Obligaţie de a face. Sentința nr. 1322/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Tribunalul BOTOŞANI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Sentința nr. 1322/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1322/2015

Dosar nr._ obligația de a face

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1322

Ședința publică din 17 decembrie 2015

Președinte: L. L.

Asistent judiciar: P. E.

Asistent judiciar: C. D.

Grefier: U. G. D.

Pe rol, judecarea litigiului de muncă dintre reclamanții A. A. M., A. D., A. N. V., A. S., A. V. C., A. C., A. C., A. M., A. D., A. D., A. E., A. F., A. L., A. M., A. Doinița C., Alexoai G. V., A. C., A. O., A. M., A. M., A. A., A. A., A. A. I., A. M., A. P. -prin S. ,,I.” B., cu sediul în .. 4 cod poștal_ și pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B., cu sediul .. 4 cod potal_, cod fiscal_.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a înfățișat nici una dintre părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită și că dosarul se află la primul termen de judecată.

Se constată că în cadrul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată pârâta a depus întâmpinare.

În temeiul art. 131 NCPC, instanța verifică competența generală, teritorială și materială a instanței față de obiectul pricinii.

Instanța constată că este competentă în soluționarea acesteia, în conformitate cu disp. art.95 pct. 4 NCPC, art. 269 din Codul muncii și art. 208-209 din Legea 62/2011.

În temeiul art.258 NCPC, instanța admite proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Instanța respinge excepția nulității cererii întrucât reclamanții au precizat obiectul acțiunii, indicând în mod expres în ce constă acesta precum și data de la care solicită dobânzile respective și anume 17.08.2012.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de față, constată următoarele:

P. cererea adresată acestei instanțe la data de 17 august 2015 și înregistrată sub nr._, reclamanții A. A. M., A. D., A. N. V., A. S., A. V. C., A. C., A. C., A. M., A. D., A. D., A. E., A. F., A. L., A. M., A. Doinița C., Alexoai G. V., A. C., A. O., A. M., A. M., A. A., A. A., A. A. I., A. M., A. P. prin S. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. obligarea la plata:

- daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale aferente sumelor cuvenite fiecărui reclamant în baza Sentințelor judecătorești respectiv:

1. A. A. M. - potrivit Sentinței civile nr. 966/01.06.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1555/16.11.2010 ;

2 A. D. - potrivit Sentinței civile nr. 4162/15.11.2011, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._ *, irevocabilă prin nerecurare precum și a Sentinței civile nr. 2147/11.11.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1072/04.2011;

3. A. N. V.- potrivit Sentinței civile nr. 1988/05.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 471/17.02.2011;

4. A. S. - potrivit Sentinței civile nr. 967/01.06.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1430/09.11.2010;

5. A. V. C. - potrivit Sentinței civile nr. 1989/05.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1110/19.04.2011;

6. A. C. - potrivit Sentinței civile nr. 1047/09.06.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1405/09.11.2010;

7. A. C.- potrivit Sentinței civile nr. 1048/09.06.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1736/30.11.2010;

8. A. M. - potrivit Sentinței civile nr. 2148/11.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 472/17.02.2011;

9. A. D. - potrivit Sentinței civile nr. 1990/05.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 412/15.02.2011;

10. A. D. - potrivit Sentinței civile nr. 2149/11.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1020/14.04.2011;

11. A. E.- potrivit Sentinței civile nr. 1991/05.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 310/08.02.2011;

12. A. F. - potrivit Sentinței civile nr. 1992/05.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 440/15.02.2011;

13. A. L. - potrivit Sentinței civile nr. 1993/05.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 375/10.02.2011;

14. A. M. - potrivit Sentinței civile nr. 1994/05.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 569/24.02.2011;

15. Alexoai Doinița C. - potrivit Sentinței civile nr. 2210/13.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1081/19.04.2011;

16. Alexoai G. V. - potrivit Sentinței civile nr. 2233/13.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 508/22.02.2011;

17. A. C. - potrivit Sentinței civile nr. 2211/13.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 473/17.02.2011;

18. A. O. - potrivit Sentinței civile nr. 1884/28.09.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 120/18.01.2011;

19. A. M. - potrivit Sentinței civile nr. 2212/13.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 892/05.04.2011;

20. A. M. - potrivit Sentinței civile nr. 1051/09.06.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1511/16.11.2010;

21. A. A.- potrivit Sentinței civile nr. 2213/13.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 474/17.02.2011;

22. A. A. - potrivit Sentinței civile nr. 2214/13.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1082/19.04.2011;

23. A. A. I., - potrivit Sentinței civile nr. 2215/13.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 311/08.02.2011;

24. A. M., - potrivit Sentinței civile nr. 1055/09.06.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 1512/16.11.2010;

25. A. P. - potrivit Sentinței civile nr. 2217/13.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 441/15.02.2011, dobândă calculată începând cu data de 17 august 2012 și până la plata efectivă, precum și alocarea sumelor necesare efectuării plății;

- cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că prin sentințele menționate mai sus pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a fost obligată la plata unor drepturi de natură salarială reprezentând drepturi cuvenite și neacordate conform CCM la nivel de unitate 2008 – 2010 .

Pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG 71/2009, reclamanții consideră că sunt îndreptățiți în aplicarea art. 1531 alin. 1 și 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea 287/2009 și la plata de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale.

Potrivit art. 166 alin. 4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

S-a mai precizat că nu au fost achitate în întregime creanțele stabilite prin titluri executorii, reclamanții fiind totodată în imposibilitatea executării silite a acestor titluri, datorită eșalonării prin acte normative a plăților.

În drept, au invocat dispozițiile Legii 287/2009, OG 13/2011, Decizia 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii întrucât nu îndeplinește condițiile de formă prev. de art. 194 Cod procedură civilă.

S-a făcut referite la O.U.G nr.71/2009 și la Decizia 7/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Pitești în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. a și b și art. 17 alin. 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă raportate la dispozițiile OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

S-a mai arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „plățile voluntare eșalonate în temeiul OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlu executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată prin Legea 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare.

Analizând pretențiile deduse judecății, Tribunalul reține următoarele:

P. hotărârile judecătorești menționate mai sus în detaliu, pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant în parte o . drepturi cu caracter salarial.

Deși sentințele aveau caracter executoriu încă de la momentul pronunțării lor, aspect care rezultă din art. 289 din Legea nr. 53/2003 (în forma în vigoare la data pronunțării - hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept), pârâții nu au procedat de îndată la punerea în executare a dispozițiilor lor și nici după ce acestea au rămas definitive prin deciziile de modificare pronunțate în recurs.

P. art. 1 OUG nr. 71/2009 în forma sa inițială, s-a dispus ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze eșalonat, în trei tranșe anuale aferente perioadei 2010-2012. Pentru perioada menționată, orice cerere de executare silită a fost suspendată de drept.

Ordonanța a suferit modificări succesive, în forma sa finală (ultimele modificări fiind realizate prin Legea nr. 229/2011) stabilind că executarea titlurilor devenite executorii până la data de 31.12.2013 se va realiza eșalonat, în perioada 2012-2016. În ordonanță s-a menținut prevederea potrivit căreia sumele achitate eșalonat urmau a fi actualizate cu indicele prețurilor de consum.

Urmare a aplicării prevederilor actului normativ în discuție, după cum a confirmat și pârâta, creditorilor reclamanți nu li s-au acordat sumele din titlurile executorii.

În consecință, în pricina de față, reclamanții solicită repararea prejudiciului produs prin întârzierea executării, respectiv plata dobânzii legale aferente sumelor recunoscute în anul 2010 și 2011 pe care judecătorească.

Analizând aceste pretenții, Tribunalul reține, în primul rând, că neexecutarea/executarea cu întârziere a dispozițiilor sentințelor poate constitui un fapt ilicit, de natură a atrage răspunderea civilă delictuală. Astfel, neexecutarea în discuție reprezintă încălcarea unei obligații care, deși nu izvorăște din raportul juridic al părților (contract), a presupus, încă de la datele la care sentințele au rămas definitive așa cum au fost modificate prin deciziile din recurs, dreptul corelativ al creditorilor de a obține, imediat și integral, suplimentele salariale recunoscute de instanță.

În acest context, apar neîntemeiate și susținerile potrivit cărora fapta de neexecutare menționată este consecința unei intervenții legislative, caz fortuit apt să înlăture caracterul ilicit și, totodată, caracterul culpabil prezumat de art. 1082 Cod civil.

Astfel, după cum s-a apreciat în Decizia nr. 2/2014 a ICCJ, obligatorie, OUG nr. 71/2009 nu reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului (care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate") și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.

Se reține, în continuare, că fapta în discuție a generat reclamanților un prejudiciu material, prejudiciu prezumat de altfel, prin prevederile art. 1088 cod civil (art. 1535 NCC), potrivit cărora: „la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală…; aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă”…

P. decizia invocată Înalta Curte a mai statuat că actualizarea reglementată de legiuitor reprezintă doar o reparație parțială, exclusiv pentru pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens). Cum însă art. 1084 Cod civil instituie principiul reparării integrale a prejudiciului (daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit), Înalta Curte a stabilit că, în pricinile de tipul celei deduse judecății, se impune și remedierea celui de al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

Rezultă că în speță se verifică și exigența producerii unui prejudiciu, prejudiciu care nu a fost reparat prin simpla actualizare a sumelor achitate eșalonat. Este de subliniat, în acest context, că indicele de inflație este un reper matematic aferent fenomenelor economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, bani pentru care se va păstra astfel aceeași putere de cumpărare. Pe de altă parte, dobânda legală reprezintă câștigul, beneficiul realizabil de creditor prin reinvestirea sumelor ce i se cuveneau la un moment dat. Așa fiind, acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o dublă reparare a prejudiciului sau cu o îmbogățire fără just temei a creditorului.

Așadar, față de elementele prezentate, instanța constată că în speță sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii delictuale (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate), situație în care, potrivit dispozițiilor generale ale art. 998 din Codul civil (art. 1349 NCC), pârâta este ținută a repara prejudiciul creat creditorilor reclamanți. Deși este adevărat că pârâta nu a acționat în mod independent, în baza unei decizii proprii, este la fel de evident că acesta gestionează bani publici și că, în această privință, este reprezentantă a statului care, prin organele sale legislative, a impus executarea eșalonată și deci, tardivă, a prestației obținute de reclamanți.

După cum s-a arătat deja, potrivit art. 1082 Cod civil, repararea prejudiciului presupune plata de daune-interese care, prin art. 1088 alin. 1 Cod civil, au fost evaluate ca fiind egale, în cazul obligațiilor de plată a unor sume de bani, cu dobânda legală. Întrucât, în speță, răspunderea pârâtei are natură delictuală, aceste dobânzi nu pot fi limitate, în timp, la momentul cererii de chemare în judecată, potrivit regulii generale de la art. 1088 alin. 2 teza a II-a Cod civil. Dimpotrivă, în materie extra-contractuală (delictuală), dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri se naște din momentul săvârșirii faptului prejudiciabil. Potrivit celor arătate în precedent, obligația de plată a pârâtei era scadentă și, deci, a fost încălcată, încă de la momentul pronunțării sentințelor. În cauză se vor reține însă limitările rezultate din situarea unora dintre pretențiile reclamanților în afara termenului de 3 ani calculat retroactiv, de la data formulării cererii de chemare în judecată.

Față de aspectele reținute, Tribunalul urmează să admită în parte acțiunea și să oblige pârâta să achite reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor salariale pentru sumele stabilite prin hotărâri judecătorești începând cu 17.08.2012 până la data plății efective.

Este de observat că data de 17.08.2012 excede celei a rămânerii definitive a sentințelor (respectiv a modificării lor prin deciziile din recurs pronunțate de Curtea de Apel Suceava), și se încadrează în termenul de prescripție de 3 ani, după cum a fost formulată pretenția de către reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată.

Admite în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții: A. A. M., A. D., A. N. V., A. S., A. V. C., A. C., A. C., A. M., A. D., A. D., A. E., A. F., A. L., A. M., Alexoai Doinița C., Alexoai G. V., A. C., A. O., A. M., A. M., A. A., A. A., A. A. I., A. M., A. P. - prin S. „I.” B. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B..

Obligă pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. să plătească reclamanților – prin S. ,, I.” B. dobânda legală aferentă sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale calculată începând cu data de 17.08.2012 și până la data plății efective a acestor drepturi datorate prin următoarele titluri executorii: