Anulare act. Sentința nr. 1074/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1074/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 2340/40/2014
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1074
Ședința publică din 01.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta . SA B. în contradictoriu cu pârâta I. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantei – avocat P. A. în substituirea av. D. C. și pârâta personal.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: dosarul are ca obiect principal anulare act iar ca obiecte secundare – pretenții și alte cereri, se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită; totodată, arată că reclamanta a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului B., însoțită de certificat constatator.
Instanța constată că, potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar note de ședință, iar duplicatul acestora îl înmânează pârâtei.
Instanța pune în discuția părților cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului B., cerere formulată de reclamantă.
Reprezentanta reclamantei solicită suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului B. întrucât sunt îndeplinite condițiile art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, prezenta cauză fiind strâns legată de soluția ce urmează a fi dată în dosarul nr._, iar în eventualitatea admiterii contestației formulate, . SA B. nu ar mai fi ținută să îndeplinească obligațiile trasate de Curtea de Conturi B. prin Decizia nr.13/29.01.2014.
Pârâta arată că este de acord cu suspendarea judecății cauzei.
Instanța respinge cererea privind suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului B.. Consideră că nu sunt întrunite condițiile art.413 pct.1 din NCPC. În prezenta cauză instanța este învestită cu o acțiunea în răspundere contractuală iar salariații reclamantei nu au calitatea de personal bugetar. Cu apel o dată cu fondul.
Pârâta solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune interogatoriu pentru reclamantă.
Instanța respinge solicitarea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de pârâtă întrucât trebuia să depună la dosar la acest termen interogatoriul pentru a fi comunicat părții adverse.
Reprezentanta reclamantei și pârâta, având pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii și acordă cuvântul asupra acesteia și asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate nulitatea absolută parțială a actului adițional nr.180/13.05.2011 la contractul individual de muncă nr.411/29.10.2010, și obligarea pârâtei la plata sumelor indicate la punctul 2 din acțiune.
Pârâta solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii întrucât lipsește temeiul de drept și nici nu a fost parcursă procedura prealabilă. Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii întrucât actul adițional a fost întocmit de comun acord cu conducerea societății. Nu se impune obligarea sa la restituirea sumei care a fost calculată la salariul întreg și nu cel efectiv.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2014 sub nr._, pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, reclamanta . SA B. a chemat în judecată pe pârâta I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:
- Constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional nr. 180 din data de 13.05.2011 la contractul individual de muncă nr. 411/29.10.2010, respectiv a clauzei prin care s-a modificat lit. J a contractului individual de muncă;
- Obligarea pârâtei la plata sumei de 892 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare maxim prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. și coeficientul de ierarhizare prevăzut în contractul individual de muncă nr. 411/29.10.2010, pentru perioada 01.05._11, precum și a sporurilor calculate la această diferență;
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, pârâta I. M. este angajatul S.C. N. APASERV S.A., conform contractului individual de muncă nr. 411/29.10.2010, acesta ocupând funcția de șef tură în cadrul Serviciului Comercial/ Birou Contractare Facturare încasare.
Potrivit lit. J din contractul individual de muncă sus-menționat, salariul de bază era de 1.440 lei, corespunzător coeficientului de ierarhizare 1,80.
În urma încheierii actului adițional nr. 180 din data de 13.05.2011 la contractul individual de muncă nr. 411/29.10.2010, începând cu data de 01.05.2011 a fost modificat coeficientul de ierarhizare la 1,90, salariul de bază devenind 1.615 lei.
În conformitate cu prevederile lit. C din cuprinsul Anexei nr. 3 - Grila de salarii valabilă în perioada 01.01._11 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B. sub nr. 1087/31.01.2011, coeficientul maxim pentru personalul de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este postliceală (personal din care făcea parte și pârâta) era 1,80.
D. urmare, pârâta I. M. a încasat necuvenit în perioada 01.05._11 contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare menționat în contractul individual de muncă (1,90) și coeficientul de ierarhizare maxim menționat în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anul 2011 pentru funcția ocupată (1,80).
Această diferență este de 0,10/lună, aplicată la salariul minim de 850 lei, negociat la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011, conform art. 49 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A., rezultând astfel o diferență încasată necuvenit în cuantum de 595 lei.
Au mai arătat că la această diferență a coeficienților de ierarhizare de 0,10 se adaugă sporul de vechime (149 lei), sporul de fidelitate de 10% (59 lei) și sporul pentru condiții deosebite de muncă de 15% (89 lei), sporuri care au fost calculate și plătite pârâtului.
În urma auditului efectuat de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi B. s-a stabilit recuperarea prejudiciului cauzat de plata drepturilor salariale cu depășirea coeficienților de ierarhizare maximi prevăzuți în Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății.
Au mai menționat că S.C. N. APASERV S.A. este o societate cu capital majoritar de stat, supusă dispozițiilor legilor bugetului de stat, ce limitează posibilitatea operatorilor care au obținut profit în anul anterior de a acorda creșteri salariale la un nivel cel mult egal cu inflația prognozată pentru anul respectiv, și anume 3,6% pentru anul 2011 și 3% pentru anul 2012.
Auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi B. au constatat că prin plata drepturilor salariale pe baza unor coeficienți de ierarhizare pentru funcția de bază mai mari decât cei prevăzuți în contractul colectiv de muncă a determinat, pe ansamblu, acordarea unor creșteri salariale nelegale, mai mari decât inflația prognozată pe anul 2011 și pentru anul
2012.
Chiar dacă art. 57 alin. 4 din Codul muncii prevede doar posibilitatea ca angajatul să solicite despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea unei clauze afectate de nulitate, întrucât stabilește drepturi și obligații care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă, în temeiul art. 5 alin. 1 din Codul muncii, consideră că și angajatorul poate solicita constatarea nulității unei clauze a contractului individual de muncă, respectiv poate solicita despăgubiri, fiind o justă aplicare a principiului egalității de tratament între angajatori și angajați, în fața instanței.
În dovedirea acțiunii au solicitat proba cu înscrisuri și au depus, în copie:
-contractul individual de muncă nr. 411/29.10.2010 și actele adiționale;
-extras din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011;
-extras din Decizia nr. 13/29.01.2014 emisă de Camera de Conturi B..
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 57 alin. 4 coroborat cu art. 5 alin. 1 din Codul muncii.
Pârâta I. M. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A menționat că deși reclamanta își întemeiază în drept acțiunea coroborând
prevederile art.57 alin.4 cu prevederile art.5 alin.1 din Codul Muncii acțiunea sa este
inadmisibila deoarece lipsește temeiul de drept, întrucât prevederile Codului Muncii sunt
norme imperative, legiuitorul nelăsând la latitudinea justițiabililor interpretarea acestor
prevederi.
Mai mult semnarea actului adițional nr.180 s-a efectuat la inițiativa reclamantei care a depus la dosarul cauzei actul adițional și fisa postului, nedepunând și fișa suplimentară a postului prin care a primit atribuții noi în urma încheierii actului adițional. Totodată reclamanta nu a depus nici o dovada prin care să demonstreze că a luat la cunoștința de prevederile Contractului Colectiv de munca în care era specificat coeficientul de ierarhizare.
Pe fondul cauzei a menționat că la data de 13.05.2011 în urma inițierii a negocierii individuale de majorare a salariului de către reclamantă a semnat actul adițional cu nr.180 care modifică lit.j din CMI nr.411/2010 prin care s-a majorat salariul prin aplicarea unui coeficient de ierarhizare de 1,9,însă odată cu semnarea actului adițional reclamanta a emis și fișa suplimentară a postului prin care îi intrau în atribuții și activități noi față de fisa postului, atribuții pe care le-a îndeplinit în totalitate.
Consideră că întreaga acțiune a reclamantei este bazată pe diferența de neconcordanță între coeficientul acordat odată cu modificarea CMI și prevederile din Contractul Colectiv de Muncă, contract care nu i-a fost adus niciodată la cunoștință.
Reclamanta nu a afișat Contractul Colectiv de Munca și nici nu a solicitat semnarea vreunui tabel care ar atesta faptul ca a luat la cunoștință de prevederile Contractului Colectiv de Munca. Mai mult fiind vorba de o acțiune în pretenții, din culpa exclusivă a reclamantei, reclamanta nu a dovedit cu înscrisuri faptul că, clauzele Contractului Colectiv de Munca îi erau cunoscute.
A mai arătat că nu a solicitat niciodată o majorare salarială mai ales că odată cu semnarea actului adițional i s-au adăugat și atribuții suplimentare.
Însăși reclamanta a precizat faptul că este o societate cu capital majoritar de stat supusă dispozițiilor legilor bugetului de stat, fapt ce limitează posibilitatea operatorilor de a acorda creșteri salariale la un nivel cel mult egal cu inflația pentru anul respectiv, deci reclamanta și sub acest aspect dovedește propria culpa nereușind să probeze culpa ei și prejudiciul cauzat cu intenție.
Potrivit dovezilor de încasare a salariului (fluturași) pentru perioada 01.05._11 face dovada că reclamanta nu a achitat sută la sută salariul, achitând in proporție de 80% - 85% salariul, deci sub acest aspect nu există prejudiciu, așa cum susține prin acțiune.
A mai arătat că pe rolul Tribunalului B., în cadrul Dosarului_ există o acțiune promovată de Sindicatul A. Canal B. împotriva reclamantei având capătul 6 de cerere obligarea societății la plata diferențelor salariale rezultate din acordarea unui salariu diminuat.
Prin întâmpinarea depusă de . la dosarul mai sus precizat recunoaște ca și ea nu a primit integral salariul cuvenit, bazându-și motivările pe prevederile actului adițional nr.180/2011, act adițional care însă nu a modificat clauza din CMI nr.411/2010 prin care reclamanta ar fi avut dreptul să plătească salariul diminuat in funcție de realizări.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei.
A anexat, în copie, înscrisuri: fisa suplimentara a postului, fisa postului, dovada plații salariului diminuat, întâmpinare depusă de . in dosarul_
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 C.pr.civ., prevederile Codului Muncii.
Reclamanta . a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor formulate de către pârâtă și admiterea acțiunii pentru următoarele motive:
Practic, obiectul cererii de chemare în judecată se referă la plata unor drepturi bănești către salariați, nedatorate, acordate fără temei legal.
Potrivit art. 256 alin. 1 codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, indiferent de inexistența vinovăției sale în încasarea acestor sume nedatorate, întrucât obligația de restituire a accipines-ului nu se întemeiază pe ideea de vinovăție ( culpă ) din partea acestuia, existând indiferent de buna sau reaua-credință a salariatului, care a primit sume de bani nedatorate.
Pe fond, așa cum a arătat și în acțiunea principală, în care a explicat pe larg ce reprezintă sumele pe care le solicită de la pârât, contrar susținerilor acesteia, precum și conform înscrisurilor anexate la cerere, pârâta I. M., în calitatea sa de angajată S.C. N. APASERV S.A., conform contractului individual de muncă nr.411/29.10.2010, aceasta ocupând inițial funcția de șef tură în cadrul Serviciului Comercial/Birou Contractare Facturare încasare.
Potrivit lit J din contractul individual de muncă sus-menționat, salariul de bază era de 1.440 lei, corespunzător coeficientului de ierarhizare 1,80.
În urma încheierii actului adițional nr. 180 din data de 13.05.2011 la contractul individual de muncă nr. 411/29.10.2010, începând cu data de 01.05.2011 a fost modificat coeficientul de ierarhizare la 1,90, salariul de bază devenind de 1.615 lei.
În conformitate cu prevederile lit C din cuprinsul Anexei nr. 3 - Grila de salarii valabilă în perioada 01.01._11 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B. sub nr. 1087/31.01.2011, coeficientul maxim pentru personalul încadrat în categoria de personal de conducere este de 1,80.
D. urmare, pârâta I. M. a încasat necuvenit în perioada 01.05._11 contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare menționat în actul adiționa) ce face parte integrantă din contractul individual de muncă (1,90) și coeficientul de ierarhizare maxim menționat în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anul 2011 pentru funcția ocupată (1,80).
Analizând cu prioritate excepția invocată în cauză potrivit art . 248 din Noul Cod De Procedură Civilă instanța retine că nu este data inadmisibilitatea acțiunii intrucât chestiunea invocată de către reclamantă privitoare la prevederile normative aplicabile cererii depusa de . A privesc fondul chestiunii dedusă judecății . Apărările consemnate în întâmpinare în legătură cu inadmisibilitatea privesc și modalitatea semnării actului adițional nr 180 reprezentând astfel și aceasta o chestiune legată de fondul pretenției dedusă judecății și nu de o eventuală inadmisibilitatea formulării unei acțiuni.
Pe fondul cauzei reține tribunalul că I. M. este angajata reclamantei conform contractului individual de munca 411 din 29 octombrie 2010 . Din acesta rezultă ca pârâta își desfășoară activitatea în calitate de șef tură la Serviciu comercial birou contractare ,facturare,încasare . Prin actul adițional nr 180 din 13 mai 2011 părțile au înțeles să modifice contractul inițial stabilindu-se că pârâta ar trebui să beneficieze de un coeficient de ierarhizare de 1,9 .
Reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absoluta parțială a actului adițional intrucât coeficientul 1, 9 este mai mare decât coeficientul maximal stabilit în Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2011. A făcut trimitere la Anexa nr. 3 a acestui contract în care pentru personalul de specialitate pentru care condiția de pregătire este postliceală coeficientul minim este 1, 7 iar cel maxim este 1,8 . A apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art 57 alin. 4 din Codul muncii și art 5 alineatul 1 din Codul muncii . În ultima precizare arată ce sunt aplicabile și prevederile art 256 alineatul 1 din Codul muncii .
Potrivit acestor texte în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. În situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri. Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Tribunalul retine că prevederile actului adițional nr. 180 din 13 05 2011 nu contravin dispozițiilor legale invocate de reclamantă . . SA a invocat nulitatea absoluta partială a actului adițional dar motivul principal invocat a fost acela ca noul act încheiat de părți contravine grilei de salarii stabilită în Anexa nr 3 la contractul colectiv de munca. Nu există nici un temei legal pentru ca instanta sa declare nulitatea absoluta clauze contractuale care prevedea un coeficient de ierarhizare 1, 9 începând cu data de 1 a 5 a 2011 intrucât pe de o parte legiuitorul a stabilit în art. 8 din Legea 130/1996 și art. 132 din Legea 62/2011 că actele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Cu alte cuvinte partile pot sa deroge de la contractul colectiv negociat în sensul acordării unor drepturi salariale mai mari .
Pentru a se putea invoca nulitatea absoluta a unui contract individual de munca trebuie ca acesta sa fie încheiat cu nerespectarea prevederilor legale exprese din Codul muncii sau din Legea privind contractul colectiv de muncă 130/1996 respectiv Legea dialogului social nr 62 / 2011 . Aceste prevederi legale trebuie sa protejeze interesele generale si nu particulare pentru a se putea discuta despre o eventuală nulitate absolută. D. în aceste condiții se poate analiza excepția nulității absolute știut fiind faptul că regimul juridic al acestei nulități este diferit fata de regimul excepții nulității relative din punctul de vedere al termenului în care poate fi invocată si respectiv al interesului ocrotit . Prevederile art. 57 alin. 4 din Codul Muncii nu sunt aplicabile în cauză întrucât acestea protejează drepturile salariaților și nu ale angajatorilor în condițiile în care se consemnează în mod expres că doar salariatul are drept la despăgubiri.
În al doilea rând instanța observă că prin întâmpinarea depusă reclamanta aduce la cunoștință că începând cu data de 1 mai 2011 angajatorul a stabilit atribuții suplimentare pentru angajată și din acest motiv a fost necesara majorarea drepturilor salariale de care beneficiază reclamanta . În răspunsul la întâmpinare reclamanta nu a făcut trimitere la această chestiune invocată de reclamantă și nici la prevederile din actul colectiv negociat privind cumulul de funcții sau stabilirea unor atribuții suplimentare .
În aceste condiții nu este dată excepția nulității absolute a clauzei din actul adițional privind coeficientul de ierarhizare
Cum instanța va respinge primul capăt de cerere rezultă ca actul adițional nr 180 din 13 mai 2011 7 își produce pe deplin efectele astfel că reclamanta trebuia să beneficieze de un coeficient de ierarhizare de 1, 9. Întrucât drepturile salariale au fost stabilite pornind de la acest coeficient de ierarhizare rezultă ca este nefondată si cererea reclamantei privind restituirea sumei de 892 lei reprezentând contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare maxim prevăzut în contractul colectiv de munca și cel din contractul individual de munca așa cum a fost modificat prin actul adițional .
În raport cu cele consemnate tribunalul va respinge acțiunea formulată de . B..
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei în temeiul disp. art. 413 pct. (1) NCPC, formulată de reclamanta . SA B. în contradictoriu cu pârâta I. M..
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta . SA B., cu sediul în municipiul B., ..34, județul B., cu sediul procesual ales în municipiul B., ..3, județul B., cod CAEN 3600, CUI_/2009, în contradictoriu cu pârâta I. M., cu domiciliul în municipiul B., ., nr.14, ., ., CNP_.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 01.10.2014.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./28.10.2014
Tehnored. C.L./28.10.2014
4 ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1088/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1225/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
