Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1198/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1198/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 3068/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1198
Ședința publică din 11.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanții L. L., H. M., D. A., B. A. și L. T. în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta L. L. și reprezentantul pârâtei – consilier juridic Lusneac C., lipsă fiind ceilalți reclamanți.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: prezenta cauză are ca obiect drepturi bănești, se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită; totodată, arată că reclamanții au depus la dosar, prin serviciul registratură, un răspuns la excepția necompetenței materiale a Secției I Civile a Tribunalului B. în soluționarea cauzei.
Se procedează al identificarea reclamantei L. L. care se legitimează cu BI . nr._, CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ..7, județul B..
Reprezentantul pârâtei prezintă instanței legitimația care îi atestă calitatea de consilier juridic.
Instanța pune în discuție excepția de necompetență materială a Secției I Civile a Tribunalului B. și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției a II a Civilă - contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B..
Reclamanta L. L. și reprezentantul pârâtei, având pe rând cuvântul, solicită respingerea excepției întrucât Secția I Civilă – complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale este competentă să soluționeze cauza.
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 30 mai 2013 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanții L. L., H. M., D. A., B. A. și L. T. în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică B. prin care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei:
- la plata diferenței dintre salariile cuvenite la fiecare lichidare lunară (stabilite conform Legii 330/2009 - dinaintea reducerii cu 25% - potrivit contractului individual de muncă, respectiv actelor adiționale la contractele individuale de muncă și a contractului colectiv de muncă) și salariile plătite efectiv din perioada 3 iulie 2010 -15 ianuarie 2013, (cu plata începând din 15 august 2010 până in 15 ianuarie 2013, perioada când s-au făcut rețineri nelegale conform Legii 118/2010, art 1, Legii 285/2010, ORD.77/2011, OUG 19/2012;
- la plata sumelor (diferentele ) sus menționate, actualizate cu rata inflației de la data scadentei fiecărei lichidări si pana la data plații efective a sumelor datorate.
În motivare au arătat că în data de 15 august, data stabilită pentru plata salariului aferent lunii iulie 2010, au luat la cunoștința faptul că au fost diminuate unilateral salariile cu 25%, prin Dispoziția 196 / 02.08.2010, începând cu data de 3 iulie 2010, urmând să presteze aceleași activități in perioada celor 8 ore de program.
Salariul este o componentă a dreptului de muncă si reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat in baza raportului de muncă. Efectele raportului de muncă se concretizează in obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului pentru munca prestată, așa cum a fost el stabilit prin contractul individual de muncă.
Contractul individual de muncă este convenția prin care se materializează voința angajatorului și a viitorului salariat de a intra . de muncă. În această convenție, negociată și liber consimțită sunt prevăzute în limitele stabilite de legislație și de contractele colective de muncă, toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de desfășurare și de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligațiile și răspunderea ambelor părți.
Salariul reprezintă unul dintre drepturile asupra căruia cele doua părți ale raportului juridic de muncă au convenit și l-au prevăzut în mod expres în conținutul contractului, în conformitate cu dispozițiile art. 17, alin.2, coroborat cu art.3 din același articol din Codul Muncii.
Un tert față de acest contract individual de muncă nu poate interveni pentru a modifica acordul părților semnatare. Statul, terț raportat la contractul individual de muncă, încheiat între angajator și salariat, nu poate modifica ceea ce părțile au stabilit, respectiv nu poate diminua salariile acestora în mod direct, prin edictarea unei legi în acest sens, căci protecția juridica a raportului juridic de muncă stabilit contractual este același atât pentru personalul bugetar, cât și pentru cel încadrat la angajatori privați. Nu se poate vorbi de o protecție a legii mai mare in cazul angajaților privați.
Deși nu au fost încheiate acte adiționale la contractele individuale de muncă, de micșorare a salariilor, angajatorul a reținut o parte din salariile datorate conform contractului individual de muncă, plătind numai o parte din ceea ce împreună cu salariații săi convenise conform contractului.
În dovedirea cererii au depus la dosar înscrisuri, respectiv Dispoziția nr. 196/02.08.2010, privind reducerea cuantumului brut al salariilor lunare de încadrare începând cu 3 iulie 2010, statele de salarii din luna iulie 2010 și până în 15.01.2013 de unde se vede clar că la coloana „valoare salar de bază” cifra corespunde cu salariile stabilite cf. Legii 330/2009, iar la „valoare total brut” nu se preia valoarea din coloana „salariului de bază”ci se trece valoarea acesteia diminuată cu 25%, punându-se astfel în aplicare dispozițiile art.l din Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar si ulterior L285/2010, Ordin 77/2011,OUG19/2012.
Au mai arătat că reducerea unilaterală a salariului brut cu 25%, in temeiul dispozițiilor art.l din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, încalcă prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și pe cele ale art.1 alin.1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/18 mai 1994, care privesc protecția proprietății cu precizarea că:
La data de 11.06.2013 pârâta Direcția de S. Publică B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate întrucât drepturile salariale a personalului plătit din fonduri publice se realizează în baza unor acte normative care nu pot fi altele decât cele prevăzute de legislația specifică acestei categorii.
În motivare au arătat că reclamanții sunt încadrați ca funcționari publici de execuție și nu au calitatea de personal contractual, unitatea nu a încheiat contract de muncă sau act adițional la contractul de muncă ca urmare a reducerii cu 25 % a salariilor, diminuarea temporară s-a efectuat prin act administrativ - dispoziție, care a fost emisă pentru punerea în executare a dispozițiilor legii nr.118/2010;
Reducerea salariilor cu 25 % s-a efectuat ca urmare a punerii în executare a unor norme legale, respectiv dispozițiile art.1 alin (1) din Legea nr.118/2010, care prevăd „Cuantumul brut al salariilor /soldelor /indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de Urgența a Guvernului nr.1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar, se diminuează cu 25%.”;
Făcând parte din această categorie de personal, reclamanții au intrat sub incidența dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial nr. 441/30 iunie 2010 și intrată în vigoare potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în sensul diminuării cuantumului brut al drepturilor salariale lunare cu 25%.;
Reclamanții au depus la data de 18.06.2013 răspuns la întâmpinare
La termenul de judecată din 11.09.,2013 instanța apus în discuție excepția necompetenței materiale a Secție I civilă în soluționarea prezentei. Părțile au confirmat că reclamanții sunt funcționari publici.
Conform art. 109 din Legea 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Ca urmare cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Secției a II a civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B..
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Secției I Civile a Tribunalului B. și trimite cauza spre competentă soluționare Secției a II a Civilă - contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B., privind pe reclamanții L. L., H. M., D. A., B. A. și L. T. în contradictoriu cu pârâta Direcția de S. Publică B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2013
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./30.09.2013
Tehnored. C.L./30.09.2013
2 ex.
| Obligaţie de a face. Sentința nr. 687/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
