Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 158/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 158/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 3946/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.158
Ședința publică din 31.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta .. D..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția I Civilă, sub nr._, reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta .. D., a solicitat obligarea societății pârâte la plata sumei de 13.045 lei cu titlu de drepturi salariale neachitate ( ore suplimentare, concedii de odihnă și salarii restante) respectiv suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale. A mai solicitat obligarea pârâtei si la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, a fost salariata a .. D. în perioada 22.08._13, fiind angajată ca bucătar rotiserie la magazinul societății, magazin numit Autogara.
. D. îi datorează pentru perioada 22.08._13 următoarele drepturi salariale restante:
- 294 ore suplimentare lucrate în perioada ianuarie 2012-iulie 2012, ore ce provin din faptul că în loc de programul de lucru de 6 ore/zi a lucrat în realitate 8 ore/zi.
- 1040 ore suplimentare lucrate în perioada 22.08._13, ore ce provin din faptul că a lucrat și nu a fost plătită în zilele de sâmbătă și duminică câte 8 ore/zi. A mai menționat că a lucrat în fiecare sâmbătă și duminică câte 8 ore/zi în următoarele zile:
- August_11
- Septembrie 2011.-3 ,4 10,11, 17,18,24,25
- Octombrie 2011-1,2,8,9,15,16
- Noiembrie 2011-5,6,12,13,19,20,26,27
- Decembrie 2011-3,4,10,11,17,18,24,25
- Ianuarie 2012-7,8,14,15,21,22,28,29
- Februarie 2012-4,5,11,12,18,19,25,26
- Martie 2012-3,4,10,11,17,18,24,25,31
- Aprilie 2012-1,7,8,14,15,21,22:28,29
- Mai 2012-5,6,123,13,19,20,26,27
- Iunie 2012-2,3,9,10,16,17,23,24,30
- Iulie 2012-1,8,15,22,29
- August 2012-5,12,19,26
- Septembrie 2012-2,9,16,23,30
- Octombrie 2012-7,14,21,28
- Noiembrie 2012-4,11,18,25
- Decembrie 2012-2,9,16,23,30
- Ianuarie 2013-5,12,19,26
- Februarie 2013-2,9,16,23
- Martie 2013-2,9,16,23,30
- Aprilie 2013-6,13,20,27
- Mai 2013-5,12,19,26
- Iunie 2013-1
- Plata concediului de odihna neacordat pentru perioada 22.08._13.
- Plata salariilor restante pe lunile februarie 2013, martie 2013, aprilie 2013, mai 2013 și iunie 2013.
Din calculul său rezulta că . D. îi datorează următoarele sume:
Pentru 294 ore suplimentare efectuate in timpul săptămânii lucrate in perioada ianuarie 2012-iulie 2012 suma de 1.558 lei
510 lei /21 zile lucrătoare /8 ore zi=3,03 lei ora x 75 %= 5,30 lei ora x 294 ore suplimentare = 1.558 lei
Pentru 1040 ore suplimentare sâmbăta și duminica suma totală de 7.269 lei
Calcul
248-ore lucrate în anul.2011 3,80 lei ora.X-248.ore x .100%= 1.884. lei
624 ore lucrate in anul 2012- 3,97 lei ora x 624 ore x 100% = 4.954 lei
168 ore lucrate in anul 2013 - 4,26 lei ora x 168 ore x 100%= 1.431 lei
Concedii neplătite 2011-2013 - 1.218 lei
Concediu de odihna neefectuat anul 2011 - 7 zile - 212 lei
Concediu de odihna neefectuat anul 2012 - 21 zile - 700 lei
Concediu de odihna neefectuat anul 2013-9 zile - 306 lei
- Salarii restante pe lunile februarie 2013-iunie 2013-3000 lei.
Angajatorul nu a respectat prevederile Codului Muncii cu privire la programul de lucru - art. 111 și următoarele din Codul Muncii, prevederile legale privind munca suplimentară, repausul săptămânal, sărbătorile legale și concediile.
Mai mult angajatorul pentru a eluda prevederile legale privind timpul de lucru si pentru a se sustrage de la plata contribuțiilor legale datorate de către stat a impus să accept pentru perioada ianuarie 2012-iulie 2012 modificarea programului de lucru cu scăderea salariului (motivând ca societatea se află în dificultăți financiare) în schimb a fost obligată să lucreze un program de 8 ore/zi pentru a avea un loc de muncă în continuare.
Pentru a avea un loc de muncă s-a solicitat de către administratorul societății să lucreze in fiecare sâmbăta și duminica fără a fi plătită.
Pe parcursul cât a fost angajată nu a beneficiat de timp liber corespunzător orelor suplimentare, nu a beneficiat de concediu de odihnă pentru nici un an.
În ultima perioada nu a mai primit salariul pe lunile februarie 2013-iunie 2013- se pot verifica statele de plata dacă sunt semnate - o alta metodă de a-i ține practic la locul de muncă a fost acela prin care din când în când administratorul o scotea lipsă în gestiune în mod nejustificat și nu admitea să se facă un nou inventar, le solicita să semneze angajamente de plată și trebuia să rămână să lucreze pentru a plăti datoriile.
A mai solicitat obligarea societății pârâte la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul produs prin „obligarea,, la munca suplimentară, pentru umilințele permanente la care a fost supusă pe parcursul cât a fost angajată la această societate, a fost nevoita să se împrumute pentru a putea supraviețui și a ține în școală copilul având in vedere faptul că salariile nu erau plătite la timp sau nu au fost plătite de loc.
În dovedirea celor expuse a solicitat proba cu acte, martori și după caz expertiză.
A mai solicitat ca societatea pârâtă să depună în copie la dosar toate Rapoartele de gestiune pentru perioada 22.08._13 punct de lucru Autogara - Rotiserie D., întrucât aceste rapoarte pot demonstra faptul că a lucrat sâmbăta și duminica fiind generate de către casa de marcat fiscală la sfârșitul fiecărei zile.
A cerut și prezentarea fișelor de pontaj și a statelor de plată.
A mai apreciat că trebuie să se solicite de la S.C. SILPOP TRAINING CENTER S.R.L., cu sediul social in B. ., ., . administrativ în B. ..9, relații cu privire la programul de lucru al magazinului aparținând .. D. punct de lucru Autogara - Rotiserie D., magazin pentru care această societate asigura paza și respectiv pentru perioada 22.08._13, pe zile, orele la care a fost dezactivată alarma (la deschiderea magazinului) și orele la care a fost activată alarma (la închiderea magazinului). Codul alarmei era cunoscut numai de către ea si de colega sa, deci numai elei puteau activa și dezactiva alarma, pentru a putea dovedi cu exactitate zilele și timpul lucrat.
A depus în copie contractul individual de muncă și monetare.
A solicitat audierea ca martor a numitelor - A. M. și C. A..
Pârâta .. D., prin administrator, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că pretențiile reclamantei sunt cu totul și cu totul nejustificate.
Astfel, a arătat că în calitatea de administrator al societății, și-a dat seama că la punctul de lucru al societății - Rotiserie-Autogară, unde a funcționat și reclamanta lucrurile nu merg cum trebuie și în atare condiții a efectuat un inventar, în urma căruia s-a stabilit că în gestiunea reclamantei cât și a colegei acesteia C. A.-E., există o lipsă în cuantum de 20.623,27 lei Anterior acestui inventar s-au mai efectuat alte două, respectiv în cursul lunii noiembrie 2012 iar cel de-al doilea în cursul lunii februarie 2013, așa încât suma totală lipsă este de 23.776,27.
În această situație a procedat la anunțarea celor două salariate de a fi prezente la sediul societății în data de 15 iulie prin adresele nr.32,33 emise în 10 iulie 7013 și a clarifica situația financiara referitoare atât la lipsa în gestiune cât și la predarea obiectelor de inventar, și pe deasupra li s-a reamintit amândurora o . precizări atât în ce privește orele lucrate, așa zisele ore suplimentare, salariile restante, precum și faptul că societatea a formulat plângere penală sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art.215 al.1 Cod penai, numai că la această invitație, niciuna din cele două salariate nu au dat curs.
Pe de altă parte reclamanta face referire la o . monetare prin care s-ar fi depus diverse sume de bani la casieria unității, numai că acestea nu au fost preluate de casierul primitor și nici nu prezintă stampila, fapt pentru care nu pot fi luate în calcul ca efectiv predate la casierul primitor, așa încât nu au forță probantă.
În altă ordine de idei I.T.M. B. prin procesul verbal de control nr.4852 din 30 iulie 2013, concluzionează că societatea este în regulă cu prevederile legale în vigoare.
Cât privesc fișele de pontaj zilnice a precizat că reclamanta a lucrat doar 6 ore/zi și nu 8 ore cum susține în cererea în chemarea societății în judecată.
Dacă societatea ar avea de achitat către reclamantă diferite sume de bani, acestea s-ar concretiza doar în contravaloarea zilelor de concediu legal de odihnă, fapt pentru care dacă reclamanta ar veni la sediul societății și ar achita întreg prejudiciul cauzat prin infr. prev.și ped.de art.215 al.1 Cod penal atunci se va face compensarea pentru neplata sumelor respective referitoare la concedii cu întreaga sumă datorată.
Societatea nu este de acord cu acțiunea reclamantei pentru motivele arătate și a solicitat a se avea în vedere faptul că s-a făcut plângere penala împotriva reclamantei, că aceasta este datoare față de societate și nu aceasta față de reclamantă.
În dovedirea susținerilor a depus, în copie, toate actele de care a făcut vorbire, respectiv procesele verbale de inventar din 2013,2012, adresa prin care a sesizat organele de poliție de a începe cercetările penale, un nr. de 16 monetare, copia contractului individual de muncă, copia adreselor cu nr.32 și 33 din 10 iulie 2013 prin care cele două salariate au fost invitate la clarificarea situației financiare și copia confirmărilor de primire a acestor adrese, copia procesului verbal de control încheiat de I.T.M. B. la data de 20 iulie 2013, copia adresei emise de Poliția Mun. D. prin care se face cunoscut începerea cercetărilor în dosarul 826/P/2013 pentru infr. prev. și ped.de art.215 al.1 Cod penal. A mai depus copia foilor de pontaj precum și a statelor de plată pentru 2011, 2012, 2013.
La solicitarea reclamantei au fost audiate martorele A. M. și C. A. E..
Prima a declarat în ședința publică din 19 noiembrie 2013 că o cunoaște pe B. M., aceasta a lucrat la un magazin de produse alimentare din apropierea autogării D.. Ea mergea la țară și făcea cumpărături de la respectivul magazin. Pleca la diferite ore la țară de multe ori la 8 dimineața, sau la 7,30 - 10,00. La magazin erau două gestionare. Nu știe care era programul de activitate al magazinului. Nu l-a găsit niciodată închis magazinul. Pleca la țară la un interval de două zile, luni și miercuri, ori marți și sâmbătă. Nu a plecat niciodată duminica la țară. Sâmbăta era deschis magazinul. Nu a plecat niciodată la tară mai târziu de or 10 dar se întorcea seara târziu în jurul orelor 20 și a observat că magazinul era deschis. A văzut-o pe B. M. la ora 20 când se întorcea de la țară. Când pleca sâmbăta se întorcea duminica după amiază dar nu mai reține dacă magazinul era sau nu deschis. A arătat că erau momente când gestionarele erau prezente amândouă în magazin și alte momente când acestea lucrau în ture diferite. A arătat că nu intra în fiecare zi în magazin, intra în zile diferite când mergea la țară. Nu știe dacă exista un program de vară și un program de iarnă la magazinul respectiv.
Martora C. A. E. a declarat că o cunoaște pe B. M. de pe 19 octombrie 2011, atunci s-a angajat la . M. era gestionară. Ea a fost muncitor necalificat în spate, muncitor la rotiserie. Magazinul unde a lucrat era situat lângă autogară în D.. Când s-a angajat la început programul de activitate era de la orele 6 dimineața până la orele 22. Se lucra toată săptămâna de luni până duminica. Și sâmbăta și duminica era acel program de la orele 6 la orele 22. Ea personal lucra de la orele 6 până la ora 2. La magazin se lucra pe schimburi, deci își desfășura activitatea fie de la orele 6 până la 2, fie de la ora 2 până la orele 22. La magazin existau două gestionare. La rotiserie existau două gestionare B. M. și încă o persoană pe nume S.. Magazinul era împărțit în două, adică rotiserie și magazin produse alimentare. La magazinul de produse alimentare erau alte gestionare. În aceeași încăpere era o casă de marcat pentru rotiserie și o altă casă de marcat pentru produse alimentare congelate. Începând cu ianuarie 2012 programul de activitate al magazinului a fost modificat, respectiv de la 7 dimineața până la orele 20. Se lucra tot în schimburi de la ora 7 până la ora 14 și de la 14 până la ora 20. Același era și programul de activitate al gestionarelor. Acesta a fost și programul celor două gestionare de la rotiserie. În martie 2012 a plecat de la magazin S. cealaltă gestionată. Nu a mai venit o altă gestionară. Programul de activitate al reclamantei începând cu luna mai 2012 a fost de la ora 7 până la ora 20. Programul de activitate era de 7 zile pe săptămână. Sâmbăta și duminica magazinul nu era închis. Programul de activitate sâmbăta și duminica era de la orele 7 la orele 15 . Acest program de activitate pentru sâmbăta și duminica era începând cu ianuarie 2012. Din iunie 2012 ea a lucrat ca gestionară în locul lui S., lucra și în față și în spate la rotiserie. Din iunie 2012 gestionara de la magazinul alimentar alăturat a plecat astfel că a rămas împreună cu B. M. gestionare atât la rotiserie cât și la magazinul alimentar. În anul 2011 a lucrat în fiecare sâmbătă și duminică. Din ianuarie 2012 lucra pe rând o sâmbătă și duminica era liberă sau invers. Personal în 2011 a văzut o pe B. M. lucrând în fiecare sâmbătă și duminică. Știe că începând cu ianuarie 2012 B. M. a lucrat sâmbăta și duminica până la orele 15. Cele două gestionare reclamanta și numita S. au lucrat din ianuarie 2012, alternativ, respectiv sâmbăta și duminica liber, sau duminica și sâmbăta liber. Din martie 2012 B. M. a rămas singură și a lucrat și sâmbăta și duminica. Și din iunie 2012 programul de activitate sâmbăta și duminica era alternativ, ea o sâmbătă și B. M. duminica sau invers Același program s-a păstrat până în 2013. În timpul săptămânii programul de activitate era de la 7 la 15 pentru mine și de la 12 la 20 pentru B. M.. Cum le venea rândul de la orele 12 la orele 15 lucrau împreună întrucât rămăseseră doar două gestionare și era necesar ca una dintre ele să lucreze în spate la rotiserie. Noi două lucrau în ture inverse și doar în cele 3 ore arătate lucrau împreună. Acesta a fost programul din iunie 2012 până în iunie 2013. Cel care stabilea programul de activitate era șeful de la . I.. Pe ușa magazinului exista programul de activitate. Atunci când s-a angajat la societate lucrau două gestionare în față la rotiserie, o gestionară la magazinul de produse alimentare și patru salariate în spate la produse rotiserie. Începând cu ianuarie 2012 au început să plece salariate și din spate, respectiv în ianuarie 2012 o persoană, în februarie 2012 o persoană. Din iunie 2012 au rămas doar două salariate la magazin, respectiv ea și reclamanta. Așa și-au desfășurat activitatea până în iunie 2013. A arătat din nou că a intrat în gestiune în iunie 2012. A arătat că de când s-a angajat în 2011 exista program de la 6 la 22 iar din ianuarie 2012 a fost stabilit program de iarnă de la orele 7 la orele 20. Pe o foaie era afișat programul de activitate la ușa de la intrare. Pentru clienți era o singură ușă de intrare în magazin. Din ianuarie sau din februarie nu a fost singură, mai erau încă 4 colege dar acestea au plecat. Schimbul era de la orele 7 la orele 14 și schimbul doi era de la orele 14 la orele 20.
În baza întreg materialului probator administrat tribunalul constată în primul rând că la dosarul cauzei pârâta nu a atașat nici un stat de plată semnat de către reclamantă din care să rezulte că aceasta a încasat vreun drept salarial începând cu anul 2011 până în prezent. Prin întâmpinarea formulată .. D. a făcut referire la prejudiciul pe care l-ar fi provocat salariata B. M. pe perioada cât a fost angajata societății. După ce tribunalul a declarat dezbaterile închise și respectiv dosarul a rămas în pronunțare reprezentantul societății a atașat la dosar o . înscrisuri. Acestea nu vor fi luate în considerare de instanță întrucât potrivit art.272 din Codul muncii angajatorul trebuia să depună dovezile în apărare până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate. Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 19.11.2013.
Conform art.166 și următoarele din Codul muncii .. D. putea să probeze plata salariilor pentru lunile februarie, martie, aprilie și mai 2013, respectiv intervalul 1.06.2013 – 4.06.2013 când raporturile de muncă dintre părți au încetat, prin prezentarea statelor de plată semnate sau a altor documente doveditoare care să ateste o asemenea plată. Aceste înscrisuri nu au fost atașate la dosar motiv pentru care tribunalul va admite primul capăt de cerere formulat de reclamantă și va obliga angajatorul să plătească acesteia drepturile salariale pentru intervalul 1 februarie 2013 – 4.06.2013.
În ceea ce privește concediul de odihnă angajatorul nu a făcut dovada că ar fi acordat reclamantei ,în vreo lună din intervalul 1 august 2011 – 4.06.2013, concediul cuvenit. Așa cum arată art.146 din Codul muncii întrucât raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 4.06.2013 rezultă că se poate dispune compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. În consecință tribunalul va admite și cel de al doilea capăt de cerere privind acordarea indemnizațiilor pentru concediul de odihnă aferente timpului efectiv lucrat în anii 2011, 2012 și 2013.
Reclamanta a solicitat tribunalului să îi acorde drepturi salariale și în ceea ce privește orele suplimentare. Aceasta a consemnat în acțiune în primul rând că ar fi lucrat un număr de 294 ore suplimentare în perioada ianuarie 2012 – iulie 2012 ore ce provin din faptul că în loc de programul de lucru de 6 ore/zi a lucrat în realitate 8 ore/zi. În al doilea rând a mai apreciat că trebuie plătită și pentru un număr de 1040 de ore suplimentare lucrate în perioada 22.08.2011 – 5.06.2013 în zilele de sâmbătă și duminică câte 8 ore/zi. În acțiune reclamanta a menționat că a lucrat în fiecare zi de sâmbătă și duminică în intervalul menționat.
Pârâta a confirmat că până la data de 31.12.2011 raporturile de muncă dintre părți priveau o normă întreagă, respectiv un program normal de activitate de 8 ore/zi. Începând cu data de 1 ianuarie 2012 a intervenit un act adițional prin care părțile au convenit ca programul de activitate să fie redus la 6 ore/zi de luni până vineri.
Reclamanta a menționat în primul rând că în acest interval ar fi lucrat în fapt 8 ore/zi solicitând în acest sens audierea a doi martori. A. M. a confirmat că B. M. a lucrat în magazinul deschis în apropierea Autogării D. de .. D. dar fără a putea da multe detalii în legătură cu programul de activitate al magazinului. A menționat doar că nu l-a găsit niciodată închis deși pleca cu autobuzele din autogara alăturată inclusiv în zilele de sâmbătă. Relevantă în ceea ce privește activitatea desfășurată de reclamantă este însă declarația numitei C. A. E. fostă salariată a .. D. la magazinul la care a lucrat și reclamanta B. M.. Aceasta a confirmat că în intervalul ianuarie – februarie 2012 reclamanta a desfășurat activitate de luni până vineri câte 7 ore/zi dimineața sau după-amiaza iar începând cu data 01.03.2012 câte 8 ore /zi întrucât a plecat cealaltă gestionară, și nu câte 6 ore cât fusese consemnat în actul adițional. Totuși, orele lucrate în plus peste intervalul stabilit de părți nu pot fi considerate ore suplimentare ci ore lucrate în timpul programului normal de lucru. În acest sens, în art.112 din Legea 53/2003 se arată în mod expres că timpul normal de lucru într-o săptămână este de 40 de ore, respectiv câte 8 ore/zi. Numai dacă se muncește peste acest interval de 8 ore și respectiv peste 40 ore/săptămână se poate considera că salariatul a efectuat ore suplimentare. Diferența este importantă întrucât regimul juridic în ceea ce privește salarizarea este diferit . Dacă o persoană angajată cu timp parțial lucrează în fapt în intervalul aferent unei norme întregi are dreptul la salarizare corespunzătoare unui program normal de lucru și nu se poate considera că a efectuat ore suplimentare. În consecință acea persoană este îndreptățită la a primi doar drepturile pentru un program normal de lucru nu și sporul de 75% reglementat de art.123 din Legea 53/2003. La fila 109 dosar se află procesul verbal cuprinzând declarația martorei C. A. E.. Reclamanta în cererea de chemare în judecată a menționat că în lunile ianuarie 2012 – februarie 2012 ar fi lucrat în fiecare zi de sâmbătă și duminică după un program de 8 ore. C. A. E. a confirmat că într-adevăr B. M. ar fi desfășurat activitate și în zilele de repaus săptămânal dar nu în fiecare sâmbătă și duminică. Martora a menționat că programul de activitate al magazinului în acest interval era de la orele 7 la orele 15 dar la magazinul unde își desfășura activitatea reclamanta erau două gestionare, respectiv B. M. și o altă persoană pe nume S. care lucrau alternativ, o dată sâmbăta și apoi duminica. În consecință tribunalul va reține că în intervalul 1 ianuarie 2012 – 29 februarie 2012 reclamanta a desfășurat activitate alternativ cu numita S. astfel că nu a lucrat timp de 16 zile în perioada repausului săptămânal ci un număr de 8 zile în cele două luni sâmbăta sau duminica după caz rezultând un program de 64 de ore. T otuși acesta nu este un program suplimentar întrucât așa cum s-a arătat mai sus conform art. 112 din Codul Muncii timpul de activitate este de 40 ore pe săptămână. B. M. a lucrat în cele două luni câte 7 ore de luni până vineri astfel că cele 64 ore lucrate la sfârșitul săptămânii completează doar programul normal de activitate și nu pot fi considerate ore suplimentare.
Întrucât reclamanta a dovedit că a desfășurat o activitate după un program normal de muncă de 8 ore/zi de luni până vineri și în intervalul martie 2012 iulie 2012 instanța va admite parțial cel de al treilea capăt de cerere în sensul că va acorda acesteia diferența dintre salariul cuvenit pentru o normă întreagă și cel efectiv plătit în perioada 1.01._12.
În cel de al patrulea capăt de cerere B. Miheala a adus la cunoștință că înțelege să solicite drepturi salariale pentru un număr de 1040 de ore suplimentare lucrate în perioada 22.08.2011 – 5.06.2011. Legat de aceste pretenții trebuie să stabilească tribunalul în primul rând dacă angajatorul a solicitat salariatei să efectueze ore peste programul normal de activitate pentru că numai în această situație B. M. ar putea să solicite drepturi salariale suplimentare.
Părțile au fost de acord în ceea ce privește împrejurarea că activitatea reclamantei s-a desfășurat într-o unitate de alimentație publică situată în apropierea autogării din D.. În raport cu prevederile art.40 al.2 din Legea 53/2003 numai angajatorul era cel în măsură să stabilească programul de activitate al magazinului respectiv. Chiar dacă nu ar fi existat o solicitare expresă din partea reprezentantului angajatorului în condițiile în care se stabilea un program de activitate al magazinului și în zilele de sâmbătă și duminică, rezulta că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art.121 din Codul muncii privind solicitarea angajatorului de a fi efectuate ore suplimentare. Din declarațiile martorelor C. A. E. și A. M. rezultă fără putință de tăgadă că magazinul .. D. de lângă autogară a fost deschis nu numai în timpul săptămânii de luni până vineri ci și sâmbăta și duminica, programul de activitate fiind astfel conceput doar de către reprezentanții societății.
În legătură cu realitatea desfășurării activității în zilele de sâmbătă și duminică instanța reține că cele două martore audiate în cauză au relevat nu numai că magazinul era deschis și sâmbăta, respectiv duminica după caz, ci și că reclamanta B. M. a lucrat la acest magazin în zilele de repaus săptămânal. Dacă martora A. M. a confirmat doar activitatea din zilele de sâmbătă, numita C. A. a relatat că activitatea reclamantei s-a desfășurat în ambele zile de repaus săptămânal dând explicații detaliate în ceea ce privește structura personalului din cadrul magazinului cât și cu privire la programul de activitate al acestora. Activitatea acestei martore s-a desfășurat în cadrul magazinului începând din 19 octombrie 2011 după un program de luni până duminică stabilit de către administratorul societății de la orele 6 – 14, respectiv 14 – 22, după caz. În ceea ce o privește pe reclamantă a relatat că a lucrat în fiecare zi de sâmbătă și duminică până la 31.12.2011 . Rezultă deci un total de 248 ore suplimentare aferente unei activități desfășurată timp de 31 zile de sâmbătă și duminică.
Administratorul societății a relatat că la un moment dat programul magazinului a fost modificat în sensul că s-a trecut la un program mai scurt de iarnă. Martora a confirmat această modificare începând cu luna ianuarie 2012 fapt ce dovedește o dată în plus că relatările martorei exprimă realitatea.
Pentru lunile ianuarie 2012 – februarie 2012 tribunalul a dat explicațiile necesare mai sus cum că nu poate reține existența unui program suplimentar orele lucrate sâmbăta sau duminica făcând parte din programul normal de activitate pentru o normă întreagă.
Din aceeași declarație a martorei C. A. E. rezultă că în intervalul martie 2012 – mai 2012 B. M. a fost singura gestionară a magazinului întrucât numita S. a încetat raporturile de muncă cu .. D.. C. A. E. a relatat în ședința publică din 19.11.2013 că în tot acest interval a lucrat în fiecare sâmbătă și duminică numai numita B. M. după un program de activitate de la orele 7 la orele 15. Reține în continuare tribunalul în raport cu această mărturie că în lunile martie 2012 – mai 2012 reclamanta a desfășurat activitate în 26 de zile de repaus săptămânal totalizând un număr de 208 ore suplimentare.
Martora a mai adus la cunoștință că începând cu data de 1 iunie 2012 i-a fost schimbat locul de muncă în sensul că a devenit gestionară alături de numita B. M. și că a lucrat sâmbăta și duminica dar alternativ, respectiv când lucra ea sâmbăta B. M. venea la serviciu duminica și invers. A mai menționat martora că începând cu data de 1 iunie 2012 în cadrul magazinului aflat lângă autogara D. și-au desfășurat activitatea doar ele două, atât reclamanta cât și ea ocupându-se atât de magazin cât și de rotiserie.
În cererea de chemare în judecată reclamanta a consemnat că ar fi lucrat doar câte o zi de sâmbătă sau respectiv duminică în fiecare săptămână în intervalul iulie 2012- iunie 2013. Pentru luna iunie 2012 a precizat că ar fi lucrat în fiecare zi de sâmbătă și duminică indicând datele de 2,3,9,10,16,17,23,24,30. Tribunalul va reține însă că și în luna iunie 2012 reclamanta a lucrat alternativ cu martora C. A. sâmbăta sau duminica după caz și nu că și-ar fi desfășurat activitatea în fiecare zi din intervalul repausului săptămânal. Rezultă astfel că în intervalul 1 iunie 2012 – 4 iunie 2013 B. M. și-a desfășurat activitate în folosul angajatorului un număr de 54 de zile în perioada repausului săptămânal rezultând un total de ore suplimentare de 432 de ore suplimentare. Adunând toate intervalele menționate și numărul de ore suplimentare corespunzătoare, aferente zilelor de repaus săptămânal ,tribunalul stabilește că reclamanta B. M. a efectuat un total de 888 de ore suplimentare în zilele de sâmbătă sau/și duminică după caz. În raport cu prevederile art.118 din Codul muncii instanța va admite parțial cel de al patrulea capăt de cerere și va obliga angajatorul să plătească reclamantei contravaloarea a 888 ore suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică în perioadele 22.08._11, 1.03.2012-5.06.2013, precum și sporul de 75% din salariul de bază.
Drepturile vor fi acordate în mod generic întrucât calculele efectuate de reclamantă privind cuantumul efectiv al drepturilor nu au fost confirmate de parte adversă sau de un specialist contabil.
Cel de al cincilea capăt de cerere privind acordarea de daune morale va fi respins întrucât nu a fost administrată nici o probă din care să rezulte că este necesară atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorului în temeiul art.253 din Codul muncii pentru un eventual prejudiciu moral adus angajatului B. M..
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanta B. M., cu domiciliul în satul Iezer, . B., în contradictoriu cu pârâta .. D., cu sediul în municipiul D., ., nr.51, județul B..
Obligă pârâta să plătească reclamantei:
- salariile pentru lunile februarie, martie, aprilie, mai 2013 și intervalul 1-06.2013-4.06.2013;
- indemnizația pentru concediul de odihnă aferentă timpului efectiv lucrat în anii 2011,2012, 2013;
- diferența dintre salariul cuvenit pentru o normă întreagă și cel efectiv plătit în perioada 1.01._12;
- contravaloarea a 888 ore suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică în perioadele 22.08._11, 1.03.2012-5.06.2013, precum și sporul de 75% din salariul de bază;
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata de daune morale.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2014.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./12.03.2014
Tehnored. C.L./12.03.2014
4 ex.
| ← Reconstituire vechime. Sentința nr. 1371/2014. Tribunalul... | Conflict de muncă. Sentința nr. 1061/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
