Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1060/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1060/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 406/40/2014
Dosar nr._ drepturi bănești
R O M Â NI A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 septembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr.1060
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamanții:
A. N. - CNP_, domiciliat in B.dul M.E., nr.20A, .>
APATEANU D. S. - CNP_, domiciliat in ., B.
B. L. - CNP_, domiciliat in ..1, ., .>
B. A. - CNP_, domiciliat in ., B.
B. M.- CNP_, domiciliat in ., ., .>
BETIANU A. - CNP_, domiciliat in ..12, .>
B. M. N. - CNP_, domiciliat in ., nr.2, ., .>
B. C.-A.- CNP_, domiciliat in ., B.
C. M. C. - CNP_, domiciliat in ..4, ., B.
C. C. - CNP_, domiciliat in ., .>
CRĂCĂNA L. - CNP_, domiciliat in ., nr.10, ., .>
C. C.- CNP_, domiciliat in ..53, ., .> C. N.- CNP_, domiciliat in ..9, ., B.
DASCALEANU A. - CNP_, domiciliat in ., ., .>
DORULET R. - CNP_, domiciliat in ..23, .>
D. R. G. - CNP_, ., ., ap.4, .>
R. – fostă G. P.- CNP_, domiciliat in . .>
I. L. LI L. - CNP_, domiciliat in ..E., nr.4, ., .>
I. M. - CNP_, domiciliat in ..18, .>
I. I. C. - CNP_, domiciliat in ., ., B.
M. L. P. - CNP_, domiciliat in ..46, .>
M. M. C. - CNP_, domiciliat in ., B.
M. P. - CNP_, domiciliat in ., .>
N. C. - CNP_, domiciliat in ., ., .>
O. – fostă P. A.- CNP_, domiciliat in . M. E., jud. B.
P. F.- CNP_, domiciliat in ., ., .>
P. V. - CNP_, domiciliat in ., ., . – moștenitorii P. F. și - G. A. G. – loc. București, ., . sector 3
P. A. - CNP_, domiciliat in ..4, ., .>
R. Ș. - CNP_, domiciliat in ., .>
R. A. S.- CNP_, domiciliat in ., ., .>
S. C. - CNP_, domiciliat in ..38, .>
S. G. - CNP_, domiciliat in ..38, ., B.
S. F. - CNP_, domiciliat in ..8, .>
S. G. L. - CNP_, domiciliat in ., nr.36, B.
T. A. - CNP_, domiciliat in .>
U. S. - CNP_, ., ., ap13, B.
V. D. - CNP_, domiciliat in ..10, ., . pârâta . cu sediul în B.,. jud. B..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 23 septembrie 2014, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi când:
TRIBUNALUL,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ /31.01.2014, reclamanții A. N., A. D. S., B. L., B. A., B. M., Betianu A., B. M. N., B. C.- A., C. M. C., C. C., C. L., C. C., C. N., D. A.,Doruleț R., D. R. G.,G.(R.) P., I. L. L., I. M., I. I. C., M. M. C., M. P., M. Lăcărmioara P., N. C., O.(fostă P.) A., P. F., P. V.-prin moștenitori P. F. și G. A. G., P. A., R. Ș., R. A. S., S. C., S. G., S. F., S. G. L., T. A., U. S., V. D. au chemat în judecată pe pârâta S.C.M. C. SA B., solicitând obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale reținute, respectiv:
- diferența de 25% din cuantumul brut al salariilor de bază si sporurilor aferente acestora, stabilite prin contractele individuale de muncă, datorată pentru perioada 01.010.2011 – 30.11.2011;
- diferența de 75% din prima de vacanță pentru anul 2012, stabilită conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate (conform tabelelor anexă întocmite de angajator),
și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt salariați ai societății parate cu contracte de munca pe durata nedeterminata.
Începând cu luna ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza si al sporurilor aferente acestora, stabilite prin contractele individuale de munca si prin actele adiționale la acestea, au fost diminuate cu 25%.
De asemenea, din prima de vacanta pentru anul 2012 au primit doar 25%, parata neplătindu-le diferența de 75% la care erau îndreptățiți conform contractului colectiv de munca.
In conformitate cu prevederile art.159 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat, in baza contractului individual de munca.
In conformitate cu dispozițiile art.169 alin. 1 din Codul Muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si condițiilor prevăzute de lege.
Conform art.218 din CCM la nivel G. de Unități, contract in baza căruia s-a negociat CCM unitate, precum si ale art.10.8 alin.1 din CCM unitate, in vigoare in perioada mai sus menționata, „drepturile salariale nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind protejate împotriva oricăror încălcări, abuzuri sau arbitrarii."
Iar in baza art.221 din CCM la nivel G. de Unități si art.10.11 alin.1 CCM unitate, „pe durata aplicării CCM nu vor fi emise unilateral hotărâri sau reglementari interne care sa contrazică sau sa limiteze prevederile prezentului CCM, precum si ale celor încheiate in baza acestuia."
Așadar, micșorarea salariului si reținerile efectuate la acesta nu pot fi făcute decât cu asentimentul salariatului, in caz contrar angajatorul procedează la modificarea unilaterala a contractului, ceea ce înseamnă încălcarea dispozițiilor Codului muncii, întrucât salariul constituie element esențial al contractului, ce trebuie avut in vedere de părți la încheierea acestuia si care nu poate fi schimbat decât cu acordul pârtilor.
In concluzie, schimbarea salariului in mod unilateral nu este admisibila nici măcar când unitatea acuza dificultăți financiare, fiind necesara înștiințarea si acordul salariatului. Ori reclamanții nu au semnat vreun acord in sensul diminuării drepturilor salariale, contractul individual de munca in care este prevăzuta munca in acord neechivalând cu un acord lunar de diminuare al drepturilor salariale.
Având in vedere cele de mai sus, rezulta ca reținerile din salariu in cursul anului 2011 au fost ilegale, cu atât mai mult cu cat societatea la finele anului 2011 a ieșit pe profit.
De asemenea, parata nu a respectat nici dispozițiile art.6 pct.3, alin.2 din CCM potrivit căruia salariatul va primi si nota de calcul al salariului si dovezile eventualelor rețineri legal efectuate.
Au menționat și că ca in luna decembrie 2011, li s-a plătit salariul in procent de 100%, ceea ce reprezintă o recunoaștere tacita a drepturilor salariale care fac obiectul prezentei cauze.
Sumele cu care au fost prejudiciați sunt evidențiate in tabelele anexate la prezenta.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanții au arătat ca in luna ianuarie 2013, a fost acordat salariaților 25 % din prima de vacanta de pe anul 2012, ceea ce reprezintă de asemenea o recunoaștere tacita a obligației de plata a unui drept salarial, provenit de aceasta data din CCM unitate.
Astfel, au solicitat acordarea restului de 75% din prima de vacanta pe anul 2012, prima ce este datorata conform art.5.23 din CCM unitate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.159, art.169(1) din Codul Muncii, art.218 si art. 221 din CCM la nivel G. de Unități, art.10.8 alin.1 si art.10.11 alin.1 din CCM unitate in vigoare in perioada sus menționata si ale art.30 C.proc. Civ.
În dovedire, reclamanții au depus înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În apărare, pârâta a susținut că măsura reținerii unui procent de maxim 25% din salariu nu este arbitrara si nelegala ci s-a aplicat in perioada ianuarie-noiembrie 2011 la intreg personalul unității, având ca temei clauza de plata a salariului " în acord ce este expres inserată in contractele individuale de munca ale tuturor angajaților, inclusiv ale reclamanților.
La nivel de unitate, forma de salarizare in acord a făcut obiectul unei negocieri prealabile cu sindicatul si este generic reglementată prin art. 6.6 din Contractul Colectiv de Munca pe Unitate (CCMU). conform căreia "stabilirea salariilor individuale in acord se va face lunar pe baza salariilor individuale negociate, in funcție de realizarea si încasarea producției si a debitelor restante inclusiv a subvenției si a ajutoarelor pentru încălzire".
In cazul tuturor reclamanților, clauza privind plata în acord se regăsește in prevederile art. J. 4 din contractele individuale de muncă precum si în art. V si VI din actele adiționale la CIM încheiate:
Art. J pct. 4 din CIM: "Salarizarea se va face in acord, conform prevederilor art. 6.6 din CCM încheiat la nivel de societate" Art. V din actele adiționale: "Condiții de acordare a salariului
Acordarea integrala a drepturilor salariate este condiționata de respectarea prevederilor art. 6.6 si 6.18(1) din CCM precum si de realizarea sarcinilor de serviciu, specifice postului (funcției, meseriei)."
Art. VI din actele adiționale:
"Forma de salarizare
Salarizarea se face in acord conform prevederilor art. 6.6 din CCM la nivel de unitate".
Motivele de fapt ce au determinat aplicarea diminuărilor salariate pentru perioada ianuarie-noiembrie 2011 sunt următoarele:
. a fost acreditat ca furnizor public al serviciului de alimentare cu energie termica începând cu luna octombrie 2010, ca urmare a intrării in faliment al fostului operator de profil, .>
Încă de la început, justificat de necesitatea de a evita soarta fostei societăți de termoficare, au fost stabiliți de către acționarul majoritar, respectiv de către Municipiul B., o . indicatori de performanta ce trebuiau obligatoriu respectați, sub sancțiunea incetarii contractului si obligării la plata de penalități:
Contractul de delegare a gestiunii serviciului public de producere, transport, distribuție si furnizare a energiei termice produse in sistem centralizat in Mun. B. a fost atribuit societății pentru o perioada de 25 de ani prin H.C.L. nr. 153/05.07.2010.
Prin HCL nr. 367/21 decembrie 2010 (deci in luna imediat anterioara perioadei in care s-a pus in aplicare salarizarea in acord), indicatorii de performanta menționați in Anexa 8 a Contractului de delegare s-au modificat, costurile cu forța de munca raportata la veniturile totale fiind stabilita la 12,5% in anul 2011, 12% in anul 2012, ... ajungând la 9% in anul 2015.
Contractul propriu-zis constituie anexa la HCL 153/2010 si conține următoarele clauze:
art. 8.1 lit. "e" instituie pârtilor obligația sa respecte indicatorii de performanta, deci inclusiv cei stabiliți prin HCL 367/2010
art. 10.1 lit. "d" stabilește încetarea contractului "in cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către părți, prin reziliere, cu plata unei despăgubiri in sarcina pârtii in culpa", sancțiune incidența inclusiv in cazul nerespectării indicatorilor de performanta
art. 10.3.1 lit. "b" reglementează încetarea contractului din culpa Delegatului, adică a noastră, pentru "nerespectarea indicatorilor de performanta de către Delegat, din motive imputabile acestuia si in condițiile in care Delegatarul s-a achitat de obligațiile sale asumate prin contract"
În consecință, respectarea procentului de maxim 12,5% din veniturile totale, stabilit cu titlu de indicator de performanta, a fost un obiectiv ce trebuia in mod imperativ îndeplinit si a cărui nerespectare ar fi atras inclusiv încetarea contractului de delegare ca furnizor public de energie termica si chiar si eventuale penalități pentru prejudiciile produse.
In acest context s-a impus luarea de masuri active pentru respectarea procentului de 12,5% si, prin Decizia nr. 23/17.01.2011, a fost desemnata o comisie pentru a analiza situația cheltuielilor cu forța de munca si pentru a propune eventualele masuri de respectare a indicatorului de performanta.
Comisia a propus programul de masuri înregistrat sub nr. 1468/27.01.2011, ce se refera pe de o parte la reducerea unui număr de 25 de posturi urmate de concedieri, iar pe de alta parte la reducerea salariilor proporțional cu producția facturata, producția încasata, inclusiv subvențiile si ajutoarele la căldura, insa cu un procent de diminuare de maxim 25% indiferent de cuantumul parametrilor sus-menționați.
Programul a fost discutat si in ședința din 03.02.2011 a Consiliului de Administrație al ., diminuarea salariala urmând a fi parțial compensata prin acordarea de tichete de masa (tichete ce nu sunt obligatorii si care au fost ulterior acordate tocmai ca măsura compensatorie si care, prin regimul fiscal diferit fata de salariul negociat, permit micșorarea cheltuielilor cu forța de munca).
Așadar, a fost analizată lunar situația producției realizate și încasate, în concordanța cu care au fost emise decizii periodice de diminuare a salariilor negociate prin aplicarea formei de salarizare in acord la care reclamanții au consimțit in mod expres prin semnarea contractelor individuale de munca si a actelor adiționale.
Așadar măsura diminuării cu 25% a salariilor nu a fost unilaterala, ci convenita de parti prin contractele individuale de munca.
Având in vedere ca in fiecare luna producția facturata era încasata in procente mult sub cel de 75%, s-a impus aplicarea procentului maxim de 25% . In susținerea acestei afirmații pârâta a atașat:
- situația analitica privind realizarea gradului de încasare a producției, debitelor restante inclusiv a subvenției si a ajutoarelor pentru anul 2011, din care rezulta un procent de încasare mediu de 28,49% si care doar in luna martie a depășit cu puțin pragul de 40%
- situația realizării producției in anul 2011 prin raportare la bugetul de venituri si cheltuieli aprobat prin HCL nr 116/2011, din care rezulta un procent mediu de 83,40% ce este insa mult ridicat de supraproducția din aprilie (145,5%) si octombrie 154,9%);aceasta producție nu s-a reflectat în mod corespunzători si in încasările efectiv înregistrate, astfel încât diminuarea salariata a fost obligatorie.
In ceea ce privește situația recuperării debitelor, pârâta a precizat ca a avut in aceasta perioada un număr de 8.409 debitori, cu un debit total de 4.936.691 lei din care a recuperat doar 1.899.458 lei deși au fost in lucru 1580 dosare pentru recuperare debite, 557 dosare pentru debranșare clienți si 220 dosare de executare silita. I
La finalul anului 2011, având in vedere ca la capitolul cheltuieli salariale mai existau încă niște rezerve acumulate in urma punerii in practica a planului de masuri menit sa urmărească respectarea indicatorului de performanta de 12,5 % cheltuieli personal, s-au compensat efectele salarizării in acord prin acordarea tuturor angajaților a unei prime de vacanta.
In urma acestei compensări de la sfârșitul anului 2011, rezultă că pe ansamblul întregului an 2011 procentul de diminuare anuala a salariilor reclamanților este in realitate mult mai mic decât procentul de 25% luat inițial in calcul.
In ceea ce privește prima de vacanta pentru anul 2012, solicitată de către reclamanți in petitul acțiunii, în conformitate cu art. 5.24 din CCM la nivel de unitate," salariații pot primi o prima de vacanta de 75% din indemnizația bruta de concediu de odihna....". Așadar, conform acestei prevederi, angajatorului nu ii este impus in mod obligatoriu plata acestei prime de vacanta.
In conținutul cererii reclamanții fac la un moment dat afirmația ca unitatea a înregistrat profit si ca in mod greșit acesta nu a fost folosit pentru plata in întregime a salariilor lor. Susținerea este nefondata din mai multe motive:
In primul rând, la modul general vorbind, forma de salarizare in acord nu exclude ideea de realizare a unui profit ci, dimpotrivă, este reglementata tocmai in ideea ca efortul financiar necesar pentru suportarea cheltuielilor de personal sa nu altereze excesiv costul de producție si sa permită realizarea de profit.
In alta ordine de idei, bilanțul contabil nu trebuie interpretat in sensul ca suma de 2.516.521 lei indicata scriptic cu titlu de profit s-a|r fi aflat efectiv in caseria unității, noțiunea de "profit" nefiind aceeași cu disponibil in casa ci;reprezentând din punct de vedere contabil diferența dintre valorile pozitive realizate in cursul unui an (ce includ doar valoarea teoretica a producției realizate si nu valoarea efectiv încasata de la beneficiari) si cheltuieli.
Disponibilul bănesc in casa era la finalul anului 2011 de doar 178.104 lei, așa cum rezulta din finalul cap. B din bilanț, suma absolut necesara pentru cheltuielile curente necesare pentru funcționarea unei societăți de asemenea anvergura.
In mod concret, din contul de profit si pierderi atașat bilanțului rezulta ca suma indicata in bilanț drept profit este diferența dintre veniturile totale ce includ si creanțele in cuantum total de 10.220.719 lei indicate la cap. B. II din bilanț si cheltuielile totale (noțiune ce include si datoriile totale de 8.273.814 de la finalul cap. D din bilanț).
Având insa in vedere faptul ca acele creanțe de la cap. B.ll nu au fost încasate in mod efectiv, este dată situația unui fals profit, sau a unui profit prezent doar pe hârtie nu si in casa societății .
În realitate, daca s-ar fi încheiat anul doar prin raportare la veniturile din producție, s-ar fi înregistrat pierderi in bilanț, motiv pentru care, din dorința de a reechilibra situația financiara, s-a decis vânzarea unor certificate de emisii de gaze nocive in atmosfera.
Pârâta a atașat foto-copie după factura prin care dovedește aceasta vânzare, cu mențiunea ca certificatele trebuie reconstituite (recumpărate) până la finele anului 2012 deoarece permit desfășurarea activității fără a fi aplicate sancțiuni pentru gradul de poluare a atmosferei prin gazele emise in procesul de producere a energiei termice.
Chiar si așa insa, sumele rezultate din vânzare nu s-au regăsit efectiv in casa unității ci au avut ca efect diminuarea datoriilor înregistrate.
În altă ordine de idei, chiar daca profitul ar fi fost in mod efectiv încasat si nu ar fi rămas doar sub forma unor creanțe care nu se știe daca si când vor fi realizate, el nu ar fi putut fi folosit la capitolul cheltuieli personal deoarece:
a). Indiferent de acest presupus profit, plata in acord global este direct condiționata de realizarea producției si a încasărilor, parametri care au justificat neechivoc diminuarea salariala (daca cei doi parametri ar fi avut procente rezonabile cu siguranța si profitul ar fi fost nu doar mai mare ci si efectiv încasat si disponibil pentru plați)
b). Chiar daca ar fi fost efectiv încasat, profitul nu putea fi folosit integral pentru plata salariilor ci, sub rezerva respectării procentului de maxim 12,5% pentru cheltuieli personal, ar fi trebuit utilizat in programul de investiții din surse proprii care face de asemenea obiectul unui indicator de performanta pentru a cărui nerespectare există riscul rezilierii contractului de delegare. Conform HCL nr. 93/31.03.2011, societatea a fost obligată ca in acel an sa realizeze un program de investiții din surse proprii de 3.709.700 lei, mult deci peste suma indicata cu titlu de profit in bilanț. Investiția nu a putut fi realizata tocmai datorita neîncasării efective a energiei termice livrata către populație.
Neîncasările nu sunt imputabile societății ci sunt datorate faptului ca majoritatea abonaților actuali sunt persoane cu venituri reduse, majoritatea abonaților cu resurse financiare fiind debranșați la cerere deoarece si-au instalat centrale termice de apartament.
In dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile aplicabile în materie, tribunalul constată următoarele:
Reclamanții A. N., A. D. S., B. L., B. A., B. M., Betianu A., B. M. N., B. C.- A., C. M. C., C. C., C. L., C. C., C. N., D. A.,Doruleț R., D. R. G.,G.(R.) P., I. L. L., I. M., I. I. C., M. M. C., M. P., M. Lăcărmioara P., N. C., O.(fostă P.) A., P. F., P. V.-prin moștenitori P. F. și G. A. G., P. A., R. Ș., R. A. S., S. C., S. G., S. F., S. G. L., T. A., U. S., V. D. au chemat în judecată pe pârâta S.C.M. C. SA B., solicitând obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale reținute, respectiv:
- diferența de 25% din cuantumul brut al salariilor de bază si sporurilor aferente acestora, stabilite prin contractele individuale de muncă, datorată pentru perioada 01.010.2011 – 30.11.2011;
- diferența de 75% din prima de vacanță pentru anul 2012, stabilită conform contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate (conform tabelelor anexă întocmite de angajator),
și la plata cheltuielilor de judecată.
1.Față de poziția procesuală exprimată de reclamanta M. L. P. prin cererea depusă la dosar( f.139 -140 vol.II), tribunalul urmează a constata renunțarea acesteia la judecarea acțiunii conform art.406 NCPC.
2.Pentru soluționarea primului capăt din cererea celorlalți reclamanți, se va observa mai întâi că, în dosarul nr._, această instanță a pronunțat, prin sentința civilă nr. 826/24.05.2013, o soluție de respingere a acțiunii reclamanților din acea cauză, ce formulaseră pretenții similare cu cele ce formează obiectul primului capăt din prezenta cerere de chemare în judecată.
Întrucât însă, prin decizia nr. 1391/20.11.2013, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de salariați și a obligat angajatorul . B. la plata drepturilor salariale reținute în perioada din acțiune, și în cauza de față a fost pronunțată o soluție de admitere a acțiunii reclamanților pentru respectarea principiului nediscriminării consacrat de art. 16 din Constituție, Protocolul 12 la Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale și jurisprudența CEDO (cauzele B. și D. c României).
Așadar, astfel cum a stabilit și instanța de recurs, se va constata că reținerile operate de pârâtă asupra salariilor reclamanților sunt nelegale, întrucât au avut caracter unilateral, fiind încălcate astfel disp. art. 41 din Codul muncii, care nu permit modificarea salariilor în mod unilateral,nici măcar atunci când angajatorul acuză dificultăți financiare.
Astfel, chiar dacă forma de salarizare „în acord” a fost prevăzută atât în actele adiționale la contractele individuale de muncă cât și în CCM unitate, nu se poate considera că prin semnarea de către reclamanți a acestor acte adiționale aceștia și-ar fi dat acordul la reducerea salariilor cu procentul de 25% stabilit de angajator. Iar în lipsa unui mandat special din partea reclamanților, organizația sindicală prin CCM nu putea suplini acordul salariaților la modificarea contractelor individuale de muncă în sensul diminuării salariilor.
Prin urmare, va fi admis primul capăt din cererea reclamanților, în sensul obligării pârâtei la restituirea către aceștia a diferențelor salariale reținute în perioada 1.01._11.
3. În ceea ce privește cel de - al doilea capăt de cerere, se va constata că potrivit art.5.23 din CCM unitate 2011-2012( f.100), salariații puteau primi o primă de vacanță echivalentă cu 75% din indemnizația de concediu de odihnă ,,care se va acorda în trimestrul IV în funcție de posibilitățile economico financiare ale societății’’.
Însă, prin art. 119 CCM la nivel de grup de unități producere transport, distribuție energie termică și/sau electrică înregistrat la Ministerul Muncii sub nr.640/10 din 30.10.2009 aplicabil în anii 2009 – 2013, s-a stabilit că salariatul trebuie să primească o primă de vacanță atunci când pleacă în concediu, în cuantum minim de 75% din valoarea indemnizației de concediu. Mai mult în art. 121 din același contract s-a menționat că orice convenție prin care se renunță total sau parțial la drepturile privind concediul de odihnă este interzisă.
Iar potrivit art.132 din Legea 62/2011, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu poate să cuprindă drepturi la un nivel inferior față de cele stabilite prin contractele încheiate la nivel de grup de unități sau la nivel de ramură.
Pârâta a susținut că nu a acordat reclamanților prima de vacanță în procent de 100%, ci într-unul diminuat de 25%, întrucât societatea nu a înregistrat profit în cursul anului 2012. Acest lucru este însă infirmat de bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2012 chiar de către societate, din care rezultă că . B. a avut la finalul anului 2012 un profit brut de 666.152 lei, respectiv un profit net de 556.070 lei.
Pe de altă parte nici în contractul colectiv de muncă la nivel de societate, și nici în cel de ramură aplicabil, nu s-a consemnat faptul că prima de vacanță se acordă în raport de gradul de realizare a profitului de către angajator. Mai mult, chiar dacă ar fi aplicat doar contractul colectiv la nivel de unitate, societatea avea posibilitatea fie să acorde reclamanților prima de vacanță în cuantumul stabilit, fie să nu o acorde deloc. În condițiile în care aceasta a plătit o parte din prima de vacanță, rezultă că a existat manifestarea de voință a angajatorului în sensul acordării primei de vacanță.
Ca urmare pârâta trebuia să plătească reclamanților prima de vacanță în cuantumul stabilit în CCM unitate, așa încât va fi admis și cel de al doilea capăt de cerere.
4. Întrucât reclamanții nu au depus dovezi privind cheltuielile de judecată efectuate în cauză ,așa cum prevede art.452 NCPC, acest capăt de cerere urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
În temeiul art.406 Cod procedură civilă,constată renunțarea reclamantei M. L. P. la judecarea acțiunii.
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanții: A. N., A. D. S., B. L., B. A., B. M., Betianu A., B. M. N., B. C.- A., C. M. C., C. C., C. L., C. C., C. N., D. A.,Doruleț R., D. R. G.,G.(R.) P., I. L. L., I. M., I. I. C., M. M. C., M. P., N. C., O.(fostă P.) A., P. F., P. V.-prin moștenitori P. F. și G. A. G., P. A., R. Ș., R. A. S., S. C., S. G., S. F., S. G. L., T. A., U. S., V. D. în contradictoriu cu pârâta S.C.M. C. SA B..
Obligă pârâta să plătească reclamanților:
- drepturile salariale reținute în perioada 1.01._11;
- diferența de 75% din prima de vacanță pentru anul 2012.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
6 ex/24.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 1186/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
