Despăgubire. Sentința nr. 1330/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1330/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1330/2015
Dosar nr._ acțiune în răspundere patrimonială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 decembrie 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
Președinte – L. L.
Asistenți - P. E.
Judiciari - C. D.
Grefier - U. D. – G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1330
La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamantul B. V. domiciliat în B., Calea Națională nr. 52, ., . . B., cu sediul în Calea Națională nr. 4.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 3 decembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.01.2015, sub nr._, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâtele .., S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ MAVROMATI B., G. R. asigurare REASIGURARE S.A. și C. DE A. DE SĂNĂTATE B. pentru ca în baza probelor ce vor fi administrate să se dispună obligarea pârâtei S.C. F. SRL la plata unor despăgubiri în cuantum de 59.000 lei, reprezentând tratament psihiatric și psihologic, consiliere psihologică, cost proteză auditivă, costuri kinetoterapie, RMN o dată pe an, consultații periodice, psiholog, psihiatru, neurolog, audiometrie, ortopedie, tratamente medicamentoase.
In fapt, reclamantul a susținut că a fost angajat al ., în funcția de gestionar depozit produse finite iar la data de 28.02.2013 a fost victima unui accident de munca în urma căruia și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă.
Accidentul s-a produs în jurul orelor 14,30 fiind datorat, așa cum rezultă din declarațiile colegilor de muncă, de oboseala accentuată ca urmare a numărului mare de ore de muncă suplimentare efectuate în luna februarie și anterior.
Munca suplimentară este confirmată și de fluturașii de salariu din care rezultă că în luna ianuarie a lucrat peste durata normală de muncă un număr de 85 ore iar în luna februarie 64 ore suplimentare, condiție impusă de angajator prin fișa postului care la alin. 11 prevede că „salariatul răspunde (….) și se implică în vederea soluționării situațiilor de criză care afectează firma”.
Reclamantul a susținut că în momentul producerii accidentului încărca un camion cu produse finite ce avea termen de livrare ziua respectivă, însă nu i se făcuse instructajul la locul de munca iar semnătura de pe fișă nu-i aparține și nici nu era în posesia unui aviz psihologic pentru lucru la înălțime.
După producerea accidentului, colegii de munca au apelat la serviciul de urgenta 112, fiind preluat de către Serviciul Județean de Ambulanța B. din incinta F. SRL, și predat la U.P.U. B., unde i s-a întocmit fișa medicală de primire în care s-a menționat „preluat din loc public și fără acte”, contrar fișei de urgență prespitalicească întocmită de S.J.A. în care se menționase ca loc de preluare S.C. F. SRL. Or, reclamantul avea asupra sa cartea de identitate, iar în fișa de prezentare au fost înscrise toate dalele de identificare, fapt ce nu ar fi fost posibil în lipsa cărții identitate.
Mai arată că în aceeași zi, după câteva ore a fost transferat la S. Clinic de Urgenta, Prof. Dr. N.O. Iasi.
S-a precizat că certificatele medicale emise în intervalul de 28.02._13 au menționat codul de boala 03 ( accident de munca), iar cele emise din 29.05.2013 pana la data de 28.08.2013 au înscris eronat codul de boala 06 (boala obișnuita), deși în mod corect trebuia înscris codul 03, acestea fiind emise în continuarea primului, fapt ce a condus la pierderea drepturilor bănești de care era îndreptățit să beneficieze în virtutea legii.
A mai arătat că potrivit biletului de ieșire din S. Clinic de Urgenta, Prof. Dr. N.O. Iasi, reclamantul a fost diagnosticat cu: " -contuzie hemoragica frontala stg; hemoragie subarahnoidiana posttraumatica; -pneumoencefalie ;. masiv facial cu hemosinus sfeno-etmoido-maxilar bilateral;. perete lateral orbita stg+fronto-sfenoidala stg; . E.LR Bilateral; contuzie toraco-abdominala, fiind victima unei căderi de la înălțime în urma căreia a suferit un politraumatism cu impact major la nivelul cranio-cerebral si mb. b, sup. bilateral, contuzie hemoragica, cu recomandări și reevaluare neurologca,ortopedie, OKL.
Aceste traumatisme au condus la pierderea unui număr de opt dinți naturali, mâini fracturate și organele interne deranjate, a rămas fără auz și miros iar din punct de vedere neurologic nu își mai poate coordona funcțiile motorii și nu are reprezentarea funcțiilor senzoriale.
Aceste traumatisme au avut ca efect pe termen lung degradarea stării de sănătate din punct de vedere fizic cât și psihic, neavând posibilitatea de a parcurge tratamentele specifice recomandate de medici întrucât nu a avut banii necesari pentru o îngrijire corespunzătoare.
Urmare a revizuirii medicale din data de 26.05.2014 și a cercetării documentelor medicale, s-a constatat că pierderea în totalitate a capacității sale de muncă s-a datorat accidentului de muncă din data de 28.02.2013, însă C. Județeană de Pensii, a emis o decizie medicală prin care a constatat doar gradul de invaliditate 2, cauza invalidității fiind boala obișnuită, deoarece a luat in calcul certificatele medicale originale nemodificate.
Cum prin revizuirea medicală din 26.05.2014 s-a constatat că pierderea totală a capacității de muncă s-a datorat accidentului de muncă din 28.02.2013, solicită obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri în temeiul art. 44 din Legea nr. 319/2006.
În drept, s-au invocat disp. Legii nr. 554/2004, Codul Muncii, Legea nr. 319/2006, art., 1531, 143, 1349, 1350, 1357-1381, 1382, 1387, 1388 Cod Civ, iar în dovedire a depus la dosar înscrisuri.
În procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată pârâta C. de A. de Sănătate a formulat întâmpinare (f.151-152 ds.), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul S. Județean de Urgență Mavromati B. a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., motivat de faptul că pretențiile invocate de reclamant sunt bazate pe un accident de muncă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată.
Pârâta S.C. G. R. Asigurare Reasigurare S.A. în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată a formulat întâmpinare (f.147-148 ds.) prin care solicită a se constata că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât la data producerii accidentului S.C. F.” SRL nu deținea o poliță de asigurare de răspundere civilă față de terți și angajați la S.C. G. R. Asigurare Reasigurare S.A.
Și pârâta .. B., a formulat întâmpinare prin care a invocat necompetența materială a Judecătoriei întrucât despăgubirile izvorăsc dintr-un accident de muncă, iar pe fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În subsidiar, pârâta a arătat că în măsura în care instanța va reține și culpa concurentă a sa, să se aibă în vedere că reclamantul nu justifică despăgubirile de o valoare atât de ridicată, urmând să-și probeze întinderea pretențiilor.
P. completările depuse la dosar la data de 19.03.2015, reclamantul și-a modificat și completat acțiunea, precizând că în temeiul art. 406 alin. 1 C.pr.civ. renunță la judecată în contradictoriu cu pârâtele S. Județean de Urgență Mavromati B., S.C. G. R. Asigurare-Reasigurare S.A. și C. de A. de Sănătate, urmând a se judeca în contradictoriu doar cu pârâta ..
În privința obiectului cererii de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei .. B. la plata
- sumei de_ lei cu titlu de daune reprezentând costul tratamentului medical al procedurilor de recuperare și al protezelor auditive și dentare necesare pentru recuperare unei minime stări de normalitate fizică și psihică.
- sumei de_ lei reprezentând contravaloarea câștigului patrimonial (salariul net în cuantum de 1000 lei lunar), pe care nu l-a mai putut realiza în urma accidentului produs din culpa pârâtei în perioada martie 2013 – martie 2015 și indemnizația de 1000 lei lunar începând cu luna aprilie 2015 până la împlinirea vârstei de pensionare, respectiv decembrie 2015.
- sumei de 70.000 lei daune morale ca o compensare pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a produs în urma accidentului de muncă produs la data de 28.02.2013.
S-a precizat temeiul de drept ca fiind cel dat de art. 253, 266, 268 alin. 1 lit. c) și 275 Codul Muncii completat de disp. art. 44 din Legea nr. 319/2006.
P. sentința civilă nr. 5894 din 9 iunie 2014 Judecătoria B. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. - Secția I-a civilă reținând că potrivit disp. art. 269 raportat la art. 175-182 din Legea nr. 53/2003 acțiunile având ca obiect răspunderea patrimonială a angajatorului pentru acoperirea prejudiciului produs în urma unui accident de muncă intră în categoria conflictelor de muncă, situație în care competența de soluționare revine tribunalelor – în speță Tribunalul B..
La termenul de judecată din 27 octombrie 2015 Tribunalul a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâții S. Județean de Urgență ,,Mavromati” B. ; G. Romania Asigurare – Reasigurare SA și C. de A. de Sănătate B..
Analizând susținerile părților în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei . cu contract individual de muncă nr._/19.09.2000 în funcția de gestionar depozit finite.
La data de 28 februarie 2013 acesta a fost victima unui accident de muncă.
Conform art. 29 din Legea 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă:
„Art. 29. - (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie și se efectuează după cum urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă;
b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum și în situațiile cu persoane date dispărute;
c) de către Inspecția Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de către autoritățile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului București, în cazul suspiciunilor de boală profesională și a bolilor legate de profesiune.
(2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal”.
Existența acestui accident, calificarea sa ca fiind în categoria celor de muncă, împrejurările și cauzele producerii au fost stabilite inițial prin procesul verbal de cercetare din 16.05.2013 (f. 11 dosar), întocmit de comisia de cercetare din cadrul angajatorului instituită prin Decizia 1572 din 28.02.2013 conform art. 29 alin. 1 lit. a din Legea 319/2006 și art. 114, 115, 116 alin. 1 și 2 din Normele de aplicare a acestei legi aprobate prin HG 1425/2006.
Întrucât la data de 26.05.2014 a fost emisă și Decizia medicală 2174 asupra capacității de muncă prin care s-a stabilit încadrarea reclamantului în gradul II de invaliditate, ITM B. a procedat la completarea dosarului întocmit la data procedurii evenimentului și la întocmirea la 2.06.2014, a unui proces verbal de cercetarea propriu (f. 115 dosar).
Or, instanța reține că ambele procese verbale au constatat aceeași situație de fapt în producerea accidentului și au clasificat evenimentul respectiv ca fiind încadrat în categoria accidentelor de muncă.
De asemenea, instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei poziția procesuală de bună credință a angajatorului pârât, care atât prin întâmpinare cât mai ales în concluziile finale în cadrul dezbaterilor asupra fondului a arătat prin avocat că nu contestă împrejurările procedurii accidentului și nici cuantumul despăgubirilor solicitate, susținând însă că vinovăția nu aparține numai angajatorului ci și reclamantului, fiind concurentă.
Așadar, întrucât această recunoaștere se coroborează cu constatările ambelor comisii speciale de cercetare, iar martorii au confirmat existența prejudiciului material și moral, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului prevăzute de art. 253 Codul muncii, respectiv existența faptei, a prejudiciului, a culpei și a legăturii de cauzalitate dintre primele două elemente.
Se va avea în vedere că divergența părților este numai în legătură cu culpa procedurii accidentului, reclamantul susținând că ar aparține numai angajatorului, iar acesta din urmă că ar fi concurentă.
Instanța reține însă, că în speță concurența culpei a fost stabilită prin ambele procese – verbale de cercetare a accidentului, iar acestea nu au fost contestate de niciuna dintre părți.
Astfel, este de observat că prin procesul – verbal întocmit de Comisia de cercetare din cadrul unității (f. 12) s-au reținut următoarele împrejurări ale procedurii accidentului: „De la standerul mobil dl. B. V. a luat umerașe cu pantaloni în amândouă mâinile (câte 4- 5 umerașe în fiecare mână) și a urcat doispreceze trepte - vezi foto 8, pag. 13 – apoi s-a deplasat încă 5-6 metri pentru a ajunge în locul pentru depozitare – vezi foto nr. 7 pag. 13 . Aici a aranjat pantalonii pe mărimi. Apoi s-a întors pentru a luat alte umerașe. Ajungând în dreptul grinzii s-a aplecat să treacă pe sub grindă - vezi foto nr. 6 pag. 14. În cădere victima s-a agățat de pantalonii depozitați pe barele de sus ale standerului atenuând impactul cu pardoseala secției, dar s-a lovit la cap și la mîini suferind în același timp contuzii la omoplat și torace. În locul unde lucra angajatorul în acel moment nu era nici un coleg, deci nu sunt martori(f. 13)”.
De asemenea, s-a reținut că „pentru protecția personalului contra căderii în gol au fost montate balustrade cu o înălțime de 1,20 m”.
Cauza principală a procedurii evenimentului a fost considerată „neatenția lucrătorului în momentul în care a încercat să treacă pe sub grindă”, iar cauza concurentă cea a lipsei plasei de protecție în zona în care s-a petrecut evenimentul.
De asemenea, și I.T.M. B. a descris detaliat modul de producere a accidentului reținând că „în momentul în care a ajuns în dreptul grinzii de beton cînd s-a aplecat, s-a dezechilibrat și a căzut în gol pe pardoseala depozitului. În cădere lucrătorul s-a agățat de pantalonii depozitați pe barele de sus ale standerului dar nu a reușit să-și recapete echilibrul, căzând de la o înălțime de 2,4 m și accidentându-se la cap, la mâini, la omoplat și torace.
În zona din statele magaziei unde lucra B. V. în momentul în care s-a petrecut evenimentul, nu se afla nimeni nici unul din colegi nu l-a văzut căzând, distanțele între locurile de muncă fiind destul de mari și vizibilitatea fiind obturată de produsele depozitate pe standerele din magazie. (f. 119)”.
Totodată, ITM a constatat că la fața locului „scările erau fixe, prevăzute cu trepte metalice și balustradă de protecție” și că la data procedurii accidentului „golul din dreptul grinzii din statele magaziei nu era protejat de plasă metalică”.
În privința cauzelor producerii accidentului, ITM a reținut de asemenea, existența unei culpe concurente, inversând însă preponderența acesteia.
Astfel, la cap. (k) din procesul verbal (f. 120 dosar) se constată în principal culpa angajatorului care „nu a luat măsuri pentru asigurarea integrității și continuității dispozitivului de protecție colectivă montat la standerele de la nivelul superior – plasa de protecție metalică era discontinuă”.
Iar la cap (l) intitulat „Alte cauze care au concurat la producerea evenimentului” reține și vinovăția reclamantului întrucât „nu a fost atent în momentul în care s-a aplecat să treacă pe sub grinda de beton, s-a dezechilibrat și a căzut în gol”.
P. urmare, este evidentă existența unei culpe concurente a reclamantului întrucât într-adevăr, conform art. 22 din Legea 31/2006: „Fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă”.
Așadar, și reclamantul are partea sa de vină la producerea accidentului, pe care instanța – în raport de constatările concrete ale celor două comisii de cercetare - o va aprecia ca fiind secundară, respectiv într-un procent de 25% întrucît în cazul în care plasele de protecție ar fi existat, vătămările fizice puteau fi reduse ori chiar înlăturate, astfel încât culpa angajatorului de neasigurare a dispozitivelor de protecție este cea principală.
Iar culpa angajatorului este de 75%, acesta făcându-se vinovat în drept de nerespectarea disp. art. 10 anexa 2 din HG 1091/2006 coroborat cu art. 13 lit. (l) și (q) din Legea 319/2006.
Astfel, conform acestor texte de lege:
„art. 10. Zone periculoase
Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activității, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizați în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizați să pătrundă în zonele periculoase”.
Art. 13:
„În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații:
l) să asigure funcționarea permanentă și corectă a sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii de măsură și control, precum și a instalațiilor de captare, reținere și neutralizare a substanțelor nocive degajate în desfășurarea proceselor tehnologice;
q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor”.
Dacă în privința daunelor materiale (pe care instanța le constată ca fiind dovedite conform actelor medicale și celorlalte înscrisuri depuse la dosa), pârâta a recunoscut cuantumul lor, în schimb în privința celor morale pârâta le-a lăsat la aprecierea instanței.
Or, această apreciere va fi realizată în baza depozițiilor martorilor audiați care au confirmat prin relatările lor că în urma accidentului reclamantul a rămas cu serioase deficiențe care l-au încadrat, de altfel, în categoria de invalid, fiindu-i afectată integritatea fizică și psihică, având stări îndelungate de frustrare, suferind de depresie și anxietate astfel cum rezultă din avizele psihologice.
Conform acestora avize reclamantul suferă de „psihosindrom organic cerebral postraumatic cu manifestări discomportamentale de tip depresiv”. Or, martorii au arătat că această stare este accentuată, reclamantul schimbându-și total modul de viață în urma accidentului, nemaiavând viață socială iar mediul familial fiind afectat de numeroase neînțelegeri și tensiuni tocmai datorită stării de invaliditate și a depresiei reclamantului.
Astfel, martora M. I. M. a declarat că: „Locuiesc de mai mult timp pe aceeași scară cu reclamantul și ne cunoaștem foarte bine. Nu suntem prieteni, însă buni vecini. Când s-a întors de la spital după accident reclamantul a stat mai mult timp în casă, după care când m-am întâlnit cu el l-am văzut foarte schimbat în comportament, se deplasa cu greutate, avea ambele mâini în ghips. De asemenea, se exprima vorbea, se mișca greu, având dificultăți de auz. Înainte de acesta era un om foarte vesel, optimist, sociabil, însă de atunci și până în prezent l-am văzut în continuu foarte trist, schimbat și observ că are o jenă, (considerând probabil că nu mai este la fel ca înainte), sub aspectul abilităților de comunicare. Soția acestuia mi-a povestit că nu mai are aceeași îndemânare în lucrările pe care le face. Chiar reclamantul mi-a spus atunci că îl dor mîinile și capul și am observat că atunci cînd cobora scările întâmpina dificultăți. Aceste dificultăți de deplasare au durat vreo cîteva luni. În prezent știu că reclamantul nu lucrează și stă acasă. Atunci când s-a întors de la spital am observat că prezenta niște modificări în partea de jos a feței, dar nu pot preciza cu exactitate în ce au constat aceste modificări. Am sesizat că în ultimul timp din apartamentul reclamantului care este deasupra noastră se aud certuri între acesta și membrii familiei și eu presupun că probabil reclamantul este într-o etapă în care și-a pierdut răbdarea de a sta acasă, de a nu face nimic, de a nu socializa. Au fost certuri îndelungate. De fapt, l-am auzit pe reclamant de aproape un an, ridicând mai mult el vocea. Eu nu am sesizat ca reclamantul să fi plecat în ultimul timp de acasă perioade mai îndelungate. Consider, că s-a schimbat foarte mult în urma accidentului și probabil că îi este jenă să iasă în lume”.
De asemenea, martora C. C. a declarat că: „eu sunt vecină cu reclamantul, locuiesc ușă în ușă cu acesta, de peste 20 de ani. Știu că după accident reclamantul a fost la Iași, la spital, iar când s-a întors era foarte schimbat, astfel că înainte era foarte volubil, vesel, comunicativ, după aceea a fost foarte retras. Când mă întâlneam cu el îmi evita privirea. Mi-a spus că nu mai aude bine, că are probleme cu dantura și că are amețeli. L-am văzut deplasându-se mai greu, ținându-se de balustradă, în prezent deplasându-se normal. Înainte de accident îl vedeam ieșind cu bicicleta de câte 3-4 ori pe zi, aducea apă, făcea cumpărături, făcea și unele servicii pentru unele persoane în vârstă. De atunci, nu l-am mai văzut mergând pe bicicletă. În privința mîinilor nu-mi dau seama dacă mai are repercusiuni pentru că l-am văzut făcând treabă. Acum nu mai îndrăznesc să-i cer să mă ajute cu ceva, eu fiind singură. Înainte mă ajuta cu diferite lucrări în casă, având balconul comun, bătea cuie, întindea sîrmă. Înainte de accident soția reclamantului a avut grijă o perioadă îndelungată de tatăl său, care era la pat, însă după accident reclamantul a fost stresat, supărat și nu a mai avut răbdare cu socrul său. Am auzit după aceea, de multe ori, discuții contradictorii în care reclamantul ridica vocea puternic și la un moment dat soția acestuia mi-a spus că a fost nevoită să îl ducă pe tatăl său la un azil de bătrâni întrucât reclamantul îl certa în permanență, nemaiavând răbdare cu el. Până la accident nu am auzit însă niciodată ca reclamantul să vorbească urât cu socrul său sau să se certe cu el. Am observat imediat după accident, că reclamantul era schimbat la față, în mod vizibil. Mi-a spus că nu mai are dinți. Și în prezent înfățișarea acestuia este schimbată, dar nu știu dacă și-a înlocuit dantura. Probabil că dacă ar fi făcut-o și-ar fi schimbat înfățișarea. Și în prezent se observă că în zona gurii este retrasă gingia. Și acum cînd iese din casă, foarte rar, reclamantul de uită fix la mine, îmi spune că amețește, că nu mă aude bine. Acesta nu lucrează nicăieri, stă numai în casă”.
P. urmare, instanța va constata că reclamantul este îndreptățit la acordarea daunelor morale, daune pe care le va aprecia în conformitate cu evaluarea făcută de acesta, constatând că suma de 70.000 lei pretinsă justifică prejudiciul nepatrimonial.
În concluzie, în temeiul art. 253 Codul muncii, și art. 44 din Legea 319/2006 raportat la art. 10 anexa 2 din HG 1091/2006, art. 13 lit. (l) și (g) și art. 22 din Legea 319/2006, pârâta în calitate de angajator va fi obligată la plata în proporție de 75%, conform culpei sale la producerea accidentului, din daunele materiale și morale pretinse de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul B. V. CNP_ domiciliat în B., calea Națională nr. 52, ., . cu pârâta . sediul în B., Calea Națională nr. 4, CUI_.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală de 122 250 lei cu titlu de despăgubiri, în funcție de culpa concurentă de 75 % a pârâtei la producerea accidentului, sumă compusă din:
- 44 250 lei reprezentând costul tratamentului medical, procedurilor de recuperare și al protezelor ;
- 25 500 lei reprezentând salariul net nerealizat în perioada 01.03._15;
- 52 500 reprezentând daune morale.
Executorie de drept.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. L. P. E., C. D. U. D.
Red. L.L.
Tehnoredactor D.U/19.01.2016
Ex. 4
| ← Reconstituire vechime. Sentința nr. 1320/2015. Tribunalul... | Despăgubire. Sentința nr. 88/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
