Abţinere. Sentința nr. 475/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 475/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 6891/40/2012
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA ICIVILĂ
Ședința publică din 9 aprilie 2013
Președinte – N. T.
Asistent judiciar –D. C.
Asistent judiciar –E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 475
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta C. A. - F. și pârâta S.C. „N. A.” SA B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat M. M., pentru reclamanta lipsă, și avocat P. A., care substituie pe avocat D. C., pentru pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Avocat P. A. depune delegație de substituire, înscrisurile solicitate de instanță la termenul din 26.03.2014.
Un exemplar se înmânează apărătorului reclamantei.
Instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă părților prezente cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Avocat M. M., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma netă aferentă sumei brute de_ lei, reprezentând diferențe salariale pentru perioada 01.01._12 actualizate cu indicii de inflație de la data scadenței până la 11.11.2012, suma netă aferentă sumei brute de 1176 lei, reprezentând salariul pentru cele 8 zile lucrate în lunile noiembrie și decembrie 2011, actualizat în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la 11.11.2012, dobânda legală aferentă sumelor dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre, calculată de la data de 12.11.2012 până la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat P. A., pentru pârâtă, solicită respingerea acțiunii pentru cele arătate prin întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată .
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. - Secția I Civilă sub nr._ și precizată ulterior( f.69 – 70),reclamanta C. A. F. a chemat în judecată pe pârâta . B., solicitând obligarea pârâtei la plata:
- diferenței de drepturi salariale în sumă de 14.475 lei pentru perioada 01.01._12, diferență calculată între salariul întreg cuvenit pentru munca prestată și salariul diminuat efectiv plătit în această perioadă;
- drepturilor salariale în sumă de 1.129 lei cuvenite pentru cele 8 zile de concediu fără plată impus de angajator în lunile noiembrie și decembrie 2011;
- daune interese pentru devalorizarea cu rata inflației a drepturilor salariale pretinse la punctele 1 și 2, daune calculate de la data scadenței sumelor pretinse până la introducerea acțiunii, precum și dobânda legală aferentă acelorași sume calculată de la data legale aferente sumelor dispuse și până la data plății efective,
- cheltuielilor de judecată.
In fapt, reclamanta a arătat că a fost salariată a societății încă de la începerea activității acesteia, deținând funcția de șef Serviciu organizare salarizare resurse umane Aceeași funcție a avut-o și la fostul operator, respectiv S.C. APA G. S.A. B..
Deși printr-o activitate susținută și-a îndeplinit în mod exemplar atribuțiile de serviciu și nu a primit nicio sancțiune disciplinară, reclamanta a susținut că nu a primit niciodată în întregime salariul prevăzut în contractul individual de muncă și actele adiționale aferente, salariu negociat și stabilit cu conducerea societății, corespunzător volumului și complexității activității desfășurate, precum și răspunderii specifice funcției.
Cronologic, evoluția teoretică a salariului a fost următoarea:
a). în data de 13.08.2010, se încheie contractul individual de muncă nr. 4, prin care salariul de bază este stabilit la suma de 994 lei, pentru o fracțiune de normă de 4 ore/zi;
b). în data de 10.10.2010, se încheie primul act adițional la contractul individual de muncă nr. 4 / 2010, prin care salariul de bază este stabilit la suma de 3.280 lei, la care se adaugă următoarele sporuri: spor de vechime 15%, spor de confidențialitate 15% și spor de mobilitate 15%;
c). începând cu data de 01.01.2012, ca urmare a aplicării prevederilor noului Contract colectiv de muncă la nivel de unitate, se încheie al doilea act adițional la contractul individual de muncă nr. 4 / 2010. Salariul de bază lunar brut este stabilit în sumă de 4312 lei, la care se adaugă sporul de vechime de 15%.
In perioada ianuarie 2011 - decembrie 2012, toate aceste negocieri nu au fost respectate, angajatorul încălcând în mod abuziv clauza prevăzută la litera M punctul 4 litera „a" din contractul individual de muncă nr. 42 / 30.09.2010, respectiv: „să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege".
Or,în contractul individual de muncă nu este prevăzută forma de salarizare în acord și nici faptul că salariul poate fi diminuat în funcție de anumiți factori subiectivi.
Deși și-a exprimat nemulțumirea privind plata parțială a salariului, conducerea societății a motivat de fiecare dată această situație prin faptul că nu se realizează producția lunară planificată.
Deși sarcinile de serviciu atribuite conform fișei postului nu au nici o legătură cu realizarea volumului de producție, în fiecare lună, în mod total nejustificat i s-a diminuat salariul,deși și-a îndeplinit în mod ireproșabil toate atribuțiile de serviciu.
Mai mult, în perioada octombrie 2010 - decembrie 2012, S.C. N. A. S.A. B. s-a înregistrat cu profit, fiind evident faptul că acordarea diminuată a salariului a fost abuzivă.
Referitor la capătul de cerere privind plata celor 8 zile de muncă efectuate fără acordarea salariului, reclamanta a considerat că măsura a fost la fel de abuzivă și nu a avut nici o justificare.
Sub motivul intenției de redresare financiară a societății, tuturor salariaților li s-a impus efectuarea unui număr de 4 zile în luna noiembrie și 4 zile în luna decembrie 2011 de concediu fără plată, fiecare șef de compartiment având obligația întocmirii unui grafic în acest sens, pentru toți salariații din subordine.
Măsura a fost luată cu încălcarea disp.art.153 din Codul muncii,text care reglementează acordarea concediului fără plată doar la cererea salariatului în anumite condiții.
Reclamanta a susținut că, deși a fost trecută în concediu fără plată, s-a prezentat la serviciu pentru îndeplinirea sarcinilor curente și respectiv, avizarea/semnarea tuturor documentelor emise în acea perioadă. În aceste condiții,i se cuvine contraprestația muncii depuse în temeiul disp.art. 159 alin.l și 2 din Codul muncii. Salariul cuvenit pentru cele 8 zile neplătite cumulează suma de 1.129 lei brut.
În temeiul art. 166(4) din Codul muncii,reclamanta a solicitat și despăgubiri pentru plata cu întârziere a salariului,despăgubiri care să fie calculate în funcție de rata inflației din perioada cuprinsă între data scadenței drepturilor solicitate și data plății lor efective, precum și dobânda legală aferentă.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art. 266 ,269 din Codul muncii,art. 159 alin. 1 și 2 ,art.l62 (2) și art.169 din Codul muncii coroborate cu art.132 din Legea nr.62/2011 a dialogului social (în privința primului capăt de cerere ), art.l59 alin.l și 2 coroborate cu art. 153 din Codul muncii precum și cu art.154 alin.l și 2 din Legea nr.62/2011( în privința celui de-al capăt de cerere ), art.l66 (4) din Codul muncii coroborate cu art.154 alin.l și 2 din Legea nr.62/2011 (în privința celui de-al treilea capăt de cerere), art.274 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare( f.77-78), prin care a solicitat ca, în baza apărărilor formulate și a probatoriului ce se va administra, acțiunea reclamantei să fie respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea S.C. N. A. S.A. la plata diferenței de drepturi salariale pentru perioada ianuarie 2011 – decembrie 2012, pârâta a precizat că între angajator și C. A. F., ca de altfel cu toți angajații, există un raport de muncă guvernat de legi și principii.
În momentul angajării, reclamanta a ales să semneze un contract individual de muncă care îi garanta atât drepturi, cât și obligații.
Prin semnarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură și la nivel de unitate, se poate spune că drepturile și obligațiile asumate în nume personal au devenit drepturi și obligații la nivel colectiv, cu referire strictă la clauzele privind posibilitatea creșterii sau diminuării salariilor în funcție de gradul de realizare a planului de producție.
A apreciat ca fiind întemeiate motivele pentru care s-a prevăzut și s-a acceptat, atât de către angajator, cât și de către Sindicat, ca potențialele creșteri salariale să fie legate de atingerea indicatorilor din planul de producție.
Contractele colective au caracter sinalagmatic și trebuie să atingă interesele ambelor părți, respectiv pentru angajator obținerea unui profit, pentru salariat retribuirea corespunzătoare a muncii, interesul comun fiind dezvoltarea și întreținerea întreprinderii.
În cazul de față, la momentul semnării contractului individual de muncă, reclamanta cunoștea statutul legal al societății, respectiv că se supune legilor bugetului de stat, respectiv Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012 și O.U.G. nr. 79/2008.
Astfel, având în vedere procentele de realizare/nerealizare a producției față de plan, salariul a suferit unele modificări, proporțional cu procentele de nerealizare a planului, însă cu respectarea salariului minim brut pe țară.
Așadar, temeiul neplății în integralitate a salariului l-au constituit dispozițiile contractului colectiv de muncă.
Pârâta a apreciat și că nu a fost necesară încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, întrucât nu a avut loc o modificare a acestuia, salariul convenit rămânând neschimbat.
D. urmare, nivelul salariului rămâne același, numai modul de acordare depinzând de realizarea sau nu a planului de producție și de situația economico-financiara a societății, indicii aplicându-se în continuare la același salariu de bază.
Această modalitate de acordare a fost convenită prin contractele colective de muncă de către conducerea societății, împreună cu sindicatul unității, care are reprezentativitate pentru toți salariații, angajând legal și pe reclamantă în respectarea clauzelor stipulate prin negociere.
A considerat că, implicit, reclamanta și-a dat acordul pentru această modalitate de acordare.
În cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de grup de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare, patronatele și sindicatele au convenit prin Contractul colectiv nr. 1011/2/05.01.2012, la art. 61, că "angajatorul poate stabili anual obiective și/sau indicatori de performanța pe total de unitate și/sau la nivelul structurilor organizatorice, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale societății”.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea S.C. N. A. S.A. la plata salariului cuvenit pentru 8 zile de muncă în lunile noiembrie și decembrie 2011, pârâta a învederat că, prin Nota de serviciu nr._ din data de 26.10.2011, s-a stabilit obligația ca fiecare angajat să efectueze un număr de 5 zile de concediu fără plată în lunile noiembrie și decembrie 2011, motivat de situația financiară deficitară a societății.
Adoptarea acestei măsuri temporare a fost determinată de situația financiară dificilă cu care s-a confruntat S.C. N. A. S.A. B. în cursul anului 2011, fiind dispusă în vederea redresării financiare a societății.
În dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta C. A. F. a chemat în judecată pe pârâta . B., solicitând obligarea pârâtei la plata:
- diferenței de drepturi salariale în sumă de 14.475 lei pentru perioada 01.01._12, diferență calculată între salariul întreg cuvenit pentru munca prestată și salariul diminuat efectiv plătit în această perioadă;
- drepturilor salariale în sumă de 1.129 lei cuvenite pentru cele 8 zile de concediu fără plată impus de angajator în lunile noiembrie și decembrie 2011;
- daune interese pentru devalorizarea cu rata inflației a drepturilor salariale pretinse la punctele 1 și 2, daune calculate de la data scadenței sumelor pretinse până la introducerea acțiunii, precum și dobânda legală aferentă acelorași sume calculată de la data legale aferente sumelor dispuse și până la data plății efective,
- cheltuielilor de judecată.
1. Pentru soluționarea primului capăt din cererea reclamantei, tribunalul va reține că pârâta a recunoscut diminuarea lunară a drepturilor salariale plătite reclamantei în perioada ianuarie 2011- decembrie 2012, justificat de clauzele CCM unitate pe anii 2011 și 2012-2013, respectiv art. 119 alin.2 și 97 alin.3 din contracte.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că pretențiile pe fond ale reclamantei sunt întemeiate, față de dispozițiile art.41 alin.3 lit. e și art. 41 alin.1 din Codul muncii ce stabilesc cu caracter imperativ: „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”, nefiind incidente cauzei dispozițiile legale ce permit, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.
Astfel, legea prevede în mod expres că unul dintre elementele contractului ce pot fi modificate în aceste condiții restrictive este și salariul, ori prin schimbarea unilaterală de către pârâtă a formei de salarizare a reclamantei, din regie în acord, au fost încălcate dispozițiile legale imperative citate.
Este de remarcat, sub acest aspect că, în perioada din acțiune, pârâta a încheiat cu reclamanta 2 acte adiționale la contractul individual de muncă nr. 4/2010, fără să menționeze acordul părților la stabilirea unei alte forme de salarizare decât cea rezultată din contractul individual de muncă.
Cât privește împrejurarea că prin clauzele contractelor colective de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut acordarea salariilor de bază în funcție de performanțele economico-financiare ale societății, aceasta nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea salariilor reclamantei în raport cu cele negociate de salariată cu pârâta și înscrise în contractul individual de muncă și în actele adiționale la contract.
Aceasta întrucât potrivit art. 38 din Codul muncii:
„Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.”
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a făcut dovada mandatului special dat de reclamantă sindicatului pentru modificarea contractului său individual de muncă, clauză negociată astfel de sindicat nu poate determina modificarea formei de salarizare a reclamantei în lipsa acordului acesteia.
Este adevărat că art. 61 din CCM unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 626/14/7.01.2011 (aplicabil și pârâtei conform pct. 004 din Anexa nr. 1 la contract ) permite angajatorului să stabilească anual obiective și/sau indicatori de performanță, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale unității.
Însă această clauză nu înlătură în nici într - un caz obligația angajatorului de a respecta dispozițiile legale imperative incidente respectiv, cum este cazul în speță, a celor privind condițiile de modificare a contractelor individuale de muncă.
De altfel, în acest sens, art. 132 alin.1 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede în mod expres:
„Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.”
Prin urmare, față de cele reținute, tribunalul constată că pârâta a procedat la diminuări și rețineri din salariile reclamantei cu încălcarea disp. art. 169 alin.1 și 2 din Codul muncii, respectiv în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, așa încât pârâta va fi obligată să plătească/restituie reclamantei sumele astfel reținute.
2. Tribunalul apreciază că și pretenția reclamantei ce face obiectul capătului 2 de cerere este întemeiată întrucât, din condica de prezență pentru lunile noiembrie și decembrie 2011 (f. f.189- 217) rezultă că reclamanta a desfășurat activitate în mod efectiv și în zilele în care fusese programată în concediu fără plată.
Este de remarcat, sub acest aspect, că pârâta nu a contestat prestarea muncii de către reclamantă în aceste zile și nici nu a încercat să dovedească contrariul susținerilor în acest sens ale reclamantei, așa încât față de disp. art. 159 alin.1 din Codul muncii conform cărora „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat”, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei sumele nete aferente sumelor brute de:
- 14.581 lei, reprezentând diferențe salariale pentru perioada 01.01._12 actualizate cu indicii de inflație de la data scadenței până la 11.11.2012;
- 1.176 lei,reprezentând salariul pentru cele 8 zile lucrate în lunile noiembrie și decembrie 2011, actualizat în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la 11.11.2012;
conform calculului de principiu efectuat de către pârâtă (f.247- 249 ) și a achiesării la calcul a reclamantei.
Aceasta întrucât, față de disp. art. 166 alin.4 din Codul muncii, reclamanta este îndreptățită să obțină și daune interese pentru neplata salariilor, cuvenindu-i-se în acest temei legal actualizarea diferențelor salariale în funcție de indicii de inflație de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii, precum și dobânda legală de la această dată până la data plății efective.
Iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata către reclamantă și a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat (f.68).
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș TE
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești precizată formulată de reclamanta C. A. F. cu domiciliul în B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta S.C.N. A. SA B., cu sediul în B., .. 34, jud. B..
Obligă pârâta să plătească reclamantei:
- suma netă aferentă sumei brute de_ lei, reprezentând diferențe salariale pentru perioada 01.01._12 actualizate cu indicii de inflație de la data scadenței până la 11.11.2012;
- suma netă aferentă sumei brute de 1129 lei,reprezentând salariul pentru cele 8 zile lucrate în lunile noiembrie și decembrie 2011, actualizat în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la 11.11.2012;
- dobânda legală aferentă sumelor dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre, calculată de la data de 12.11.2012 până la data plății efective;
- suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din 09.04.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
T. N. C. D. P. E. B. C.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/10.06.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1604/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Cereri. Sentința nr. 303/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
