Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 405/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 405/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 405/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.405
Ședința publică de la 03.04. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Asistent Judiciar E. P.
Asistent Judiciar D. C.
Grefier R. P.
Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanta MURARAȘU E. și pe pârâtul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ "MAVROMATI", având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 26.03.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanței la 19.11.2013 reclamanta Murarașu E. a chemat în judecată pe pârâtul S. Județean de Urgență ,, MAVROMATI” B. solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor salariale reprezentând
- indemnizație de concediu de odihna pentru anii 2006,2007, 2008,2009,2010 și anul 2011;
- plata orelor suplimentare evidențiate în foile colective de prezență pentru anii :2009,2010, 2011,2012 și 2013;
- acordarea tichetelor de masă restante pentru lunile martie și aprilie 2013 și respectiv 27.08._13;
- dobânda legală pentru sumele solicitate prin prezenta hotărâre de la data depunerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
La data de 27.10 2014 reclamanta a precizat numărul total de zile de muncă efectuate suplimentar (21 zile pentru care solicită suma de 7741 lei ) precum și sumele reprezentând compensarea concediului de odihnă integral aferent anului 2010.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională (fila 169) a precizat din nou pretențiile deduse judecații solicitând și restituirea sumei de 539 lei reținută fără temei de drept.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că a avut calitatea de angajată la S. Județean de Urgență ,, MAVROMATI” B. în calitate de șef birou resurse umane până la încetarea contractului individual de muncă în temeiul art 56 lit.d Codul Muncii prin decizia nr. 1014 /06.09.2013 când i-au fost stabilite drepturile de pensie prin decizia Casei Județene de Pensii B. nr._ din 19.06.2013.
Deși a solicitat angajatorului în repetate rânduri compensarea în bani a indemnizației aferentă concediului de odihnă neefectuat pentru intervalul 2006-2011, angajatorul i-a acordat numai concediul de odihnă aferent anului 2013, respectiv un nr. de 39 de zile, ulterior reținându-i din suma cuvenită de 2200 lei suma de 539 lei fără a avea un titlu executoriu în acest sens.
La f 43 dosar, reclamanta a detaliat pretențiile deduse judecății indicând și temeiurile de drept..
În dovedirea pretențiilor au fost depuse înscrisuri și s-a efectuat o expertiză judiciară contabilă.
Prin întâmpinare (f 67 ), pârâtul a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 19.11.2010 precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru nerespectarea prevederilor art. 193 NCPC.
Referitor la fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea tuturor capetelor de cerere arătând că raporturile de muncă cu reclamanta au încetat la data de 09.09.2013 . Mai mult, pârâtul a arătat că, în calitatea sa de șef birou resurse umane reclamantei i-a revenit în mod direct răspunderea în evidențierea și calculul acestor drepturi pentru toți salariații unității iar dreptul de a beneficia de concediu de odihnă anual i-a revenit deopotrivă în fiecare an potrivit legislației aplicabile.
Pârâtul a solicitat și respingerea capătului de cerere de restituire a sumei de 539 lei reținută de unitate întrucât această sumă reprezintă recuperarea prejudiciului prin acordarea și plata unui număr mai mare de zile concediu de odihnă aferente anului 2013 raportat la timpul efectiv lucrat în acest an .
Cu privire la orele suplimentare, s-a arătat că este neîntemeiat invocându-se în acest sens disp. art 30 alin. 7 din Legea 330/2009, dispoziții menținute prin acte normative succesive și în plus angajatorul a arătat că nu a emis documente prin care să i se solicite reclamantei prezența la serviciu peste programul normal de lucru așa cum prevede contractul individual de muncă încheiat cu aceasta.
Întrucât acordarea tichetelor de masă se întemeiază pe dispozițiile Lg 142/1998 iar, aceste dispoziții legale nu au caracter imperativ, în sistemul bugetar acestea fiind acordate în limita bugetelor de venituri și cheltuieli s-a apreciat că și acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Prin încheierea de ședință din data de 02.02.2014 ambele excepții invocate de pârât au fost soluționate de instanță în sensul că a fost respinsă excepția inadmisibilității și admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru capetele de cerere privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2006,2007,2008 precum și a orelor lucrate în zilele de sâmbăta și duminica în intervalul 01.01,_10.
S. Județean ,,MAVROMATI” a formulat și cerere reconvențională ( f 60 ), cerere care vizează obligarea pârâtei reclamante la plata sumei de 1728 lei, reprezentând diferențele încasate necuvenit pentru un nr. de 13 zile concediu de odihnă aferente anului 2013.
În dovedirea apărărilor pârâtul a depus înscrisuri .
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța va reține următoarele:
Reclamanta Murarașu E. a avut calitatea de angajat în cadrul Spitalului Județean de Urgență ,, MAVROMATI” B., șef resurse umane până la data de 09.09.2013 când, potrivit deciziei nr. 1014 /06.09.2013 i-au încetat raporturile de muncă în temeiul art. 56 lit. (c) Codul Muncii.
Aceasta pretinde că începând cu anul 2009 și până în anul 2012 nu i-ar fi fost achitată indemnizația pentru concediu de odihnă.
La soluționarea acestei pretenții instanța va avea în vedere dispozițiile art. 146 Codul muncii.
Astfel, potrivit alin „(1) Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. iar, conform alin. (2),, În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.”
(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.”
Prin urmare, instanța analizând înscrisurile existente în dosar precum și lucrările expertizei efectuată în cauză, după verificarea atât a statelor de plată, a pontajelor, a cererilor de efectuare a concediului de odihnă cât și a rechemărilor din concediile de odihnă ale reclamantei pentru anii 2009,2010 și 2011 constată:
În conformitate cu contractul individual de muncă încheiat, reclamanta trebuia să beneficieze în anul 2009 de un concediu de odihnă de 39 zile .
La data de 03.03.2009 reclamanta a formulat cerere pentru efectuarea concediului de odihnă începând cu data de 09.03.2009 precum și acordarea drepturilor aferente .
Potrivit statului de plată întocmit la 03.03 2009 a fost încasată suma de 6903 lei. Întrucât reclamanta a fost rechemată la serviciu prin cereri repetate, expertul a clarificat acest aspect menționând că sumele plătite în avans ca ,, avans CO”sunt reținute în totalitate ca rețineri fără a avea corespondent în parte a statului de plată în zile de CO ,rezultând așadar ca aceasta a primit aceste sume cu titlu de drepturi salariale pentru programul normal de muncă lucrat efectiv.
Astfel, așa cum rezultă din calculul expertului, pentru anul 2009 pârâtul a calculat și plătit reclamantei suma de 3414 lei pentru un nr. de 21 zile efectuate în acest an după cum urmează: 1 zi în luna februarie, 6 zile în luna martie, 5 zile în luna aprilie, 1 zi în luna octombrie și câte 4 zile în noiembrie și decembrie 2009.
Prin urmare, pentru restul de 18 zile ( 39 -21 = 18 )de concediu neefectuat anul 2009 pârâtul, mai datorează reclamantei compensarea în bani, respectiv suma de 2665 lei așa încât, instanța apreciază că, în mod corect expertul a luat în considerare la calculul acestei sume, media unei zile de concediu de odihnă din luna decembrie 2009 care era de 147,5 lei /zi.
În ceea ce privește drepturile bănești reprezentând indemnizația aferentă concediului de odihnă, neefectuat în anul 2010, rezultă chiar din lucrările raportului de expertiză că pârâtul S. Județean de Urgență ,,Mavromati” nu a calculat și nu a plătit reclamantei indemnizația pentru concediu de odihnă aferent anului 2010 integral.
Și pentru anul 2010, conform contractului individual de muncă reclamanta era îndreptățită la un nr. de 39 zile concediu de odihnă.
Din înscrisurile atașate rezultă ca aceasta, a efectuat doar 2 zile CO ,pentru care a fost remunerată corespunzător ,rămânând de calculat și de achitat drepturile corespunzătoare pentru un nr. de 37 zile .
Expertul a efectuat calculul acestor pretenții astfel încât pentru cele 37 zile a rezultat suma de 5587 lei ( 151 lei /zi)
Din analiza foilor de pontaj aferente anului 2011 și a statelor de plată pentru același an se poate lesne observa că reclamantei i-au fost achitate integral sumele reprezentând indemnizația pentru un nr. de 39 zile în cuantum de 6528 lei.
În concluzie pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantei suma de 8252 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat - respectiv 18 zile în anul 2009 și 37 zile pentru anul 2010.
În conformitate cu disp.art 169 Codul Muncii:
,, (1) Nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege iar la alin (2) al aceluiași art., se prevede:,, Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În temeiul dispozițiilor sus enunțate instanța va admite capătul de cerere privind restituirea sumei de 539 lei reținută de pârât pe statele de plată din lunile august și septembrie 2013 și pe cale de consecință pârâtul va fi obligat la plata acestei sume.
Întrucât, pentru luna aprilie 2013 și respectiv pentru intervalul 27.08._13 reclamantei nu i-au fost acordate tichetele de masă, aceasta, a solicitat prin prezenta acțiune și contravaloarea lor în raport de timpul efectiv lucrat.
Art. 23 din OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare prevede:
„Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.” Legea 330/2009 a abrogat unele articole ale OUG 115/2004, însă disp.art. 23 din ordonanță au rămas în vigoare.
La 19 februarie 2013 a fost emisă OUG 7/2013 privind modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, întrucât la acea dată nu era încă aprobat bugetul de stat pe anul 2013, și era necesară pentru a preveni în special unele probleme financiare care ar fi putut apărea mai ales la nivelul unităților de urgență, bugetul sănătății nefiind încă dimensionat, așa cum rezultă din preambulul ordonanței. De aceea, legiuitorul a prelungit prin această ordonanță unele termene pentru contractările făcute cu CASS. De altfel, din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 23 din OUG 115/2004 ce prevăd acordarea tichetelor, instanța constată că acordarea lor este necondiționată de veniturile existente la bugetul aprobat la nivelul unității sanitare.
Or, OUG 115/2004 are caracter de act normativ special (reglementând în mod expres situația personalului contractual din unitățile sanitare publice), în raport cu Legea 142/1999 privind tichetele de masă care constituie legea generală în materie (și care conține anumite limitări și condiționări pentru acordarea tichetelor), astfel încât în speță OUG 115/2004 are aplicabilitate prioritară.
Prin urmare, faptul că pârâtului S. Județean nu i -ar fi fost alocați suficienți bani în buget pentru acordarea tichetelor întregului personal contractual, așa cum s-a invocat în apărare, nu are relevanță juridică câtă vreme dispozițiile art. 23 din OUG 115/2004 sunt imperative și necondiționate. D. urmare, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei contravaloarea a câte 20 de tichete lunar în funcție de timpul efectiv lucrat în acest interval .
Instanța va respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata orelor suplimentare din intervalul 01.10._13 pentru următoarele considerente:
Este adevărat că expertul a efectuat și un calcul al sumelor pretinse de reclamantă pentru aceste zile insă, reclamanta, nu a dovedit că ar fi efectuat și mai apoi ar fi solicitat obligarea angajatorului la acordarea timpului liber în compensare în condițiile în care foile de pontaj poartă viza sa.
Instanța apreciază pretențiile reclamantei ca fiind neîntemeiate din considerentele ce urmează.
În calitatea sa de salariată plătită din fondurile publice, drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt cele prevăzute:- atât de Codul muncii art. 142,137 și respectiv 123 cât și de legile speciale de salarizare din domeniul bugetar.
Potrivit art. 30 alin.( 7) din Legea 330 /2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ,, în anul 2010 munca prestată în zilele de repaos săptămânal s-a compensat doar cu timp liber corespunzător.”
Această dispoziție legală a fost menținută ulterior, prin acte normative succesive, respectiv:
- art. 7alin.1- art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 ,aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011 :,, În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător’’
și: art. 2– OUG 84/2012:Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
Așadar, în perioada ce face obiectul acțiunii, dispoziții legale exprese și imperative au stabilit că, în cazul personalului din sectorul bugetar, munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale se va compensa numai cu timp liber corespunzător.
În temeiul disp art 166 alin. (4) Codul muncii, pârâtul S. Județean de Urgență ,,Mavromati” va fi obligat să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele dispuse prin prezenta hotărâre de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respective 19.11.2013 până la data plății efective.
Cererea reconvențională va fi admisă întrucât, așa cum a arătat și reclamanta și-a desfășurat activitatea de șef birou resurse umane la S. Județean Mavromati până la data de 09.09.2013 . Pentru timpul efectiv lucrat în anul calendaristic.2013 reclamanta însăși recunoaște că a efectuat 39 zile concediu de odihnă față de numai 26 zile cum se cuveneau de drept.
Conform art. 256 alin. 1 Codul Muncii „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.
Așadar, reclamanta – pârâtă are obligația de restituire a sumei de 1728 lei reprezentând diferențe pentru 13 zile concediu de odihnă încasate necuvenit.
În temeiul art. 256 Codul Muncii va fi admisă cererea reconvențională pentru această sumă.
În temeiul art 451 coroborat cu disp art. 453 alin. (1) Cod Procedură Civilă pârâtul va fi obligat și la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, această sumă fiind achitată de reclamantă pentru avans expertiză cu chitanța_/1 ( f 198).
Totodată, pârâtul va fi obligat să achite Biroului Local de Expertiză Judiciară B. suma de 1500 lei, diferență rămasă de achitat pentru onorariul expertului S. M., potrivit decontului de la f .198 ds.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMERLE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
I. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Murarașu E., cu domiciliul în B., ..5, ..B, . cu pârâtul S. Județean de Urgență ,, Mavromati” B., cu sediul în B., ., jud.B..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei:
- suma de 8252 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, respectiv 18 zile în anul 2009 și 37 zile pentru anul 2011;
- suma de 539 lei reținută pe statele de plată din lunile august și septembrie 2013;
- pentru luna aprilie 2013 și intervalul 27.08.-09.09.2013 contravaloarea a câte 20 de tichete de masă lunar în funcție de timpul efectiv lucrat de către reclamantă
- dobânda legală pentru sumele dispuse a fi achitate reclamantei prin prezenta hotărâre calculată de la data de 19.11.2013, până la data plății efective;
- suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu expert ;
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind plata orelor suplimentare .
Obligă pârâtul S. Județean de Urgență ,, Mavromati” B. să achite Biroului Local de Expertize Judiciare B. suma de 1500 lei reprezentând diferență onorariu expert, expertului S. M..
II .Admite cererea reconvențională formulată de reclamantul pârât S. Județean de Urgență ,, Mavromati” B. în contradictoriu cu pârâta reclamanta Murarașu E. .
Obligă pârâta reclamantă să-i plătească reclamantului pârât suma de 1728 lei reprezentând diferență pentru 13 zile concediu de odihnă 2013 încasate necuvenit.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2015.
Președinte Asistenți judiciari, Grefier,
P. I., Cu opinie în același sens P. R.
P. E., C. D.
Red.P.I./30.06.2015
Tehnored.P.R./30.06.2015
Ex.4
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 209/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Reconstituire vechime. Sentința nr. 225/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
