Obligaţie de a face. Sentința nr. 1225/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1225/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 624/40/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1225
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta C. V. și pe pârâtul S. M. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. A. pentru reclamantă și martora P. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar precizări scrise.
S-a luat declarație martorei prezente, susținerile acesteia fiind consemnate în proces verbal aparte atașat la dosar.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. Arată că s-a dovedit atât cu fișa postului cât și cu alte înscrisuri că reclamanta a lucrat în perioada 01.03._01 în grupa a II-a de muncă. Solicită obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în conf. cu Ordinul 125/1990.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 11.02.2014 ,reclamanta C. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. M. D. să se constate că în perioada 01.03._10 a fost încadrată în grupa a –II-a de muncă în procent de 100 % având calitatea de asistentă medicală la Secția balneofizioterapie din cadrul Spitalului M. D.. A solicitat să se facă mențiunile cuvenite în carnetul de muncă al reclamantei și pârâtul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că în perioada 01.06._01 a lucrat la Cabinetul de Fizioterapie și Recuperare Medicală ca urmare a absolvirii cursurilor de specializare la Clinica Grand Eforie Nord. Înainte de această perioadă, în 1976 a lucrat la Serviciul Sterilizare Policlinică în același spital. În perioada octombrie 1989-iunie 2001 a lucrat în două schimburi împreună cu numita Z. Gheorgheta din cadrul Spitalului M. D. ,Secția de Fizioterapie în funcția de asistentă balneofizioterapie și a folosit aparatură de electroterapie, aparate de unde scurte, magnetodiaflux, ultraviolete, infraroșii, aparate care funcționează cu radiații electromagnetice.
A sesizat conducerea spitalului în scris depunând o cerere înregistrată la 10.10.2013 pentru recunoașterea grupei a II-a de muncă, însă răspunsul a fost negativ, arătându-se că nu se încadrează în normele legale. A mai arătat că în carnetul de muncă figurează în perioada 01.05._94 ca îndeplinind funcția de asistent medical grupa II, iar în perioada 01.02._11 asistent balneofizioterapie asistent principal grupa II.
A invocat Ordinul 125/1990, Anexa II poziția 18.
A susținut că activitatea sa poate fi încadrată în grupa a II-a de muncă avându-se în vedere condițiile de muncă concrete specifice la locul de muncă, activitatea pe care a desfășurat-o conform fișei postului, cadrul legislativ, respectiv Ordinul 125 cu completările și avizele ulterioare.
A invocat prevederile art.3 din Ordinul 50/1990 și punctul 4 din Ordinul 125/1990. A menționat că în cadrul unității Spitalului M. D. nu s-au respectat normativele de lucru cu aparatele specifice în vederea protejării persoanelor angajate nefiind luată nici măsura alternativă de asigurare a ventilației aerului.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, expertiză și cu martori.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată ,pârâtul S. M. D. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A făcut referire la art.4 din Ordinul 125/1990 și la prevederile Ordinului 50/1990.
A susținut că, în conformitate cu prevederile punctului 6 din Ordinul 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii, nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și a II-a de muncă s-a făcut de către conducerile unităților împreună cu sindicatele libere din unități ținându-se seama de condițiile concrete în care și-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Potrivit prevederilor punctului 15 alin.2 din Ordinul menționat unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile situația în cadrării personalului în grupele I și a II-a de muncă începând cu 18.03.1969. A susținut că reclamanta nu a beneficiat de prevederile acestui ordin deși anterior lucrase în aceleași condiții de muncă. Locul de muncă al reclamantei nu a făcut obiectul trecerii în grupa a II-a de muncă avându-se în vedere că unitatea, prin conducerea ei și sindicatul din unitate ,au considerat că activitatea acesteia se desfășoară în condiții normale de muncă nivelul noxelor existente fiind nivel maxim admis.
A mai arătat că instanța de judecată nu se poate substitui organelor de specialitate care au competența de a realiza încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite sens în care, nici unitatea pârâtă nu poate emite adeverințe care să certifice această încadrare cât timp nu a fost demarată procedura de încadrare prevăzută de lege.
A menționat că ,în perioada august 2008-aprilie 2009 a fost elaborată lucrarea „Evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă” pentru unitatea pârâtă de către . B. în baza contractului de prestări servicii nr.46 din 21.07.2008, iar la capitolul II 20 „ asistent electroterapeut – interpretarea rezultatelor evaluării” se atestă faptul că, nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă asistent electroterapeut este egal cu 2,95 valoare ce se încadrează sub nivelul maxim admis în România.
A mai susținut că, prin adresa nr.5458 din 10.10.2013 reclamanta a înaintat o cerere prin care a solicitat corectarea mențiunilor din carnetul de muncă în legătură cu încadrarea în grupa de muncă a perioadei 01.03._01. Răspunsul a fost dat prin adresa nr.6105 din 18.10.2013 fiind unul negativ, motivat de faptul că la data stabilirii locurilor de muncă activitatea Cabinetului de balneofizioterapie și medicina culturii fizice din Dispensarul Policlinic nu a fost cuprinsă în decizia de încadrare a locurilor de muncă în grupa a II-a de muncă.
A mai menționat că actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii 19/2000, iar după această dată nu mai există baza legală pentru încadrarea locurilor d. e muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă .Eliberarea actelor, adeverințelor privind atestarea faptului că în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 o persoană și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă se face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 și numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme verificabile aflate în evidența angajatorului.
A spus că, prin urmare, angajatorii și cu atât mai mult deținătorii de arhive nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă ,ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei de 01.04.2001 prin adeverințe eliberate conform Ordinului MMFES nr.590/2008,ori prin înscrisuri în cartea de muncă conform Decretului 92/1976.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și cu martori.
Pe parcursul judecății reclamanta și-a micșorat câtimea pretențiilor solicitând să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II- a de muncă în procent de 100% ca asistentă medicală la Secția de balneofizioterapie în cadrul S. M. D. în perioada 01.03._01.
A solicitat și administrarea probei cu expertiză ,însă în legătură cu acest aspect instanța a apreciat că probatoriul deja administrat ,respectiv depoziția martorei audiate și înscrisurile ,este suficient .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
În perioada 01.04._01 perioadă ce face obiectul analizei conform precizărilor reclamantei, reclamanta a desfășurat activitate ca asistentă medicală la Secția balneofizioterapie în cadrul Spitalului M. D.. La pozițiile 11,12 în carnetul de muncă ( f.9 ds.) s-a făcut mențiunea „soră medicală „respectiv, asistent medical II ”.
Începând cu 01.02.1994 (poziția 35 din carnetul de muncă, f.12 ds.) s-a făcut menținea expresă „asistent balneofizioterapie”. Această funcție a fost păstrată până la data de 01.04.2001 și în continuare.
La 10.10.2013 reclamanta s-a adresat pârâtului solicitând să i se elibereze o adeverință pentru activitatea prestată în perioada 15.06._01 prin care să i se recunoască încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Prin adresa nr.6105 din 18.10.2013 ( f.20 ds.) i s-a răspuns că în perioada menționată cât a lucrat ca asistent medical la cabinet fizioterapie nu se poate elibera adeverință deoarece la data stabilirii locurilor de muncă cu încadrare în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 și 125/1990 ,activitatea cabinetului de balneofizioterapie și medicina culturii fizice din Dispensar nu a fost cuprinsă în decizia de încadrare a locurilor de muncă în grupa a II-a.
Susținerea pârâtului potrivit căreia nu s-ar putea primi cererea reclamantei deoarece la momentul respectiv activitatea nu a fost cuprinsă în decizia de încadrare a locurilor de muncă în grupa a II-a nu poate fi primită de către instanța de judecată în condițiile în care susținerile reclamantei sunt tocmai în sensul că potrivit Ordinului 125/1990 și Ordinului 50/1990 avându-se în vedere condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea, această activitate se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Este adevărat că, prin Dispoziția 189( f.56 ds.), au fost stabilite compartimentele în care își desfășura activitatea personalul pentru care s-a recunoscut încadrarea activității în grupe de muncă. Se observă însă că, în Tabelul nominal anexă la această decizie s-a cuprins Cabinetul TBC, Laboratorul radiologie, Laboratorul radiologie dentară, Laboratorul analize medicale, Laboratorul epidemiologie - Secția Contagioase. În continuarea listei din decizie au fost făcute mențiuni olografe în legătură cu alte persoane ce nu figurau în cadrul laboratoarelor deja menționate ,respectiv care desfășurau activitate la anatomie patologică, morgă, contagioase, fără a se cunoaște care este regimul acestor completări și a modificărilor care au fi intervenit succesiv .Concluzia care ar putea fi trasă este aceea că mențiunile din tabel nu sunt exhaustive.
Spre exemplu ,s-a completat cu mențiunea pentru o persoană care își desfășura activitatea ca îngrijitor morgă fiind evident că nu s-au analizat în mod complet condițiile de lucru pentru întreg personalul la întocmirea tabelului inițial câtă vreme Ordinul 50/1990 la poziția 101 stabilea în mod expres că beneficiază de grupa a II-a de muncă laboratoarele și compartimente de epidemiologie, microbiologie, toxicologie, serologie,virusologie, parazitologie, medicină legală, anatomie patologică, morgi și prosecturi.
În ceea ce privește evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă realizată de către . B. ( f.53-55 ds.) instanța constată că aceasta a fost făcută în legătură cu desfășurarea activității în condițiile din perioada august 2008-aprilie 2009 ,perioadă diferită de cea care face obiectul analizei în cauza de față .
În legătură cu aceste condiții concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamanta ,din declarația martorei rezultă că din anul 1986 martora a desfășurat activitate în cadrul Secțiilor fizioterapie și reumatologie, secții pe care le coordona. În cadrul acestor secții a desfășurat activitate reclamanta și numita Z. Gheorgheta în două ture, activitatea lor fiind aceeași. Activitatea potrivit relatărilor martorei presupunea folosirea aparatelor din cadrul laboratorului, anume aparate de unde scurte, ultrasunete, magnetodiaflux, cureți interferențiali care emit radiații electromagnetice. Aceste aparate determinau practic iradierea celor lucrau cu ele, ale bolnavilor și ale însoțitorilor acestora. Laboratorul, a susținut martora - nu a fost izolat în vederea protejării față de aceste radiații cu toate că au fost făcute numeroase referate fiind sesizat acest aspect. A mai susținut martora că, deși perioada normală de exploatare a aparatului denumit „ cușcă Faraday” era de 14 ani, acesta a fost folosit vreme de circa 50 de ani .
În laboratorul în care a desfășurat activitate reclamanta, a mai arătat martora că, nu era un ventilator care să asigure confortul din baza de tratament. Că, nu s-a recunoscut pentru nimeni încadrarea în vreo grupă de muncă deși pentru persoane care desfășurau aceeași activitate la alte unități spitalicești s-a recunoscut încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Reține instanța de judecată că, în legătură cu numita Z. Gheorgheta la care a făcut referire martora ,a fost pronunțată sentința civilă nr.136 din 30.01.2013, sentință devenită irevocabilă prin respingerea recursului. Pentru Z. Gheorgheta care a desfășurat aceeași activitate ca și reclamanta din cauza de față ,s-a constatat că în perioada 01.03._01 cât a prestat activitatea în calitate de asistentă balneofizioterapie la S. M. D., activitatea ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %. Această situație de fapt a fost reținută în baza expertizei efectuată în respectiva cauză ale căror concluzii au fost însușite de către instanța de judecată în sensul că activitatea desfășurată ca asistent balneofizioterapie se încadrează în prevederile Ordinului 125/1990 Anexa II poziția 11.
Cum, aceeași activitate a fost desfășurată și de către reclamanta din prezenta cauză care a lucrat pe același post ca numita Z. Gheorgheta, numai că în tura diferită ,va reține că și activitatea reclamantei se încadrează între cele ce fac obiectul reglementării menționate..
Pe cale de consecință, va admite acțiunea și, va constata dreptul reclamantei C. V. la încadrarea în grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 01.03._01 în care aceasta a lucrat în calitate de asistentă medicală la secția de balneofizioterapie în cadrul Spitalului M. D. și ,prin urmare va obliga pârâtul S. M. D. să emită reclamantei adeverință în acest sens.
Cum reclamanta nu a făcut dovada unor cheltuieli cu judecata din prezenta cauză conform art. 452 C. pr. civ va respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta C. V., cu domiciliul în D., ..5, ., jud.B., în contradictoriu cu pârâtul S. M. D., cu sediul în D., ., jud.B..
Constată dreptul reclamantei C. V. la încadrarea în grupa a II a de muncă în procent de 100%. a perioadei 01.03._01 în care a lucrat în calitate de asistentă medicală la secția de balneofizioterapie în cadrul Spitalului M. D..
Obligă pârâtul S. M. D. să emită reclamantei adeverință potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică din 29.10 .2014.
Cu aceeași opinie
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./16.02.2015
Tehnored.P.R./16.02.2015
Ex.4
| ← Anulare act. Sentința nr. 1074/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie act. Sentința nr. 1097/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
