Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 701/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 701/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 3341/40/2012
DOSAR NR._ asigurări sociale
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 701
Ședința publică din 25 aprilie 2013
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre contestatoarea H. E., din B., .. 13, . Cadrelor Militare Disponibilizate București, cu sediul în ., sector 1, și intimații M. Administrației și Internelor și C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. A. M. pentru contestatoarea lipsă, lipsind și reprezentanții intimatelor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului pricinii.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației, anularea deciziilor de recalculare și de revizuire și a Hotărârii Comisiei de Contestații, menținerea în plată a pensiei stabilită în luna decembrie 2010, obligarea intimatelor la plata diferențelor de pensie, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru avocat.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de față;
P. acțiunea înregistrată pe rolul Secției I civile a Tribunalului B. la data de 9 mai 2012 S. cadrelor militare disponibilizate în rezervă și în retragere, în numele și pentru membru de sindicat H. E. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C. de P. Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor și M. Administrației și Internelor - Comisia de soluționare a contestațiilor, următoarele:
l. Anularea Deciziei nr._ din 12.12.2011 privind revizuirea pensiei în baza Legii 164/2001, emisa de C. de P. Sectoriala a Ministerului Apărării Naționale;
2. Menținerea in plată a cuantumului pensiei din luna decembrie 2010;
3. Obligarea paratei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 în cuantum de 1883 lei și pensia revizuită conform Legii 19/2010 și OUG 1/2001 în cuantum de 1252 lei;
4. Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prevăzute de O.G. nr. 9/2000, aferentă sumelor reprezentând diferența de pensii dintre cele doua decizii;
5. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, s-a contestat cuantumul pensiei revizuite, întrucât ar fi fost stabilit cu aplicarea greșita a dispozițiilor legale în vigoare și fără a se lua în calcul toate veniturile realizate de contestator.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că a ieșit la pensie la data de 28 februarie 2003, cuantumul pensiei fiind în luna decembrie 2010 de 1883lei (brut).
In conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/28.07.2010, prin Decizia de recalculare nr._ din 27.12.2010, în luna ianuarie 2011 cuantumul pensiei a fost diminuat cu suma de 1079 lei, rezultând o pensie bruta de 804 lei și netă de 760 lei.
Din luna februarie 2011 a primit pensia la nivelul lunii decembrie 2010 precum și diferența ce fusese diminuată în ianuarie 2011, întrucât prin Decizia nr. 38/07.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus suspendarea executării HG 735/2010, fapt pentru care Guvernul României a abrogato și a emis OUG nr. 1/31.01.2011. Astfel, a primit cuantumul normal al pensiei conform Deciziei vechi de pensionare (in baza Legii 164/2001) pe tot parcursul anului 2011, inclusiv luna decembrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 1 din OUG 1/2011 s-a emis Decizia de revizuire nr._ din 12.12.2011, prin care în luna ianuarie 2012 cuantumul pensiei a fost din nou diminuat, de această dată cu suma de 631 lei, față de luna decembrie 2010, rezultând un cuantum brut al pensiei de 1252 lei brut și net de 1154 lei.
S-a mai arătat că în baza prevederilor art. 7 din OUG l/2011 in perioada ianuarie - martie 2012 se va efectua regularizarea pensiilor militare prin stabilirea sumelor de recuperat, iar din aprilie 2012 acestea vor fi reținute in condițiile legii. Deci diferențele dintre cuantumul din decembrie 2010 și cuantumul rezultat din revizuire in ianuarie 2012, primite lunar pe parcursul anului 2011 vor fi considerate in mod abuziv venituri necuvenite și vor fi reținute din noul cuantum regularizat.
Însă, prin Sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 38/07.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus: „suspendarea executării HG 735/2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond”.
Așadar, emiterea deciziei de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic ca urmare a sentinței civile mai sus arătate.
Față de aceste aspecte, s-a apreciat că recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare era suspendată prin hotărâre judecătorească, ar reprezintă o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine la rândul său nelegalitatea deciziei de revizuire contestate și a cuantumului pensiei, astfel cum a fost el stabilit în procesul de revizuire.
De asemenea, contestatoarea a menționat că prin diminuarea pensiei i-a fost încălcat dreptul la proprietate așa cum ar fi statuat și ar fi arătat Înalta Curte de Casație și Justiție care a examinat la data de 15.12.2011 recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, raportat la art. 20, alin.2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art.l din lege.
Or, în considerentele Deciziei nr.29 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că jurisdicțiile naționale trebuiau să analizeze plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție) și să constate că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). De asemenea, I.C.C.J mai reținut că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004) s-a stabilit că prestațiile sociale intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, fiind asimilate bunurilor - obiect al dreptului de proprietate indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora.
Și întrucât prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 contestatorului i s-a diminuat cuantumul pensiei cu un procent de 33,52%, aceasta consideră că legea respectivă reprezintă o „ingerință” din perspectiva respectării dreptului de proprietate, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Iar, sub acest aspect trebuie avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010, Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004."
A mai exemplificat din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croației — decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei), cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
Totodată, contestatoarea a pretins că măsura privind revizuirea pensiei recalculate încalcă și principiului neretroactivității legii, stabilit de art.15 alin. (2) din Constituția României.
Aceasta întrucât deciziile de revizuire emise la data de 12.12.2011, își produc efecte retroactiv, de la data de 01.01.2011, în condițiile în care la data de 31.12.2010 dreptul la pensie era născut pe baza legii anterioare apariției Legii nr. 119/2010. În această situație, la 01.01.2011 nu pot opera, concomitent, două dispoziții contrare: una care să prevadă recalcularea pensiei, iar cealaltă care să prevadă revizuirea recalculării.
Astfel, prin Decizia nr.830/2008, Curtea Constituțională a statuat că „ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă deîndată tuturor și situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (...)".
De asemenea, s-au menționat și Deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr.57/2006 și nr. 120/2007, prin care se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efect retroactiv, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.
De altfel, în avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arată: în cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după . proiectului, nu și situațiile deja existente.
P. urmare, drepturile petentei legal câștigate sunt cele prevăzute de legea anterioară Legii nr. 119/2010 și anume de Legea nr. 164/2001 și nu de cele cuprinse în deciziile nelegale de recalculare și de revizuire a pensiei sale.
Pe de altă parte, contestatoarea a susținut că la determinarea cuantumului pensiei revizuite nu s-ar fi avut în vedere premiile de care a beneficiat pe parcursul carierei, deși în Hotărârea Comisiei de contestație s-a menționat în mod eronat că punctajele medii anuale au fost stabilite pe baza veniturilor realizate lunar, în care sunt incluse sporurile, salariul de merit, indemnizația de comandă, primele.
De altfel, decizia de revizuire ar fi nelegală deoarece încalcă și principiul drepturilor câștigate, pensia petentului de serviciu fiind stabilită în conformitate cu prescripțiile Legii nr. 164/2001 și se afla în plată la momentul intervenției Legii nr. 119/2010 constituind deci, un drept câștigat ce nu poate fi recalculat în baza unei legi noi neputând fi nici modificat, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.
După data de 01.01.2011 drepturile petenteo ar fi fost în mod abuziv diminuate, cu încălcarea legalității prin emiterea deciziilor de recalculare și ulterior de revizuire a pensiei, fără nici un suport legal, ajungându-se astfel să se încalce chiar substanța dreptului la pensie ( Cauza Muller v. Austria, ceea ce echivalează și cu aplicarea retroactivă a legii de recalculare).
Iar acest principiu este consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene care a arătat că: „dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse".
Principiul drepturilor câștigate este expres stipulat și în practica judiciară a CEDO, care în mod consecvent a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.
Totodată, acest principiu este recunoscut și de Curtea Constituțională prin Decizia nr.120 din l5.02.2007 .
Mai mult, acest principiu a fost inclus în dispozițiile art. 180 alin. (6) și (7) din Legea nr. 19/2000, modificată: „ (6) Cuantumul pensiilor se stabilește pe baza prevederilor art. 76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin. 2,3.5 și 7.
În situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6) este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos".
De asemenea, contestatoarea a menționat că recalcularea pensiei prin Decizia emisă în baza Legii 119/2010 a fost efectuată abuziv, în întregime pe baza salariului mediu pe economie, iar revizuirea este echivalentă cu o recalculare pe baza adeverințelor de venit (cărora nu li se poate verifica conformitatea cu veniturile autentice din statele de plată).
Cu privire la autenticitatea și veridicitatea documentelor pe baza cărora s-a efectuat revizuirea pensiei, a invocat prevederile art.125 din H.G. nr. 257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr. 263/2011, conform cărora angajatorul sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează.
Or, din studiul deciziei de revizuire, rezultă că nu este certificată conformitatea cu originalul a următoarelor date: cuantumul lunar al veniturilor obținute și stagiul de cotizare realizat; vechimea în serviciul militar si vechimea totala în munca; perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurată în grupele de muncă.
Iar din analiza datelor înscrise în actele (tabelele) anexate la decizia de revizuire nu rezultă documentele care au stat la baza calcului pensiei militare, în conformitate cu art.5 din O.G. nr. 33/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 223/2002 care reglementează eliberarea certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale.
Or, Legea nr. 223/2002 prevede că: „Certificatele și adeverințele eliberate vor conține în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea".
Iar indicarea acestor documente este imperios necesară având în vedere că în activitate, cadrul militar nu a beneficiat de o carte de muncă pentru a-și putea verifica acum realitatea datelor înscrise în decizia de pensie și în actele anexate.
Din calculul evidențiat în decizia de revizuire, nu rezultă care sunt perioadele pentru care nu au fost identificate state de plată, care au dus implicit la o ajustare a cuantumului pensiei. În aceste condiții nu i se poate atribui petentului nici o culpă legată de acest aspect, pentru că motivele pentru care a fost adoptată această ordonanță (OUG 1/2011) a fost obligarea emitentului de a obține exclusiv toate documentele ce stau la baza calcului pensiei revizuite, care ar fi trebuit să precizeze sau să comunice care sunt acele perioade, precum și ce demersuri au făcut cei abilitați pentru a identifica statele de plată lipsă.
În acest context, s-a contestat exactitatea datelor din buletinul de calcul, contestatorul arătând că nu are posibilitatea de a le verifica, în comparație cu persoanele civile a căror venituri sunt consemnate în cărțile de muncă sau alte înscrisuri legale.
Pentru perioada care constituie stagiu de cotizare si pentru care nu a putut dovedi veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
Așadar, deși cadrele militare au desfășurat activitate specifică și au obținut venituri diferențiate în funcție de pregătirea fiecăruia, de gradele pe care l-au avut, de meritele recunoscute prin decorare, la stabilirea cuantumului pensiei acestora urmează să fie luate în considerare doar salariul mediu brut pe economie pentru perioadele respective.
P. această modalitate de calcul, sunt însă degradați fără a avea nici o vină, deoarece în lipsa carnetelor de muncă, ce ar fi putut evidenția veniturile lunare obținute de aceștia, nici unul din documentele necesare dovedirii veniturilor nu se află în posesia cadrelor militare statul, prin instituțiile sale, fiind gestionarul acestor documente.
Or, degradarea se aplică numai în condițiile expres prevăzute de art.67 Cod penal, ca pedeapsă complementară, prin hotărâre judecătorească, împotriva polițiștilor și rezerviștilor condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani.
Așadar, prin impunerea calculării cuantumului pensiei rezervistului la salariul mediu brut se încalcă un drept de proprietate fundamental.
Astfel, pentru activitatea desfășurată, polițistul beneficiază de solda lunară - compusă din solda de grad, solda de funcție, gradații și indemnizații, precum și prime, premii, sporuri și alte drepturi bănești.
Or, toate aceste elemente componente ale soldei ar trebui să se regăsească în adeverințele pe baza cărora se face recalcularea și apoi revizuirea pensiilor acestei categorii profesionale.
Iar în cazul în care aceste date nu se găsesc, integral sau parțial, cu certitudine pensionarul este prejudiciat în ceea ce privește cuantumul pensiei.
S-a mai arătat că aprecierea Curții Constituționale a României din cuprinsul Deciziei nr. 871/25.06.2010, că Legea nr.119/2010 nu încalcă dispozițiile Constituției României, nu împiedică însă instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1.344 din 9 decembrie 2008, a reținut faptul că nu are atribuția de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislația supranațională, aceasta revenind instanțelor judecătorești, arătând că: „instanțelor judecătorești le revine sarcina de aplicare directă a legislației comunitare atunci când legislația națională este în contradicție cu aceasta ".
Cu privire la drepturile de creanță, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și fosta Comisie au decis că acestea constituie un bun în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit,pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o „speranță legitimă" de a-1 vedea concretizat.
Cu privire la existenta bunului, prin hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, Curtea a decis că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.
De asemenea, referitor la garantarea unui cuantum al pensiei ce face obiectul protecției art. 1 al Protocolului 1 adițional la Convenție, trebuie reținută cauza PRAVEDNAYA c. Rusia, în care Curtea a considerat că prin privarea reclamanților de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil, existent între interesele aflate în joc. în consecință, Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 (paragraful 41), în același sens fiind și hotărârea dată în cauza Pressos Compania Naviera SA și alții c. Belgia (paragraful 43), unde a reținut că:
Totodată, prin Hotărârea din 18 februarie 2009, dată în cauza Andrejeva contra Letoniei, Curtea a statuat că există o încălcare a art. 14 raportat la art. 1 din Protocolul 1 și a art. 6 din Convenție, obligând statul să plătească despăgubiri reținând că dreptul la pensie, astfel cum a fost stabilit administrativ de autoritățile letone constituie un „bun" în sensul Convenției, chiar dacă pensia a fost recalculată pentru viitor.
S-a mai arătat că reducerea pensiei membrilor SCMD pentru viitor și lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea membrilor SCMD de bunul lor, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
Transformarea pensiilor speciale, în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale a fost determinată de menținerea deficitului bugetar și relansarea economică, dar și de asigurarea sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, de eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice, precum și de eliminarea legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale.
Instanța de contencios european al drepturilor omului a statuat faptul că o reglementare a folosinței bunurilor care urmărește un interes general poate constitui o încălcare a art. 1 Protocolul nr. 1 datorită disproporționalității, consacrând principiul unui real control de proporționalitate pentru măsurile restrictive de proprietate, începând cu hotărârea din 29 aprilie 1999 și confirmată ulterior printr-o jurisprudență constantă.
Or, Legea nr. 119/2010 nu oferă membrilor SCMD posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză. Lipsa totală a despăgubirilor nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult, cu cât nici o circumstanță excepțională nu a fost invocată de Guvern pentru a o justifica.
Procedându-se în acest fel s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamanților, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
De asemenea, interesul public urmărit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcă principiul proporționalității consacrat de jurisprudența CEDO, prin aceea că rupe justul echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general prin privarea membrilor SCMD de dreptul de a beneficia de pensie în suma garantată de dispozițiile legii speciale.
în acest sens, a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Nu în ultimul rând, chiar instanța de contencios constituțional recunoaște neconformitatea Legii nr. 119/2010 cu dispozițiile constituționale (art. 1 alin. (5) și art. 47 din Constituție), reținând în Decizia nr. 871/25.06.2010:
„Critica de neconstituționalitate are un oarecare grad de pertinență întrucât legiuitorul a menținut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu”.
Toată jurisprudența Curții Constituționale arată, fără echivoc, că privarea membrilor SCMD de dreptul de a beneficia de pensie în suma garantată de dispozițiile legii speciale, este lipsită de proporționalitate, rupând astfel echilibrul just dintre interesele acesteia și interesul general.
S-a mai arătat că prin recalcularea și revizuirea pensiilor se creează o discriminare, pe de o parte între polițiștii activi care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și ceilalți polițiști care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe .
De asemenea se creează o discriminare și între polițiști și personalul civil, personalul civil putându-și valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, document oficial prin care se atestă, printre altele, și veniturile realizate .
Nu în ultimul rând se creează o discriminare între polițiști și magistrați (aceștia beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil - procent din salariul realizat).
Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o diferență de tratament în situații similare constituie o discriminare în sensul articolului 14 din Convenție dacă nu are o justificare rezonabilă și obiectivă și nu urmărește un scop legitim. Pe de altă parte, lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ și nu limitativ .
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; Legea nr. 164/2001, O.U.G nr.1/2011; O.G. nr.9/2000; art.28 al.(2) din Legea nr.54/2003; disp. art. 2 pct.1 Cod proc. civilă rap. la art. 152 - 153 din Legea nr.263/2010, art.112, art.274 Cod proc. civilă.
P. întâmpinare, C. de P. Sectorială a M. Administrației și Internelor a solicitat respingerea acțiunii, motivat de următoarele:
Conform art. 5 din Legea 119/2010 pentru perioadele de stagiu în care nu pot fi dovedite veniturile de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie.
P. urmare, respectarea principiului contributivității s-a reflectat în cuantumul pensiei stabilite în baza Legii 119/2010, din momentul în care pensia de serviciu a încetat.
De asemenea, nu a existat nici o discriminare în contextul în care HG nr. 735/2010 a fost aprobată fără a produce efecte asupra dreptului la pensie cuvenit reclamantului, iar prin OUG 1/2011 au fost înlăturate toate eventualele situații inechitabile în care beneficiarii nu puteau prezenta actele necesare pentru dovedirea veniturilor realizate, în termenul stipulat.
S-a mai arătat că în cauza Vasilopoulou contra Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că termenul de „bunuri” la care face referire Protocolul 1 Adițional la Convenția europeană, cuprinde și drepturile obținute în cadrul unui regim de pensionare sau securitate socială. Totodată, în cauza Azinas contra Cipru, s-a reținut faptul că dreptul la pensie care este fondat pe prestații periodice vărsate anterior sau pe dispozițiile unui contract de muncă, este asimilabil dreptului de proprietate.
Cu toate acestea, în cauza Skorkiewiez contra Poloniei, Curtea a arătat că art. 1 Protocolul Adițional garantează acordarea unei indemnizații oricărei persoane care a contribuit la asigurările sociale, dar nu garantează acordarea unei anumite sume.
Ceea ce ar trebui să rețină instanța de judecată este practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul că este la latitudinea statului de a aprecia cuantumul drepturilor ce urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate introduce, suspenda sau înceta plata unor anumite drepturi, prin edictarea unor modificări legislative adecvate (cauza Kechko contra Ucrainei 2006).
În cauza Vilho Eskelinen ș.a. contra Finlandei, Curtea a statuat că nu există un drept protejat de convenție la menținerea în plată a unui salariu într-un anumit cuantum.
În speță, nu se poate considera faptul că reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa în sensul art. 1 din Protocolul Adițional, dreptul său la pensie rămânând în vigoare, modificându-se doar cuantumul acesteia, cuantum care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 a fost calculat în baza principiilor Legii nr. 19/2000, așadar cu respectarea principiului contributivității .
P. urmare, deși dreptul la pensie este asimilabil dreptului de proprietate, cu toate acestea cuantumul pensiei cuvenite pentru viitor nu constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional, deoarece acesta nu garantează vreun drept la pensie într-un anumit cuantum.
Însă, tot prin jurisprudența instanței europene în materia drepturilor omului, s-a cristalizat conceptul de speranță legitimă (cauza Pine Developments ș.a. contra Irlandei), concept legitimat fie de existența unei hotărâri judecătorești, chiar nedefinitive, prin care să fie recunoscut dreptul celui interesat,fie fondat de o manieră rezonabil justificată pe un act juridic având o bază juridică solidă și o coincidență asupra drepturilor de proprietate (Strech contra Marii Britanii 2003).
P. urmare, când un interes patrimonial aparține categoriei juridice de „creanță” el poate fi considerat ca „valoare patrimonială” și implicit ca „speranță legitimă” dacă are o bază suficientă în dreptul intern, reprezentată de o dispoziție legală sau dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă instanțelor naționale (cauza Koprcky contra Slovaciei 2004).
În cauza de față pensia reclamantului a fost recunoscută și calculată în temeiul Legii nr. 164/2001, având deci, o bază suficientă în dreptul intern, de natură să-i confere acestuia o așteptare legitimă cu privire la dobândirea și exercitarea dreptului la pensie.
În consecință, modificarea dispozițiilor legale privind modalitatea de calcul a drepturilor sale de pensie, prin . Legii nr. 119/2010, reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantului.
Pentru ca această ingerință să nu constituie o încălcare a Protocolului nr. 1 Adițional, trebuie să respecte anumite limite ce au fost trasate prin jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului.
Astfel, cauza Sporrong și Lonnroth contra Suediei (1982) s-a statuat că o măsură care reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să fie justificată de o cauză de utilitate publică sau de un scop legitim de interes general și să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protejări; drepturilor fundamentale ale individului. În special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între scopul vizat și mijloacele folosite.
În cauza de față, ingerința este prevăzută de un act normativ (Legea nr. 119/2010) și este justificată de un scop legitim de interes general, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, pe baza principiului contributivității, pe fondul situației de criză economică și financiară, care impune reducerea cheltuielilor bugetare .
În ceea ce privește raportul rezonabil de proporționalitate între interesele generale vizate și interesul particular urmărit, trebuie verificat dacă prin recalcularea pensiei reclamantului în temeiul Legii nr. 119/2010 a fost adusă dreptului reclamantului o atingere de natură să afecteze însăși substanța dreptului său la pensie. În acest sens, testul de proporționalitate constă în a analiza dacă reclamantul a fost lipsit în totalitate de mijloacele de subzistență ori dacă măsura este discriminatorie (cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei).
Or, în speță, contestatoarea nu se ală în această situație, a lipsirii de mijloacele de subzistență, nedovedind acest fapt.
Referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii, s-a considerat că Legea nr. 119/2010 nu dispune pentru trecut și nu intervine asupra unor drepturi dobândite, pensiile încasate în temeiul Legii 164/2001 sau a Legii nr. 179/2004 până la . noii legi nefiind afectate. P. urmare, procesul de recalculare, urmat de cel de revizuire, privește doar cuantumul pensiei de care va beneficia reclamantul pentru viitor, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale.
De altfel, plata pensiei reprezintă o prestație periodică, iar Statul, în virtutea dreptului său suveran de a dispune cu privire la modalitatea de organizare a sistemului de asigurări sociale poate oricând interveni, pentru viitor, asupra cuantumului pensiei, astfel cum a procedat cu ocazia fiecărei recalculări.
În ceea ce privește principiul drepturilor câștigate, s-a apreciat că Legea nr. 119/2010, nu suprimă dreptul reclamantului la pensie, ci doar dispune recalcularea cuantumului acesteia, în acord cu sistemul public de asigurări sociale de drept comun, renunțând să mai acorde o sumă cu caracter necontributiv.
Acordarea pensiei de serviciu, în temeiul Legii 64/2001 și respectiv Legii nr. 179/2004 poate fi privită doar ca un act benevol din partea statului, de a-și asuma anumite cheltuieli din bugetul propriu prin care să contribuie la majorarea drepturilor de pensie pentru anumite categorii profesionale, cu posibilitatea de a reveni asupra politicilor sale economice și implicit asupra acestei decizii, o atare obligație nefiind asumată pentru viitor .
De asemenea, M. Administrației și Internelor a depus întâmpinare invocând apărări similare celor invocate de către C. Sectorială.
P. cererea de la fila 61 dosar, contestatoarea și-a completat acțiunea solicitând și anularea Hotărârii nr. 6363/8.06.2012, motivat de faptul că cele reținute de Comisia de Contestații din cadrul M.. faptul că – în procesul de revizuire a pensiei, la stabilirea punctajului mediu anual, C. Sectorială de P. M.A.I. a utilizat datele înscrise în actele doveditoare privind veniturile realizate aflate în dosarul de pensionare, în care sunt incluse sporurile, primele, salariul de merit, indemnizația de comandă) nu corespund realității.
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale în materiale și de probele administrate, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform Legii 119/2010: „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:
a) pensiile militare de stat (...)”.
De asemenea, conform art. 1 din OUG 1/2011: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
(3) Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.
(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
(5) Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2.
ART. 2
(1) Pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.
(2) Drepturile de pensii revizuite potrivit alin. (1) se cuvin astfel: a) de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014;
b) de la data de întâi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială peste termenul prevăzut la lit. a)”.
În speță, contestatoarea a beneficiat de pensie militară de invaliditate din anul 2003, în baza Legii 164/2001 ,având gradul de locotenent colonel.
Potrivit art.1 lit. a din Legea nr.119/2010, pensia de serviciu a contestatoarei ce-i fusese acordată în temeiul Legii nr.164/2001 în calitate de cadru militar, a fost desființată, devenind pensie în înțelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensie .
Ulterior ,în baza OUG 1/2011 pensia recalculată a fost revizuită .
Astfel, prin decizia nr._/12.12.2011 acesteia i-a fost acordată în urma revizuirii în baza OUG 1/2011, o pensie de asigurări sociale în cuantum brut de 1252 lei, față de pensia de serviciu pe care o primea ,în sumă de 1883 lei la nivelul lunii decembrie 2010.
Această decizie a fost contestată, iar prin Hotărârea 6363/8.06.2012, Comisia de contestații a respins ca neîntemeiată contestația, reținând că din analiza documentelor aflate la dosarul de pensionare rezultă că punctajul mediu anual a fost stabilit în baza veniturilor realizate lunar menționate în documentele emise de unitățile în care și-a desfășurat activitatea.
La cererea instanței, C. Sectorială de P. a trimis la dosar documentația din dosarul de pensionare al contestatoarei și ,odată cu aceasta ,și o nouă Decizie de revizuire în baza OUG 1/2011, decizie emisă în baza cereriidin 23.01.2012 și prin care i se stabilește contestatoarei un punctaj mediu anual mai mare, respectiv de 1._ puncte, aferent unei pensii de 1285 lei, prin luarea în considerare a unor sume contributive mai mari.
Este de observat însă că în cuprinsul acestei ultime decizii de revizuire se arată că aceasta se aplică începând cu 1.01.2011.
Or, decizia de revizuire în baza OUG 1/2011 din 12.12.2011 se aplicase tot cu 1.01.2011.
P. urmare, întrucât ultima decizie intră în vigoare retroactiv ,de la aceeași dată cu cea de revizuire ce este contestată, rezultă că aceasta din urmă nu mai are nici un efect juridic, astfel încât contestația împotriva sa este rămasă fără obiect.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondate capetele de cerere secundare, diferențele de pensii solicitate fiind raportate la cuantumul pensiei ce fusese stabilită prin decizia desființată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca rămasă fără obiect contestația formulată de contestatoarea H. E.-prin S. Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere București împotriva Hotărârii nr.6363/8.06.2012 emisă de intimatul M. Administrației și Internelor București-Comisia de Contestații P. cu privire la Decizia nr._/12.12.2011 emisă de intimata C. de P. sectorială a Ministerului Administrației și Internelor București.
Respinge ca nefondate capetele de cerere având ca obiect:
- menținerea în plată a pensiei plătită în decembrie 2010;
- obligarea pârâtei C. de P. sectorială a Ministerului Administrației și Internelor București la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită potrivit Legii nr. 164/2001 și pensia efectiv plătită de la 1.01.2012 până la repunerea în plată a pensiei inițiale;
- plata dobânzii legale;
- plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.04.2013.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L./31 mai 2013,
Dact. D.U,
Ex.5/ 4 iunie 2013
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 309/2013.... | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
