Contestaţie act. Sentința nr. 103/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 103/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 103/2015
Dosar nr._ contestație decizie concediere
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. T.
Asistenți judiciari - D. C.
Asistenți judiciari – E. P.
Grefier – C. B.
Sentința civilă nr. 103
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamantul G. R. CNP_, domiciliat în B.,Calea Națională nr. 69 ., .,și pârâtul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., cu sediul în B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, care se legitimează cu CI . nr._/SPCLEP. B., și consilier juridic H. D. pentru pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că, prin serviciul registratură, reclamantul a depus înscrisuri.
Instanța constată că este primul termen de judecată cu procedură completă .
În temeiul art. 131 NCPC, se verifică competența generală, teritorială și materială a instanței și, față de obiectul pricinii, instanța constată că este competentă în soluționarea acesteia, în conformitate cu disp. art.95 pct. 4 NCPC, art. 269 din Codul muncii și art. 208-209 din Legea 62/2011.
În temeiul art.258 și 254 alin.1 NCPC, instanța admite proba cu înscrisurile depuse de părți.
Consilier juridic H. D. depune împuternicire de reprezentare și precizări.
Un exemplar de pe precizări se înmânează reclamantului.
Instanța pune în discuție excepția nulității cererii și excepția tardivității formulării contestației, invocate de pârât prin întâmpinare.
Reclamantul solicită respingerea excepțiilor iar, pe fond, admiterea acțiunii.
Consilier juridic H. D. solicită admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare iar pe fondul cauzei respingerea contestației.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepțiile invocate de pârât.
TRIBUNALUL,
Asupra excepțiilor de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul G. R. a contestat decizia nr. 824/21.07.2014 emisă de pârâtul S. Județean „Mavromati” B. .
În motivare, reclamantul a arătat că decizia este nelegală, întrucât nu conține precizări referitoare la termenul în care poate fi contestată la instanță astfel cum prevede art. 62 alin.3 din Codul muncii, și nici lista criteriilor de selecție și a posturilor vacante impuse de art. 76 din Codul muncii.
Reclamantul a susținut că nu a fost înștiințat cu privire la organizarea testării din 15 .01.2014, întrucât contrar susținerii spitalului, în perioada 5.01.-20.01.2014 avea zile de recuperare, fiind plecat din localitate. Testarea a fost amânată de două ori neavând cadrul legal, număr de înregistrare, ștampila unității și nici semnătura unui reprezentant al acesteia.
Nu a fost înștiințat nici verbal și nici sub semnătură despre testare, la aceasta participând oricum telefoniști, în timp ce el a fost angajat pe postul de electromecanic TC,ocupându-se de telefoane, case fiscale, stație de amplificare.
Conform programului de lucru din luna mai 2014 a fost trecut în sectorul de pază, fără a fi anunțat verbal sau în scris, neprimind nici o decizie de schimbare a locului de muncă. A contestat caracterul abuziv al schimbării locului de muncă, însă conducerea spitalului l-a informat că postul de electromecanic a fost desființat.
Reclamantul a susținut că nu i s-a oferit alt post conform pregătirii sale de electromecanic, ci i s-a propus un post de paznic, pentru care nu are calificare și nici starea sănătății nu-i permite să desfășoare această activitate. A menționat și că, deși personalul testat a obținut note de 3 și 4, se află în continuare în activitate.
Față de cele arătate,reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 824/2014, reintegrarea pe postul deținut anterior, plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale de care a fost lipsit de la data concedierii și până la data reintegrării pe post, indexate la zi, precum și plata de daune morale echivalente cu 5 salarii nete lunare, întrucât i-a fost afectată starea de sănătate fiind singura persoană din cadrul spitalului căreia i s-a desființat postul.
Pârâtul S. Județean de Urgență „Mavromati” B. a depus
întâmpinare( f.19- 21), prin care, luând în considerare și prevederile art.194 și ale art.200 din NCPC, a invocat excepția nulității cererii pentru următoarele considerente:
- în cerere nu sunt menționate toate datele de identificare ale pârâtului si ale reclamantului, așa cum sunt menționate la lita;
- nu sunt menționate temeiurile de drept pe care se întemeiază cererea - lit.d;
- nu sunt arătate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere -lit.e.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 03.09.2014, reclamantul a solicitat „anularea Deciziei nr.824 din 22.07.2014", pârâtul a invocat și excepția tardivității depunerii cererii, deoarece, conform semnăturii de primire a reclamantului de pe decizia contestată din 22.07.2014, termenul prevăzut de art.268 alin.1 lit.a din Codul muncii, respectiv de 30 zile calendaristice de la data comunicării deciziei, a expirat la data de 22.08.2014.
Pe fond, pârâtul a arătat că, la nivelul unității s-a efectuat analizarea locurilor de muncă din activitățile de întreținere clădiri și instalații apă, lumină și încălzire, deservire posturi fixe, pentru reorganizarea acestora, constatându-se un excedent de 21 de posturi, printre care 6 posturi la centrala telefonică a unității (inclusiv punctele de lucru).
Necesitatea reorganizării activității la centrala telefonică a fost dată de automatizarea centralelor telefonice, diminuându-se turele, fapt care a implicat și diminuarea posturilor normate pentru asigurarea acestei activități.
Pentru departajarea personalului care își desfășura activitatea la centrala telefonică, după aplicarea prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil, s-a aprobat organizarea unei examinări profesionale.
Examinarea profesională a salariaților care își desfășurau activitatea la centrala telefonică a fost adusă la cunoștința acestora, inclusiv a reclamantului, în data de 08.11.2013, fiind programată inițial pentru data de 14.11.2013.
Reclamantul nu s-a prezentat la data stabilită, dar nu s-a preocupat să se intereseze dacă examinarea a avut loc sau dacă și când s-a reprogramat.
Examinarea salariaților a avut loc în data de 15.01.2014, în urma căreia, în funcție de rezultatele obținute, s-a stabilit ordinea ocupării locurilor existente la centrala telefonică.
În legătură cu reclamantul, având în vedere faptul că numărul de posturi la centrala telefonică s-au redus, iar acesta nu a participat la examinarea profesională, șeful Biroului tehnic a menționat că pentru calificarea dlui G. R. - electromecanic TTR - nu există lucrări de efectuat în cadrul activităților din sectorul tehnic, propunând ca acesta să fie redistribuit.
Reclamantului i s-a propus un post de paznic prin adresa nr._/06.05.2014 (pentru care nu era necesar o pregătire specială prealabilă), dar acesta a refuzat prin adresa nr._/09.05.2014.
În urma acestui refuz, având în vedere faptul că sindicatul din care făcea parte reclamantul a arătat în ședința Comitetului director din 27.05.2014 că acesta este de acord să fie concediat, s-a luat hotărârea de a se înceta contractul de muncă prin concediere.
Prin adresa nr._/02.06.2014, reclamantului i s-a acordat preavizul de 20 zile lucrătoare prevăzute de Codul muncii, menționându-se motivele care au condus la încetarea raporturilor de muncă.
După epuizarea perioadei de preaviz (prelungită prin concedii medicale) s-a emis Decizia nr.824/21.07.2014 prin care s-a încetat contractul de muncă al reclamantului conform art.65 alin.1 Codul muncii.
Referitor la criticile privind conținutul deciziei de încetare a contractului de muncă, pârâtul a menționat că pentru cazurile de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, Codul muncii nu prevede un anumit conținut al deciziei, astfel că afirmațiile reclamantului sunt nefondate.
Având în vedere faptul că reclamantului i-a încetat contractul de muncă în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, decizia nr.824/21.07.2014 conține motivele de fapt și de drept pentru care s-a decis concedierea, nefiind necesare precizări referitoare la termenul de contestație sau instanța competentă, ori la lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate (mai ales că reclamantului i s-a oferit un post disponibil pe care l-a refuzat).
Referitor la personalul testat, pârâtul a menționat că cei care nu au ocupat posturi la centrala telefonică în urma examinării profesionale, au optat pentru posturile disponibile de paznic.
Referitor la calificarea reclamantului, și înainte de 2 martie 2012 și după această dată, când a fost preluat de către pârât în urma desființării Spitalului de Obstetrică-ginecologie, reclamantul, conform fișei postului, a avut atribuții ca telefonist, nu ca electromecanic TTR.
Referitor la solicitarea de daune morale, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, netemeinică și nelegală, motivațiile reclamantului neavând nici o legătură cu prezenta cauză, nefiind dovedite și neîndeplinind condițiile cumulative legale (nu există faptă ilicită, nu există prejudiciu, nu există legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, nu există vinovăție).
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 N.C.P.C.
În probațiune, pârâtul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantului.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepția tardivității formulării contestației, deoarece în decizie nu a fost înscris în mod intenționat de către angajator termenul pentru formularea contestației.
În plus, a menționat că a depus cererea de chemare în judecată în termen legal la data de 03.09.2014, deoarece în perioada 15.07._14 a fost vacanța judecătorească,iar la serviciul registratură s-a lucrat cu publicul doar 2 zile pe săptămână câte 2 ore/zi, așa încât cumulând acest program nu s –a ajuns la cele 30 de zile calendaristice prevăzute de lege pentru formularea contestației.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul G. R. a contestat decizia nr. 824/21.07.2014 emisă de pârâtul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., solicitând anularea deciziei, reintegrarea pe postul deținut anterior, plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale de care a fost lipsit de la data concedierii și până la data reintegrării pe post, indexate la zi, precum și plata de daune morale echivalente cu 5 salarii nete lunare, întrucât i-a fost afectată starea de sănătate, fiind singura persoană din cadrul spitalului căreia i s-a desființat postul.
În temeiul art.248 alin.1 NCPC, vor fi soluționate mai întâi excepțiile invocate de pârât, în sensul respingerii excepția nulității cererii de chemare în judecată, întrucât nu orice lipsuri ale cererii sunt sancționate cu nulitatea acesteia, ci doar cele prevăzute în mod expres de lege, respectiv art. 196 alin.1 NCPC, conform cărora:
,, Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile.’’
Or, în cauză, nu lipsesc aceste elemente ale cererii, așa încât excepția nulității nu este dată.
În schimb, tribunalul apreciază că prezenta cerere a fost depusă cu încălcarea termenului de 30 de zile calendaristice de la comunicare prevăzut de art.268 alin.1 lit. a din Codul muncii,deoarece a fost comunicată salariatului sub semnătură la data de 22.07.2014( f.22), iar prezenta contestație a fost depusă la instanță la data de 03.09.2014.
Apărările formulate de salariat privind perioada vacanței judecătorești nu constituie cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție arătat, neputându-se considera a fi un caz de forță majoră ce ar fi împiedicat reclamantul să facă acte de întrerupere, respectiv să introducă cererea, întrucât – astfel cum a arătat și acesta prin răspunsul la întâmpinare – a existat un program de lucru cu publicul în cursul căruia avea posibilitatea depunerii cererii; în plus, acesta avea la dispoziție și serviciul poștal pentru trimiterea cererii, care putea fi înaintată și prin fax sau poștă electronică.
Astfel cum menționează și reclamantul, termenul se calculează pe zile calendaristice, ceea ce înseamnă că cele 30 zile se cumulează prin trecerea fiecărei zile, și nu prin însumarea orelor de lucru cu publicul.
Cât privește lipsa din cuprinsul deciziei nr.824/21.07.2014 a mențiunii privind termenul de contestare, aceasta nu poate fi valorificată în favoarea reclamantului, deoarece textul de lege incident situației concrete a acestuia – concediere individuală pentru motive care nu țin de persoana salariatului – nu obligă angajatorul la efectuarea acestei mențiuni.
Astfel, art.76 din Codul muncii prevede că:
,, Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu:
a) motivele care determină concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.’’
Contrar aprecierii salariatului, în cauză nu sunt aplicabile disp. art.62 alin.3 din Codul muncii, întrucât din formularea acestui text rezultă că acesta are în vedere concedierea pentru motivele ce țin de persoana salariatului prevăzute de art.61 din același cod, respectiv:
,,ART. 61
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații:
a) în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedură penală;
c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
ART. 62
(1) În cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii.
(2) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 247 - 252.
(3) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.’’
Necunoașterea legii nu poate fi primită ca motiv de împiedicare justificat pentru nerespectarea termenului de contestație deoarece, de la data intrării ei în vigoare, legea se impune în mod egal tuturor subiectelor de drept,iar față de gravitatea măsurii dispuse de angajator reclamantul avea posibilitatea să solicite și consiliere juridică, așa încât, față de ansamblul celor de preced,prezenta contestație urmează a fi respinsă ca tardiv formulată, ceea ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei.
Pentru aceste motive;
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Respinge excepția nulității cererii.
Admite excepția tardivității formulării contestației și, pe cale de consecință, respinge ca tardivă contestația formulată de reclamantul G. R. împotriva deciziei nr. 824/21.07.2014 emisă de pârâtul S. Județean de Urgență „Mavromati” B..
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 19.01.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
N. T. D. C. E. P. C. B.
Cu opinie în același sens
Redt.TN v
Tehnored. BC
4 ex/.25.02.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 167/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 209/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
