Pretentii. Sentința nr. 686/2015. Tribunalul BOTOŞANI

Comentarii

0

Sentința nr. 686/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 686/2015

Dosar nr._ anulare act/pretenții

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 12 IUNIE 2015

Instanța constituită din:

Președinte – N. T.

Asistenți judiciari - D. C.

Asistenți judiciari – E. P.

Grefier – C. B.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 686

La ordine pronunțarea asupra litigiului de muncă dintre reclamanta . B., RC JO_, CAEN 3600, CUI_/2009 cu sediul în B., .. 34, jud. B., adresa de corespondență în B., .. 3, jud. B., prin apărător „SCA P. P. Aruștii și D.”, și pârâta G. A. D., domiciliată în loc. B. Calea Națională nr. 79, ., ..

Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 26 mai 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 5 iunie 2015 și pentru azi, când:

TRIBUNALUL,

Asupra conflictului de drepturi de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ , reclamanta . B., a chemat în judecată pe pârâta G. A. D., solicitând:

1. constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional din data de 15.11.2010 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010, respectiv clauza prin care s-a modificat lit. J din contractul individual de muncă;

2. constatarea nulității absolute a actului adițional din data de 01.01.2012 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010, respectiv clauza prin care s-a modificat lit. J din contractul individual de muncă;

3.obligarea pârâtei la plata sumei de 17.583 lei, reprezentând contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare maxim prevăzut în Contractele Colective de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. și coeficientul de ierarhizare prevăzut în actele adiționale din data de 15.11.2010 și din 01.01.2012 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010, precum și a sporurilor calculate la această diferență;

4.obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

În fapt, reclamanta a arătat că pârâta G. A.-D. este angajata S.C. N. APASERV S.A., conform contractului individual de muncă nr. 8/13.08.2010, aceasta ocupând inițial funcția de inginer în cadrul Compartimentului Prețuri al S.C. N. APASERV S.A., cu un salariu de bază lunar brut de 994 lei, corespunzător unui coeficient de ierarhizare de 2,5.

În conformitate cu actul adițional din data de 15.11.2010 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010, începând cu data de 15.11.2010 s-a modificat coeficientul de ierarhizare la 3,30, salariul de bază devenind 2.640 lei.

Potrivit lit. E pct. 1 din cuprinsul Anexei nr. 3 - Grila de salarii valabilă în perioada 01.01._11 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B. sub nr. 1087/31.01.2011, coeficientul maxim pentru personalul de conducere compartiment (personal din care făcea parte și pârâta) era 2,60.

Astfel, pârâta a încasat necuvenit pentru perioada 01.01._11 contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare menționat în actul adițional din data de 15.11.2010 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010 (3,30) și coeficientul maxim pentru personalul de specialitate încadrat pe funcții de conducere compartiment (2,60).

Diferența este de 0,70/lună, aplicată la salariul minim de 850 lei negociat la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anul 2011, conform art. 49 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A., rezultând o diferență încasată necuvenit de 7.140 lei

La această diferență a coeficienților de ierahizare de 0,70 se adaugă, pentru perioada 01.01._11, sporul de vechime (1.785 lei), sporul de fidelitate de 10% (595 lei) și sporul pentru condiții deosebite de muncă de 15% (803 lei), sporuri care au fost calculate și plătite pârâtei.

În urma încheierii actului adițional din data de 01.01.2012 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010, începând cu data de 01.01.2012 a fost modificat coeficientul de ierarhizare la 3,70, salariul de bază devenind de 3.256 lei.

În conformitate cu prevederile lit. E din cuprinsul Anexei nr. 3 - Grila de salarii valabilă în perioada 01.01._12 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anii 2012 - 2013, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., coeficientul maxim pentru personalul de specialitate încadrat pe funcții de conducere birou (personal din care făcea parte și pârâta) era 3,10.

D. urmare, pârâta G. A. - D. a încasat necuvenit în perioada 01.01._12 contravaloarea diferenței dintre coeficientul de ierarhizare menționat în actul adițional din data de 01.01.2012 ce face parte integrantă din contractul individual de muncă (3,70) și coeficientul de ierarhizare maxim menționat în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2012 - 2013 pentru funcția ocupată (3,10).

Această diferență este de 0,60/lună, aplicat la salariul minim de 880 lei, negociat la nivelul S.C. N. APASERVS.A. pentru anul 2012, conform art. 40 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anii2012 - 2013, rezultând o diferență încasată necuvenit de 5.808 lei pentru perioada 01.01._12.

La această diferență a coeficienților de ierahizare de 0,60/lună se adaugă, pentru perioada 01.01._12, sporul de vechime (1.452 lei), spor care a fost calculat și plătit pârâtei.

În urma auditului efectuat de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi B. s-a stabilit recuperarea prejudiciului cauzat de plata drepturilor salariale cu depășirea coeficienților de ierarhizare maximi prevăzuți în Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul societății.

Reclamanta a menționat și că S.C. N. APASERV S.A. este o societate cu capital majoritar de stat, supusă dispozițiilor legilor bugetului de stat, ce limitează posibilitatea operatorilor care au obținut profit în anul anterior de a acorda creșteri salariale la un nivel cel mult egal cu inflația prognozată pentru anul respectiv, și anume 3,6% pentru anul 2011 și 3% pentru anul 2012.

Auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi B. au constatat că prin plata drepturilor salariale pe baza unor coeficienți de ierarhizare pentru funcția de bază mai mari decât cei prevăzuți în contractul colectiv de muncă a determinat, pe ansamblu, acordarea unor creșteri salariale nelegale, mai mari decât inflația prognozată pe anul 2011 și pentru anul 2012.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 57 alin. 4 coroborat cu art. 5 alin. 1 din Codul muncii.

Chiar dacă art. 57 alin. 4 din Codul muncii prevede doar posibilitatea ca angajatul să solicite despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea unei clauze afectate de nulitate, întrucât stabilește drepturi și obligații care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă, în temeiul art. 5 alin. 1 din Codul muncii, considerăm că și angajatorul poate solicita constatarea nulității unei clauze a contractului individual de muncă, respectiv poate solicita despăgubiri, fiind o justă aplicare a principiului egalității de tratament între angajatori și angajați, în fața instanțe Mijloace de probă: înscrisuri.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.

Pârâta G. A.-D., prin avocat M. M., în temeiul disp.art. 205 alin.2 și art. 209 din NCPC ,a depus întâmpinare și cerere reconvențională ( f.26-43),după cum urmează:

l.Prin întâmpinare, a invocat excepții și apărări de fond și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu toate capetele de cerere și obligarea acesteia la plata cheltuielilor noastre de judecată constând în onorariu de avocat.

l.a) Astfel, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei în privința pretențiilor bănești care formează obiectul celui de-al treilea capăt de cerere și care sunt aferente perioadei 1.01._11 ( acțiunea fiind înregistrată la data de 30.05.2014 ) .

În drept, au fost invocate disp.art. 268 alin.2 din Codul muncii care reglementează termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune raportat la disp.art. 256 alin.l din Codul muncii care reglementează dreptul angajatorului de a solicita obligarea salariatului la restituirea sumelor încasate nedatorat.

Dreptul la acțiune al reclamantei ca angajator s-a născut la data la care reclamanta a încasat drepturile salariale pretins a fi nelegale și nicidecum la data sesizării acestei " nereguli " prin actul de control al Camerei de Conturi B., în caz contrar ajungându-se la situația inadmisibilă în care termenul de prescripție s-ar prelungi pe durată nedeterminată, sine die, până la realizarea unui control din partea unei autorități competente .

l.b) Pe fond, pârâta a formulat următoarele apărări:

- În privința primului capăt de cerere, a arătat că, în raport cu data încheierii actului adițional la contractul individual de muncă, respectiv 15.11.2010, nu poate fi constatată nulitatea parțială a acestuia, întrucât la această dată nu era în vigoare nici unul dintre contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate.

Primul CCM la nivel de unitate a fost înregistrat la ITM B. sub nr. 1087 din data de 31.01.2011, aplicându-se de la această dată ( nu retroactiv ) în temeiul disp.art. 25 alin 3 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă ( prevederea fiind preluată începând din mai 2011 și în art. 144 alin.l din Legea nr. 62/ 2011 a dialogului social).

Al doilea CCM la nivel de unitate a fost înregistrat la ITM B. la data de 1.02.2012, aplicându-se de la această dată.

La data încheierii contractului individual de muncă - 13.08.2010 și a primului act adițional din data de 15.11.2010, era în vigoare doar CCM unic la nivelul ramurii de Gospodărie comunală, Locativă și Transporturi locale pe anii 2007 - 2011, ulterior acesta suferind modificări și completări prin actele adiționale nr.l / 2010 si respectiv nr. 519 / 30.08.2011- producând efecte pentru toți angajații din unitățile care fac parte din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.

Ulterior, la data de 5.01.2012, a intrat în vigoare și CCM unic nr. 1011 încheiat la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare pe anii 2012 - 2013, iar potrivit disp.art. 11 lit.b) din Legea nr.62/2011 a dialogului social, acest contract producea efecte pentru toți angajații care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, deci și pentru reclamantă.

-În privința capetelor de cerere numerotate cu 1 și 2, pârâta a susținut că cele două acte adiționale la contractul individual de muncă sunt legale justificat de următoarele argumente:

Analizând clauzele celor două CCM încheiate la nivel superior anterior menționate, se constată că nu există nici o grilă de salarii care să prevadă coeficienți maximi de stabilire a salariilor angajaților, ci doar coeficienți minimi de ierarhizare care se aplică salariilor minime negociate pe unitate ( art. 50 alin.l din CCM Unic la nivel de ramură și art. 58 alin. 1 și 2 din CCM Unic la nivel de grup de operatori.).

De asemenea, art. 50 alin.4 din CCM Unic la nivel de ramură a prevăzut că salariul de bază minim pe ramură este de 500 lei corespunzător coeficientului de ierarhizare 1, acest salariu minim fiind renégociat prin Actul adițional nr.l / 2010 ( înregistrat la M M FPS sub nr. 615/ 3.01.2011 ) la 810 lei de la data de 1.01.2011 și la 840 lei de la data de 1.03.2011. Totodată, prin Actul adițional nr. 519/ 30.08.2011 ,s-a modificat art.50 alin.7 din CCM unic la nivel de ramură .stabilindu-se ca, pentru anul 2012, salariul de bază minim să fie majorat și prin aplicarea ratei inflației pe anul 2011 comunicată de Institutul N. de S..

În aceste condiții, grilele de salarii cuprinse în anexele nr.3 la CCM încheiate la nivel de unitate pentru anii 2011 si respectiv 2012 - 2013 sunt nelegale în parte și anume în privința coeficienților maximi de ierarhizare stabiliți pentru următoarele motive: în primul rând rând încalcă principiul caracterului minimal al drepturilor salariaților care pot fi negociate în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate prin comparație cu drepturile care sunt negociate în contractele colective de muncă încheiate la nivel superior ( art. 11 si 162 alin.l din Codul muncii, art. 132 din Legea nr. 62/2011 ). Iar, în al doilea rând, încalcă disp. art. 38 din Codul muncii potrivit cărora " orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."

Nelegalitatea acestor clauze prin prisma dispozițiilor legale invocate atrage nulitatea lor absolută și în consecință ineficienta lor juridică .

În plus, atât în privința salariului negociat prin contractul individual de muncă cât și în privința majorărilor negociate prin cele două acte adiționale ,pârâta a invocat disp. art. 162 alin.2 din Codul muncii potrivit cărora: " salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator si salariat ." Acest text de lege se coroborează cu disp.art. 38 din Codul muncii sus-citate .

Față de aceste dispoziții legale, nu poate fi invocată de către angajator nulitatea actelor adiționale prin care a fost modificată clauza J din contractul individual de muncă prin raportare la clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. Aceasta întrucât salariile individuale ale salariaților nu pot fi plafonate la un nivel maxim de către sindicat în negocierea cu patronatul a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în lipsa unui mandat special, așa cum reține Curtea de Apel Suceava în motivarea Deciziei nr. 362/ 5.06.2014 pronunțată în ds. nr. 3505 / 40 /2013 .

În ceea ce privește situația sa, reclamanta a menționat că, în vederea promovării și accesării proiectelor cu finanțare externă privind extinderea și modernizarea sistemelor de alimentare cu apă și apă uzată la nivel regional, a fost înființată S.C. N. APASERV S.A. B., în baza Hotărârea Asociației de Dezvoltare Intercomunitară "AQUA" B. nr. 4/01.07.2009.

Până la data de 01.10.2010, S.C. N. APASERV S.A. B. nu a desfășurat activitate economică,așa încât până la obținerea licenței, asigurarea continuității prestării/ furnizării serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare au fost asigurate de vechiul operator S.C. A. G. S.A. B.,așa încât activitatea sa s-a desfășurat concomitent atât în cadrul operatorului S.C. A. G. S.A. B. cât și pentru demararea activității noului operator înființat S.C. N. APASERV S.A. B..

Astfel, a fost angajată încă din faza de pre-licențiere în baza Deciziei nr.l din 12.04.2014 a Consiliului de Administrație B., împreună cu alți 21 de colegi, pentru a demara activitatea propriu-zisă a operatorului, respectiv, responsabil prețuri . Este salariată a societății încă de la începerea activității acesteia deținând funcția de șef compartiment - Prețuri și analize economice, funcție pe care a avut-o și la fostul operator, respectiv S.C. A. G. S.A. B., având o vechime de peste 20 ani în același compartiment.

Totodată în toată această perioadă s-a ocupat de corectarea și elaborarea tuturor documentelor privind respectarea cadrului instituțional impus Ghidul POS Mediu, iar în vederea respectării legalității privind desfășurarea acestei activității în data de 20.11.2010 a semnat Fișa postului suplimentară privind Monitorizarea Contractului de Delegare.

În baza Fișei postului suplimentară am avut sarcina realizării obligațiilor privind:

- monitorizarea derulării Contractului de delegare în vederea atingerii obiectivelor;

- întocmirea documentelor referitoare la executarea, modificarea și aplicarea Contractului de delegare;

- respectarea legislației în vigoare și a cadrului instituțional;

- raportarea managementului de la cei mai înalt nivel despre orice necesitate de îmbunătățire și modificare a Contractului de delegare

- analizarea împreună cu părțile semnatare a modului de derulare și aplicare a Contractului, a cauzelor care generează neconformități și face propuneri pentru adiționarea Contractului.

Ulterior,prin decizia nr. 54 din data de 13.04.2011a fost numită responsabil cu monitorizarea Contractului de Delegare,efectuând și:

- analiza lunară a costurile înregistrate întocmind rapoarte trimestriale privind încadrarea acestora în structura prețurilor/tarifelor;

- analiza și verificarea rapoartele de producție în ceea ce privește prețurile si tarifele aplicate;

- vizarea antecalculațiilor și postcalculațiilor pentru lucrările efectuate de terți și către terți;

- urmărirea asigurării respectării condiționalităților financiare din acordurile internaționale privind majorările și actualizările prețurilor și tarifelor la serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare..

Reclamanta a menționat și faptul că, față de atribuțiunile pe care le-a avut la fostul operator, sarcinile de serviciu în perioada 2010-2012, pentru funcția de șef compartiment Prețuri și analize economice, sarcinile atribuite de conducerea . B. au fost într-o continua creștere, atât conform deciziei nr. 54 din data de 13.04.2011, cât a deciziei nr.97/21.04.2011, prin care a fost numită membru al Comisiei de cercetare administrativă cu caracter permanent, comisie cu activitate continuuă, cu rol de analiză a tuturor cazurilor de abatere disciplinară a angajaților societății.

Stabilirea în sarcina sa a unor atribuții suplimentare echivalează cu situația cumulului de funcții reglementată de art.35 din Codul muncii. Pentru asemenea situații, art. 51 alin. 1 lit. h) din CCM unic la nivel de ramură prevede posibilitatea acordării unui spor de 50% la salariul de bază, majorare salarială cu mult mai mare decât majorarea de care a beneficiat prin adăugarea coeficientului de 0,7 prin cele două acte adiționale.

Stabilirea salariului prin contractul individual de muncă și ulterior prin actele adiționale încheiate a fost rezultatul acordului de voință dintre angajator și angajat și a aprecierii făcute asupra volumului de muncă și responsabilităților trasate și a avut la bază prevederi ale unor acte normative menționate în cuprinsul acestora.

Așadar actele adiționale au fost în mod corect si legal încheiate, neputând fi reținute elemente de viciere a acordului de voință al părților.

Mai mult decât atât, angajatorul nu a respectat niciodată salariul stabilit prin actele adiționale, lunar fiind făcute diminuări subiective și unilaterale raportate la realizarea producției societății.

În privința capătului de cerere numerotat cu 3 ,reclamanta a susținut că și acest capăt de cerere accesoriu este neîntemeiat pentru motivele deja expuse și în plus reclamanta nu a depus un calcul explicit al sumei pretinse, iar din explicațiile sumare pe care le dă în motivarea acțiunii, rezultă că diferența pretinsă a fost calculată prin raportare la salariile întregi de care ar fi trebuit să beneficieze în perioada dedusă judecății, deși reclamanta a operat rețineri nelegale din salariu.

2.Prin cerere reconvențională,pârâta a solicitat obligarea reclamantei - pârâte la:

1. plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate de 10%, prevăzut în CCM. la nivel de ramurii de Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007 - 2011 (Servicii Comunitare de Utilități Publice), respectiv Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 - 2014, spor neacordat în perioada 1.01. 2012 - prezent - viitor;

2. plata drepturilor salariale reprezentând sporul de condiții deosebite de 15%, prevăzut în CCM. la nivel de ramurii de Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007 - 2011 (Servicii Comunitare de Utilități Publice), respectiv Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 - 2014, spor neacordat în perioada 1.01.2012 - prezent -viitor, până la momentul normalizării condițiilor de muncă;

3.plata diferențelor de drepturi salariale, provenite din aplicarea salariului minim pe ramura conform Contractului Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 - 2014, respectiv 1000 lei - corespunzător coeficientului de ierarhizare 1,0, pentru perioada 01.01. 2013 – prezent;

4. plata diferențelor de drepturi salariale, pentru perioada 1.10._13, diferențe reprezentând rețineri abuzive din salariu pe baza unor procente subiective și nejustificate legate de " nerealizarea planului de producție’’, în condițiile în care în contractul său individual de muncă nu este prevăzută forma de salarizare " în acord ", atribuțiunile de serviciu nu au legătură cu realizarea unui plan de producție și nici nu i-au fost stabiliți în prealabil indicatori de performanță pe care să nu-i fi îndeplinit;

5. plata drepturilor salariale pentru cele 8 zile de concediu fără plată ce i-au fost impus unilateral în lunile noiembrie și decembrie 2011, cu încălcarea prevederilor art. 153 din Codul muncii, situație în care intervine răspunderea patrimonială a angajatorului întemeiată pe disp.art. 253 din Codul muncii . În cele 8 zile a fost prezentă la serviciu.

6. plata de daune interese, constând în despăgubiri pentru rata inflației și dobânda legală pentru toate capetele de cerere de la data scadenței și până la data plății efective a tuturor drepturilor salariale solicitate în temeiul disp.art. 166 (4) din Codul muncii raportat la art.2158 și urm. din Codul civil și art. 2 și art.3 alin. 2-4 din OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești;

7. întocmirea și comunicarea către Inspectoratul Teritorial de muncă și către Casa Județeană de Pensii B. de declarații rectificative privind veniturile realizate în perioada 1.10._13 constând în salariul 100% ce trebuia să-i fie plătit;

8. plata ajutorului de boală prevăzut de art. 73 lit.h) din CCM încheiat ia nivel de unitate pentru anii 2012-2013, ajutor în cuantum de 2100 lei brut potrivit Protocolului încheiat între patronat și sindicat înregistrat la societate sub nr. 2467/ 27.02.2012, cu precizarea că potrivit HG nr. 1425/ 2006 și a Normei metodologice din 11.10.2006, boala de care a suferit este calificată ca boală profesională, ceea ce i-ar fi atras mai multe avantaje decât acordarea unui ajutor de boală;

9. plata unor daune morale, în cuantum de 10.000 lei în temeiul disp.art. 253 din Codul muncii ; acestea reprezintă aprecierea sa în legătură cu prejudiciul produs de reclamanta-pârâtă prin atingerea adusă demnității și onoarei sale, prestigiului profesional, dar și stresul, suferința psihică cauzată de aceasta prin modul în care a înțeles să-și respecte obligațiile de angajator, asumate atât prin C.i.M., cât și cele prevăzute de dispozițiile legale;

10. plata cheltuielilor de judecată în temeiul disp.art. 453 din NCPC .

În motivarea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat a fi avut în vedere istoricul pe care l-a prezentat în întâmpinare în legătură cu funcția, atribuțiile de serviciu și cu evoluția salariului, precum și următoarele aspecte:

Începând cu data de 01.03.2011, s-a pus în aplicare prevederea art. 50 al(l) lit. i din CCM încheiat la nivel de unitate pe anul 2011: „Spor de fidelitate pentru vechime neîntreruptă în ramură de minim 10 ani -10% - aplicat la salariul de bază - se va aplica începând cu data de 01.03.2011", prin emiterea unei Decizii colective nr.37/15.03.2011, astfel încât a beneficiat, ca oricare salariat care întrunea condițiile, de spor de fidelitate de 10%.

Începând cu data de 01.04.2011, prin semnarea Actului Adițional nr.1 la CCM. la nivel de S.C. N. APASERV S.A. B. pe anul 2011, s-au acordat sporurile de condiții deosebite, respectiv sporul de nocivitate, materializat prin emiterea unei Decizii Colective nr. 98/29.04.2011, astfel încât a beneficiat ca salariat de la T., de un spor de condiții deosebite în cuantum de 15%. (Fluturași din 2011)

În luna ianuarie 2012, urmare aplicării noului Contract Colectiv de muncă la nivel de unitate se încheie un nou Act adițional la C.I.M. nr.8/2010. Salariul de bază lunar brut este stabilit la 3256 lei, la care se adaugă un spor de vechime de 25%.

Deși CCM. la nivel de ramurii de Gospodărie Comunala, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007 - 2011 (Servicii Comunitare de Utilități Publice) înregistrat sub nr. 872/2/21.03 2007 prevedea acordarea distinctă a sporului de condiții deosebite de 15% si a sporului de fidelitate de 10%, societatea nu a mai acordat aceste sporuri motivând, în mod nereal, introducerea acestora în salariu. Valabilitatea acestui CCM fost prelungită și în anul 2012 prin Actul Adițional nr. 1/2011, înregistrat la M.M.S.F.P.S. sub nr.519/30.08.2011.

Din orice calcul efectuat, pentru oricare dintre salariați, rezultă în mod clar că sporurile respective nu au fost evidențiate distinct si nu au fost introduse în salariul total brut.

Sporurile neacordate (de fidelitate, condiții deosebite) sunt evidențiate în mod distinct și în Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 -2014, înregistrat sub nr. 59.419/ 04.12.2012.

Deși la art. 41 din CCM la nivel de unitate pe anul 2012, se prevedea că părțile convin includerea sporurilor în salariul tarifar, un calcul elementar infirmă acesta aspect.

Astfel:

- art. 41 din CCM pe unitate prevedea un salariu minim de bază de 800 lei, corespunzător coeficientului de ierarhizare nr1. Prin înmulțirea acestei sume de 880 lei, cu un coeficientul de ierarhizare de 4,9, prevăzut în AA din ianuarie 2012, reiese un salariu de bază de 4312 lei, rezultând în mod clar faptul că sporul de condiții deosebite și sporul de fidelitate nu sunt incluse în acesta, cele 2 sporuri nefiind de fapt acordate;

- în raport cu coeficientul 4,1 pentru 2011, dacă s-ar fi inclus în salariul de bază de la 01.01.2012 și sporul de vechime de 15%- 0,61, sporul de confidențialitate de 10%- 0,41, sporul de condiții deosebite de 15% - 0,61, sporul de mobilitate de 15% - 0,61 și sporul de confidențialitate de 15% - 0,61, rezultă, în mod clar, fără echivoc, un coeficient de ierarhizare care ar fi trebuit să reflecte acest lucru și care ar fi fost 6,95.

Pentru toate cele 3 capete de cerere, pârâta a invocat faptul că S.C. N. APASERV S.A. B. nu a ținut cont și nu a aplicat prevederi minimale obligatorii ale contractului colectiv de muncă la nivel superior - CCM la nivelul ramurii de Gospodărie Comunală, Locativă și Transporturi Locale pe anii 2007-2011 (Servicii Comunitare de Utilități Publice) înregistrat sub nr. 872/2/21.03.2007, respectiv Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de Activitate „ Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului pe anii 2013 - 2014, înregistrat sub nr. 59.419/ 04.12.2012, contracte care conțin prevederi minimale imperative pentru contractele inferioare.

S-au nesocotit astfel dispozițiile legale cuprinse în art.11 și art.162 alin.2 din Codul muncii si art. 162 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Mai mult, CCM unitate pe anul 2011, respectiv pe anii 2012 - 2013 prevăd la art. 14: " în cazul în care, din diferite motive părțile au încheiat CCM. la un nivel inferior înaintea CCM la nivel superior, cele la nivelurile inferioare se vor adapta CCM. la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora au fost atinse".

Iar, art.11 al(2) prevede:"" în situațiile în care în privința drepturilor ce decurg din prezentul CCM., intervin reglementări mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract. "

Buletinul de expertizare, înregistrat la S.C N. APASERV S.A. B. nr. 1771/01.03.2011, consemnează faptul că personalul T. este expus la un cumul de noxe activitatea trebuind încadrată în categoria locurilor de muncă cu condiții vătămătoare. Obligativitatea acordării sporului de condiții deosebite rezultă așadar atât din prevederile CCM invocate, cât și din încadrarea făcută de autoritatea competentă ce a efectuat expertizarea locurilor de muncă, la cererea angajatorului.

În legătură cu daunele-interese solicitate ,reclamanta a invocat Decizia nr.2 / 17.02.2014 pronunțată în ds.nr. 21/ 2013 de către înalta Curte de Casație și Justiție, care a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul general.

Referitor la daunele morale solicitate, pârâta a arătat că temeiul legal al solicitării acestora îl constituie art. 253 din Codul muncii care reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului față de salariați .

Din luna octombrie 2010, angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate față de reclamantă ca salariat prin contractul individual de muncă, actele adiționale la acesta și contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Acționarea sa în judecată în prezenta cauză îi provoacă o suferință și un stres suplimentar, determinând-o să facă eforturi financiare pentru a se apăra.

Pe de altă parte, a considerat că angajatorul i-a lezat demnitatea și onoarea, prestigiul profesional, prin însăși acțiunea promovată, dar și prin declarațiile făcute în mass - media (copii după articolele din presă), cât și prin instigarea făcută în rândul colegilor, care îi privesc cel puțin ciudat, ca pe niște favorizați, nu ca pe niște salariați care au primit contraprestația muncii lor,fiindu-le adresate insulte precum "infractorilor’’. Iar " demnitatea umană " este un drept consacrat de Constituția României în art. 1 alin. (3) și în art. 72 din Noul Cod Civil, iar" demnitatea salariatului " este un drept reglementat în art. 39 alin.l lit. e) din Codul muncii.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtei( f.90-103), prin care a solicitat respingerea cererii salariatei ca nefondată.

I. În apărare, reclamanta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece pârâta-reclamantă a menționat ca temei juridic în ceea ce privește plata sporurilor solicitate contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv:

- Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură "Gospodărie comunală, locativă și transporturi locale", înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 872/21.03.2007 pentru anii 2007 - 2011 și a Actului adițional nr. 1/17.08.2011, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 519/30.08.2011;

- Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Sectorului de activitate "Servicii Comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activităților de decontaminare și de protecția mediului" pe anii 2013 - 2014, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr._/04.12.2012;

În conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

Astfel, termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 lit e din Codul muncii privește, după caz, ori neexecutarea contractului colectiv de muncă în totalitatea sa, ori doar neexecutarea unor clauze ale acestuia, indiferent de natura lor.

În practica judiciară și în literatura juridică s-a considerat că o astfel de clauză se poate referi și la stabilirea salariilor sau la criteriile de negociere individuală a acestora.

D. urmare, când unele drepturi salariale (de exemplu, sporuri) sunt stabilite, exclusiv, prin contractul colectiv de muncă, se aplică, potrivit textului legal, același termen de 6 luni și nu cel de 3 ani. (a. se vedea, în acest sens, Tratat de dreptul muncii. Legislație. Doctrina. Jurisprudență, Ed. Universul Juridic, București, 2012, pag. 981, 982).

În același sens s-a pronunțat și Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, instanța reținând că obligarea pârâților să-respecte clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în sensul acordării primei pentru Ziua Feroviarului, este de necontestat că în acest caz sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii (actualul art. 268), termenul de prescripție pentru promovarea acțiunii fiind de 6 luni.

A interpreta altfel ar însemna ca prevederile art. 283 alin. 1 lit. e sunt golite de conținut și inaplicabile, totodată, dacă s-ar admite că termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii este aplicabil în toate situațiile când se promovează acțiuni ce au ca obiect plata unor drepturi salariale.

În condițiile în care pârâta-reclamantă a solicitat acordarea unor drepturi prevăzute exclusiv în contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, reclamanta a apreciat că este aplicabil termenul de prescripție de 6 luni, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la următoarele capete de cerere:

Sporul de fidelitate de 10%;

Sporul pentru condiții deosebite de muncă de 15%.

Referitor la capătul de cerere numărul 4 din cuprinsul cererii reconvenționale,reclamanta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01.12.2010 - august 2011,motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor| drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.

II. În ceea ce privește aplicabilitatea contractelor colective de muncă menționate de către pârâta-reclamantă în cererea reconvențională, s-au precizat următoarele:

Valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă unic la nivelul de ramură pe anii 2007-2011 a încetat la data de 21.03.2012, astfel încât acesta nu poate constitui temeiul de drept al solicitărilor pârâtei-reclamante decât pentru perioada de valabilitate a acestuia.

În ceea ce privește Contractul colectiv de muncă unic nr._ din 04.12.2012 la nivelul Sectorului de activitate "Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe anii 2013 - 2014, reclamanta a menționat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1183 din data de 02.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunea formulată și a anulat înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe anii 2013 - 2014> înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr._ din data de 04,12.2012.

D. urmare, poate constitui temei juridic al acțiunii formulate de către pârâta-reclamantă numai Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pe anii 2007 - 2011, iar acesta doar pentru perioada 21.03._12

III. Pe fondul cauzei, în ipoteza respingerii excepției prescrierii dreptului material la acțiune, reclamanta a menționat următoarele:

1. Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea Ș.C. N. APASERV S.A. la plata sporului de fidelitate de 10%, este de observat că potrivit art. 51 alin. 1 lit. g din CCM unic la nivel de ramură, sporul de fidelitate în cuantum de 10% se acordă pentru o vechime ce se stabilește la nivel de contract colectiv de muncă pe unitate, dar nu mai puțin de 10 ani.

În cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2011 (art. 50 alin. 1 lit. i din CCM S.C. N. APASERV S.A. 2011) s-a prevăzut că sporul de fidelitate în cuantum de 10% se acordă pentru vechime neîntreruptă în ramură de minimum 10 ani.

În anul 2011 acest spor a fost acordat salariaților care îndeplineau condițiile referitoare la vechimea neîntreruptă în ramură iar, în cuprinsul contractului individual de muncă nr. 8/13.08.2010, este prevăzut sporul de fidelitate în cuantum de 10%, însă ulterior, în actele adiționale semnate și, implicit, însușite de către pârâta-reclamantă este prevăzut doar sporul pentru vechime în muncă.

Prin contractele colective de muncă încheiate după anul 2011 la nivelul S.C. N. APASERV S.A. nu a mai fost prevăzut în mod expres sporul de fidelitate în cuantum de 10%.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, sporul de fidelitate a fost prevăzut doar în cuprinsul Contractului colectiv de muncă nr. 872 din 21.03.2007 unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007-2011, valabil pentru perioada 21.03._12, iar Contractul colectiv de muncă unic nr._ din 04.12.2012 nu poate produce efecte, motivat de faptul că înregistrarea la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1183 din data de 02.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .

2. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea S.C. N. APASERV S.A. la plata sporului pentru condiții deosebite de muncă de 15%, se observă că în cuprinsul Anexei nr. 4 la CCM S.C. N. APASERV S.A. 2011 sunt prevăzute categoriile de personal care beneficiază de spor de condiții deosebite de muncă în cuantum de 15%, aplicat la salariul de bază.

Acest spor a fost acordat începând cu data de 01.03.2011, dată la care a fost întocmit Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 30 din data de 16.02.2011, emis de Direcția de Sănătate Publică B.. Serviciul de Evaluare a Factorilor de Risc de Mediu și Muncă, înregistrat la S.C. N. APASERV S.A. sub nr. 1771 din data de 01.03.2011.

În conformitate cu prevederile pct. 4 din Actul adițional nr. 1, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 678 din data de 06.01.2010 la Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul grupului de operatori din Serviciile Publice de Alimentare cu A. și de Canalizare pe anii 2009 - 2010, art. 60 a fost modificat, părțile contractante fiind de acord ca până la data de 31.12.2010 să acționeze pentru includerea sporurilor în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă.

D. urmare, S.C. N. APASERV S.A. B. a procedat la includerea sporurilor în salariul de bază, cu excepția sporului de vechime și a sporului de noapte, încheind în acest sens și acte adiționale la contractele individuale de muncă.

3. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea S.C. N. APASERV S.A. la plata diferențelor de drepturi sa la riale provenite din aplicarea salariului minim pe ramură, acesta a fost întemeiat pe Contractul colectiv de muncă nr._ din 4 decembrie 2012 - care nu poate produce efecte, motivat de faptul că înregistrarea la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1183 din data de 02.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .

D. urmare, a solicitat respingerea ca nefondat a capătului de cerere privind obligarea S.C. N. APASERV S.A. la plata diferențelor de drepturi salariale provenite din aplicarea salariului minim pe ramură de 1.000 lei. .

4.Referitor la capătul de cerere având ca obiect plata diferențelor salariale

reprezentând diferența dintre salariul cuvenit și salariul efectiv acordat, reclamanta a precizat că între S.C. N. APASERV S.A. și G. A.-D. a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 8/23.08.2010, aceasta din urmă ocupând funcția de inginer în cadrul Serviciului Tehnic.

Pârâta a menționat și că este o societate comercială pe acțiuni, cu capital integral de stat, căreia îi sunt aplicabile atât legile bugetului de stat, cât și actele normative ce privesc operatorii din domeniul serviciilor comunitare de utilități publice, definite prin Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006.

Astfel, există acte normative care obligă societatea să aibă în vedere mai multe criterii în vederea fundamentării fondului de salarii, acestea fiind specificate atât în Ordinul nr. 222/2009 al Ministerului Administrației și Internelor, cât și prin O.G. nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară.

În acest sens, fundamentarea fondului de salarii anual, prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al S.C. N. APASERV S.A., s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, condiționat de îndeplinirea următorilor indicatori de performanță:

- asigurarea continuității calitative și cantitative a serviciului, la nivelul parametrilor contractuali, prin reducerea perioadelor de întrerupere a furnizării serviciilor de alimentare cu apă, respectiv a duratei intervențiilor planificate pentru revizii și reparații la sistemele de utilități publice, raportat la anul anterior ca nivel de referință;

- reducerea consumurilor specifice de energie, combustibili și materii prime pe serviciu furnizat utilizatorilor, în raport cu anul anterior adoptat ca nivel de referință;

- creșterea gradului de încasare a facturilor emise, raportat la gradul de încasare realizat în anul anterior, inclusiv prin promovarea contractelor individuale de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă.

Indicatorii prevăzuți în Ordinul nr. 222 din 15 septembrie 2009 pentru aprobarea indicatorilor specifici de fundamentare a fondului de salarii în domeniul serviciilor comunitare de utilități publice au fost avuți în vedere la elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli al S.C. N. APASERV S.A.

La fundamentarea bugetelor de venituri și cheltuieli au fost avute în vedere criteriile de performanță specifice, precum și obiectivele cuantificate privind reducerea plăților și creanțelor restante, reducerea pierderilor cu apa brută, creșterea productivității muncii.

În vederea reducerii consumurilor de energie electrică, precum și de materii prime utilizate pentru serviciile de furnizare a apei potabile, subscrisa a fost nevoită să realizeze lucrări de modernizare a sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, atât prin programele de investiții și dotări finanțate din fonduri europene, cât și prin contractarea unor credite ce urmează a fi achitate din surse proprii

Potrivit prevederilor art.-l.18 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A., înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă B., reluate în Contractul colectiv de muncă pentru anii 2012 - 2013 la art. 97, salariile cresc sau se diminuează cu 0,5% pentru fiecare procent de depășire sau nerealizare a indicatorilor din planul de producție.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pe anul-2011, respectiv art. 97 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pentru anii 2012 - 2013, plata salariilor va fi condiționată de realizarea planului de producție aprobat, iarprocentul de nerealizare a planului de producție conduce la reducerea proporțională a salariilor, cu respectarea salariului minim brut pe țară garantat.

Această clauză a fost negociată cu salariații S.C. N. APASERV S.A. prin Sindicatul A. Canal B., reprezentat prin Președinte A. D. G..

Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 61 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare pe anii 2012 - 2013, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 1011/02 din 05.01.2012, angajatorul poate stabili anual obiective și/sau indicatori de performanță pe total de unitate și/sau la nivelul structurilor organizatorice, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale societății.

Astfel, având în vedere procentele de realizare/nerealizare a producției față de plan, salariul a suferit unele modificări, proporțional cu procentele de realizare a planului, însă cu respectarea salariului minim brut negociat la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare, respectiv a salariului minim brut pe țară.

Așadar, temeiul neplății în integralitate a salariului l-au constituit dispozițiile contractului colectiv de muncă

D. urmare, nivelul salariului rămâne același, numai modul de acordare depinzând de realizarea sau nu a planului de producție și de situația economico-financiara a societății, indicii aplicându-se în continuare la același salariu de bază.

Această modalitate de acordare a fost convenită prin contractele colective de muncă de către conducerea societății, împreună cu sindicatul unității, care are reprezentativitate pentru toți salariații, angajând legal și pe pârâtă în respectarea clauzelor stipulate prin negociere.

5. În ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea S.C. N. APASERV S.A. la plata salariului cuvenit pentru cele 8 zile de muncă prestate și neplătite în lunile noiembrie și decembrie 2011, s-a arătat că, prin Nota de serviciu nr._ din data de 26.10.2011 s-a stabilit obligația ca fiecare angajat să efectueze un număr de 8 zile de concediu fără plată în lunile noiembrie și decembrie 2011, motivat de situația financiară deficitară a societății.

Adoptarea acestei măsuri temporare a fost determinată de situația financiară dificilă cu care s-a confruntat S.C. N. APASERV S.A. B. în cursul anului 2011, fiind dispusă în vederea redresării financiare a societății.

În 4 zile din luna decembrie 2011, pârâta-reclamantă G. A.-D. nu a fost prezentă la locul de muncă. După cum a precizat și Curtea Constituțională, „salariul constituie contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă". Așadar, nu se impune plata pentru 4 zile de concediu fără plată din luna decembrie 2011, de vreme ce salariata nu a prestat munca la care s-a obligat prin contractul individual. De altfel, acest lucru rezultă din foile colective de prezență atașate la prezenta întâmpinare. Astfel, în luna decembrie 2011, salariata nu a fost prezentă la locul de muncă în perioada 27.12._11.

6.Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea S.C. N. APASERV S.A. la plata de daune-interese, constând în despăgubiri pentru rata inflației și dobânda legală pentru toate capetele de cerere, a solicitat respingerea acestuia, având în vedere faptul că nu datorează diferențele salariale solicitate de către pârâta-reclamantă.

7.În ceea ce privește obligarea S.C. N. APASERV S.A. la întocmirea și comunicarea către Inspectoratul Teritorial de Muncă și către Casa Județeană de Pensii B. a declarațiilor rectificative privind veniturile realizate de pârâta-reclamantă în perioada 01.10._13, s-a solicitat respingerea acestuia, având în vedere faptul că nu sunt datorate diferențele salariale solicitate de către pârâta-reclamantă.

8. Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea S.C. N. APASERV S.A. la plata ajutorului de boală prevăzut de art. 73 lit. h din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anii 2012 - 2013, s-a observat că pârâta-reclamantă a solicitat obligarea angajatorului la plata sumei de 2.100 lei brut, invocând Protocolul încheiat între Patronat și Sindicat, înregistrat sub nr. 2467/27.02.2012.

Potrivit acestui protocol, "ajutoarele plătite salariaților în anul 2012 rămân plafonate la nivelul anului trecut, în funcție de salariul mediu brut realizat în ianuarie 2011 pe unitate/sucursală/"centru de cost, astfel: (.-.) B. - ajutor brut 2012 2.100 lei, ajutor net 2012 -1.500 lei’’.

Pârâta-reclamantă a anexat la cererea reconvențională înscrisuri medicale emise în luna iunie 2013.

Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 73 lit. h din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. N. APASERV S.A. pentru anii 2012 - 2013, în afara ajutoarelor prevăzute de lege la care au dreptul, salariații vor beneficia, în cazul unor boli grave ale salariatului (leptospiroză, hepatită B sau C, neoplasme ./S., intervenții chirurgicale), unitatea va acorda un ajutor bănesc pentru procurarea medicamentelor, cu prezentarea de documente justificative, cu viza medicului de unitate. Procedura de stabilire a caracterului de boală profesională se face cu respectarea prevederilor cuprinse în Norma metodologică din 11 octombrie 2006 de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, iar pârâta-reclamantă nu probează acest lucru.

De asemenea, potrivit prevederilor din contractul colectiv de muncă sus-menționat, ajutorul bănesc se acordă doar în cazul unor boli grave și cu prezentarea de documente justificative, cu viza medicului de unitate.

Reclamanta a apreciat că documentele prezentate de către pârâta-reclamantă care atestă că suferă de tenosinovită nu întrunesc condițiile necesare pentru acordarea ajutorului bănesc, motiv pentru care a solicitat respingerea acestui capăt de cerere.

8. Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea S.C. N. APASERV S.A. la plata unor daune morale, reclamanta a apreciat că acesta este nefondat, întrucât cererea sa de chemare în judecată nu are caracter abuziv, fiind întru totul justificată de obligativitatea aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de Camera de Conturi B. prin Decizia nr. 13/29.01.2014.

De altfel, societatea a urmărit recuperarea prejudiciului de la majoritatea salariaților, existând mai multe cereri de chemare în judecată cu caracter similar.

Afirmațiile referitoare la faptul că ar fi lezat demnitatea; onoarea ori prestigiul profesional sunt afirmații cu caracter vag și general, iar mențiunile referitoare la o așa-zisă instigare nu au niciun suport real.

Declarațiile făcute în mass-media nu lezează în niciun caz demnitatea și onoarea pârâtei-reclamante, ba dimpotrivă, se expune în mod corect situația existentă, fără a se emite judecăți de valoare.

În subsidiar, în măsura în care instanța de judecată va respinge apărările formulate și excepțiile invocate și va dispune obligarea S.C. N. APASERV S.A. la plata drepturilor salariale ce fac obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat eșalonarea acestora pe o perioadă de 5 ani, invocând aspecte referitoare la situația financiară a societății.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

La termenul de judecată din 24.02.2015 a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.413 alin.1 pct.1 NCPC, întrucât decizia nr.13 din 29.01.2014 și încheierea nr.64 din 17.04.2014 ale Camerei de Conturi B. reprezintă doar mijloace de probă invocate de reclamantă în susținerea acțiunii, iar caracterul nedatorat al sumelor pretinse de reclamantă de la pârâtă va fi stabilit de instanță conform art.169 alin.1și 2 din Codul muncii în raport cu întreg ansamblul probator administrat în cauză și cu dispozițiile legale incidente.

În temeiul art.248 alin.1 NCPC, va fi soluționată mai întâi, în sensul admiterii, excepția prescrierii dreptului la acțiune privind capătul de cerere de constatare a nulității absolute parțiale a actului adițional din 15.11.2010 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010, avându-se în vedere disp.art.268 alin.1 lit.d din Codul muncii:

,,Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:

d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;

precum și cele ale art.57 alin.2 din același cod, potrivit cu care:

,, Constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.’’,

întrucât acest act adițional la contractul individual de muncă dintre părți, respectiv clauza prin care s-a modificat lit. J din contractul individual de muncă, a încetat la data încheierii actului adițional din 01.01.2012.

De asemenea, va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile reclamantei privind plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.01._11, deoarece data nașterii dreptului la acțiune al reclamantei este cea a stabilirii caracterului nedatorat al sumelor încasate de salariat, iar acest caracter trebuie stabilit de instanță conform art.169 alin.1și 2 din Codul muncii, iar instanța nu poate analiza pe fond pretențiile reclamantei pentru 1.01._11, în raport cu formularea acțiunii la data de 30.05.2014, întrucât se opun dispozițiile art.18 din Decretul 167/1958( în vigoare în această perioadă) așa încât acest capăt de cerere va fi respins ca prescris.

Așadar, analizând pe fond capătul din cererea reclamantei având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional din 01.01.2012 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010, respectiv a clauzei prin care s-a modificat lit. J din contractul individual de muncă, se va observa că această pretenție este întemeiată pe disp. art.57 alin.1 din Codul muncii, conform cărora:

,, Nerespectarea oricăreia dintre condițiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.’’

Întrucât textul nu face distincție între nulitatea absolută sau relativă, se va observa că stabilirea acestui caracter depinde de natura interesului ocrotit de norma juridică ce a fost încălcată la încheierea contractului individual de muncă,nulitatea absolută afectând contractul dacă dispozițiile încălcate ocrotesc un interes general.

Cu observația că disp. art.57 alin.4 din Codul muncii nu pot fi reținute în sprijinul cererii reclamantei,întrucât reglementează doar dreptul salariatului la despăgubiri, se va reține că reclamanta a invocat nulitatea absolută parțială a actului adițional deoarece contravine grilei de salarii stabilită în Anexa 3 la CCM unitate, cu consecința încălcării art.40 din Legea 329/2009.

Prin urmare, deoarece textul art.57 alin.1 se referă la încălcarea unei condiții legale – spre deosebire de alin.4 al aceluiași articol, care face referire și la contractele colective de muncă – simpla nerespectare a grilei de salarii din CCM unitate nu este de natură să determine nulitatea absolută a clauzei atacate din actul adițional, deoarece conform dispozițiilor Codului muncii ,salariile individuale se stabilesc prin negocieri individuale între angajator și salariat iar nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile( art.157 alin.1 și art.238 din Codul muncii în forma anterioară sau art.162 alin.1 și 2 din Codul muncii în forma în vigoare după republicarea din 15.05.2011) – pârâta nefiind plătită din fonduri publice.

Așadar,în principiu, părțile pot deroga de la contractul colectiv încheiat prin negocierea unor drepturi salariale mai mari.

În plus, astfel cum rezultă din actul adițional din 01.01.2012 la contractul individual de muncă nr.8/13.08.2010( f.16), stabilirea pentru pârâtă a coeficientului de ierarhizare de 3,7 a rezultat din cumularea coeficientului de 3,1 pentru funcția de bază cu cel de 0,6 pentru cumul de funcții, așa încât au fost respectate clauzele art.40 alin.2 și cele ale 41 lit.d din CCM unitate 2012-2013( f.152-153), care stabilesc coeficientul minim pentru funcția de conducere ocupată de pârâtă ca fiind 3,1 precum și ,, pentru executarea și a unei alte funcții se acordă un spor de până la 50% din salariul tarifar al funcției înlocuite.’’ – astfel încât nu se poate reține încălcarea acestor clauze contractuale.

Față de calitatea reclamantei de societate comercială cu capital majoritar de stat( conform apărărilor reclamantei din răspunsul la întâmpinare depus la 19.09.2014 – f.132- 135 vol.II), sunt într-adevăr incidente:

- dispozițiile art.27 din Legea 329/2009, conform cărora:

,, (1) Anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic sau majoritar, precum și ale filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.

(2) Reprezentanții statului, respectiv ai autorităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit alin. (1) în cadrul organelor de administrare și de conducere ale operatorilor economici.’’,

- art.40 din Legea bugetului de stat pe anul 2011, nr. 286/2010:

,, (1) Pentru anul 2011, operatorii economici definiți potrivit art. 27 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, cu modificările și completările ulterioare, determină cheltuielile salariale, astfel:

a) operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent;

b) operatorii economici care au înregistrat profit în anul precedent acordă creșteri salariale, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 203/2009, dar nu mai mari decât inflația prognozată pentru anul 2011;...’’;

- art.45 din Legea bugetului de stat pe anul 2012, nr.293 /2011:

(1) Pentru anul 2012, operatorii economici definiți potrivit art. 27 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, cu modificările și completările ulterioare, determină cheltuielile salariale, astfel:

a) operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile realizate în anul precedent, cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri și cheltuieli ale anului precedent;

b) operatorii economici care au înregistrat profit în anul precedent acordă creșteri salariale față de nivelul realizat al anului precedent, cu încadrarea în nivelul aprobat prin bugetele de venituri și cheltuieli, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult decât indicele mediu de creștere al prețurilor prognozat pentru anul 2012….’’.

Tribunalul observă, însă, că potrivit art.40 din Legea 286/2010 și art.45 din Legea 293/2011, restricția se referă la creșterile salariale acordate conform OUG 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări și completări prin Legea 203/2009 – act normativ edictat în scopul stabilirii unei modalități unitare de conducere a operatorilor economici,respectiv de către directori generali/directori în baza unui contract de mandat, și care stabilește în mod unitar și remunerațiile lunare cuvenite acestora ( anterior, pentru societățile comerciale - administrarea executivă era delegată directorilor care își exercitau atribuțiile în temeiul unui contract de mandat conform Legii 31/1990, iar pentru regiile autonome, societățile și companiile naționale, precum și societățile la care statul sau o autoritate administrativă este acționar majoritar - atribuțiile de conducere erau exercitate de conducători în baza unui contract de performanță, anexă la contractul individual de muncă).

Așadar, întrucât pârâta din prezenta cauză nu a îndeplinit în perioada din acțiune funcția de director general/ director, nu –i sunt incidente dispozițiile normative pretinse de reclamantă, astfel încât în raport de cele anterior reținute, tribunalul constată că nu s-a probat nerespectarea vreunei condiții legale necesară pentru încheierea valabilă a actului adițional la contractului individual de muncă al pârâtei, așa încât acest capăt de cerere urmează a fi respins ca nefondat.

Iar această soluție se impune chiar dacă analiza se realizează pe fundamentarea fondului de salarii, deoarece din susținerile reclamantei rezultă că doar pentru unii salariați au avut loc creșteri individuale, fără a preciza care este situația concretă a întregului fond de salarii și fără a proba că prin creșterea acordată acestui pârâte s-a ajuns la încălcarea dispozițiilor legale incidente.

De asemenea,pe cale de consecință,se constată că nu s-a dovedit nici caracterul nedatorat al sumei ce se pretinde a fi restituită de pârâtă, cu consecința respingerii ca nefondat și a acestui capăt de cerere, nefiind incidente disp. art.256 alin.1 Codul muncii.

Față de modul de soluționare al acestei acțiuni, reclamantei nu i se cuvin cheltuieli de judecată conform art.453 alin.1 NCPC.

II . Cererea reconvențională

În temeiul art.248 alin.1 NCPC, va fi soluționată mai întâi, în sensul respingerii, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile pârâtei privind plata diferențelor salariale reprezentând sporul de fidelitate de 10% și sporul pentru condiții deosebite de muncă de 15%, întemeiată pe disp. art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii.

Aceasta întrucât, astfel cum s-a stabilit în mod consecvent în jurisprudența de la nivelul Curții de Apel Suceava, în cazul pretențiilor salariaților ce vizează diferențe de drepturi salariale, termenul de prescripție aplicabil este cel special prevăzut de art. 166 alin.1 din Codul muncii, respectiv art.171 alin.1 din Codul muncii în forma în vigoare după republicarea din 15. 05.2011:

,, Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.’’

Din acest motiv însă, va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile reclamantei privind plata diferențelor salariale reținute ca urmare a formei de retribuire în acord global aferente perioadei 01.10.2010 – 31.07.2011, întrucât cererea reconvențională a fost înregistrată la instanță la data de 18.08.2014, iar data plății lunare a lichidării este data de 15 a lunii.

Aceasta întrucât, contrar aprecierii pârâtei, termenele de prescripție pentru diferențele salariale aferente acestei perioade nu au fost întrerupte prin formularea cererii de chemare în judecată din dosarul nr._, întrucât pârâta a renunțat la judecată în acel dosar( f.158 vol.I), iar conform art.16 alin.2 din Decretul 167/1958:

,, Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.’’

1. și 2. Pretențiile pârâtei de plată a sporului de fidelitate în procent de 10 % și a sporului pentru condiții deosebite de muncă în procent de 15 % au fost întemeiate pe clauzele:

- Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură "Gospodărie comunală, locativă și transporturi locale", înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 872/21.03.2007, pentru anii 2007 – 2011, și a Actului adițional nr. 1/17.08.2011, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 519/30.08.2011;

- Contractului colectiv de muncă la nivelul Sectorului de activitate,, Servicii comunitare de utilități publice. Gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și protecția mediului’’ pe anii 2013- 2014, înregistrat la MMFPS- SDS sub nr._/4.12.2012.

a) Prin urmare, se impune a fi lămurită mai întâi aplicabilitatea și durata de valabilitatea acestor contracte colective,reținându-se mai întâi că reclamanta nu a formulat obiecțiuni în privința aplicabilității pentru CCM nr.872/2007, a cărui valabilitate este apreciată de instanță a fi doar până la data de 21.03.2012 din motivele ce urmează.

În conformitate cu art. 4 alin. 1 din contract, acesta s-a încheiat pe o perioadă de 4 ani.

În conformitate cu art. 4 alin.2 din contract: „Dacă nici una dintre părți nu denunță Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii servicii comunitare de utilități publice cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește o singură dată, până la data încheierii unui nou contract colectiv de muncă, dar nu mai mult de 12 luni.”

Deoarece contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii servicii comunitare de utilități publice a fost înregistrat la data de 21 martie 2007, durata de 4 ani a expirat la 21 martie 2011. Cum anterior expirării nu a fost denunțat, durata acestuia s-a prelungit până la încheierea unui nou contract dar nu mai târziu de 12 luni. Cum nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă la acest nivel, durata vechiului contract s-a prelungit până la data de 21 martie 2012.

Este real că, la data de 30 august 2011, s-a înregistrat un act adițional la contractul colectiv de muncă prin care s-au modificat anumite clauze, însă nu s-a convenit nimic în legătură cu durata sa, astfel încât, în lipsa unor dispoziții contrare, valabilitatea contractului rămâne cea stabilită anterior, respectiv până la data de 21 martie 2012.

Rezultă așadar că pretențiile pârâtei întemeiate pe acest contract colectiv de muncă pentru intervalul 21 .03. 2012 – 31.12.2012 sunt lipsite de temei legal/ contractual,așa încât, în temeiul art.51 alin.1 lit. g și a din CCM ramură nr.872/2007, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei diferențele salariale reprezentând sporul de fidelitate în procent de 10 % din salariul de bază și sporul de condiții deosebite de muncă în procent de 15% din salariul de bază pentru intervalul 01.01._12, reținând în plus că angajatorul nu a dovedit includerea acestor sporuri în salariul de bază.

Dimpotrivă, din actul adițional la contractul individual de muncă încheiat la data de 01.01.2012( f.16), rezultă că salariul de bază lunar brut al pârâtei de 3256 lei a fost stabilit prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 3,7 la salariul de bază minim pe unitate de 880 lei corespunzător coeficientului 1,0 de ierarhizare, prevăzut de art. 40 alin.3 din CCM unitate pe anii 2012- 2013( f.153 vol.I),deci fără includerea vreunui spor.

Contrar aprecierii pârâtei, împrejurarea că aceste sporuri a fost acordate de angajator în baza deciziilor reclamantei nr.37/15.03.2011 și nr.97/29.04.2011 nu este de natură să determine o altă concluzie cu privire la perioada de acordare a sporurilor deoarece, astfel cum rezultă din preambulul acestor decizii, au fost emise în considerarea prevederilor CCM la nivel de unitate pe anul 2011 și a Actului adițional nr.1 la acest CCM, care și-au încetat efectele la data încheierii între partenerii sociali a CCM unitate pe anii 2012 -2013( f.143-152), care a fost înregistrat la ITM B. la data de 31.01.2012( f.153 vol. I) și care nu are clauze proprii privind acordarea acestor sporuri.

b) În privința CCM nr._/2012, se va observa că reclamanta a contestat aplicabilitatea acestui contract la nivelul S.C.N. APASERV SA B., iar tribunalul apreciază că această susținere este neîntemeiată din următoarele considerente.

Prin sentința civilă nr.1183/2.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ (f.209-210 vol. I), Curtea de Apel București a anulat înregistrarea acestui contract reținând, în esență, că a fost nelegală înregistrarea contractului la nivel de sector de activitate, deoarece reclamantele Federația Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice - SIGOL nu au fost invitate și nu au participat la negocierea acestui contract, deși aveau reprezentativitate la nivelul sectorului de activitate, și nu a fost respectată condiția stipulată de art.143 alin.3 din Legea 62/2011, respectiv ,, În cazul contractelor negociate la nivelul sectoarelor de activitate, contractul colectiv de muncă va fi înregistrat la nivelul respectiv numai în situația în care numărul de angajați din unitățile membre ale organizațiilor patronale semnatare este mai mare decât jumătate din numărul total al angajaților din sectorul de activitate. În caz contrar, contractul va fi înregistrat drept contract la nivel de grup de unități.’’

Însă, prin aceeași sentință, a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a efectelor contractului colectiv de muncă, iar prin decizia nr.3888/21.10.2014 ( f.220-231 vol. II), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1183/2013 și a modificat sentința în sensul respingerii acțiunii, formulată de reclamantele Federația Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice – SIGOL, ca rămasă fără obiect – întrucât contractul colectiv a fost reînregistrat la grup de unități sub nr._/12.09.2013.

Pentru reclamanta ., pârâta a făcut dovada calității de membru al Federației Patronatului Român – organizația patronală care a participat la negocierea și semnarea CCM nr._/2012 - cu adeziunea nr.4/17.05.2012, înregistrată la federația patronală sub nr.2186/21.05.2012( f.238 vol.II).

În același timp, însă, reclamanta a depus la dosar adresa nr.5083/14.04.2014 (f.235 vol.II), prin care a notificat Federației Patronatului Român ,, nulitatea absolută a ,,Adeziunii’’( denumită în continuare ,,înscris’’) prezentată ca fiind înregistrată la dvs. sub nr.2186 din 21.05.2012’’.

D. urmare, instanța a trimis Federației Patronatului Român trei adrese (f.245,263 și 265) prin care a solicitat acesteia să comunice, potrivit evidențelor sale, care a fost perioada în care reclamanta a avut calitatea de membru al acestei organizații patronale.

În pofida aplicării amenzii judiciare, aceste relații nu au fost trimise așa încât, în raport de înscrisurile menționate, tribunalul apreciază că reclamantei . îi sunt aplicabile prevederile CCM nr._/2012 în perioada 01.01.2013 – 31.12.2014, din considerentele ce urmează:

Nu este dată nulitatea adeziunii nr.4/17.05.2012 respectiv nr.2186/21.05.2012, întrucât, contrar aprecierii reclamantei, nu sunt incidente cauzei disp. art.143/2 alin.1 din Legea 31/1990, ci cele ale alin.4 al aceluiași articol, conform cărora:

,, (1) Consiliul de administrație reprezintă societatea în raport cu terții și în justiție. În lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, consiliul de administrație reprezintă societatea prin președintele său….

(4) În cazul în care consiliul de administrație deleagă directorilor atribuțiile de conducere a societății în conformitate cu art. 143, puterea de a reprezenta societatea aparține directorului general. Dispozițiile alin. (2) - (4) se aplică directorilor în mod corespunzător. Consiliul de administrație păstrează însă atribuția de reprezentare a societății în raporturile cu directorii.’’

Aceasta întrucât potrivit art.17.2 din actul constitutiv al . ,, Consiliul de Administrație va delega conducerea societății unui Director General’’, iar conform art.18.2 din același act ,, Directorul General reprezintă Societatea în relațiile cu terții…’’( f.239-vol.II).

Prin urmare, adeziunea din 2012 poartă semnătura persoanei autorizate a reprezenta societatea, respectiv a directorului general, așa încât nu este dată nulitatea acesteia; în plus, este de remarcat că și adresa nr.5083/14.04.2014 poartă tot semnătura directorului general, care este îndreptățit a reprezenta societatea tot din aceleași considerente.

Așadar, la data negocierii și semnării de către Federația Patronatului Român a CCM nr._/2012, reclamanta avea calitatea de membru al acestei organizații patronale, așa încât îi sunt aplicabile prevederile acestui contract în conformitate cu:

- disp. art.133 alin.1 lit. c din Legea 62/2011:

,,Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:…

c) pentru toți angajații încadrați în unitățile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare ale contractului

- și ale art. 133 alin.1 lit. b din Legea 62/2011, care indică angajații încadrați în ,,unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă’’ – ca urmare a reînregistrării acestui contract la nivel de grup de unități.

Potrivit art.152 alin.1 din Legea 62/2011 ,, Contractul colectiv de muncă nu poate fi denunțat unilateral.’’, așa încât CCM_/2012 s-a aplicat și reclamantei pe întreaga durată a acestuia, respectiv 2013 – 2014( astfel cum a stabilit și Curtea de Apel Suceava în dosarul nr._ ).

Cu toate acesteia, tribunalul apreciază că notificarea reclamantei . nr.5083/14.04.2014 reprezintă voința acesteia de retragere din Federația Patronatului Român, așa încât la încheierea actului adițional nr.1733/ 23.12.2014 la CCM nr._/2012 – prin care s-a negociat aplicabilitatea pentru anul 2015- nu a participat și societatea reclamantă, așa încât nu-i sunt aplicabile clauzele acestui CCM în anul 2015.

În consecință, în temeiul art.65 alin.1 lit. g și a din CCM nr._/2012, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei diferențele salariale reprezentând sporul de fidelitate în procent de 10 % din salariul de bază și sporul de condiții deosebite de muncă în procent de 15% din salariul de bază pentru intervalul 01.01._14, pretențiile ulterioare acestei date fiind lipsite de temei legal.

Așadar, aceste capete de cerere vor fi admise doar în parte, pentru intervalele de timp arătate.

3. Din considerentele arătate anterior în legătură cu perioada de aplicare a clauzelor CCM nr._/2012 la nivelul angajatorului, în temeiul art.64 alin.4 din acest CCM și față de pretențiile concrete ale pârâtei, reclamanta va fi obligată să plătească salariatei diferențele dintre salariul calculat în funcție de salariul de bază minim la nivelul sectorului de activitate și respectiv grupului de operatori, de 1000 lei corespunzător coeficientului 1,00 și cel efectiv plătit pentru intervalul 01.01._14.

4.Pentru soluționarea celui de-al patrulea capăt din cererea pârâtei, se va observa că angajatorul a recunoscut diminuarea lunară a drepturilor salariale plătite salariatei în perioada 01.07._13, justificat de clauzele CCM unitate pe anii 2011 și 2012-2013, respectiv art. 119 alin.2 și 97 alin.3 din contracte.

Cu toate acestea, tribunalul apreciază că pretențiile pe fond ale pârâtei sunt întemeiate, față de dispozițiile art.41 alin.3 lit. e și art. 41 alin.1 din Codul muncii ce stabilesc cu caracter imperativ: „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”, nefiind incidente cauzei dispozițiile legale ce permit, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.

Astfel, legea prevede în mod expres că unul dintre elementele contractului ce pot fi modificate în aceste condiții restrictive este și salariul, ori prin schimbarea unilaterală de către reclamantă a formei de salarizare a pârâtei, din regie în acord, au fost încălcate dispozițiile legale imperative citate.

Este de remarcat, sub acest aspect că, deși în perioada din acțiune s-au încheiat acte adiționale la contractul individual de muncă, acestea nu menționează acordul părților la stabilirea unei alte forme de salarizare decât cea rezultată din contractul individual de muncă.

Cât privește împrejurarea că prin clauzele contractelor colective de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut acordarea salariilor de bază în funcție de performanțele economico-financiare ale societății, aceasta nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea salariilor pârâtei în raport cu cele negociate de salariată cu angajatorul și înscrise în contractul individual de muncă .

Aceasta întrucât potrivit art. 38 din Codul muncii:

,, Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.”

Prin urmare, în condițiile în care nu s-au stabilit pentru pârâtă, prin act adițional la contractul individual de muncă, în mod concret obiective/ indicatori proprii de performanță precum și condițiile efective de influențare a salariului în ipoteza nerealizării acestora, clauza negociată astfel de sindicat nu poate determina modificarea formei de salarizare a salariatei în lipsa acordului acesteia.

Este adevărat că art. 61 din CCM unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 626/14/7.01.2011 (aplicabil și pârâtei conform pct. 004 din Anexa nr. 1 la contract ) permite angajatorului să stabilească anual obiective și/sau indicatori de performanță, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale unității.

Însă această clauză nu înlătură în nici într - un caz obligația angajatorului de a respecta dispozițiile legale imperative incidente respectiv, cum este cazul în speță, a celor privind condițiile de modificare a contractelor individuale de muncă.

De altfel, în acest sens, art. 132 alin.1 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede în mod expres:

„Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.”

Prin urmare, față de cele reținute și având în vedere și practica unitară de la nivelul Curții de Apel Suceava, tribunalul constată că reclamanta a procedat la diminuări și rețineri din salariile pârâtei cu încălcarea disp. art. 169 alin.1 și 2 din Codul muncii, respectiv în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, așa încât va fi admis acest capăt de cerere, reclamanta urmând a fi obligată să plătească/restituie pârâtei sumele astfel reținute pentru perioada 01.07._13.

Apărările formulate de reclamantă ce vizează modalitatea de fundamentare a fondului de salarii anual la nivelul societății au fost înlăturate ca nefiind pertinente în cauză, pentru că obiectul cererii pârâtei a determinat analiza modului de acordare a salariului deja stabilit și nu însăși stabilirea lui, neputându-se accepta ca eventuala respectare a legislației incidente să se realizeze prin diminuări nejustificate de salarii și nu prin negocierea lor conformă.

5. Tribunalul urmează a admite și cererea pârâtei de plată a drepturilor salariale pentru cele 8 zile de concediu fără plată din lunile noiembrie și decembrie 2011,prin schimbarea propriei practici în conformitate cu opinia Curții de Apel Suceava din dosarul nr._, reținând că art. 153 din Codul muncii reglementează concediul fără plată ca un drept al salariatului, ce se poate acorda pentru rezolvarea unor probleme personale ale acestuia.

Așadar, întrucât acest drept nu a fost prevăzut în beneficiul angajatorului, reclamanta nu poate uza de această cale pentru a-și rezolva anumite probleme financiare, pentru aceste situații existând posibilitatea suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului potrivit art. 52 lit. „c” și art. 53 din Codul muncii.

Prin urmare, uzând de o procedură nelegală, reclamanta a lipsit salariata de posibilitatea de a presta activitatea pentru care s-au angajat și de a obține drepturile salariale corespunzătoare, fiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale a angajatorului prevăzute de art. 253 alin.1 din Codul muncii.

6. În temeiul art.166 alin.4 din Codul muncii, art.1531 alin.1 și art.1535 alin.1 NCC, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei și actualizarea conform indicelui de inflație precum și dobânda legală a sumelor din prezenta hotărâre, de la data scadenței și până la data plății efective,pentru repararea integrală a prejudiciului produs salariatei prin neachitarea diferențelor salariale stabilite a fi cuvenite.

7. Față de pretențiile admise pârâtei, în temeiul art.40 alin.2 lit.c și f din Codul muncii, reclamanta va fi obligată să întocmească și să comunice Inspectoratului Teritorial de Muncă B. și Casei Județene de Pensii B. declarațiile rectificative în raport de sumele dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre.

8. Va fi respins însă, ca nefondat, capătul de cerere privind plata ajutorului de boală solicitat de salariată reclamantei prin cererea nr.7266/09.07.2013( f.66 vol.I) conform art.73 lit.h din CCM unitate 2012-2013( f.161 vol.I), care prevede că:

,,În cazul unor boli grave ale salariatului( leptospiroză, hepatită B sau C,neoplasme, ./DIDA, intervenții chirurgicale) unitatea va acorda un ajutor bănesc pentru procurarea medicamentelor, cu prezentarea de documente justificative, cu viza medicului de unitate.’’

Aceasta întrucât documentele justificative depuse de salariată( f.67- 74) nu poartă viza medicului de unitate și nici nu atestă existența vreuneia dintre bolile indicate în clauza contractuală citată sau suportarea unei intervenții chirurgicale.

9. Față de probele cu înscrisuri administrate în cauză, tribunalul apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.253 alin.1 din Codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului, așa încât va fi respins ca nefondat și capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 10.000 lei pentru repararea prejudiciului moral pretins produs de angajator, nefiind dovedită existența și gravitatea atingerii aduse drepturilor nepatrimoniale ale salariatei prin plata diminuată a drepturilor salariale, astfel încât repararea acestora să nu poate fi realizată prin recunoașterea încălcării lor și a restituirii sumelor pentru care s-a constatat că diminuarea este nelegală.

În plus, nu se poate reține că formularea unei acțiuni în justiție reprezintă o faptă ilicită a angajatorului cât vreme nu s-a dovedit caracterul șicanator al acesteia, ci împrejurarea că această acțiune a fost consecința controlului Curții de conturi care a apreciat acordarea unor salarii neconforme legii.

Contrar aprecierii pârâtei, articolele din presă( f.65) nu dovedesc lezarea de către angajator a demnității și onoarei sau a prestigiului său profesional, ci reprezintă doar o informare a opiniei publice cu privire la problemele salariale apărute la nivelul societății, în care poziția conducerii societății a fost exprimată în mod obiectiv și fără nicio referire concretă la persoana pârâtei sau a vreunui alt salariat, iar ,, instigarea făcută în rândul colegilor’’ nu a fost dovedită.

10.În temeiul art.452- art453 NCPC și în raport de pretențiile admise salariatei, reclamanta urmează a plăti acesteia parte din cheltuielile de judecată dovedite a fi efectuate în cauză, respectiv onorariu avocat, în cuantum de 800 lei( f.45 vol. I ).

11. Cât privește cererea reclamantei de eșalonare a plății sumelor stabilite a fi plătite pârâtei, aceasta nu poate fi analizată în acest cadru procesual de constituire a titlului executoriu, deoarece vizează faza executării acestuia, care presupune proceduri și drepturi/ obligații specifice pentru fiecare dintre părți.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A Ș T E

I. Respinge acțiunea formulată de reclamanta . B., RC JO_, CAEN 3600, CUI_/2009 cu sediul în B., .. 34, jud. B., adresa de corespondență în B., .. 3, jud. B., prin apărător „SCA P. P. Aruștii și D.”, în contradictoriu cu pârâta G. A. D., domiciliată în loc. B. Calea Națională nr. 79, ., ., după cum urmează:

Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional din 15.11.2010 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010,respectiv a clauzei prin care s-a modificat litera J a contractului individual de muncă și în consecință respinge ca fiind prescris acest capăt de cerere;

Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile reclamantei aferente perioadei 01.01._11și în consecință respinge ca prescrise aceste pretenții;

Respinge ca nefondate capetele de cerere privind:

- constatarea nulității absolute a actului adițional din data de 01.01.2012 la contractul individual de muncă nr. 8/13.08.2010,respectiv a clauzei prin care s-a modificat litera J a contractului individual de muncă;

- plata diferențelor salariale aferente perioadei 01.05._12, rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de actul adițional la contractul individual de muncă;

- plata cheltuielilor de judecată.

II. Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta G. A. D. în contradictoriu cu reclamanta . B..

Respinge excepția dreptului material la acțiune întemeiată pe disp. art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.

Admite excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere vizând plata diferențelor salariale ,reprezentând rețineri abuzive pentru intervalul 01.10._11 și, în consecință, respinge ca prescrise aceste pretenții.

Obligă reclamanta să plătească pârâtei:

- diferențele salariale reprezentând sporul de fidelitate în procentul de 10 % din salariul de bază aferent intervalelor 01.01._12 și 01.01._14;

- diferențele salariale reprezentând sporul pentru condiții deosebite de muncă în procent de 15 % din salariul de bază pentru intervalele 01.01._12 și 01.01._14;

- diferențele dintre salariul calculat în funcție de salariul de bază minim la nivelul sectorului de activitate și respectiv grupului de operatori, de 1000 lei corespunzător coeficientului 1,00, și cel efectiv plătit pentru intervalul 01.01._14 ;

- diferențele dintre salariul prevăzut de contractul individual de muncă și cel efectiv plătit pentru perioada 01.07._13, ca urmare a reținerilor determinate de forma de retribuire în acord global;

- drepturile salariale pentru cele 8 zile de concediu fără plată din lunile noiembrie și decembrie 2011;

- actualizarea conform indicelui de inflație precum și dobânda legală a sumelor din prezenta hotărâre de la data scadenței și până la data plății efective.

Obligă reclamanta pârâtă . B. să întocmească și să comunice Inspectoratului Teritorial de Muncă B. și Casei Județene de Pensii declarațiile rectificative în raport de sumele dispuse a fi plătite prin prezenta hotărâre.

Obligă reclamanta pârâtă să plătească pârâtei reclamante suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat.

Respinge ca nefondate capetele de cerere privind plata ajutorului de boală și a daunelor morale în cuantum de 10 000 lei.

Respinge ca nefondată cererea reclamantei . B. de eșalonare pentru o perioadă de 5 ani a plății drepturilor acordate pârâtei prin prezenta hotărâre .

Executorie de drept.

Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare,cererea și motivele de apel urmează a fi depuse sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B..

Pronunțată în ședința publică din 12.06.2015.

Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,

N. T. D. C. E. P. C. B.

Cu opinie în același sens

redt.TN 09.07.2015 v

Tehnored.BC

4 ex/..07.2015

← Anulare act. Sentința nr. 677/2015. Tribunalul BOTOŞANI		Despăgubire. Sentința nr. 933/2015. Tribunalul BOTOŞANI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Reconstituire vechime. Sentința nr. 1077/2015. Tribunalul BOTOŞANI Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1081/2015. Tribunalul BOTOŞANI Reconstituire vechime. Sentința nr. 1066/2015. Tribunalul BOTOŞANI Anulare act. Sentința nr. 677/2015. Tribunalul BOTOŞANI Despăgubire. Sentința nr. 933/2015. Tribunalul BOTOŞANI