Despăgubire. Sentința nr. 1321/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1321/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 3027/40/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1321
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții A. R., M. I. –P., C. D.-E.,C. I., U. E., M. S., V. A., S. M., C. U. S. D.,G. C., D. V., C. P., Ș. P., R. R., C. C.,P. C.,C. M., C. M., S. N., F. M., M. A., M. V., S. C.,D. C., D. C., I. C. –C., B. D.,P. M., B. Oltița, G. C., Haivacă F., M. G., P. E., M. M., A. L., M. F., B. X., T. P.-D., C. C.- V.,G. I.-M., C. M., R. N., Ș. V.-P. ,S. V., Landea G., B. C., P. G.,L. C., B. M., B. C., O. L., S. V.,P. M., I. G., M. V., Reica D., M. I., I. H.-D., O. M., M. M.-C. și pe pârâții C. L. al M. D., P. M. D., având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av.Z. C. L. pentru reclamanți, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că dosarul se află la primul termen.
Instanța constată că potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 este competentă material, funcțional și teritorial în soluționarea cauzei.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. D. precum și asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției iar pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea pârâților la plata drepturilor salariale privind prima anuală. Invocă disp. art.8 din Legea 285/2010 și arată că se încalcă dreptul fundamental al reclamanților. Mai invocă primul Protocol CEDO având în vedere numeroase spețe. Arată că reclamanții sunt personal contractual și trebuiau să încaseze la finele anului 2010 premiul anual. Solicită plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanță cu onorariu avocat.
TRIBUNALUL,
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului B. la data de 28.05.2013 reclamanții A. R., M. I. –P., C. D.-E.,C. I., U. E., M. S., V. A., S. M., C. U. S. D.,G. C., D. V., C. P., Ș. P., R. R., C. C.,P. C.,C. M., C. M., S. N., F. M., M. A., M. V., S. C.,D. C., D. C., I. C. –C., B. D.,P. M., B. Oltița, G. C., Haivacă F., M. G., P. E., M. M., A. L., M. F., B. X., T. P.-D., C. C.- V.,G. I.-M., C. M., R. N., Ș. V.-P. ,S. V., Landea G., B. C., P. G.,L. C., B. M., B. C., O. L., S. V.,P. M., I. G., M. V., Reica D., M. I., I. H.-D., O. M., M. M.-C. au chemat în judecată pe pârâții C. L. al M. D., P. M. D. solicitând obligarea pârâților la plata premiului anual aferent anului 2010, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la introducerea acțiunii precum și la plata dobânzii legale, de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
În fapt au arătat că, sunt angajați contractuali ai Consiliului L. D. desfășurându-și activitatea în cadrul aparatului propriu sau în direcții fără personalitate juridică ale acestuia. În anul 2010 au desfășurat activitate neîntrerupt, fără a primi sancțiuni disciplinare sau calificative nesatisfăcătoare iar potrivit art.25 din Legea 330/2009 trebuia să beneficieze de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, realizate în anul pentru care se face premierea, plata urmând a se face cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se face premierea.
Au mai arătat că deși îndeplineau condițiile legale prevăzute de acest articol plata premiului anual pentru anul 2010 nu a mai fost făcută în anul 2011, motivându-se că actul normativ invocat a fost abrogat prin Legea 285/2010 intrată în vigoare la 01.01.2011. Au susținut reclamanții că această lege a reglementat modul de salarizare a personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2011 neoferind angajatorului posibilitatea legală de a nu acorda premiul anual pentru anul precedent, an când era în vigoare Legea 330/2009 iar întrucât premiul anual pe anul 2010 nu a fost eliminat de legiuitor în cursul anului respectiv, el reprezenta o creanță certă, lichidă, exigibilă pe care o au asupra angajatorului și constituie un „bun” în sensul art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană. Prin aplicarea textului art.8 din Legea 285/2010 li se aduce atingere dreptului fundamental reglementat printr-o normă a cărei forță juridică ar trebui să primeze normelor interne, respectiv Primul Protocol CEDO.
Au mai susținut reclamanții că potrivit practicii CEDO, veniturile salariale cuvenite pentru o perioadă în care munca a fost prestată sunt asimilate unui drept de proprietate. Or, art.25 din Legea 330/2009 a fost valabil pe tot parcursul anului 2010, astfel că au dobândit calitatea de titulari ai acestui bun la finele anului 2010. În condițiile în care aplicarea Legii 285/2010 nu a dus la o compensare efectivă a acestui drept, pentru ca majorarea salarială operată cu 01.01.2011 a fost aplicată tuturor angajaților plătiți din fonduri publice, indiferent dacă, cât și în ce condiții lucraseră în anul 2010, este de domeniul evidentei că au fost privați de un drept legitim, apariția noii legi neinfluențând în vreun fel obligația angajatorului de acordare a acestui drept pentru anul precedent.
În drept, și-au întemeiat cererea pe prevederile art.25 din Legea 330/2009, art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO și art.166 din Codul Muncii.
C. L. D. a depus întâmpinare ( f.55-56 ds.) prin care a lăsat la aprecierea soluționarea cererii formulate de reclamanți. A precizat că Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege pe care reclamanții o invocă în motivarea cererii de chemare în judecată, a fost abrogată la data de 31.12.2010 de Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. A invocat art.8 din Legea 285/2010 .A mai arătat că începând cu 01.01.2011, a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice care împreună cu Legea nr.285/2010 stabilește expres drepturile salariale și orice alte drepturi ce se acordă personalului bugetar. A mai arătat că toți reclamanții au avut în anul 2010 calitatea de personal contractual și au desfășurat activități ca salariați ai Consiliului L. D..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând acțiunea de față, tribunalul reține că textele normative incidente în cauză sunt:
- art. 25 din Legea nr. 330/2009:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
- art. 8 din Legea nr. 285/2010, intrată în vigoare la data de 01.01.2011, prin care s-au prevăzut următoarele:
„Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Deși în cauze similare Tribunalul B. a pronunțat soluții de admitere a acțiunii, ulterior a revenit în legătură cu soluțiile pronunțate având în vedere soluțiile date de Curtea de Apel Suceava - în calitate de instanță de recurs, - care a stabilit în mod constant ,prin deciziile pronunțate,că se impunea respingerea cererii salariaților plătiți din fonduri publice având ca obiect plata premiului anual aferent anului 2010.
Față de acest aspect dar și pentru motivele pe care le va reda mai jos ,instanța va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
Tribunalul are în vedere că în cauza de față reclamanții nu au invocat circumstanțe particulare raportate la situația lor, ci s-au limitat la a invoca în mod obiectiv neconcordanța dintre dispozițiile art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
Sub acest aspect ,abstract, constatările Curții Constituționale realizate prin decizia nr.115 din 09.02.2012 au caracter obligatoriu pentru instanța de judecată.
Astfel,în raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), tribunalul arată că atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate, în același sens fiind și Decizia RIL nr.29/12.12.2011 a ÎCCJ (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din_ ).
În legătură cu aceeași situație invocată de reclamanți prin acțiunea lor ,prin decizia nr.115 din 09.02.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale anterior menționate. A stabilit nu numai că art. 8 din Legea 285/2010 nu are caracter retroactiv, ci și că acest text de lege recunoaște în favoarea salariaților bugetari caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă a premiului anual pe 2010.
S-a mai arătat prin decizie că prevederea din articolul menționat dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 instanța de control constituțional a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Așadar, Curtea a reținut că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Totodată, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea a stabilit că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Față de cele expuse, nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Având în vedere faptul că, prin decizia sus-menționată prin care Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, instanța de contencios constituțional a realizat o verificare a dispozițiilor respective atât din punctul de vedere al compatibilității cu Legea fundamentală (în raport cu criticile formulate), cât și sub aspectul compatibilității cu Convenția europeană a drepturilor omului, instanța, raportat la limitele sesizării Curții Constituționale, consideră că instanța constituțională statuează asupra aptitudinii normei juridice de a respecta in abstracto dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cum ,în cauză ,instanța ar putea realiza o analiză proprie a compatibilității efectelor art.8 din Legea nr.285/2010 cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la situația de fapt a fiecărei cauze doar dacă s-ar fi invocat circumstanțe personale specifice,iar reclamanții nu au invocat astfel de circumstanțe - față de considerentele anterior precizate-tribunalul apreciază ca neîntemeiată cererea formulată de aceștia urmând să o respingă ca atare.
Văzând și prevederile art. 453 Noului Cod de Procedură Civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanții: A. R., M. I. –P., C. D.-E.,C. I., U. E., M. S., V. A., S. M., C. U. S. D.,G. C., D. V., C. P., Ș. P., R. R., C. C.,P. C.,C. M., C. M., S. N., F. M., M. A., M. V., S. C.,D. C., D. C., I. C. –C., B. D.,P. M., B. Oltița, G. C., Haivacă F., M. G., P. E., M. M., A. L., M. F., B. X., T. P.-D., C. C.- V.,G. I.-M., C. M., R. N., Ș. V.-P. ,S. V., Landea G., B. C., P. G.,L. C., B. M., B. C., O. L., S. V.,P. M., I. G., M. V., Reica D., M. I., I. H.-D., O. M., M. M.-C., cu domiciliul ales la C..Av.Z. C. L. din D., ..28, jud.B., în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. D., jud.B. și P. M. D., jud.B..
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare .Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 2.10.2013.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./25.11.2013
Tehnored.P.R./26.11.2013
Ex.5
| ← Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1305/2013. Tribunalul... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
