanta a fost la 16.04.2013 convocată pentru cercetarea disciplinară din 18.04.2013 (f. 59) comunicându-i-se convocarea cu confirmare de primire (f. 60). Însă aceasta nu a fost găsită la domiciliu și întrucât nu s-a prezentat la oficiul poștal, plicul a fost retrimis pârâtei la 17.04.2013, așa cum rezultă din ștampila poștei.
Deși nu era necesar, în aceste împrejurări comisia de cercetare disciplinară a hotărât repetarea procedurii și convocarea din nou a reclamantei pentru data de 24.04.2013. Însă și această convocare a fost returnată de poștă prin aceeași mențiune.
La 19.04.2013 reclamanta s-a prezentat însă la serviciu, ocazie cu care i-au fost înmânate încă două convocări atât pentru cercetarea ce fusese stabilită pentru 18.04.2013, cât și pentru cercetarea ca urma să aibă loc la 24.04.2013.
Iar reclamanta a semnat pe însăși duplicatele respective, de primirea lor (f. 61 și 62 dosar).
Mențiunea acesteia că în acea zi de 19.04.2013 ar fi primit „accidental” în unitate aceste înștiințări „deoarece era în efectuarea zilelor de concediu de odihnă”, nu are relevanță juridică câtă vreme rezultă indubitabil faptul comunicării la 19.04.2013 a convocării pentru 24.04.2013 la cercetarea disciplinară.
Așadar, cercetarea disciplinară a fost efectuată în speță cu respectarea prevederilor legale – respectiv ale art. 251 Codul muncii.
În privința faptei săvârșite, instanța constată că aceasta îmbracă forma unei abateri disciplinare, deoarece reclamanta a lipsit nemotivat de la serviciu.
Este de observat că în cuprinsul deciziei de concediere se arată că reclamanta a lipsit în ziua de 7.03.2013 și în perioadele 22 – 29 martie și 1 – 5 aprilie.
Prin Nota internă întocmită de biroul resurse umane nr. 9564/18.10.2012, aprobată de directorul general a fost stabilită modalitatea de depunere a cererilor de concediu de odihnă, nota comunicată tuturor șefilor de birouri și compartimente și prelucrată salariaților din subordinea acestora.
În data de 6.03.2013, reclamanta D. M. a trimis prin fax . o cerere înregistrată de acest aparat la ora 18,14, prin care solicita efectuarea unei zile de concediu de odihnă în data de 7.03.2013. Deoarece a fost înregistrată în chiar ziua solicitată pentru concediu de odihnă, nefiind respectată procedura legală amintită anterior și neavând viza sau aprobarea șefului direct, directorul general al societății a respins în mod corect aprobarea cererii. De altfel, în fișa postului salariatei la pct. 3.12 era menționată procedura pe care trebuia să o urmeze salariatul la plecarea în concediu de odihnă.
Față de aceste aspecte, comisia a considerat că în mod corect pentru data de 7.03.2013 salariata nu a fost pontată și nici trecută în fișa de prezență, fiind absent nemotivat.
I. Pentru perioada 22.03._13 comisia a constatat următoarele:
La data de 1.01.2013 salariata mai avea un număr de 9 zile concediu de odihnă neefectuate aferent anului 2012. Conform cererilor depuse și aprobate de conducerea societății, aceste zile au fost efectuate astfel:
- 2 zile – luna ianuarie 2013;
- 2 zile în data de 13,14 martie 2013;
- 4 zile în data de 15,18,19,20,21 martie 2013.
Ultima zi din cele 9 zile restante aferente anului 2012, a fost ziua de concediu de odihnă din 21.03.2013.
Ținând cont de faptul că, prin cererea nr. 2849/14.03.2013, reclamanta solicita concediu de odihnă pentru perioada 15.03 – 22.03.2012, rezultă că ziua de 22.03.2013 menționată în cererea aprobată, poate fi considerată zi de concediu de odihnă din anul 2013.
În data de 20.03.2013, în perioada efectuării concediului de odihnă, reclamanta a depus cererea nr. 3066 prin care, la modul general, solicita prelungirea concediului de odihnă după data de 22.03.2013. Or, la data depunerii cererii, aceasta cunoștea modalitatea de formulare și aprobare a concediului, procedura fiind stabilită și aprobată de directorul general prin nota internă 9564 din 10.10.2012.
Deși nici această cerere nu a respectat procedura obținerii vizei șefului direct, nefiind menționat nici numărul de zile solicitat, reclamanta nu s-a interesat de rezoluția pusă de directorul general.
Având în vedere neaprobarea cererii nr. 3066 din 20.03.2013, biroul resurse umane a formulat, în data de 21.03.2013 sub nr. 3165, o adresă către reclamantă prin care i s-a adus la cunoștință faptul că cererea de concediu de odihnă nu a fost aprobată și că începând cu data de 22.03.2013, se impune a fi prezentă la serviciu. Această adresă i-a fost trimisă prin poștă cu confirmare de primire.
În acest context, instanța constată că față de lipsa de interes a reclamantei neîndeplinirea obligației de a se informa asupra modului de soluționare a cererii și imposibilitatea unui alt mod de informare, rezultă că în mod corect comisia a considerat că pentru perioada 25 – 29.03.2013 reclamanta a fost trecută în condica de prezență nemotivat.
II. Și pentru perioada 1.04 – 5.04.2013 comisia a constatat că reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, în condica de prezență fiind făcută mențiunea nemotivat.
Atitudinea reclamantei concretizată în lipsa acesteia de la programul de lucru, a fost considerată în mod corect ca fiind o abatere gravă având în vedere faptul că în plângerea adresată unității 3946/8.04.2013, aceasta menționase că luase la cunoștință în data de 1.04.2013 de neaprobarea prelungirii concediului de odihnă.
Așadar, din cuprinsul adresei 3165/21.03.2013 (f 50) - de primirea căreia a semnat la 1.04.2013 chiar pe duplicatul acesteia - se desprinde fără putință de tăgadă concluzia că cererea pe care o făcuse la 20.03.2013 de prelungire a concediului de odihnă și după 22.03.2013, nu-i fusese aprobată, menționându-se motivele neaprobării. În plus, în această adresă se menționa clar că „până la definitivarea cercetării disciplinare în care sunteți implicată, nu veți putea beneficia de concediu de odihnă.
În cazul în care dvs. nu vă prezentați la serviciu în ziua de 22.03.2013, veți fi sancționată conform Codului muncii și Regulamentului intern”.
Cu toate acestea, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu nici în zilele de 1,2,3,4 și 5 aprilie.
De altfel, în cuprinsul plângerii nr. 3946 adresate unității la 8.04.2013, reclamanta a și recunoscut faptul că luase cunoștință la 1.04.2013 de neaprobarea prelungirii concediului de odihnă.
Așa fiind, instanța va respinge contestația, lipsa nemotivată de la serviciu constituind o abatere disciplinară suficient de gravă, care (coroborată mai ales cu faptul că din 27.02.2013 mai fusese sancționată disciplinar încă de patru ori cu avertisment și reducerea salariului), justifică aplicarea măsurii concedierii disciplinare.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondat și capătul de cerere privind plata daunelor morale și cominatorii, nefiind întrunite în speță elementele răspunderii contractuale pretinse de reclamantă, în contextul în care concedierea acesteia a fost legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta D. M., domiciliată în B., .. 1, .. A. . nr. 98/14.05.2013 emisă de pârâta S.C.U. S. S.A. B., cu sediul în .. 19.
Respinge ca nefondate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale și daune cominatorii.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2013.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., Curulic D. U. D.
Red. L.L./11.02.2014,
Dact. D.U.
Ex. 4/13.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Reconstituire vechime. Sentința nr. 3464/2013. Tribunalul... → |
|---|
