Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 481/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 481/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 3895/40/2013
Dosar nr._ drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 9 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 481
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta D. R., cu domiciliul în loc. B.,., ., jud. B., și pârâta . B., cu sediul în B., .. 34, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. M., pentru reclamanta lipsă, și avocat P. A. care substituie pe av. D. C., pentru pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța constată că pârâta a depus la dosar calculul de principiu al drepturilor salariale ce fac obiectul cauzei.
Avocat M. M., pentru reclamantă, arată că aceasta este de acord cu acest calcul,cu precizarea că în privința daunelor interese acestea au fost calculate până la data de 28.02.2014, astfel încât pentru perioada următoare se impune acordarea lor în continuare până la plata efectivă.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Avocat M. M., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii cu toate capetele de cerere, în privința primului capăt de cerere potrivit calcului făcut de pârâtă, obligarea la plata sumei de 6103 lei diferențe salariale pentru perioada menționată . În privința concediului fără plată pentru cele 8 zile, plata sumei de 551 lei, iar în privința daunelor interese plata sumei de 442 lei, sumă care așa cum a arătat a fost calculată până la 28.02.2014, urmând ca începând cu data de 1.03.2014 și până la plata efectivă, unitatea să fie obligată în continuare la plata de daune interese ce urmează fi calculate separat.
Să se aibă în vedere argumentele din cerere, angajatorul a aplicat clauze nelegale din contractul colectiv de muncă, a făcut modificări unilaterale ale salariului reclamantei, nu i s-au comunicat criteriile de performanță, iar concediul fără plată a fost dat cu încălcarea disp. art. 155 Codul muncii. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
Avocat P. A., pentru pârâtă, solicită respingerea acțiunii pentru cele arătate prin întâmpinare.
Diminuarea salariilor nu a fost o măsură abuzivă și nici acordarea concediului fără plată - există o notă de serviciu prin care s-a stabilit ca fiecare angajat să efectueze un număr de zile de concediu fără plată motivat de situația economico- financiară a unității, motiv pentru care reclamanta nu este îndreptățită să primească diferențele salariale pretinse.
Solicită respingerea tuturor capetelor de cerere, cu cheltuieli de judecată,urmând să depună chitanța.
Instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. - Secția I Civilă sub nr._, la data de 29.07.2013, reclamanta D. R. a chemat în judecată pe pârâta . B., solicitând obligarea pârâtei la:
1. plata diferenței de drepturi salariale pentru perioada decembrie 2010 - ianuarie 2013( cu excepția lunilor iulie 2011, când a fost în concediu de odihnă, iulie 2012 când a fost în concediu de odihnă si decembrie 2012 când a fost în concediu medical ),diferență calculată între salariul întreg cuvenit pentru munca prestată și salariul diminuat cu 4% - 20% efectiv plătit în această perioadă;
2. plata drepturilor salariale cuvenite pentru cele 8 zile de concediu fără plată impus de angajator în lunile noiembrie și decembrie 2011 ;
3. întocmirea și depunerea la C.TP B. a declarațiilor rectificative privind veniturile suplimentare realizate în perioada sus-menționată în vederea recalculării punctajului mediu și implicit a pensiei;
4. plata de daune interese pentru devalorizarea cu rata inflației a drepturilor salariale pretinse la punctele 1 și 2 ,daune calculate de la data scadenței sumelor pretinse și până la plata lor efectivă;
5. plata cheltuielilor de judecată.
În fapt,reclamanta a arătat că a fost salariata societății pârâte în calitate de subinginer proiectare în cadrul serviciului tehnic de la data de 1.10.2010 și până la data de 12.02. 2013, când s-a pensionat anticipat parțial, așa cum rezultă din decizia nr._/18.03.2013 .
Începând cu luna decembrie 2010 și până în luna ianuarie 2013 inclusiv ( cu excepțiile menționate în petit ) ,salariul său lunar a fost diminuat în mod unilateral de către angajator cu procente cuprinse între 4 % și 20%.Așa cum rezultă din fluturașii de salariu anexați ,din salariul de încadrare era plătit efectiv doar o parte corespunzătoare " indicatorilor realizați" ,iar diferența era reținută de angajator.
În acest fel, angajatorul a încălcat în mod abuziv clauza prevăzuta la litera M punctul 4 litera „a" din contractul său individual de muncă nr. 289 / 29.10.2010, respectiv: „să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege ".
Reclamanta a menționat și că în contractul său individual de muncă nu este prevăzută forma de salarizare " în acord " și nici faptul că salariul poate fi diminuat în mod unilateral în funcție de anumiți factori.
Nu i s-au stabilit niciodată indicatori sau plan de producție de realizat și nici alte criterii de performanță. Și-a îndeplinit atribuțiile din fișa postului și toate sarcinile de serviciu care i-au fost date de superiori. Aceste atribuții și sarcini de serviciu nu puteau influența în nici un mod realizarea planului de producție în măsura în care un asemenea plan ar fi existat. De asemenea,nu a fost sancționată disciplinar cu reducerea salariului și nici nu există împotriva sa un titlu executoriu care să fi îndreptățit pârâta să opereze rețineri din salariul său - în această situație,diminuarea salariilor a fost nelegală și se impune repararea prejudiciului suferit.
Reclamanta a precizat și că în lunile noiembrie și decembrie 2011,pârâta a impus tuturor salariaților un număr de 8 zile de concediu fără plată,câte 4 zile în fiecare lună,prin rotație. In acest sens,fiecare șef de compartiment a avut obligația întocmirii unui grafic cu zilele de concediu fără plată ce va fi efectuat de salariații din subordine,prin rotație. Măsura a fost abuzivă ,impusă în mod unilateral salariaților sub amenințarea pierderii locului de muncă fiind astfel încălcate disp.art. 153 din Codul muncii.
P. diminuarea și respectiv neacordarea drepturilor salariale cuvenite, reclamanta a susținut că a fost prejudiciată de pârâtă și în privința cuantumului pensiei ce i-a fost stabilit prin decizia de pensionare anticipată parțială,cu consecințe și pentru viitor.
Daunele interese solicitate sunt cuvenite pentru a acoperi prejudiciul suferit prin plata cu întârziere a drepturilor salariale,temeiul legal fiind art. 166(4) din Codul muncii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.266 și urm., art. 159,art. 166(4),art. 169,art. 153 din Codul muncii,art.453 NCPC.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri, solicitând și ca pârâta să depună la dosar dovezi ( state de plată sau fluturași de salariu ) cu privire la salariul întreg și cel plătit efectiv în perioada 1.10.2010 - iunie 2011 inclusiv și în luna octombrie 2012, cu privire la care nu deține fluturașii de salariu, precum și graficul cu planificarea zilelor de concediu fără plată din lunile noiembrie și decembrie 2011 și, de asemenea, un calcul simulat al drepturilor salariale actualizate pretinse prin cele 3 capete de cerere.
Pârâta . B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței ca în baza apărărilor formulate și a probatoriului ce se va administra, să respingă acțiunea reclamantei ca nefondată.
În apărare, pârâta a arătat în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea S.C. N. A. S.A. la plata diferenței de drepturi salariate pentru perioada decembrie 2010 - ianuarie 2013, că între angajator și D. R., ca de altfel cu toți angajații, există un raport de muncă guvernat de legi și principii.
În momentul angajării, reclamanta a ales să semneze un contract individual de muncă care îi garanta atât drepturi, cât și obligații.
P. semnarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură și la nivel de unitate, se poate spune că drepturile și obligațiile asumate în nume personal au devenit drepturi și obligații la nivel colectiv, cu referire strictă la clauzele privind posibilitatea creșterii sau diminuării salariilor în funcție de gradul de realizare a planului de producție.
A apreciat ca fiind întemeiate motivele pentru care s-a prevăzut și s-a acceptat, atât de către angajator, cât și de către sindicat, ca potențialele creșteri salaríale să fie legate de atingerea indicatorilor din planul de producție.
Contractele la care se face referire au caracter sinalagmatic și trebuie să atingă interesele ambelor părți, respectiv pentru angajator obținerea unui profit, pentru salariat retribuirea corespunzătoare a muncii, interesul comun fiind dezvoltarea și întreținerea întreprinderii.
În cazul de față, la momentul semnării contractului individual de muncă, reclamanta cunoștea statutul legal al societății, respectiv că se supune legilor bugetului de stat, respectiv Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012 și O.U.G. nr. 79/2008.
Astfel, având în vedere procentele de realizare/nerealizare a producției față de plan, salariul a suferit unele modificări, proporțional cu procentele de nerealizare a planului, însă cu respectarea salariului minim brut pe țară.
Așadar, temeiul neplății în integralitate a salariului l-au constituit dispozițiile contractului colectiv de muncă.
A apreciat că nu a fost necesară încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, întrucât nu a avut loc o modificare a acestuia, salariul convenit rămânând neschimbat.
D. urmare, nivelul salariului rămâne același, numai modul de acordare depinzând de realizarea sau nu a planului de producție și de situația económico-financiara a societății, indicii aplicându-se în continuare la același salariu de bază.
Această modalitate de acordare a fost convenită prin contractele colective de muncă de către conducerea societății, împreună cu sindicatul unității, care are reprezentativitate pentru toți salariații, angajând legal și pe reclamantă în respectarea clauzelor stipulate prin negociere.
Și în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de grup de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare, patronatele și sindicatele au convenit prin Contractul colectiv nr. 1011/2/05.01.2012, la art. 61, că "angajatorul poate stabili anual obiective și/sau indicatori de performanță pe total de unitate și/sau la nivelul structurilor organizatorice, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale societății.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea S.C. N. A. S.A. la plata salariului cuvenit pentru 8 zile de muncă în lunile noiembrie și decembrie 2011, pârâta a precizat că prin nota de serviciu nr._ din data de 26.10.2011 s-a stabilit obligația ca fiecare angajat să efectueze un număr de 5 zile de concediu fără plată în lunile noiembrie și decembrie 2011, motivat de situația financiară deficitară a societății.
Adoptarea acestei măsuri temporare a fost determinată de situația financiară dificilă cu care s-a confruntat S.C. N. A. S.A. B. în cursul anului 2011, fiind dispusă în vederea redresării financiare a societății.
În aceste 8 zile, reclamanta D. R. nu a fost prezentă la locul de muncă. După cum a precizat și Curtea Constituțională, „salariul constituie contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă". Așadar, nu se impune plata diferențelor salariale, de vreme ce salariata nu a prestat munca la care s-a obligat prin contractul individual de muncă.
De altfel, acest lucru rezultă atât din foile colective de prezență atașate la prezenta întâmpinare, cât și din condica de prezență. Pentru luna decembrie, cele patru zile de concediu fără plată au fost efectuate în aceleași zile de către toți salariații din cadrul Serviciului Tehnic, însă pentru aceste zile nu a mai fost completată condica de prezență. Așa cum se poate observa, în condica de prezență aferentă Serviciului Tehnic figurează semnături la ziua de luni, 23.12.2013, iar următoarea zi pentru care salariații au semnat condica este pentru data de 03.01.2012.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea S.C. N. A. S.A. la întocmirea și depunerea la Casa Județeană de Pensii B. a declarațiilor rectificative privind veniturile suplimentare realizate în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2013, pârâta a solicitat respingerea acestuia, având în vedere faptul că nu datorează diferențele salariale solicitate de către reclamantă
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta D. R. a chemat în judecată pe pârâta . B., solicitând obligarea acesteia la:
1. plata diferenței de drepturi salariale pentru perioada decembrie 2010 - ianuarie 2013( cu excepția lunilor iulie 2011,iulie 2012 și decembrie 2012),diferență calculată între salariul întreg cuvenit pentru munca prestată și salariul diminuat cu 4% - 20% efectiv plătit în această perioadă;
2. plata drepturilor salariale cuvenite pentru cele 8 zile de concediu fără plată impus de angajator în lunile noiembrie și decembrie 2011 ;
3. întocmirea și depunerea la C.TP B. a declarațiilor rectificative privind veniturile suplimentare realizate în perioada sus-menționată în vederea recalculării punctajului mediu și implicit a pensiei;
4. plata de daune interese pentru devalorizarea cu rata inflației a drepturilor salariale pretinse la punctele 1 și 2 ,daune calculate de la data scadenței sumelor pretinse și până la plata lor efectivă;
5. plata cheltuielilor de judecată.
1.Pentru soluționarea pe fond a primului capăt din cererea reclamantei, se va constata că pârâta a recunoscut diminuarea lunară a drepturilor salariale plătite salariatei în perioada 01.12._13, justificat de clauzele CCM unitate pe anii 2011 și 2012-2013, respectiv art. 119 alin.2 și 97 alin.3 din contracte.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că pretențiile pe fond ale reclamantei sunt întemeiate, față de dispozițiile art.41 alin.3 lit. e și art. 41 alin.1 din Codul muncii ce stabilesc cu caracter imperativ: „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”, nefiind incidente cauzei dispozițiile legale ce permit, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.
Astfel, legea prevede în mod expres că unul dintre elementele contractului ce pot fi modificate în aceste condiții restrictive este și salariul, ori prin schimbarea unilaterală de către pârâtă a formei de salarizare a reclamantei, din regie în acord, au fost încălcate dispozițiile legale imperative citate.
Este de remarcat, sub acest aspect că, în perioada din acțiune, nu s-a făcut dovada încheierii unor acte adiționale la contractul individual de muncă al reclamantei, care să menționeze acordul părților la stabilirea unei alte forme de salarizare decât cea rezultată din contractul individual de muncă.
Cât privește împrejurarea că prin clauzele contractelor colective de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut acordarea salariilor de bază în funcție de performanțele economico-financiare ale societății, aceasta nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea salariilor reclamantei în raport cu cele negociate de salariată cu pârâta și înscrise în contractul individual de muncă .
Aceasta întrucât potrivit art. 38 din Codul muncii:
„Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.”
P. urmare, în condițiile în care nu s-a făcut dovada mandatului special dat de reclamantă sindicatului pentru modificarea contractului său individual de muncă, clauză negociată astfel de sindicat nu poate determina modificarea formei de salarizare a reclamantei în lipsa acordului acesteia.
Este adevărat că art. 61 din CCM unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 626/14/7.01.2011 (aplicabil și pârâtei conform pct. 004 din Anexa nr. 1 la contract ) permite angajatorului să stabilească anual obiective și/sau indicatori de performanță, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale unității.
Însă această clauză nu înlătură în nici într - un caz obligația angajatorului de a respecta dispozițiile legale imperative incidente respectiv, cum este cazul în speță, a celor privind condițiile de modificare a contractelor individuale de muncă.
De altfel, în acest sens, art. 132 alin.1 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede în mod expres:
„Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.”
P. urmare, față de cele reținute, tribunalul constată că pârâta a procedat la diminuări și rețineri din salariile reclamantei cu încălcarea disp. art. 169 alin.1 și 2 din Codul muncii, respectiv în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, așa încât pârâta va fi obligată să plătească/restituie reclamantei sumele astfel reținute pentru perioada 01.12.2010 – 11.02.2013.
Conform calculului întocmit de pârâtă și acceptat de reclamantă, suma brută cuvenită cu acest titlu, actualizată în raport de indicii de inflație până la data de 28.02.2014 ,este de 6532 lei ( 3393 lei + 2859 lei +271 lei ).
2.Pretenția reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru 8 zile de concediu fără plată efectuat în lunile noiembrie și decembrie 2011 urmează a fi respinsă ca nefondată, întrucât aceasta nu a făcut proba contrară celor dovedite de pârâtă în sensul că salariata nu a desfășurat activitate în cele 8 zile menționate.
P. urmare, neprestând muncă, reclamanta nu este îndreptățită nici la plata salariului, disp. art. 159 alin.1 din Codul muncii stabilind că „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat”.
Tribunalul consideră că salariata nu este îndreptățită nici la plata de despăgubiri pentru aceste zile, întrucât nu a formulat o pretenție cu acest obiect. În plus, măsura angajatorului nu este abuzivă întrucât în cauză nu sunt incidente disp. art. 153 din Codul muncii, nefiind vorba despre acordarea concediului fără plată la solicitarea salariatului,ci prevederile clauzei înscrisă în art.52 alin.4 lit. c din CCM unitate pe anul 2011( f.59) potrivit căreia:
,,În situațiile de întrerupere, restrângere temporară sau reducere a activității ca urmare a dificultăților de aprovizionare cu energie electrică, combustibil, materii prime, asigurarea comenzilor necesare acoperirii duratei de lucru a întregului personal, condiții atmosferice nefavorabile, situație financiară necorespunzătoare, personalul va fi utilizat și salarizat astfel:
a)în cazul unei întreruperi de scurtă durată (de până la 24 ore lunar) personalul va fi reținut în unitate urmând să fie plătit cu 80% din salariul de bază;
b) se vor acorda concedii de odihnă tuturor salariaților care nu au efectuat concediul în anul respectiv în condițiile legii;
c) se vor acorda concedii fără plată, în condițiile prezentului Contract Colectiv de Muncă.”
3. Având în vedere diferențele salariale dispuse a fi acordate reclamantei prin prezenta hotărâre precum și dispozițiile art.40 alin.2 lit. c și f din Codul muncii, pârâta va fi obligată să întocmească și să depună la Casa Județeană de Pensii B. declarații rectificative pentru reclamantă aferente perioadei 01.12._13.
4. Față de disp. art. 166 alin.4 din Codul muncii, reclamanta este îndreptățită să obțină și daune interese pentru neplata diferențelor salariale, cuvenindu-i-se în acest temei legal actualizarea acestora în funcție de indicii de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În acest sens ,suma stabilită a fi acordată reclamantei include actualizarea acestora în funcție de indicii de inflație de la data scadenței și până la data de 28.02.2014, urmând ca pârâta să fie obligată și la plata actualizării în funcție de indicii de inflație a sumelor dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre de la 01.03.2014 până la data plății efective.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești precizată, formulată de reclamanta D. R. cu domiciliul în loc. B.,., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta S.C.N. A. SA B., cu sediul în B., .. 34, jud. B..
Obligă pârâta să plătească reclamantei:
- suma netă aferentă sumei brute de 6523 lei, reprezentând diferențe salariale pentru perioada 01.12._13 actualizate cu indicii de inflație până la 28.02.2014;
- actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre de la 01.03.2014 până la data plății efective.
Obligă pârâta să întocmească și să depună la Casa Județeană de Pensii B. declarații rectificative pentru reclamantă aferente perioadei 01.12._13.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata salariului actualizat în funcție de indicii de inflație pentru 8 zile din lunile noiembrie și decembrie 2011.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
T. N. C. D. P. E. B. C.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/6.05.2014
| ← Cereri. Sentința nr. 1400/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1338/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
