Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1088/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1088/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 2523/40/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1088
Ședința publică de la 03 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul R. D. și pe pârâta S.C. " O. M." S.R.L., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 30.09.2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
INSTANȚA
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 12.06.2014 reclamantul R. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . București anularea deciziei nr._ din 28.05.2014 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr.2506 din 01.01.2006 în tem. art.55 lit.b din Codul Muncii.
Prin acțiune ,reclamantul a solicitat anularea deciziei de concediere; reintegrarea în funcția deținută anterior; obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale indexate și actualizate care i se cuvin până la reintegrarea efectivă deținută anterior concedierii; obligarea la plata daunelor morale provocate conform art.269 și urm. din Codul Muncii pe care le-a apreciat la suma de 5.000 euro; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că prin cererea inițială de încetare a raporturilor de muncă nr._ din 16.05.2014 a solicitat încetarea contractului de muncă în baza prevederilor art.55 lit.b din Codul Muncii începând cu 21.05.2014.
A transmis această cerere prin folosirea echipamentului O. Petrom anexat cererii. A menționat că a semnat cererea semnând în același timp și un angajament . La data de 19.05.2014, prin adresă trimisă atât prin sistemul echipamentului O. Petrom cât și prin poștă cu confirmare de primire a revenit asupra cererii de încetare a activității. Cererea sa a fost înregistrată sub nr._ din 21.05.2014 la pârâtă. A solicitat pârâtei să ia act de renunțarea la cererea de încetare a activității și la acordul semnat în baza acestei cereri. Totodată a comunicat certificatul de concediu medical nr._ din 19.05.2014 până la 28.05.2014 însă pârâta nu a ținut seama de actul de renunțare și de certificatul de concediu medical emițând decizia de încetare a activității începând cu 21.05.2014. Această decizie i-a fost comunicată prin poștă la 02.06.2014.
A luat legătura cu responsabilul de resurse umane din cadrul societății care i-a comunicat că i s-a admis indemnizația pentru concediul medical pentru perioada 19.05._14 celelalte zile nefiind luate în considerare. A mai arătat reclamantul că mai are doi ani până la pensie și desfășoară activitate din anul 1981 deținând funcții de conducere și sindicale și neavând abateri disciplinare.
În drept, a invocat prevederile art.60 alin.1 lit.a și art.268 din Legea 53/2003.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta O. Petrom M. SRL a solicitat respingerea cererii, și în consecință, menținerea acordului nr._ din 16.05.2014 intervenit între părți.
În subsidiar a solicitat pentru situația admiterii acțiunii reclamantului să se dispună restituirea de către acesta a sumei de 40.365 lei achitată cu titlu de compensație pentru asumarea obligației de confidențialitate, plata efectuată în baza acordului nr._ din 16.05.2014 cu dobânzile aferente.
În apărare a arătat că deși reclamantul solicită anularea „deciziei de concediere nr._ din 28.05.2014” ,iar ca temei de drept invocă dispozițiile art.60 alin.1 lit.a și 268 și urm. din Codul Muncii ,în fapt, calificarea contestației vizează o decizie de încetare a raporturilor de muncă.
A arătat că nu a emis o decizie de concediere care să fi fost înregistrată sub nr._ din 28.05.2014. Sub acest număr a fost înregistrat răspunsul la adresa reclamantului primit la 21.05.2015 după ce contractul acestuia încetase în temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii în condițiile stabilite prin acordul părților semnat la 16.05.2014 și înregistrat sub nr._.
A arătat că nu există o decizie de concediere care să fie contestată de reclamant în temeiul normelor legale invocate în mod eronat de către acesta susținându-se că raporturile dintre părți au încetat prin acordul lor în temeiul art.55 lit.b iar adresa răspuns nr._ din 28.05.2014 nu reprezintă o decizie de concediere.
A arătat pârâta că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată făcând trimitere la prevederile art.55 din Codul Muncii.
A reiterat faptul că nu a emis decizie de concediere și că nu există cerințe specifice impuse de Codul Muncii cu privire la condițiile și procedura încetării contractului de muncă prin acordul părților, fiind aplicabile dispozițiile dreptului comun cu privire la modalitatea de încetare a raporturilor juridice.
A făcut trimitere la jurisprudența în materia litigiilor de muncă și a arătat că înțelegerile părților au putere de lege între acestea nici una dintre ele neputând reveni asupra lor în mod unilateral. A mai arătat pârâta că încetarea contractului de muncă a avut loc la solicitarea reclamantului conform cererii acestuia înregistrată sub nr._ din 16.05.2014 iar ulterior ,în aceeași zi ,reclamantul a consimțit și și-a exprimat voința sa liberă în mod expres prin semnarea acordului nr._ din 16.05.2014 cu privire la încetarea contractului individual de muncă în tem. art.55 lit.b din Codul Muncii.
Prin acest acord pârâta și-a asumat obligația de a-i plăti reclamantului o sumă netă în cuantum de_ lei cu titlu de compensație acordată pentru obligația de confidențialitate a angajatului precum și o indemnizație de concediu aferentă concediului de odihnă integral pentru anul calendaristic în curs, obligații care au fost îndeplinite în mod integral în cursul lunii mai 2014 conform statului de plată aferent lunii mai 2014.
Dispozițiile legale invocate de reclamant respectiv art.60 alin.1 lit.a nu sunt aplicabile pentru situația reclamantului deoarece acesta nu a fost concediat.
În continuare a arătat că solicitarea de repunere a părților în situația anterioară de asemenea este lipsită de fundament juridic fiind aplicabilă doar pentru situația încetării contractului prin concediere, aceeași fiind situația și pentru capătul de cerere privind obligarea la plata de despăgubiri.
Cum încetarea raporturilor s-a făcut prin acordul părților ,a arătat că modalitatea de încetare a contractului de muncă nu are legătură cu aprecierea socială a conduitei reclamantului sau a priceperii sale profesionale în legătură cu munca.
În motivarea cererii de restituire a sumei de 40.365 lei a arătat că acest capăt de cerere este formulat în subsidiar pentru situația admiterii cererii reclamantului.
În drept, a invocat prevederile art.201 alin.1, 205, 209 Cod proc.civ.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Răspunzând la apărările formulate prin întâmpinare ,reclamantul a arătat că susținerea potrivit căreia nu există decizie de concediere este o încercare a pârâtei de a induce în eroare instanța de judecată. A arătat că este cunoscut bine în teoria și jurisdicția muncii că atâta vreme cât un salariat se află în concediu medical angajatorul nu poate interveni asupra calității de salariat a acestuia. A arătat că ,prin revenirea asupra cererii de încetare a contractului individual de muncă și a acordului încheiat cu intimata nu a fost luată în considerare legislația muncii câtă vreme nu a existat un acord al părților. A făcut trimitere la prevederile art.16 alin.1 din Codul Muncii și a invocat sentința nr.523/2014 a Tribunalului Gorj. Despre aceasta a arătat că nu este stabilită într-o situație ca cea din cauza de față deoarece acordul de încetare a activității nu a fost revocat până la data când începea să producă efecte juridice.
A susținut că renunțarea la acordul de voință dat inițial comunicat intimatei constituie un mijloc de probă și o dovadă clară care răstoarnă și invalidează propriul acord de voință exprimat inițial pe care intimata nu l-a luat în seamă.
A solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată deoarece în momentul în care pârâta a depus suma în contul său a disponibilizat în favoarea acesteia comunicând intimatei că are posibilitatea să o retragă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că:
Prin cererea înregistrată la 16.05.2014 ( f.4 ds.) reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei să se binevoiască a fi de acord cu încetarea contractului său de muncă prin acordul părților în tem. art.55 lit.b din Codul Muncii începând cu data de 21.05.2014 ( f.4 ds.).
Conform rezoluției pusă pe această cerere unitatea a fost de acord cu încetarea contractului începând cu data de 21.05.2014. Rezoluțiile în legătură cu acordul dat pentru încetarea contractului poartă data de 16.05.2014., chiar dacă încetarea contractului urma să se facă cu data de 21.05.2014.
Va reține instanța de judecată că raporturile dintre părți au încetat la data de 21.05.2014 astfel cum s-a stabilit la momentul în care angajatorul si-a manifestat acordul pentru încetarea raporturilor de muncă ,respectiv la 16.05.2014. De la această dată a exprimării ambelor voințe și a intervenirii acordului dintre angajator și angajat ( 16.05.2014 ) nu a mai existat posibilitatea retragerii acordului de către angajat.
Încetarea raporturilor de muncă s-a făcut în baza dispozițiilor art.55 lit.b din Codul Muncii ca urmare a acordului părților la data convenită de acestea.
Încetarea nu a intervenit urmare a unui act de concediere dispus de angajator în conf. cu prevederile art.58 și urm. din Legea 53/2003, modalitatea încetării contractului individual de muncă nefiind urmare a inițiativei angajatorului.
Cum raporturile dintre părți au încetat prin acordul lor iar nu prin concediere rezultă că nu sunt aplicabile dispozițiile legale la care face referire reclamantul și anume disp. art.60 din Legea 53/2003. Conform acestei prevederi legale concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii, textul nereglementând vreo limitare în ceea ce privește încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților.
Instanța mai reține că momentul la care s-a comunicat certificatul medical din 19.05.2014 este momentul după care se luase act de solicitarea reclamantului ,iar pârâta fusese de acord să înceteze raporturile începând cu 21.05.2014. Rezultă că în mod corect s-a ținut cont și s-a dispus acordarea indemnizației pentru concediu doar pentru o parte a acestui concediu respectiv pentru perioada cât reclamantul a avut calitatea de angajat al societății pârâte.
Cum nu există motive de anulare a deciziei de încetare prin acordul părților pârâta respectându-și obligațiile astfel cum au rezultat pe baza înțelegerii părților, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta.
Totodată va respinge și cererea reconvențională având ca obiect restituirea sumei achitată cu titlu de compensație pentru asumarea obligației de confidențialitate, câtă vreme raporturile dintre părți au încetat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul R. D., domiciliat în B., ., jud.B., CNP –_, în contradictoriu cu pârâta . București, cu sediul în București, ., sector 1.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta . București.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 03.10.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
P. I. P. E., C. D. P. R.
Red.P.I./17.12.2014
Tehnored. R.P. 22.12. 2014
Ex.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 1074/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
