Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 181/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 181/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 3774/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.181
Ședința publică din 05.02.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. I.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier P. R.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamantul B. S. în contradictoriu cu pârâta F. de S. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantului – avocat B. S., lipsă fiind reprezentantul pârâtei .
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: prezenta cauză are ca obiect contestație decizie de sancționare, dosarul se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Instanța constată că potrivit art.208 și următoarele din Legea nr.62/2011 este competentă material, funcțional și teritorial în soluționarea cauzei.
În conformitate cu prevederile art.238 NCPC instanța estimează că durata pentru cercetarea procesului este de 60 de zile.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar împuternicire. Arată că reclamantul renunță la invocarea excepției privind prescrierea dreptului angajatorului de aplicare a sancțiunii și la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i-au fost reținute pe luna aprilie 2013 .
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocat B. S. solicită admiterea excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară. Consideră că decizia este lovită de nulitate absolută fiind încălcate dispozițiile art.252 alin.2 lit.b și c din Codul muncii. Sub sancțiunea nulității absolute în mod obligatoriu în decizie se cuprind precizarea prevederilor din statutul personal, din regulamentul intern, din contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate. De asemenea, potrivit art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii în decizie se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate în apărările formulate de salariat în timpul cercetărilor disciplinare prealabile. Or, așa cum a arătat ,prin decizie nu au fost motivate prevederile din statutul personal, din regulamentul intern, din contractul colectiv sau individual de muncă aplicabil ce ar fi fost încălcate de către reclamant. De asemenea, nu s-au trecut în decizie motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către acesta în timpul cercetării disciplinare prealabile. Solicită admiterea excepției, și obligarea la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei – reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 17 iulie 2013 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul B. S. în contradictoriu cu pârâta F. de S. B. prin care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate:
- Nulitatea absolută a Deciziei nr. 63 din 25 iunie 2013 în temeiul art. 252 alin. 1 din Codul Muncii, sancțiunea disciplinară fiind prescrisă în raport cu data săvârșirii pretinsei abateri disciplinare;
- Nulitatea absolută a Deciziei nr. 63 din 25 iunie 2013, decizie emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. b și lit. c din Codul Muncii.
În subsidiar a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 63 din 25 iunie 2013 ca nelegală;obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i-au fost reținute în mod abuziv pentru luna aprilie 2013 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, este angajat pe perioadă nedeterminată la F. de S. B. și nu a fost sancționat disciplinar niciodată.
În luna decembrie 2012 au apărut tensiuni între angajații Filarmonicii si managerul Filarmonicii de stat datorită politicii personale pe care acesta a adoptat-o în exercitarea mandatului său, respectiv pentru luarea unor decizii fără consultarea si fără acceptul Consiliului de Administrație si a Consiliului Artistic. Aceste politici personale ale managerului au avut ca scop și finalitate cheltuirea nejustificată a fondurilor instituției în scop personal.
Pe fondul tensiunilor existente managerul instituției a procedat la luarea unor decizii nejustificate, în mod unilateral, decizii de natură să împiedice desfășurarea normală a activității .
La data de 16.05.2013 i s-a comunicat Decizia nr. 29/16.05.2013 prin care a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris, pentru faptul că ar fi lipsit de la locul de muncă în perioada 19.03._13. Faptele imputate nu au fost adevărate însă nu a contestat această decizie din motive personale.
În perioada în care a urmat, 01 - 05.04.2013, managerul instituției ,l-a împiedicat atât pe el cât si pe colegii săi să participe la activitatea artistică a instituției.
A fost prezent în fiecare zi la toate activitățile desfășurate dar nu a fost lăsat să participe la activitățile artistice programate, managerul aducând din afara instituției persoane numite colaboratori pentru a desfășura în locul său și al colegilor săi prezenți - munca lor.
Pentru această perioadă managerul i-a încălcat dreptul la muncă împiedicându-l să muncească și i-a tăiat din salariu 5 zile de muncă. Pentru a justifica acțiunile sale, unitatea a emis Decizia nr. 63 din 25 iunie 2013 prin care l-a sancționat disciplinar, reducându-i cu 5 % salariul de bază pentru o perioadă de 2 luni, perioadă cuprinsă între 01.09._13.
A arătat că această decizie este nelegală si netemeinică fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. 1 din Codul muncii.
Abaterea disciplinară ce i se impută se referă la data de 29.03.2013 și perioada 01 - 05.04.2013, fapte despre care managerul Filarmonicii a avut cunoștință chiar din acele zile.
În concluzie, angajatorul putea dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie scrisă în termen de 30 zile calendaristice de la data de 05.04.2013, respectiv până la 05.05.2013.
A invocat nulitatea absolută a deciziei și ca urmare a încălcării dispozițiilor dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. b si lit. c.
A arătat că în decizie nu au fost cuprinse prevederile ce au fost încălcate și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de ea în timpul cercetării disciplinare prealabile. A menționat că a dat curs convocării și s-a prezentat în fata Comisiei de Etică si Disciplină unde a dat și o Notă explicativă dar la care Decizia contestată nu face nici o referire.
Pe fond, decizia emisă este nelegală și netemeinică fiindu-i aplicată o sancțiune disciplinară pentru fapte pe care nu le-a săvârșit.
În dovedire a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și cu martori.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 252 alin. 5 din Codul Muncii.
Pârâta F. de S. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cele două excepții prin care se invocă nulitatea absolută a deciziei a solicitat respingerea acestora .
Excepția nulității absolute a deciziei ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.252 alin. 2 lit. b -c, a arătat că este neîntemeiată, decizia fiind întocmită cu respectarea tuturor prevederilor imperative ale legii .Din conținutul deciziei de sancționare ar reieși cu claritate abaterea disciplinară pentru care a fost aplicată sancțiunea - neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În susținerea întâmpinării, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și proba testimonială .
Prin răspunsul la întâmpinare ,reclamantul a arătat că înțelege să renunțe la excepția nulității absolute a deciziei ca urmare a prescrierii dreptului angajatorului de aplicare a sancțiunii . De asemenea a arătat că renunță la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale ce i-au fost reținute ( fila 43 ds. )
Față de cererea reclamantului, în temeiul disp. art 243, coroborat cu disp. art 406 NCPC, tribunalul va constata renunțarea reclamantului B. S. la judecarea capătului de cerere privind drepturi salariale reținute pentru luna aprilie 2013.
În ceea ce privește excepția tardivității emiterii deciziei instanța reține că reclamantul a renunțat la a o invoca .
Față de excepția nulității absolute a deciziei invocată de petent în raport cu prevederile art.252 alin.2 lit.c reține tribunalul că legiuitorul a stabilit conținutul deciziei de sancționare disciplinară sub sancțiunea nulității absolute. Cu alte cuvinte angajatul prejudiciat prin emiterea unei decizii de sancționare disciplinară nu trebuie să dovedească vătămarea ce i s-a produs fiind suficientă doar indicarea prevederilor obligatorii ce trebuiau consemnate în decizie pentru a fi constatată nulitatea absolută a actului emis de către angajator.
În cauza de față se observă că prin decizia nr.63 din 25.06.2013 conducerea Filarmonicii B. a decis sancționarea salariatului cu reducerea salariului cu 5% în lunile septembrie-octombrie 2013. S-a consemnat că actul a fost emis în baza disp. art.247 și 250 din Codul muncii avându-se în vedere referatul 497, 546, 547/2013 privind refuzul nejustificat privind participarea la repetiții, anularea concertului din 29 martie 2013 ca urmare a refuzului salariatului de a participa la această activitate, cât și procesul verbal 1051 al Comisiei de etică și disciplină. S-au mai indicat prevederile art.250, 251, 252 și 248 alin.1 lit.c din Codul Muncii (fila 9 ds.).
Conform art.252 alin.2 lit.b din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute în decizia nr.63 din 25.06.2013 angajatorul trebuia să consemneze în mod obligatoriu precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
În decizie nu au fost precizate însă aceste prevederi astfel că este dată nulitatea absolută a deciziei. Punctul de vedere al pârâtei privind respingerea excepției întrucât din act reiese cu claritate abaterea disciplinară va fi înlăturat de la soluționarea cauzei deoarece reclamantul pe de o parte nu a invocat faptul că în decizie nu s-a consemnat abaterea disciplinară săvârșită, iar de pe altă parte aceasta a consemnat că are în vedere prevederile art.252 alin.2 care stabilesc în mod clar ce elemente trebuie să conțină decizia de sancționare. Nu este important pentru tribunal să cerceteze dacă există sau nu răspunderea disciplinară a salariatului dacă decizia de sancționare nu îndeplinește condițiile de formă stabilite în mod expres de legiuitor. În consecință sunt fără relevanță cele arătate în continuare de pârâtă prin întâmpinare în legătură cu obligația de a realiza norma individuală de muncă.
Instanța va mai reține că decizia a fost emisă și cu încălcarea prevederilor art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii, necuprinzând nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare, respectiv prin Nota explicativă dată la 14. 06.2013 ( fila 11 ds .)
Ca urmare, în baza celor reținute mai sus tribunalul stabilește că decizia 63/2013 este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate prevederile exprese ale art.252 alin.2 lit.b și c din Codul muncii în ceea ce privește condițiile de formă ale actului motiv pentru care va fi admisă excepția nulității absolute invocată de reclamant și se va constata nulitatea deciziei sus-menționate.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin. 1 NCPC și dovada achitării onorariului pentru avocat conform chitanței nr. 463 din data de 29.01.2014 atașată dosarului cauzei
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul disp. art 243, coroborat cu disp. art 406 NCPC, constată renunțarea reclamantului B. S. la judecarea capătului de cerere privind drepturi salariale reținute pentru luna aprilie 2013.
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. S., cu domiciliul în municipiul B., Calea Națională, nr.42, ., județul B., în contradictoriu cu pârâta F. de S. B., cu sediul în municipiul B., ., județul B..
Admite excepția nulității absolute a Deciziei de sancționare disciplinară nr. 63 din 25.06.2013 emisă de pârâta F. de S. B. privind pe reclamant și, pe cale de consecință constată nulă decizia sus menționată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B.,
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2014.
Președinte, Grefier,
P. I. P. R.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. P.I./12.05.2014
Tehnored. P.R./13.05.2014
4 ex.
| ← Reconstituire vechime. Sentința nr. 1512/2014. Tribunalul... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1276/2014.... → |
|---|
