Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 109/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 109/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 3705/40/2013
Dosar nr._ Litigiu de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.109
Ședința publică din 27.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Asistenți judiciari E. P.
D. C.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta C. A. M. în contradictoriu cu pârâta F. de S. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantei – avocat B. S. și reprezentantul pârâtei – avocat B. D..
Se face referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că: prezenta cauză are ca obiect contestație decizie de sancționare, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Avocat B. S. depune la dosar cererea reclamantei prin care renunță la invocarea excepției privind prescrierea dreptului angajatorului de aplicare a sancțiunii și la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i-au fost reținute pe luna aprilie 2013.
Avocat B. D. depune împuternicire avocațială pentru pârâtă și un înscris prin care pârâta arată că este de acord cu cererea de renunțare formulată de reclamantă.
Instanța pune în discuția părților cererea reclamantei prin care renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i-au fost reținute pe luna aprilie 2013.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, solicită ca instanța să ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i-au fost reținute pe luna aprilie, și arată că nu au de formulat cereri.
Instanța constată că nu este necesară amânarea soluționării cauzei potrivit art.244 din Noul Cod de procedură civilă întrucât rațiunea edictării acelui text a fost ca dezbaterile asupra cauzei să aibă loc în ședință publică, iar încheierea de constatare a terminării cercetării judecătorești privea situația în care această cercetare avea loc în camera de consiliu. Potrivit Legii 2/2013 această cercetare în camera de consiliu va privi doar dosarele înregistrate începând cu 01.01.2016 și, ca urmare, nu mai este necesară pronunțarea unei încheieri în care să se constate terminată cercetarea judecătorească și respectiv să se acorde termen în vederea dezbaterilor în ședință publică. Întrucât părțile au fost citate pentru dezbateri în ședință publică la acest termen instanța va constata încheiată cercetarea judecătorească și potrivit art.248 din Noul Cod de procedură civilă, pune în discuție excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară și acordă cuvântul asupra acesteia și asupra fondului.
Avocat B. S. solicită admiterea excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară. Consideră că decizia este lovită de nulitate absolută fiind încălcate dispozițiile art.252 alin.2 lit.b și c din Codul muncii. Reclamanta a contestat decizia ce a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.252 alin.2 lit.b și c din Codul muncii. Potrivit acestui text de lege, alineatul 2 lit.b din art.252 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute în mod obligatoriu în decizie se cuprind precizarea prevederilor din statutul personal, din regulamentul intern, din contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate. De asemenea, potrivit art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii în decizie se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate în apărările formulate de salariat în timpul cercetărilor disciplinare prealabile. Ori așa cum a arătat în expunerea făcută în acțiune și în răspunsul la întâmpinare nu au fost motivate prevederile din statutul personal, din regulamentul intern, din contractul colectiv sau individual de muncă aplicabil ce ar fi fost încălcate de către petent. De asemenea, nu s-a trecut și în decizie motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către petent în timpul cercetării disciplinare prealabile. Solicită admiterea excepției, iar pe fond cere admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei – reprezentând onorariu avocat.
Avocat B. D. solicită respingerea excepțiilor. Arată că scoasă din context aparent acțiunea reclamantei ar fi fost întemeiată în sensul că nu contează ce a făcut ea în timpul programului de activitate atâta timp cât nu s-a arătat cert ce articol al contractului individual de muncă a încălcat nu poate fi sancționat. Nu există un articol în contractul individual de muncă unde să se arate clar și expres că angajatul are obligația să lucreze pentru Filarmonică sau pentru un angajator în general. Reclamanta nu poate primi salariu pentru activitate desfășurată decât în condițiile în care înțelege să presteze munca pentru care s-a angajat, munca pentru care și-a asumat obligația semnând acel contract individual de muncă. Apreciază că excepția este neîntemeiată, decizia este motivată în drept cu toate argumentele pe care Codul muncii le dă angajatorului în momentul în care i se acordă și atributul de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, motiv pentru care solicită respingerea excepției. Cu privire la al doilea motiv pentru care s-a solicitat nulitatea absolută a deciziei de sancționare aceea că nu arată motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamantă evident ea este absolut neîntemeiată. În procesul verbal depus la dosar se arată că în timpul cercetării disciplinare prealabile reclamanta confirmă faptul că a părăsit scena asumându-și personal această decizie. A recunoscut faptul că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu părăsind scena în timpul repetiției. Textul de lege nu poate fi interpretat în sensul că angajatul poate cu de la sine putere să dea alte priorități timpului său în momentul în care este obligat să participe la programul normal de activitate al instituției unde este angajat. Reclamanta nu a făcut apărări, ci a confirmat faptul că a refuzat să-și îndeplinească obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul individual de muncă, aceea de a presta act artistic în interesul Filarmonicii de S. B.. Acesta este motivul pentru care argumentele aduse de către reclamantă în apărare au fost înlăturate. Nu a adus nici un argument însă a confirmat faptul că în timpul cercetării disciplinare prealabile nu a participat la repetiție. Mai mult chiar în susținerea situației de fapt în decizie se arată și motivele care au stat la baza declanșării procedurii disciplinare prealabile și care au confirmat valabilitatea deciziei, toate aceste argumente arată că excepția ridicată de către reclamantă, nemotivarea în drept, respectiv care ar fi acele prevederi ale contractului individual de muncă încălcate de ea și care ar fi motivele pentru care au fost înlăturate apărările este absolut neîntemeiată și solicită respingerea acesteia. De altfel a răspuns și prin întâmpinare acestor argumente, solicitând respingerea excepției. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de apărătorul reclamantei consideră că sunt exagerate având în vedere complexitatea cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra litigiului de muncă de față:
La data de 15 iulie 2013 pe rolul Tribunalului B. – Secția I civilă sub nr._ a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta C. A. M. în contradictoriu cu pârâta F. de S. B. prin care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- Nulitatea absolută a Deciziei nr. 70 din 25 iunie 2013 în temeiul art. 252 alin. 1 din Codul Muncii, sancțiunea disciplinară fiind prescrisă în raport cu data săvârșirii pretinsei abateri disciplinare;
- Nulitatea absolută a Deciziei nr. 70 din 25 iunie 2013, decizie emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. b și lit. c din Codul Muncii;
- În subsidiar, să se dispună anularea Deciziei nr. 70 din 25 iunie 2013 ca nelegală;
- Obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i-au fost reținute în mod abuziv pentru luna aprilie 2013;
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, este angajată pe perioadă nedeterminată la F. de S. B., din anul 2002. Are o vechime de 11 de ani.
În ultimii 11 ani a activat pe funcția de - artist instrumentist violoncel - la F. de S. B. și nu a fost sancționată disciplinar niciodată.
În luna decembrie 2012 au apărut tensiuni între angajații Filarmonicii si managerul Filarmonicii de stat datorită politicii personale pe care acesta a adoptat-o în exercitarea mandatului său, respectiv pentru luarea unor decizii fără consultarea si fără acceptul Consiliului de Administrație si a Consiliului Artistic. Aceste politici personale ale managerului au avut ca scop și finalitate cheltuirea nejustificată a fondurilor instituției în scop personal.
Pe fondul tensiunilor existente managerul instituției nu a făcut nimic pentru aplanarea conflictelor existente, ci a procedat la luarea unor decizii nejustificate, în mod unilateral, decizii de natură să împiedice desfășurarea normală a activității lor.
Tot mai mulți colegi, angajați ai Filarmonicii de S. și-au manifestat nemulțumirea față de modul în care managerul instituției a gestionat fondurile acesteia, fapt ce a fost făcut cunoscut și Primăriei B..
La solicitările lor Primăria B. a constituit comisii de control, care au ajuns la concluzii diferite.
La data de 22.05.2013 i s-a comunicat Decizia nr. 41/22.05.2013 prin care a fost sancționată disciplinar cu avertisment scris, pentru faptul că ar fi lipsit de la locul de muncă în perioada 19.03._13. Întrucât faptele imputate nu au fost adevărate a contestat această Decizie prin acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B..
În perioada în care a urmat, 01 - 05.04.2013, managerul instituției a împiedicat-o atât pe ea cât si pe colegii săi să participe la activitatea artistică a instituției.
A fost prezent în fiecare zi la toate activitățile desfășurate dar nu a fost lăsat să participe la activitățile artistice programate, managerul aducând din afara instituției persoane numite colaboratori pentru a desfășura în locul său și al colegilor săi prezenți - munca lor.
Pentru această perioadă managerul i-a încălcat dreptul la muncă împiedicând-o să muncească și i-a tăiat din salariu 5 zile de muncă. Pentru a justifica acțiunile sale, managerul a emis Decizia nr. 70 din 25 iunie 2013 prin care a sancționat-o disciplinar, reducându-i cu 5 % salariu de bază pentru o perioadă de 2 luni, perioadă cuprinsă între 01.09._13.
Contestă și această Decizie ca fiind nelegală si netemeinică.
I. A invocat nulitatea absolută a deciziei nr. 70/25.06.2013, decizie emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. 1 din Codul muncii
Abaterea disciplinară ce i se impută prin Decizia nr. 70/25.06.2013 se referă la data de 29.03.2013 și perioada 01 - 05.04.2013, fapte despre care managerul Filarmonicii a avut cunoștință chiar din acele zile.
Potrivit art.252 alin. 1: „angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o Decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
În concluzie, angajatorul putea dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o Decizie scrisă în termen de 30 zile calendaristice de la data de 05.04.2013, respectiv până la 05.05.2013.
Decizia nr. 70 a fost emisă însă la data de 25 iunie 2013 ceea ce face ca aplicarea sancțiunii disciplinare să fie prescrisă.
Este evident că termenul de 30 zile se referă strict la angajatorul care a luat cunoștință de data săvârșirii abaterii disciplinare. Cum emiterea Deciziei nr. 70 din 25 iunie 2013 s-a făcut la aproape 3 luni de la data luării la cunoștință, aplicarea sancțiunii disciplinare este prescrisă iar Decizia este lovită de nulitatea absolută.
II. A invocat nulitatea absolută a deciziei nr. 70/25.06.2013, decizie emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. b si lit. c;
Decizia numărul 70/25.06.2013 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. b) și lit. c) din Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 252 alin. (2) lit. b si lit. c, sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
- precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate (lit. b);
- motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare (lit. c).
Ori, deciziile contestate au fost întemeiate pe dispozițiile art. 250, art. 251, art. 252 și art. 248 lit. c) din Codul muncii, nefiind însă motivate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil ce ar fi fost încălcate de ea.
De asemenea în decizie nu au fost cuprinse motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de ea în timpul cercetării disciplinare prealabile.
A menționat că a dat curs convocării și s-a prezentat în fata Comisiei de Etică si Disciplină unde a dat și o Notă explicativă dar la care Decizia contestată nu face nici o referire.
Astfel, nerespectarea dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. b) și lit. c) din Codul muncii face ca Decizia emisă să fie nulă.
Pe fond, decizia emisă este nelegală și netemeinică fiindu-i aplicată o sancțiune disciplinară pentru fapte pe care nu le-a săvârșit.
Astfel:
❖ În legătură cu data de 29.03.2013
În săptămâna 25 - 29.03.2013 a avut concediu fără plată.
❖ În legătură cu perioada de 01 - 05.04.2013
Aflând însă despre intenția Directorului de a o suspenda pe ea și pe colegii săi și de a angaja colaboratori externi pentru desfășurarea activităților artistice, au anunțat în mod public că își vor continua activitatea pentru a nu implica elevii în situația conflictuală între ei si Director, transmițând un astfel de comunicat în presa locală și anunțând și Directorul Filarmonicii.
În ziua de 01.04.2013, s-au prezentat la locul de muncă și au încercat să urce în autocarul cu care urma a se face deplasarea la Suceava.
Au fost opriți prin intervenția brutală a directorului instituției care s-a postat fizic în ușa autocarului împiedicând accesul lor în autocar. Mai mult de atât, managerul instituției convocase forte de ordine (politia) pentru a o împiedica pe ea și pe colegii săi să urce în autocar.
Astfel, deși cunoștea de intenția lor de continuare a activității, directorul a continuat cu aceeași atitudine dictatorială, împiedicându-i să-și exercite dreptul la muncă, încălcându-le efectiv acest drept.
În plus a constatat că în autocar erau urcate alte persoane, neprofesioniști, persoane fără studii superioare, cu care directorul a înțeles să îndeplinească actele artistice la care F. era angajată.
Acest fapt s-a repetat în fiecare zi din săptămână, când directorul Filarmonicii le-a încălcat în mod repetat dreptul la muncă și a irosit fondurile pentru a plăti persoane necalificate angajate cu ora, ignorând faptul că în același timp, atât el cât și colegii săi erau prezenți la locul de muncă, îmbrăcați pentru concert si împiedicați să urce în autocar.
În toată această perioadă ea a semnat condica și a fost prezentă la muncă în fiecare zi. Cele întâmplate în aceasta perioada au fost puternic mediatizate in presa locală și la televiziune.
Pentru respectarea dreptului său la muncă, atât el cât și colegii săi au adresat memorii repetate Primarului cât si Consiliului Local, respectiv la data de 11.04.2013 si 17.04.2013 însă nu au primit nici un sprijin.
În ce privește Referatul nr. 546/05.04.2013, șeful de orchestră recunoaște că în ziua de 1 aprilie 2013 o parte a artiștilor protestatari s-au prezentat la sediul instituției invocând că vor să-și reia activitatea.
În realitate toți s-au prezentat la sediul instituției însă Directorul nu le-a permis accesul în autocar încălcându-le dreptul la muncă.
În concluzie, s-a prezentat în fiecare zi la locul său de muncă, a semnat condica îmbrăcat în ținuta de concert însă Directorul instituției împreună cu șeful de orchestră și ajutat chiar de forte de politie l-au împiedicat să urce in autocar.
Despre aceste aspecte domnul Rută F. nu a făcut vorbire în Referatele întocmite.
A fost convocată pentru cercetarea disciplinară pentru ziua de 17.06.2013.
Susținerea Comisiei din procesul verbal nr.1056/20.06.2013 nu este conformă cu ceea ce s-a întâmplat în realitate.
A mai precizat că majoritatea membrilor Comisie de Etică și Disciplină au fost promovați în activități artistice ale instituției și au fost plătiți suplimentar ca o recompensă pentru modul în care au înțeles să întocmească Procesele-verbale si Referatele în baza cărora au fost sancționați.
Nemulțumirile sale și a majorității artiștilor din orchestră au fost determinate de managementul defectuos desfășurat de Directorul Filarmonicii, aspect ce a fost ulterior confirmat de o Comisie de control a Consiliului Local cât si de un Raport al Curții de Conturi.
În dovedire a arătat că înțelege să se folosească de următoarele probe: - înscrisuri: Scrisoare adresată de Sindicatul Independent al Artiștilor Instrumentiști către Consiliul Local și Primăria Municipiului B.; Memoriul adresat de artiștii angajați ai Filarmonicii Guvernului României, Curții de Conturi, Prefecturii;
Referate; Procese-verbale; Note de constatare a Consiliului Local cu privire la activitatea Managerului Filarmonicii; Nota explicativă adresată Filarmonicii; Memorii si apărări cu privire la cercetarea disciplinară; alte înscrisuri privind conduita sa profesională; planșe foto;
- martori: C. R. V., I. C., M. C., Donisan I. M..
În drept și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 252 alin. 5 din Codul Muncii.
Pârâta F. de S. B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cele două excepții prin care se invocă nulitatea absolută a Deciziei 70/25.06.2013, a arătat următoarele:
Excepția nulității absolute a deciziei ca urmare a prescrierii dreptului angajatorului de aplicare a sancțiunii consideră că nu poate fi primită deoarece chestiunea de drept pusă în discuție - termenul în care angajatorul poate aplica sancțiunea disciplinară, a fost soluționată de către înalta Curte de Casație și Justiție, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 517 alin. 4) Cod proc. civ. Astfel, deoarece interpretarea dispozițiilor art. 252 din Codul muncii s-a realizat în mod diferit de către instanțele de judecată, ceea ce a condus la aplicarea lor diferită și la pronunțarea unor soluții neunitare, înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012 privind examinarea recursurilor în interesul legii declarate de către Avocatul Poporului și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la calcularea termenului de 30 de zile în care trebuie aplicată sancțiunea disciplinară conform dispozițiilor art. 252 alin. 1 din Codul muncii respectiv momentul din care începe să curgă acest termen, a hotărât că în interpretarea șl aplicarea art. 252 alin. 1 din codul muncii, momentul din care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității (Decizie nr. 16/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 817 din 5 decembrie 2012).
Excepția nulității absolute a deciziei ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.252 alin. 2 lit. b -c, este neîntemeiată, decizia aici contestată fiind întocmită cu respectarea tuturor prevederilor imperative ale legii iar invocare exclusiv a dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. b) - c), este inoportună în condițiile în care, din conținutul deciziei de sancționare, reiese cu claritate abaterea disciplinară pentru care a fost aplicată sancțiunea - neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectiv:
o Refuzul nejustificat de a participa la repetiția generală din data de 29 martie 2013;
o Refuzul nejustificat de a participa la concertul din data de 29 martie 2013;
o Refuzul nejustificat de a participa la activitatea artistică a Filarmonicii în
perioada 01 - 05.04.2013 ca urmare a suspendării unilaterale a activității
pentru o perioadă nedeterminată.
Ca urmare a argumentelor de fapt și de drept expuse mai sus, a cerut respingerea excepțiilor ca neîntemeiate.
Cu privire la fondul contestației, a cerut respingerea acesteia, realitatea de fapt precum și modul de derulare al evenimentelor în urma cărora a fost aplicată sancțiunea administrativă fiind cu totul alta decât cea prezentată de către contestator.
Astfel, prin acțiunea care face obiectul cauzei de față, reclamanta solicită anularea deciziei de sancționare, fără a preciza și contextul în care, prin propriile acte și acțiuni individuale, a încălcat în mod voit și conștient obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul individual de muncă încheiat cu instituția unde este angajat - F. de S. B., instituție publică sub autoritatea Consiliului local B..
În susținerea celor de mai sus și, implicit în dovedirea caracterului netemeinic al cererii de chemare în judecată, au arătat faptul că, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, document semnat de reclamantă fără nicio rezervă, acesta are, pe lângă celelalte drepturi și obligații, și
-obligația de a realiza norma individuală de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului (art. M, pct. 2, lit. a din Contractul Individual de muncă),
clauza de mai sus fiind aplicarea practică a dispozițiilor art. 10 din Legea 53/2003 - Codul muncii.
Consecința nerespectării acestei clauze constă, printre altele, atât în diminuarea drepturilor salariale proporțional cu numărul de zile în care, deși prezent formal la serviciu, obligațiile stabilite de legiuitor și acceptate de reclamantă prin semnarea contractului individual de muncă, nu au fost îndeplinite de către acesta din urmă cât și în dreptul angajatorului, consacrat de legiuitor în art. 247 Codul muncii, de a aplica o sancțiune disciplinară direct proporțională cu gravitatea faptei.
În fapt, în data de 29 martie 2013, dl. R. F. - șef de orchestră în cadrul Filarmonicii de S. din B., a depus la Secretariatul instituției un referat, înregistrat sub nr. 497/409 / 22.03.2013, prin care arăta faptul că în data de 29 martie 2013, contestatorul, împreună cu o parte din membrii orchestrei, au refuzat să participe la repetiția generală, premergătoare concertului programat pentru acea zi, situație confirmată și de cei trei invitați ai filarmonicii pentru concertul din acea zi - dl. I. G. - dirijor (București), R. C.-R. - pianistă (Cluj) și A. C. - violonist (Germania).
Pentru a detensiona situația și în vederea asigurării concertului, conducerea filarmonicii - S. M., manager și H. C., reprezentantul Primăriei B. în Consiliul de Administrație, au încercat purtarea unui dialog cu aceștia (Anexa 4), pentru a afla care le sunt revendicările însă demersul a rămas fără rezultat, aceștia refuzând nejustificat reluarea activității. Mai mult chiar, aceștia au înmânat d-lui H. C. un tabel nominal prin care anunțau încetarea activității pe perioadă nedeterminată începând din data de 29 martie, anulând concertul programat pentru seara acelei zile.
Au precizat că anularea concertului a fost consecința actului expres și unilateral al unei părți din artiștii instrumentiști, printre care și contestatorul, și nu ca urmare a deciziei convenite de conducerea filarmonicii cu membrii orchestrei, cum fals afirmă contestatoarea în contestația care face obiectul cauzei de față.
Urmare a celor de mai sus și întrucât F. era angajată într-un proiect artistic care urma să se desfășoare la începutul săptămânii următoare în municipiul Suceava –„școala altfel” iar instrumentiștii care au înțeles să nu-și suspende activitatea nu erau suficienți pentru susținerea concertelor angajate, în cursul zilei de sâmbătă și duminică au fost contactați o . instrumentiști, atât din B. cât și din țară, pentru a completa numărul de membrii ai orchestrei și a susține reprezentațiile contractate în 01 - 04 aprilie 2013 .
Or, în condițiile în care instrumentiștii ce anunțaseră la sfârșitul săptămânii precedente încetarea activității pe o durată nedeterminată nu au arătat în niciun fel că doresc să-și reia activitatea, în mod normal deplasarea la concertele programate în Suceava a fost făcută cu angajații care și-au continuat activitatea, orchestra fiind completată cu instrumentiști colaboratori, angajați pe bază de convenție pentru perioada 01 - 05 aprilie 2013.
Afirmația conform cărora celor care anterior au anunțat încetarea activității pentru o perioadă nedeterminată li s-a interzis accesul în autocar este neconformă cu realitatea, aceștia prezentându-se la sediul Filarmonicii în dimineața zilei de 1 aprilie 2013 exclusiv pentru a împiedica plecarea autocarului spre Suceava, situație ce a impus intervenția poliției locale, sesizată din oficiu.
Aceasta este succesiunea evenimentelor (omise a fi arătate instanței de către reclamantă) în urma cărora contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile pentru a arăta motivul pentru care a refuzat să participe la programul normal de activitate.
Cercetarea prealabilă a fost finalizată cu Raportul Comisiei de Cercetare Disciplinară care, având în vedere funcția ocupată de reclamantă - șef partidă fagot, și influența acestuia în rândul orchestrei, a propus aplicarea unei sancțiunii disciplinare de diminuare a salariului de bază cu 5% pentru o perioadă de două luni.
În susținerea întâmpinării, au înțeles să se folosească de proba video, cu înscrisuri, cu proba testimonială a martorilor H. C., Ț. I., Rută F., precum și cu interogatoriul reclamantei, în măsura în care aceasta din urmă probă se va dovedi utilă și oportună cauzei precum și orice alte probe care se vor dovedi necesare pe parcursul cercetării judecătorești.
În ce privește probatoriul propus de reclamantă, au cerut respingerea probei testimoniale cu martorii propuși, aceștia din urmă având calitatea de reclamant în alte cauze aflate pe rolul Tribunalului B. și în care F. de S. B. este chemată în calitate de pârât ori reclamant.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare în care a precizat următoarele:
1. Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei ca urmare a prescrierii dreptului angajatorului de aplicare a sancțiunii - renunță la invocarea acestei excepții.
Este adevărat că termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare curge de la data înregistrării Raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității.
La momentul formulării contestației nu a cunoscut data înregistrării Raportului final. Față de această situație renunț la invocarea acestei excepții.
2. Cu privire la excepția nulității absolute a deciziei emisă cu încălcarea dispozițiilor art.252 alin. 2 lit, b) și lit, c)
Decizia pe care o contestă a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. b) și lit. c) din Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 252 alin. (2) lit. b și lit. c, sub sancțiunea nulității absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
- precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate (lit. b);
- motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare (lit. c).
Or, decizia contestată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 250, art. 251, art. 252 și art. 248 lit. c) din Codul muncii, nefiind însă indicate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contract individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil ce ar fi fost încălcate de el.
De asemenea în decizie nu au fost cuprinse motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de mine în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Susținerea pârâtei că din conținutul deciziei de sancționare reiese abaterea disciplinară pentru care a fost aplicată sancțiunea - nu poate fi primită - pentru că motivarea în fapt nu suplinește motivarea în drept.
În aceste sens s-a pronunțat și Tribunalul Cluj prin Sentința civilă nr. 2672/02.09.2010, menținută prin Decizia Curții de Apel Cluj care a dispus anularea unei decizii de desfacere a unui contract individual de muncă pentru emiterea deciziei cu încălcarea dispozițiilor art. 268 actualul art. 252 din Codul Muncii. Astfel, analizând o decizie de desfacere a unui contract de muncă instanța a constatat că decizia emisă nu cuprindea descrierea faptei care constituia abatere disciplinară, precizare prevederilor din Statutul de personal, Regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de angajați, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, instanța competentă și termenul în care Decizia poate fi contestată.
Înscrierea fiecăreia dintre aceste mențiuni în Decizia de concediere este prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 268 din Vechiul Cod al Muncii (actualul art. 252 alin. 2 lit. b și c Codul Muncii modificat) astfel încât, în mod judicios instanța a reținut că decizia emisă cu încălcarea acestor prevederi legale este nulă absolut.
În același sens a statuat și Curtea Constituțională care a reținut în Decizia nr. 319/29.03.2007 că „aplicarea sancțiunilor disciplinare (...) sunt permise cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului. Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să constate temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse din voința unilaterală a angajatorului.”
De asemenea, în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 383/2005.
În concluzie, condițiile de formă ale unei Decizii de sancționare sunt în mod expres, imperativ și limitativ prevăzute de lege, legiuitorul nedând posibilitatea de a opta între motivarea în drept și motivarea în fapt a Deciziei. Lipsa acestor mențiuni face ca Decizia emisă să fie lovită de nulitate absolută.
Pe fond – a cerut înlăturarea susținerile pârâtei ca neîntemeiate.
A explicat pe larg modul în care s-au desfășurat evenimentele în perioada 25 - 29.03.2013 și respectiv 01-05.04.2013.
Nu este adevărat că dl. H. C. reprezentantul Primăriei ar fi încercat să poarte, un dialog cu ei pentru a afla care sunt revendicările lor.
Nemulțumirile sale și ale majorității artiștilor din orchestră au fost de multă vreme făcute cunoscute Primarului Municipiului B. prin numeroasele cereri și petiții pe care le-au adresat, astfel încât reprezentantul Primăriei nici nu a încercat să poate un dialog cu ei fiindu-i cunoscute revendicările lor.
Dimpotrivă, în ziua de 29.03.2013, reprezentantul Primăriei, H. C., le-a comunicat că Primarul a decis că activitatea managerului Filarmonicii va continua ca și până atunci și că împotriva sa și a colegilor săi vor fi luate măsuri drastice.
Anexa 4 pe care o invocă pârâta, nu este rezultatul purtării unui dialog, ci reprezintă un Proces - verbal încheiat de dl. H. C. (reprezentatul Primăriei) în sprijinul managerului. Din acest înscris, rezultă că dl. H. C. și dl. manager S. M. ar fi fost informați de către artiștii instrumentiști că-și vor suspenda în mod ferm activitatea conform tabelului anexat.
Tabelul despre care se face vorbire în Procesul - verbal din Anexa nr. 4 nu a fost predat reprezentantului Primăriei pentru a fi înregistrat la secretariatul filarmonicii. Ei nu l-au înregistrat pentru că nu au avut intenția de a nu concerta, ci dimpotrivă de a arăta Primarului că sunt o majoritate nemulțumită de abuzurile directorului și că doresc un răspuns la solicitările lor.
Reprezentantul Primăriei a dorit o copie de pe acest tabel și fără știrea și acordul nimănui l-a înregistrat la secretariatul Filarmonicii, în loc să se reprezinte în fața Primarului.
Anularea concertului a fost rezultatul hotărârii comune de a amâna concertul programat pentru după-amiaza aceleiași zile, urmând să-1 reprogrameze ulterior.
În ce privește Referatul nr. 497/29.03.2013 întocmit de dl. Rută F., cele consemnate nu conțin realitatea.
De altfel, domnul Rută F. - șeful de orchestră care a sesizat Directorul cu cele întâmplate în ziua de 29.03.2013 nu a fost prezent la aceste discuții.
În plus, din conținutul Referatului nr. 497/29.03.2013 - pretins a fi încheiat la 29.03.2013 - rezultă că Domnul Rută F., înregistrând în ziua de 29.03.2013 acest Referat (până la ora 16:00 programul secretariatului) face referiri la concertul din seara zilei de 29.03.2013 care trebuia sa înceapă la orele 18:30, aspecte consemnate la o oră la care aceste evenimente nu s-au întâmplat.
În realitate, acest Referat a fost întocmit la data de 01.04.2013 tocmai pentru a justifica acțiunea Directorului de a nu îi primi la locul de muncă și de a aduce colaboratori externi.
De altfel și data înregistrării acestui Referat este modificată.
În ce privește înscrisurile atașate reprezentând „Declarație” semnată de G. I., o altă „Declarație” semnată de R. C. R. și o altă „Declarație” semnată de A. Donete C., este evident că aceste „declarații” au fost solicitate de managerul Filarmonicii împotriva lor la date ulterioare pentru a justifica sancțiunile aplicate.
În ce privește susținerea pârâtei cu privire la faptul că în dimineața zilei de 01.04.2013 s-ar fi prezentat la sediul Filarmonicii „exclusiv pentru a împiedica plecarea autocarului la Suceava, situație ce ar fi impus intervenția Poliției Locale sesizate din oficiu, acest fapt nu corespunde adevărului. Dimpotrivă, Poliția Locală a fost chemată de manager pentru a le împiedica accesul în autocar, iar directorul instituției s-a postat fizic în ușa autocarului împiedicând accesul în autocar. Mai mult, el si colegii săi erau îmbrăcați in ținută de concert fiind pregătiți de a face deplasarea si a susține concertele programate.
Nu este de acord cu probele solicitate de reclamantă constând în:
- Probă video - întrucât înregistrarea video nu a fost autorizată de instanță, nu conține criterii de certificare a conținutului ei și nu poate fi verificată autenticitatea.
În plus, intenția pârâtei este de a prezenta în mod trunchiat adevărul prin ascunderea acțiunilor desfășurate împotriva lor.
- Martori - nu este de acord cu audierea martorilor propuși de pârâtă întrucât aceștia sunt H. C. — persoană care în loc să reprezinte Primăria în fața instituției, l-a susținut pe manager împotriva lor, declarația acestuia neputând fi decât subiectivă. La fel și ceilalți martori ce au întocmit procese - verbale și alte înscrisuri împotriva lor neconforme cu realitatea.
Față de cererea reclamantei, în temeiul disp. art 243, coroborat cu disp. art 406 NCPC, tribunalul va constata renunțarea reclamantei C. A. M. la judecarea capătului de cerere privind drepturi salariale reținute pentru luna aprilie 2013.
În ceea ce privește excepția tardivității emiterii Deciziei 70 din 25.06.2013 instanța reține că reclamanta a renunțat la a invoca excepția prescrierii dreptului angajatorului de a aplica o sancțiune disciplinară.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei invocată de petentă în raport cu prevederile art.252 alin.2 lit.c reține tribunalul că legiuitorul a stabilit conținutul deciziei de sancționare disciplinară sub sancțiunea nulității absolute. Cu alte cuvinte angajatul prejudiciat prin emiterea unei decizii de sancționare disciplinară nu trebuie să dovedească vătămarea ce i s-a produs fiind suficientă doar indicarea prevederilor obligatorii ce trebuiau consemnate în decizie pentru a fi constatată nulitatea absolută a actului emis de către angajator. În speța de față se observă că prin decizia nr.70 din 25.06.2013 conducerea Filarmonicii B. a decis sancționarea salariatei cu reducerea salariului cu 5% în lunile septembrie-octombrie 2013. S-a consemnat că actul a fost emis în baza disp. art.247 și 250 din Codul muncii avându-se în vedere referatul 497, 546, 547/2013 privind refuzul nejustificat privind participarea la repetiții, anularea concertului din 29 martie 2013 ca urmare a refuzului salariatului de a participa la această activitate, cât și procesul verbal 1056 al Comisiei de etică și disciplină. S-au mai indicat prevederile art.250, 251, 252 și 248 alin.1 lit.c din Codul Muncii (fila 9 ds.).
Conform art.252 alin.2 lit.b din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute în decizia nr.70 din 25.06.2013 angajatorul trebuia să consemneze în mod obligatoriu precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat. În decizia nr.70/2013 nu au fost precizate aceste prevederi astfel că este dată nulitatea absolută a deciziei. Punctul de vedere al pârâtei privind respingerea excepției întrucât din act reiese cu claritate abaterea disciplinară va fi înlăturat de la soluționarea cauzei deoarece reclamanta pe de o parte nu a invocat faptul că în decizie nu s-a consemnat abaterea disciplinară săvârșită, iar de pe altă parte aceasta a consemnat că are în vedere prevederile art.252 alin.2 care stabilesc în mod clar ce elemente trebuie să conțină decizia de sancționare. Nu este important pentru tribunal să cerceteze dacă există sau nu răspunderea disciplinară a salariatului dacă decizia de sancționare nu îndeplinește condițiile de formă stabilite în mod expres de legiuitor. În consecință sunt fără relevanță cele arătate în continuare de pârâtă prin întâmpinare în legătură cu obligația de a realiza norma individuală de muncă.
În ceea ce privește prevederile art.252 alin.2 lit.c se constată că legiuitorul a mai indicat că în decizia de sancționare disciplinară trebuie să fie consemnate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile. Din nota explicativă aflată la fila 23 dosar rezultă că petenta doar a indicat că nu a refuzat să participe atât la repetiție cât și la concert fără a formula apărări în legătură cu fapta reținută în sarcina sa.
Ca urmare, în baza celor reținute mai sus tribunalul stabilește că decizia 70/2013 este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate prevederile exprese ale art.252 alin.2 lit.b din Codul muncii în ceea ce privește condițiile de formă ale actului motiv pentru care va fi admisă excepția nulității absolute invocată de reclamantă și se va constata nulitatea deciziei sus-menționate.
În ceea ce privește posibilitatea reducerii onorariului avocatului ales al reclamantei tribunalul nu a identificat nici un motiv care să conducă la concluzia că aceste este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul disp. art 243, coroborat cu disp. art 406 NCPC, constată renunțarea reclamantei C. A. M. la judecarea capătului de cerere privind drepturi salariale reținute pentru luna aprilie 2013.
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. A. M., cu domiciliul în municipiul B., ., ..4, județul B., în contradictoriu cu pârâta F. de S. B., cu sediul în municipiul B., ., județul B..
Admite excepția nulității absolute a Deciziei de sancționare disciplinară nr. 70 din 25.06.2013 emisă de pârâta F. de S. B. privind pe reclamantă și, pe cale de consecință constată nulă decizia sus menționată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Apelul trebuie depus la Tribunalul B.,
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2014.
Președinte, Grefier,
C. M. C. L.
Cu opinie în același sens,
Asistenți judiciari
P. E., C. D.
Red. C.M./27.02.2014
Tehnored. C.L./27.02.2014
4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1186/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
