Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 964/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 964/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 985/40/2014
Dosar nr._ /2013 drepturi bănești, despăgubiri
Disjuns din_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 2 septembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 964
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul P. A., cu domiciliul în loc. D., Calea Plevnei nr. 36, ..10 jud. B., și pârâta . D., cu sediul în loc. D., .. 2, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsită părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul P. A. a chemat în judecată pe pârâta . D., solicitând:
a) constatarea nulității deciziei nr. 407/12.09.2013 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art. 61 lit.a din Codul muncii, repunerea părților în situația anterioară și obligarea paratei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă ;
b) obligarea pârâtei la plata:
- diurnei pentru perioada noiembrie 2010 - octombrie 2013;
- salariilor pentru lunile august si septembrie 2013;
- garanției materiale și dobânzii aferente în baza art. 16 din Legea nr.22/1969, sume ce vor fi actualizate la zi pana la data plății efective;
- daune interese in cuantum de 10.000 de lei;
- a sporului de noapte pentru orele lucrate in intervalul 22,00 – 6,00;
- diferențelor salariale rezultate din recalcularea salariului pentru cursele interjudețene conform foilor de parcurs.
În fapt,reclamantul a arătat că a fost angajat la la S.C.T. M. S.A. D. in funcția de șofer călători, având contract individual de muncă pe perioada nedeterminată, dar la data de 12.09.2013 a fost emisă decizia de concediere prin care i s-a comunicat că a fost concediat in temeiul art.61 lit. a din Codul muncii.
Reclamantul a susținut că decizia contestată a fost dată cu încălcarea legislației in materie, deoarece nu respectă dispozițiile art. 252(2), art.250 și art.248 din Codul muncii.
Referitor la diurnă, reclamantul a susținut că aceasta se acordă in conformitate cu art.44(2) din Codul muncii si HG 1860/2006 in cuantum de 13 lei pe zi( in contractul colectiv de munca nu este stipulat cuantumul), deoarece a efectuat curse Darabani - D. -Iași, Darabani - București si retur, îndeplinind condițiile impuse de art.. 9 din H.G. m. 1860/2006 care arata că „ persoana aflată în delegare sau detașare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă primește o indemnizație zilnică de delegare sau de detașare de 13 lei, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea; de asemenea, art. 10 precizează că numărul zilelor calendaristice în care persoana se află în delegare sau detașare se socotește de la data și ora plecării până la data și ora înapoierii mijlocului de transport din și în localitatea unde își are locul permanent de muncă, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de delegare sau detașare.
În ceea ce privește salariile pentru lunile august si septembrie, angajatorul nu le-a achitat salariatului așa cum obligă art. 161 din Codul muncii, iar referitor la garanția materială are aplicabilitate art. 16 din Legea 22/1969 care arată că ,, garanția in numerar si dobânda aferenta pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului de munca’’.
Având in vedere că angajatorul nu a respectat prevederile art. 166 (4)din Codul muncii și faptul ca a fost concediat prin folosirea de manopere dolosive, reclamantul a apreciat că pentru repararea prejudiciului ce i s-a cauzat se impune plata de daune interese.
In drept, reclamantul a invocat disp. art. 8, 44, 161, 248, 250, 252 si 272 din Codul muncii, Decizia ICCJ nr. 11/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, HG 1860/2006 și art. 16 din Legea nr.22/1969.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu martorii I. M. M. F. și S. M. și cu expertiză judiciară prin care să se stabilească drepturile bănești cuvenite.
Pârâta . D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În apărare, pârâta a arătat că decizia contestată respectă dispozițiile art.252 (2) din Codul muncii, la aplicarea sancțiunii avându-se in vedere toate criteriile stabilite de art.250 din Legea nr.53/2003.
In privința diurnei, a arătat că legislația in vigoare, respectiv Codul muncii și HG 1860/2006, reglementează acordarea diurnei pentru angajații instituțiilor si autorităților publice. Pentru a fi acordată angajaților societăților comerciale, este necesar ca această prevedere sa fie negociată in contractele colective de munca sau individuale sau ca angajatorul să aibă o practică in a acorda asemenea sume.
Or la nivelul . nu exista această prevedere de acordare a diurnei solicitate de reclamant.
Referitor la salariile solicitate, pârâta a recunoscut că are de achitat reclamantului suma de 74 lei pentru luna august 2013, iar pentru luna septembrie, suma de 332 lei; de asemenea, și suma de 735 lei reprezentând garanția materiala reținută.
Privitor la daunele pretinse prin acțiune, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, deoarece reclamantul nu precizează concret ce prejudiciu moral sau material a suferit.
Pentru orele de noapte, angajatorul a arătat că salariatul a beneficiat de program de lucru redus cu o oră, iar pentru cursele interjudețene a fost retribuit conform orelor lucrate.
In drept, au fost invocate prevederile art.205-208 din Codul de procedura civila.
În dovedire, pârâta a depus copiile statelor de plată pentru perioada noiembrie 210- septembrie 2013, referatul comisiei din data de 02.09.2013, decizia civilă nr. 2398/M a Curții de Apel B., prin care este respinsă solicitarea de acordare a diurnei.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și cerere de modificare a cererii introductive de instanță,prin care a solicitat și obligarea pârâtei la plata salariilor pentru zilele de sâmbăta, duminică și sărbători legale in care a fost obligat să lucreze in ultimii 3 ani, inclusiv a sporului de 100% conform art.131, 132, 133 din Codul muncii, precum si a sporului de vechime care a fost tăiat in mod abuziv.
In ceea ce privește sporul de noapte, reclamantul a arătat că pârâta a invocat faptul ca ar fi avut programul redus cu o oră, însă această reducere nu este posibilă față de orarul curselor.
In ceea ce privește daunele morale, a considerat a fi justificate, din anul 2009 fiind umilit si hărțuit continuu, inventându-i-se fel de fel de abateri disciplinare, nu a primit drepturile prevăzute in Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 292/26.02.2014, tribunalul:
- a admis în parte contestația formulată de reclamantul P. A. in contradictoriu cu pârâta . D. împotriva Deciziei de concediere nr. 407 din 12 .09.2013;
- a disjuns judecata capetelor de cerere privind plata:
- diurnei pentru perioada noiembrie 2010-octombrie 2013;
- drepturilor salariale pentru lunile august și septembrie 2013;
- garanției materiale și dobânzii aferente precum și a actualizării sumelor cuvenite;
- daunelor interese în cuantum de 10 000 lei ;
- sporului de noapte ;
- drepturilor bănești pentru cursele interjudețene conform foilor de parcurs;
- salariilor pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale;
- sporului de vechime
și a dispus înființarea unui nou dosar, respectiv_ .
Analizând, așadar, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză în dosarul nr._, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei . D. în funcția de „șofer călători” așa cum rezultă din contractul individual de muncă al acestuia (f. 83), fiind angajat pe durată nedeterminată începând cu 08.05.2000.
Prin decizia nr. 407/2013( f.7), pârâta a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. (a) din Codul muncii, începând cu data de 12.09.2013 – contestația împotriva acestei decizii fiind soluționată prin sentința civilă nr.292/2014.
Pentru soluționarea pretențiilor reclamantului privind drepturile salariale restante, instanța urmează a avea în vedere înscrisurile depuse de părți precum și constatările și concluziile expertului judiciar, rezultate în urma analizării contractului individual de muncă al reclamantului, statelor de plată a salariilor,foilor de parcurs pentru perioada ianuarie 2011 – iulie 2013, fișelor activității zilnice pentru autovehicule, graficelor de circulație, CCM la nivelul unității, situațiilor centralizatoare cuprinzând salariile tarifare și orele plătite lunar, precum și a legislației incidente.
Astfel, este de observat, mai întâi, că nu au fost calculate diferențe salariale pentru perioada 01.10._10, întrucât angajatorul nu a pus la dispoziție expertului documente justificative – foi de parcurs, ordine de deplasare, ordine de transport - pe baza cărora să poată stabili eventuale sume cuvenite.
De asemenea că, în lipsa foilor de pontaj sau a condicilor de prezență a reclamantului la serviciu,activitatea acestuia a fost stabilită pe baza foilor de parcurs, expertul reținând în acest sens că:
,, Foile de parcurs au fost definite de ordinul nr. 14/septembrie 1982 ca documente în care se înscriu km parcurși și cantitatea de carburant alimentată în vederea stabilirii consumurilor normate iar obligativitatea întocmirii lor este prevăzută în Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care precizează:
„2) Persoanele juridice deținătoare de vehicule au pe lângă cele prevăzute la alin. (1) și următoarele obligații:
…
b) să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care pleacă în cursă;
h) să verifice respectarea timpilor de repaus și de odihnă, precum și a regimului legal de viteză…”
Ținând cont de faptul că legislația acordă documentului „foaie de parcurs” caracter de document sub semnătură privată, au regim special de înseriere și numerotare, poartă ștampila societății emitente, că societatea a înregistrat toate foile de parcurs emise pentru conducătorul autor P. A. în „Fișa activității zilnice pentru autovehicule am considerat că, foile de parcurs emise pentru autovehiculele societății având drept conducător auto pe reclamantul P. A., sunt documente probă pentru stabilirea orelor de muncă prestate de acesta.” (f. 136-137 ds).
1.În privința diurnei pretinsă de reclamant, pârâta a susținut în apărare că HG 1860/2006, ce constituie temeiul cererii, nu se aplică și societăților comerciale private ci doar instituțiilor publice.
Instanța constată că într-adevăr, HG 1860/2006 are în vedere drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate.
Iar la art. 2 din acest act normativ, se prevede în mod expres că „pentru salariații din cadrul companiilor naționale, societăților comerciale și regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile bănești pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, se acordă în condițiile prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă”.
Or, în speță, în contractul colectiv la nivel de unitate valabil începând cu 29.11.2012 (data înregistrării sub nr. 32 la ITM B.), se prevede la art. 40 că „salariații unității trimiși în garanție în țară și străinătate vor beneficia de următoarele drepturi: (...) b. diurna de deplasare în țară, al cărei cuantum se stabilește conform anexa care face parte integrantă din prezentatul contractul colectiv ...”.
Se constată însă, că pârâta a depus la dosar o anexă nedatată și nevizată cu ștampila ITM (așa cum sunt vizate fiecare dintre filele contractului colectiv), înscris care nici nu este denumit „anexă” ci, „grila de salarizare” în care la punctul „C. Diurna” este trecută mențiunea „0” (zero) la „delegare intern” și „conform legii” la „delegare extern”( f.210).
Așadar, practic, prin acest înscris (nedatat și nevizat de ITM ca parte integrantă a contractului)pârâta înlătură de fapt obligația de plată a diurnei.
Însă aceasta obligație este stabilită în mod expres și imperativ în cuprinsul contractului colectiv, astfel încât prin anexă trebuia stabilit un cuantum al său rezultat prin negociere, oricât de mic însă nu egal cu zero, pentru că în acest caz se ajunge la negarea dreptului recunoscut.
De altfel, obligația de acordare a unei diurne și pentru societățile comerciale la care salariile se acordă prin negociere este prevăzută fără echivoc de art. 2 din HG 1860/2006,doar condițiile de acordare și cuantumul fiind stabilite prin contractele colectiv sau individuale de muncă.
Prin urmare, întrucât din ianuarie 2011 și până în noiembrie 2012 pârâta nu a avut încheiat un contract de muncă colectiv (motiv pentru care a și fost sancționată contravențional - așa cum rezultă din adresa 7400/24.09.2012 a ITM B.), iar din noiembrie 2012 până în octombrie 2013, deși în contract prevedea în mod imperativ obligația acordării diurnei, cu toate acestea nu i-a plătit reclamantului nici o sumă cu acest titlu nespecificând în anexa la contractul colectiv vreun cuantum (neîndeplinindu-și deci obligația de stabilirea a cuantumului), instanța va lua ca bază de calcul, prin analogie, diurna prevăzută de HG 1869/2006 pentru salariații din instituțiile publice.
Or, efectuând calculul conform modalității prevăzute de HG 1860/2006, expertul judiciar a stabilit că se datorează reclamantului suma netă de 6393 lei ,ce reprezentă diurna aferentă perioadei ianuarie 2011- octombrie 2013 precum și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv, urmând ca pârâta să fie obligată și la plata actualizării acestei sume începând cu 1 aprilie 2014 și până la data plății efective în conformitate cu disp.art. 166 alin. 4 din Codul muncii.
2. Pârâta a recunoscut că datorează reclamantului, cu titlu de diferențe salariale pentru lunile august și septembrie 2013, sumele de 74 lei și respectiv 332 lei, fără a prezenta modul de calcul a acestor diferențe și fără a face dovada plăților deja efectuate pentru aceste luni.
Expertul judiciar a stabilit însă că pentru lunile august și septembrie 2013, reclamantul este îndreptățit la plata sumei nete totale de 1581 lei, din care pârâta i-a achitat suma de 406 lei, rezultând o diferență cuvenită de 1175 lei, al cărei cuantum nu a fost contestat de angajator.
Prin urmare, în baza art.159, art.164 și art.166 alin.4 din Codul muncii, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma netă de 1175 lei, reprezentând diferențe salariale pentru perioada august –septembrie 2013, sumă ce va fi actualizată de la data scadenței până la data plății efective.
3.Referitor la garanția materială, pârâta a recunoscut prin întâmpinare că datorează reclamantului suma de 735 lei cu acest titlu, așa încât, în temeiul art.16 din Legea 22/1969, angajatorul va fi obligat să restituie salariatului suma de 735lei cu acest titlu, precum și dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, neinvocându-se și nedovedindu-se producerea vreunei pagube de către salariat.
4. În privința daunelor interese în cuantum de 10,000 lei, instanța constată că acestea au fost solicitate în baza art. 166 alin. 4 din Codul muncii, însă în condițiile în care instanța va obliga pârâta la plata actualizării în funcție de inflație,pentru întârzierea achitării drepturilor salariale susmenționate, rezultă că alte daune interese sunt nejustificate, așa încât urmează să respingă acest capăt de cerere ca nefondat.
5. Suma datorată reclamantului cu titlu de spor de noapte a fost stabilită de expertul judiciar ca fiind de 357 lei net( ce include și actualizarea în raport de inflație) așa încât, deoarece pârâta nu a formulat obiecțiuni în privința acestui cuantum,în temeiul art.126 lit.b din Codul muncii, va fi obligată să plătească acestuia suma de 357 lei, ce reprezentă sporul de noapte pentru perioada ianuarie 20 11- octombrie 2013 precum și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv, urmând ca pârâta să fie obligată și la plata actualizării acestei sume începând cu 1 aprilie 2014 și până la data plății efective în conformitate cu disp.art. 166 alin. 4 din Codul muncii.
6. În considerarea pretenției reclamantului referitoare la drepturile bănești pentru cursele interjudețene conform foilor de parcurs, expertul judiciar a constatat că salariatul a desfășurat activitate și în afara duratei normale a timpului de lucru întrucât:
,, Prestarea muncii se efectua programat; nu putea un șofer să presteze ore de conducere numai pentru că ar fi dorit să fie remunerat suplimentar, ci cursele de transport se efectuau când și unde societatea avea nevoie.’’
În acest context și față de natura muncii reclamantului, tribunalul apreciază că salariatul a efectuat muncă suplimentară la solicitarea angajatorului, așa încât este îndreptățit la plata acesteia în condițiile art.121, art.122 și art.123 din Codul muncii precum și conform clauzelor art.36 din CCM unitate.
Așadar, expertul a reținut ,, că în mod frecvent a fost depășit timpul maxim admis de lucru în sensul disp. art.111, 112 și 113 din Codul muncii, că au fost prestate ore suplimentare ce nu au fost evidențiate în statele de plată și nici nu au fost compensate cu timp de repaus corespunzător’’, așa încât prin raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni, a calculat sumele datorate de pârâtă reclamantului pentru munca suplimentară, atât cu titlu de salariu cât și cu titlu de spor, în procent de 75 % din salariul de bază.
Prin urmare, întrucât potrivit art.122 alin.1 din Codul muncii, în cazul compensării muncii suplimentare prin ore libere plătite, se datorează și salariul pentru orele prestate peste programul normal de lucru, în temeiul art.123 din Codul muncii, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului:
- suma netă de 6607 lei, ce reprezentă drepturile bănești pentru cursele interjudețene ( salarii) din perioada ianuarie 2011 – octombrie 2013, precum și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv,
- suma netă de 4871 lei, ce reprezentă sporul de 75 % pentru orele suplimentare din perioada ianuarie 2011 – octombrie 2013 precum și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv,
urmând a fie obligată și la plata actualizării acestor sume începând cu 1 aprilie 2014 și până la data plății efective în conformitate cu disp.art. 166 alin. 4 din Codul muncii.
7.În raportul de expertiză, s-a reținut și că:
,, În urma analizării documentelor și efectuării calculelor a rezultat că reclamantul P. A. a prestat activitate în zilele de sâmbătă și duminică și in zilele de sărbători legale ce nu au fost evidențiate ca sporuri în statele de plată, ore care nu au fost compensate cu timp de repaus corespunzător’’, așa încât expertul a calculat și suma rezultată din desfășurarea acestei activități, prin luarea în considerare a unui spor de 100 % din salariul de bază, în răspunsul la obiecțiuni.
Prin urmare, în temeiul art.137 și art.142 din Codul muncii precum și a art.36 din CCM unitate, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma netă de 7499 lei, ce reprezentă diferențele salariale aferente muncii prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale precum și sporul de 100% pentru perioada ianuarie 2011 – octombrie 2013 și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv ,urmând a fie obligată și la plata actualizării acestei sume începând cu 1 aprilie 2014 și până la data plății efective în conformitate cu disp.art. 166 alin. 4 din Codul muncii.
8.Potrivit art.164 din Codul muncii:
,, (2) Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.
(3) Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară.’’
Ori, verificând salariile efectiv acordate reclamantului în perioada din acțiune, expertul a constatat nerespectarea acestor dispoziții legale, așa încât a calculat diferențele salariale astfel rezultate, așa încât, în baza acestor dispoziții normative, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma netă de 4502lei, ce reprezentă diferență între salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și salariul acordat în perioada ianuarie 2011 – iulie 2013, precum și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv, urmând a achita și actualizarea acestei sume începând cu 1 aprilie 2014 și până la data plății efective în conformitate cu disp.art. 166 alin. 4 din Codul muncii.
9.Întrucât expertul judiciar a constatat că pârâta ,, a acordat reclamantului spor de vechime în procent de 25 % așa cum este prevăzut în Contractul colectiv de muncă la nivelul societății și în Codul muncii’’, acest capăt din cererea reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.
10. Conform art.18 din OUG 51/2008:
,,Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.’’
Prin urmare, întrucât reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma plății expertului, față de soluția pronunțată în prezenta cauză, în temeiul art.18 din OUG 51/2008, pârâta S.C.T. M. S.A.D. va fi obligată să plătească Statului Român – prin Ministerul Finanțelor Publice suma de 2000 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului P. A. cu titlu de onorariu expert.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite, în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul P. A., CNP_, cu domiciliul în loc. D., Calea Plevnei nr. 36, ..10 jud. B., în contradictoriu cu pârâta S.C.T. M. S.A.D., cu sediul în loc. D., .. 2, jud. B..
Obligă pârâta să plătească reclamantului:
- suma netă de 6393 lei, reprezentând diurna aferentă perioadei ianuarie 2011- octombrie 2013 și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv ;
- suma netă de 1175 lei, reprezentând diferențe salariale pentru perioada august –septembrie 2013, sumă ce va fi actualizată de la data scadenței până la data plății efective.;
- suma netă de 735 lei reprezentând contravaloarea garanției materiale, precum și dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective;
- suma netă de 357 lei reprezentând sporul de noapte pentru perioada ianuarie 20 11- octombrie 2013 și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv ;
- suma netă de 6607 lei, reprezentând drepturile bănești pentru cursele interjudețene din perioada ianuarie 2011 – octombrie 2013 și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv:
- suma netă de 4871 lei reprezentând sporul de 75 % pentru orele suplimentare din perioada ianuarie 2011 – octombrie 2013 și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv:
- suma netă de 7499 lei, reprezentând diferențele salariale aferente muncii prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale precum și sporul de 100% pentru perioada ianuarie 2011 – octombrie 2013 și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv ;
- suma netă de 4502 lei reprezentând diferență între salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și salariul acordat în perioada ianuarie 2011 – iulie 2013 și actualizarea în funcție de indicii de inflație până în luna martie 2014 inclusiv ;
- plata actualizată a sumelor cuvenite în prezenta hotărâre, cu excepția garanției materiale, începând cu data de 01.04.2014 și până la data plății efective.
Respinge ca nefondate capetele de cerere privind plata daunelor interese în cuantum de 10 000 lei și a sporului de vechime.
Obligă pârâta S.C.T. M. S.A.D. să plătească Statului Român – prin Ministerul Finanțelor Publice suma de 2000 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului cu titlu de onorariu expert.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 02.09.2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/3.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
