Anulare act. Sentința nr. 1565/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1565/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 2308/40/2014
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1565
Ședința publică din 11 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier: U. G. D.
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamanta . B. în contradictoriu cu pârâtul F. C..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 27 noiembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, reclamanta . B. a chemat în judecată pe pârâtul F. C. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună:
1. Constatarea nulității absolute a actului adițional din 1.01.2012 la contractul individual de muncă nr. 428/29.10.2010, respectiv a clauzei prin care s-a modificat lit. J din contractul individual de muncă;
2. Constatarea nulității absolute a actului adițional nr. 1 din 1.04.2012 la contractul individual de muncă nr. 428/29.10.2010, respectiv a clauzei prin care s-a modificat lit. J din contractul individual de muncă;
3. Obligarea pârâtului la plata sumei totale de 3707 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare maxim prevăzut în Contractele Colective de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. și coeficientul de ierarhizare prevăzut în actele adiționale din data de 1.01.2012 și nr. 1/1.04.2012, pentru perioada 01.01.2011 - 30.11.2012, precum și a sporurilor calculate la aceste diferențe;
4. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii sale, reclamanta a arătat că pârâtul este angajatul S.C. N. APASERV S.A., conform contractului individual de muncă nr. 428/29.10.2010, acesta ocupând funcția de șofer în cadrul Sectorului Auto al .>
Potrivit lit. J din contractul individual de muncă sus-menționat, salariul de bază era de 1440 lei, corespunzător coeficientului de ierarhizare 1,8.
Dar această majorare ar fi fost nelegală deoarece prin clauza de la lit. A pct. 2 din cuprinsul Anexei nr. 3 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unității pentru anul 2011, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B. sub nr. 1087/31.01.2011, ( anexă ce se referă la grila de salarii valabilă în perioada 01.01._11 ), coeficientul maxim pentru muncitori calificați era de numai 1,75.
Prin urmare, pârâtul ar fi încasat necuvenit în perioada 01.01._11 diferența dintre coeficientul de ierarhizare menționat în actul adițional la contractul individual de muncă și cel maxim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2011 .
Iar această diferență de 0,05, aplicată la salariul minim de 850 lei negociat la nivelul societății pentru anul 2011 conform art. 49 alin. 3 din contractul colectiv, conduce la o plată nedatorată de 510 lei.
În plus, la aceasta se adaugă sporul de vechime (128 lei), sporul de fidelitate de 10% (43 lei) și sporul pentru condiții deosebite de muncă de 15% (57 lei), sporuri care au fost calculate și plătite pârâtului.
Ulterior, prin încheierea actului adițional din data de 1.01.2012 la contractul individual de muncă, începând cu data de 1.01.2012 a fost modificat coeficientul de ierarhizare la 2,00 salariul de bază devenind de 1760 lei.
Această majorare ar fi fost nelegală deoarece prin clauza de la lit. A din cuprinsul Anexei nr. 3 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unității pentru anii 2012 – 2013 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., coeficientul maxim pentru personalul de conducere era de numai 1,90.
Or, pârâtul ar fi încasat necuvenit în perioada 1.01.2012 – 31.03.2012 diferența dintre coeficientul de ierarhizare menționat în actul adițional la contractul individual de muncă și cel maxim prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2012 – 2013.
Această diferență de 0,10 aplicată la salariul minim de 880 lei negociat la nivelul societății pentru anul 2012 conform art. 40 alin. 3 din contractul colectiv, conduce la o plată nedatorată de 264 lei.
La aceasta se adaugă sporul de vechime (66 lei), spor care au fost calculate și plătite pârâtului.
Prin actul adițional nr. 1 din 1.04.2012, a fost modificat coeficientul de ierarhizare la 2,20 salariul de bază devenind 1936 lei și conform Anexei nr. 3 /grila de salarii valabilă în perioada 1.01.2012 – 31.12.2012 la Contractul colectiv de muncă la nivel de . anii 2012 – 2013 coeficientul maxim pentru muncitori calificați era de 1,90.
Or, pârâtul a încasat necuvenit în perioada 1.04.2012 – 30.11.2012 diferența dintre coeficientul de ierarhizare menționat în actul adițional nr. 1 din 1.04.2012 și coeficientul de ierarhizare maxim menționat în contractul colectiv de muncă pentru funcția ocupată de 1,90.
Această diferență de 0,30 aplicat la salariul minim de 880 lei, conform art. 40 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pentru perioada 1.04.2012 – 30.11.2012, rezultă o diferență de 2112 lei.
La această diferență a coeficientului de ierarhizare se adaugă sporul de vechime de 528 lei, spor care a fost calculat și plătit pârâtului.
La ultimul termen reclamanta a arătat că suma de restituit este de 3338 lei brut.
S-a mai susținut că a fost efectuat un control de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi B. care au dispus recuperarea prejudiciului cauzat de plata drepturilor salariale cu depășirea coeficienților de ierarhizare maximi prevăzuți în contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății.
Aceasta întrucât reclamanta este o societate cu capital majoritar de stat, supusă dispozițiilor legilor bugetului de stat ce limitează posibilitatea operatorilor care au obținut profit în anul anterior de a acorda creșteri salariale la un nivel cel mult egal cu inflația prognozată pentru anul respectiv, și anume 3,6% pentru anul 2011 și 3% pentru anul 2012.
Or ,prin plata drepturilor salariale prin raportare la coeficienți de ierarhizare pentru funcția de bază mai mari decât cei prevăzuți în contractul colectiv de muncă s-a ajuns, pe ansamblu, la acordarea unor creșteri salariale nelegale, mai mari decât inflația prognozată pe anul 2011 și pentru anul 2012.
S-a a mai arătat că în temeiul art. 5 alin. 1 din Codul muncii și angajatorul poate solicita constatarea nulității unei clauze a contractului individual de muncă, respectiv poate solicita despăgubiri, aceasta constituind o justă aplicare a principiului egalității de tratament între angajatori și angajați, în fața instanței.
În dovedirea acțiunii s-au anexat contractul individual de muncă, actele adiționale; extras din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011; Decizia nr. 13/29.01.2014 emisă de Camera de Conturi B..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 57 alin. 4 coroborat cu art. 5 alin. 1 și art. 256 din Codul Muncii.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Reclamanta a cerut suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului B. în care a contestat actul de control încheiat de auditorii publici externi de pe lângă Camera de Conturi.
Instanța a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ ,considerând că nu sunt întrunite condițiile art.413 pct.1 din NCPC - în prezenta cauză fiind învestită cu pretenții specifice specializării litigiilor de muncă, astfel încât îi revine prioritar competența stabilirii valabilității contractelor de muncă, a modului de aplicare și a efectelor clauzelor contractuale, precum și a cuantumului salariilor.
Tribunalul reține că pârâtul a fost angajatul reclamantei conform contractului individual de munca 428/29.10.2010. Din acesta rezultă ca pârâtul și-a desfășurat activitatea în calitate de șofer în cadrul Sectorului Auto. Potrivit lit. J din contractul individual de muncă părțile au înțeles că pârâtul ar trebui să beneficieze de un coeficient de ierarhizare de 1,8 iar ulterior prin actul adițional nr. 1.01.2012 la contractul individual de muncă a fost modificat coeficientul de ierarhizare la 2,00 iar apoi prin actul adițional nr. 1 din 1.04.2012 coeficientul de ierarhizare a fost modificat la 2,20.
Reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absoluta parțială a actelor adiționale întrucât coeficientul 2,20 este mai mare decât coeficientul maximal stabilit în Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2011 . A făcut trimitere la Anexa nr. 3 a acestui contract în care pentru personalul de specialitate care ocupă funcția pe care o are pârâtul coeficientul minim este 1,50 iar cel maxim este 1,75. Iar coeficientul 2,00 este mai mare decât coeficientul maximal stabilit în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2012 în Anexa a acestui contract pentru personalul de specialitate pe care o are pârâtul coeficientul minim este 1,60 iar cel maxim este 1,90 .
În privința pretențiilor aferente intervalului 1.01 – 30.04.2011, instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune având în vedere că potrivit art. 201 din Legea 71/2011: „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Or, conform art. 171 alin. 1 Codul muncii: „Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
În acest context excepția va fi admisă.
Pe fondul pretențiilor rămase în discuție, se va avea în vedere că potrivit articolelor invocate de către reclamantă ca temei al acțiunii - 57 alin. 4 -7 și 256 alineatul 1 din Codul muncii:
Art.57: „(4) În situația în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabilește drepturi sau obligații pentru salariați, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispozițiile legale sau convenționale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.
(6) Constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părților.
(7) Dacă părțile nu se înțeleg, nulitatea se pronunță de către instanța judecătorească.”
Art.256: „ (1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Tribunalul reține însă că prevederile actelor adiționale nu contravin dispozițiilor legale invocate de reclamantă . Motivul principal al nulității a fost acela că aceste acte adiționale încheiate de părți ar contraveni grilei de salarii stabilită în Anexa nr 3 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Nu există însă nici un temei legal pentru ca instanța să declare această nulitate . Dimpotrivă, potrivit art. 8 din Legea 130/1996 și art. 132 alin 2 și 4 din Legea 62/2011:
„ 2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal (...)
(4) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile”
Prin urmare ,din coroborarea acestor două texte de lege rezultă, per a contrario, că în orice situații contractele individuale pot stipula drepturi superioare celor prevăzute în contractele colective..
Cu alte cuvinte, părțile contractului individual pot să deroge de la contractul colectiv existent, în sensul acordării unor drepturi salariale mai mari decât cele minimale .
Totodată ,se va avea în vedere că pentru a se putea invoca nulitatea absolută a unui contract individual de muncă, trebuie ca acesta să fie încheiat cu nerespectarea prevederilor legale exprese din Codul muncii sau din Legea privind contractul colectiv de muncă 130/1996 respectiv Legea dialogului social nr 62 / 2011 . Iar aceste prevederi legale trebuie să protejeze interesele generale și nu particulare pentru a se putea discuta despre o eventuală nulitate absolută. D. în aceste condiții se poate analiza excepția nulității absolute, regimul juridic al acestei nulități fiind diferit fata de regimul excepției nulității relative din punctul de vedere al termenului în care poate fi invocată si respectiv al interesului ocrotit .
Or, în speță nu s-a dovedit că prevederile contractului individual ar încălca vreo normă legală.
De asemenea, instanța constată că dispozițiile art. 57 alin. 4 din Codul Muncii potrivit cărora doar salariatul are drept la despăgubiri ,nu sunt aplicabile în cauză întrucât acestea protejează doar drepturile salariaților și nu și pe cele ale angajatorilor ,astfel încât reclamanta nu ar putea pretinde despăgubiri în temeiul acestora.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art.. 57 alin 2) din Codul muncii: ”Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.”
Așadar, chiar dacă s-ar constata o eventuală nulitate a clauzei contractuale privind coeficientul de ierarhizare, aceasta nu ar avea relevanță în speță în condițiile în care și-ar produce efectul juridic doar după data pronunțării sentinței, or pretențiile deduse judecății se întind doar până la 30 noiembrie 2012.
Prin urmare, cererea de constatare a nulității absolute a actelor adiționale la contractului individual de muncă nr. 428/29.10.2019 este nefondată, astfel încât rezultă că drepturile salariale care au fost stabilite pornind de la coeficientul de ierarhizare prevăzut de acest contract au fost corecte, neconstituind plăți nedatorate.
În acest context, pretențiile aferente intervalului 1.05 .2011 – 30.11.2012 vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamantului privind restituirea diferențelor salariale aferente perioadei 01.01._11.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta . B., cu sediul procesual ales în .. 3 în contradictoriu cu pârâtul F. C., CNP_ din B., .. 28, ., . ca obiect:
- constatarea nulității absolute parțiale a actelor adiționale. Din 01.01 .2012 și nr 1 din 01.04.2012 la contractul individual de muncă nr. 428/29.10.2010 ;
- restituirea diferențelor salariale determinate prin aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de actul adițional la contractul individual de muncă pentru perioada 01.05._12;
- plata cheltuielilor de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B.. .
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L-/12.01.2014
Dact. D.U.
Ex. 4/13.01.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Despăgubire. Sentința nr. 1590/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
